Atitudinea Castigatoare in Parenting

Iubire nelimitata sau autoritarism despotic? Cum concepi o educatie reusita si pe ce principii te bazezi?  Exista o atitudine castigatoare in parenting? Care ar putea fi aceasta?

Pe cand eram adolescent, iar democratia abia incoltise in tara noastra, aparuse aceasta expresie: „Nu cumva ti s-a cam urcat democratia la cap?”. Era un mod prin care de exemplu parintii, sau alta autoritate, incerca sa trasmita un mesaj de avertisment cu sensul „Nu cumva ai depasit anumite limite?” E drept ca, poate, democratia inseamna pentru fiecare un alt lucru. In orice caz, democratia nu inseamna lipsa regulilor, cum poate tindeam sa credem in anii '90. Libertatea absoluta e doar haos si anarhie. 

Unii se intreaba infrigurati care este calea de a inculca noilor generatii ideea de respect pentru autoritate – in conditiile in care acestea, trebuie s-o spunem, si-au facut un titlu de glorie din a sfida autoritatea. In timp ce ne punem astfel de intrebari, psihologii adlerieni par a se afla deja in posesia raspunsului. Cititi cu atentie urmatorul citat, desprins din cartea Cum sa castigi de partea ta copii si adolescenti, apartinand lui Frank Walton. 

Adevarul este ca in perioada adolescentei, doar acei parinti si profesori care s-au dovedit prieteni, au oferit suport si le-au inteles problemele cu care se confrunta, isi pot continua sarcina de a educa si de a ghida. Orice alt tip de parinte sau profesor va fi indepartat in aceasta perioada, adolescentul, neincrezator, prinvindu-l ca pe un out-sider, sau chiar ca pe un inamic. Alfred Adler  

Privind aceasta observatie de bun simt, imi dau seama ca tot acestea ar putea fi solutiile pentru multe alte tipuri de relatii – cea de cuplu, relatiile de serviciu sau de amicitