Salutul Romanesc

S'il vous plait monsieur... Ei bine, nu e intamplator ca exista un salut romanesc... Noi toti suntem cei care am facut posibila existenta unui astfel de salut... prin iluzia bunatatii noastre. Nu, nu esti mai bun daca dai de pomana.

Poate ca ati observat faptul ca, de sarbatori, apar mai multi copii pe strazi, cersind "ceva de mancare". Sau poate ati observat ca se inmultesc cei care, in fiecare zi, cersesc pe strada. Ei bine, vreau sa va impartasesc cazul unuia dintre ei, pe care l-am cunoscut personal.  

Numele lui este Silviu si are 15 ani. L-am intrebat la inceput de ce cerseste pe strada, de ce nu se afla intr-o institutie a statului daca parintii sai nu au posibilitati? Mi-a raspuns ca i-ar place si lui sa fie acolo dar ... ei bine, nu il lasa parintii! Mi-a marturisit ca dupa nastere, a fost dus la casa de copii, dar pe la varsta de 6 ani, pe mama sa a apucat-o 'iubirea materna' si l-a retras de acolo.  

Ce a gasit Silviu acasa? Din pacate a gasit niste parinti alcoolici si abuzivi, din partea carora nu primea decat bataie si pentru care trebuia sa cerseasca toata ziua pe strazile reci ale Brasovului. Nu i-a trebuit mult lui Silviu pentru a intelege ca asa nu are niciun viitor si pentru a se intoarce la casa de copii. Surpriza insa: de fiecare data cand ajungea acolo, de tot atatea ori veneau parintii sai 'iubitori' sa il scoata, cu forta. Iar scenele respective erau dintre cele mai sfasietoare - Silviu se agata de angajatele institutiei si tipa 'nu ma lasati! nu ii lasati sa ma ia!!'  

Parintii lui Silviu depindeau acum de el, caci cersitul era pentru ei o sursa de venituri - singura. Ei sunt capabili sa ofere mita autoritatilor pentru a primi acest copil - mijloc de trai. Din pacate, dragostea e ultimul lor motiv...  

Poate credeti ca este uman sa oferiti un leu copiilor care pierd timpul pe strazi. Ganaditi-va insa inainte sa o faceti, daca este cu adevarat util acest gest. Intrebati-va daca nu cumva in spatele acestui copil, care ar putea sa se afle intr-o institutie si, in cel mai fericit caz, ar putea sa invete o meserie pentru viitor, nu se afla o familie de alcoolici care fac copii pentru a avea o sursa de venit.

Daca mai multi oameni ar cunoaste aceste realitati, si daca am inceta sa hranim acest sistem, probabil ca am vedea mai putini copii cersind pe strazi, si ne-am simti mai putin vulnerabili in fata acestora.

Caci asa este - un copil caruia ii oferiti ceva, nu invata mare lucru despre viata, nici despre resursele sale, si nici despre umanitate. Iar cand lumea va inceta sa ii mai dea, nu e sigur ca va gasi o alternativa, dimpotriva. Iar atunci copiii nostri, carora incercam sa le oferim ce avem mai bun, nu se vor simti mai in siguranta...

Din pacate, pomana pe care o dati nu face niciun bine, nimanui. Este doar o iluzie inspirata din cartile sfinte si pe care o speculeaza cersetorii si cei care ii manipuleaza. In momentul de fata, statul le-ar putea veni in ajutor acestor copii, oferindu-le o educatie si o specializare, daca nu ar exista parintii lor, care ii vor acasa, pentru a trai de pe urma lor.  

Nu doar ca nu faceti niciun bine oferind pomana acestor copii. Dar faceti un rau enorm societatii, in ansamblul ei. In scurt timp, strazile se vor umple de astfel de copii, caci ceva care functioneaza si aduce profit, ii atrage si pe altii. Copiii respectivi, in lipsa unei educatii, vor sti numai ce i-au invatat parintii: a face copii si a-i trimite la cersit. Sau poate, mai rau, vor deveni infractori de cariera.  

Decat sa iti ofer un peste, mai bine te invat sa pescuiesti. Proverb Chinezesc

Cred ca merita sa ne gandim serios la aceste lucruri. Cel putin urmati-mi exemplul si incercati sa vorbiti cu cei carora le dati bani de pomana. Veti fi probabil la fel de socati de povestile pe care vi le vor spune. Poate ca refuzand sa le mai dati, va veti simti mai putin crestini si poate va veti teme ca veti ajunge in iad... din pacate, lucrurile sunt mai complicate decat atat ...  

Continue reading

victime

Revelionul Viselor

Am fost in 2014 impreuna si am mers pe urmele viselor noastre. Le-am vanat si le-am inteles mesajele cele mai ermetice. Va invit sa ramanem impreuna la un revelion - workshop cu si despre visurile noastre, in doua evenimente ce vor avea loc in Bucuresti si in Brasov.

Am visat tot anul iar acum, la pragul dintre ani, ne-am gandit sa va invitam la un eveniment special. Vom alcatui un grup temerar, care va calatori in Disneyland – locul cu dorinte secrete si tuneluri ce te infioara, adica in lumea imaginatiei noastre nocturne dar, de ce nu, si diurne. Aici vom acorda atentie visurilor noastre din timpul somnului sau de peste zi, ne vom acorda atentie noua insine si lumilor noastre speciale.

Dictionarele de vise poate ca v-au oferit iluzia intelegerii viselor. Noi nu vom strivi corola de minuni a viselor si vom permite misterelor sa existe si sa ne provoace la si mai multe eforturi de cunoastere.

Privite uneori ca revelatii divine, alteori ca forma de arta, visurile au constituit intotdeauna un mister si poate sunteti curiosi ce spun ceilalti despre visurile lor. De asemenea, speram sa fiti curiosi ce au crezut anticii, medievalii si ce cred despre visuri contemporanii nostri, care au abordat visurile dintr-un punct de vedere stiintific.

Suntem convinsi ca ai si tu macar un vis, pe care l-ai pastrat in memorie fara sa vrei, inca din copilarie sau adolescenta, sau poate ca este un vis recent pe care iti doresti sa il intelegi. Visele sunt ermetice, frapant de frumoase, ori teribil de apasatoare, au un limbaj al codurilor, pe care am vrea sa il ignoram, tocmai fiindca ne este inaccesibil. Dar ar fi pacat.

Daca veti fi destul de curajosi sa va alaturati grupului nostru, va promitem o atmosfera cordiala, enigme onirice deslusite cu succes, amintiri dintre cele mai placute si prieteni la fel de profunzi si visatori ca si voi.

Pentru inscrieri va astept in primul rand la adresa de mail teleologia@yahoo.com, dar si la numarul de telefon 0724 850 564.

Evenimentul va avea loc

• in Bucuresti, Sambata 20 Decembrie 2014
• in Brasov, Sambata 27 Decembrie 2014.

Multumiri doamnei psihoterapeut Luminita Codrescu care a facut posibil acest eveniment in Bucuresti si doamnei psihoterapeut Anca Opris, care a facut posibil acest eveniment in Brasov.

Continue reading

workshop

Despre Femeia Memorabila

 Femei inimoase alearga de dimineata pana seara in toate directiile, pentru a se asigura ca odraslele beneficiaza de o crestere adecvata iar ele sunt in masura sa se ridice la nivelul standardelor femeii moderne. De ce se consuma femeile si care este pretul platit de ele?  

Probabil ca nu mai este un secret pentru nimeni faptul ca anumite boli fizice au o puternica componenta emotionala si psihologica. Si sper ca nu mai este un secret pentru nimeni faptul ca in special bolile legate de circulatia sangelui au la baza stresul emotional. Cu toate acestea nu prea ii vad pe pacientii cardiaci inghesuindu-se la cabinetele de psihoterapie pentru a descoperi cai nefarmaceutice de a-si controla stresul, care, pe termen lung, s-ar putea sa se dovedeasca mai ieftine si mai eficiente.

Un studiu recent efectuat de cei de la Emory University School of Public Health, ajunge la concluzia ca, dintre pacientii cardiaci, femeile tinere si cele de varsta mijlocie, reprezinta grupul clinic cu cea mai mare vulnerabilitate in fata stresului de natura psiho-emotionala.

Femeile care dezvolta o boala de inima la o varsta frageda formeaza un grup special de risc crescut pentru ca sunt in mod disproportionat vulnerabile la stresul emotional.  Dr. Viola Vaccarino, Emory University.

Studiul implica masurarea stresului emotional, prin intermediul unui exercitiu in care subiectii cardiaci trebuiau sa isi aminteasca un eveniment stresant si sa vorbeasca despre acesta in fata unei audiente nu foarte numeroase. S-a observat prin masuratori medicale specifice, ca femeile tinere prezentau o ridicata vulnerabilitate emotionala, care se manifesta la nivel organic printr-un flux sanguin catre inima de 3 ori mai mic decat al cardiacilor barbati de aceeasi varsta.  

Chiar si femeile mai varstnice diagnosticate cu o boala cardiaca, adica cele din grupul de varsta 55-65 de ani, manifestau un flux cardiac de 2 ori mai mic decat al subiectilor cardiaci barbati din aceeasi categorie de varsta. Cand subiectii au fost testati pentru stresul fizic (exercitiu ce implica efort fizic) nu s-au constatat niciun fel de diferente intre ei in ce priveste dinamica fluxului sanguin. 

Ce concluzii putem trage?

Cred ca exista o componenta genetica dar poate mai ales culturala legata de modul de manifestare, traire si exprimare al femeii, puternic amestecata in acest fenomen. Desi avem tendinta de a crea explicatii pline de compasiune, care le aseaza pe femei intr-o lumina pozitiva - femeile sunt active si suprasolicitate de tot felul de activitati - ar fi poate de folos sa reflectam asupra modelului cultural al femeii care, asa cum spune Alfred Adler, "protesteaza viril", adica este decisa a reduce asa zisul handicap pe care ea il resimte in raport cu barbatii. 

Asa obtinem femei ambitioase, hotarate, active, implicate intr-un milion de proiecte pentru care au sau nu au chemare. Dar tot asa obtinem si femeile care sunt obsedate de cate un aspect al vietii lor, cum ar fi profesia sau un barbat, care "sa le completeze". Cred ca viziunea aceasta a femeii "invingatoare", ce nu suporta ideea de a nu obtine ceea ce si-a propus, este la baza fenomenului despre care vorbeam mai sus.

Mai mult decat atat, daca scopul este auto-realizarea, afirmarea pe o cale ori alta, sau afirmarea pe mai multe cai deodata, caci este si aceasta o realitate, ei bine, s-ar parea ca multe femei au ramas tributare modului feminin traditional de a se afirma - printr-o etalare memorabila si de proportii magistrale a emotiilor. Emotiile, care, asa cum spuneam de curand intr-un alt entry, sunt acelea ce ne anima comportamental, se afla la baza acestui "spectacol de lumini si sunete" pe care femeile il folosesc pentru a ramane in memoria celor din jur.  

Si nu o data am vazut femei care declara "pe fata" afinitatile lor pentru expresia emotionala de esenta cat mai tare, atunci cand vine vorba despre afirmarea de sine. Din pacate, asa cum am vazut, modul acesta de operare nu ramane fara urmari, iar femeile pot plati un pret mare pentru consumul emotional care le face puternice si de neuitat. Am adesea senzatia ca femeile de azi sunt constiente de faptul ca platesc acest pret piperat al luptei pentru putere. 

Studiul despre care vorbeam mai sus, vine cu vesti bune pentru femeile care au depasit varsta de 65 de ani si care nu mai manifesta aceasta vulnerabilitate cardiaca in raport cu barbatii de aceeasi varsta. Oare vine un moment din viata femeii, in care ea nu mai doreste puterea? Sau e doar un "simptom" al faptului ca femeile varstnice obtin puterea prin intermediul intelepciunii? Iar daca este asa, oare nu au de invatat si celelalte femei ceva de la veteranele societatii?

C., Enachescu, L., Enachescu, (2008), Psihosomatica, editura Polirom, Iasi

V., Vasile, C., Daniel, (1977), Psihosomatica Feminina, editura Medicala, Bucuresti

SOURCE: American Heart Association, news release, Nov. 16, 2014 http://consumer.healthday.com/circulatory-system-information-7/coronary-and-artery-news-356/emotional-stress-impacts-women-s-hearts-693578.html

Continue reading

temperament

Parenting Responsabil

Provocarile parentingului te iau adesea pe nepregatite. Ai tendinta sa arunci vina, sa tergiversezi sau sa te auto-victimizezi ori reusesti sa treci la actiuni concrete? 

La baza actiunilor se afla ... intrebarile. Ele sunt o forma de abordare a problemelor de care ne lovim in viata de zi cu zi, altfel spus, intrebarile pe care ni le punem, vorbesc despre atitudinile noastre. Se spune ca oamenii s-au intrebat o buna bucata din istorie, "cum vom ajunge la apa?". Intr-o zi insa, le-a venit in minte o intrebare noua: "cum aducem apa la noi?". De fapt, ceea ce s-a schimbat a fost atitudinea. Am trecut de la o atitudine limitata, ingusta, la una ambitioasa, vizionara. Iata secretul marilor schimbari reusite!

Realitatea este ca copiii nostri devin ceeea ce ne asteptam sa devina.

Cred ca parentingul de succes ar trebui sa aiba la baza o viziune. In prima faza, asteptarile noastre joaca un rol decisiv in ce priveste evolutia copiilor nostri. Totusi, nu va fi suficient sa ne asteptam la un anumit rezultat - copii frumosi, destepti, ingrijiti, respectuosi, cu bun simt si cu un viitor de invidiat. Implicarea noastra joaca un rol, macar la fel de important. Dar cum ne implicam?

Cateva conceptii de care ne este prea usor sa ne atasam, mai ales ca le mostenim din strabuni, pot avea efectul de a bloca viziunea despre care vorbeam, precum si implicarea noastra in modelarea viitorului celor mici. Cred ca cea mai raspandita este aceasta: copilul "a mostenit" un anumit caracter (dar caracterul se formeaza prin educatie!) si deci nu putem face nimic pentru a schimba asta. Povara genetica este prea mare.

Din pacate, odata cu asumarea acestui punct de vedere, intervine si pasivitatea resemnata a parintelui, care, la modul metaforic, "isi da demisia" sau "abdica" din functia de parinte, asteptand infrigurat rezultatele acestei atitudini - "ghilotina fatalitatii" care sta sa pice, dintr-un moment in altul, cu te miri ce situatii penibile. Ii si auzi adesea marturisind: "Mi-e groaza de momentul in care fiul meu va deveni adolescent. Numai cand ma gandesc la asta, ma iau frisoanele!" Da, pasivitatea si fatalismul sunt niste obisnuinte cat se poate de nocive in cresterea copiilor.

Pentru a intelege psivitatea parentala, ne putem imagina urmatoarea situatie. Daca un copil de 4 ani, aflat in masina familiei, deschide portiera masinii, pentru un motiv serios, pe care il cunoaste doar el, si ajunge deodata pe carosabilul intens circulat, oare cat de potrivita este atitudinea parintelui sau care incepe sa se intrebe: "De ce face numai nazbatii?" sau "Cand o sa intre in masina si o sa inchida portiera?" ori "Cand o sa intervina cineva sa rezolve aceasta situatie?". Ei bine, da, pasivitatea nu foloseste la nimic atunci cand suntem parinti si avem responsabilitatea educarii unor suflete inocente.

Un mod de a renunta la pasivitate, pe care l-am intalnit in literatura de specialitate, este metoda intrebarii din spatele intrebarii (QBQ - the question behind the question). Aceasta presupune schimbarea de atitudine in parenting prin trecere de la pasivitate, auto-victimizare, la mobilizare si implicarea activa in educarea copilului. Dar cum se face?

Foarte pe scurt, QBQ, presupune ca intrebarile pe care ni le punem sa contina urmatoarele schimbari esentiale:

• sa contina "ce?" si "cum?"  
• sa contina pronumele personal "eu"
• sa contina o actiune

Atitudinea de pasivitate care nu ne ajuta cu nimic sa rezolvam provocari in parenting, se exprima prin intrebari precum acestea: "De ce nu am si eu noroc de un copil bun?" sau "Cand o sa ma asculte si pe mine copilul?".

Intrebari inutile - conduc la tergiversare (Cand?), la victimizare (De ce?), la aruncarea vinei (Cine?)	QBQ - Intrebarea din spatele intrebarii, contine in sine raspunsul la framantarile noastre. "Ce - cum as putea eu sa fac?"
De ce nu imi urmeaza sfaturile fiica mea?        Cand isi va deschide fiul meu sufletul?        Cine a facut mizeria aceasta?	Cum as putea sa imi exprim mai clar asteptarile?        Ce pot face eu pentru  a construi o relatie bazata pe incredere?

Da, adevarul este ca putem gasi tot felul de scuze si foarte multi vinovati. Poate ca ne vom resemna cu faptul ca noi insine suntem vinovatii pentru situatiile create. Dar asta ne va rezolva problemele? Este totusi esential sa intelegem ca raspunsul este ... "eu". EU sunt cel ce trebuie sa actioneze. Eu sunt cel care vine cu modelul cel mai important din viata copilului, eu sunt cel care promoveaza valorile familiei si lupta pentru acestea, si, in final, eu sunt cel care poate face diferenta.

Continue reading

responsabilitate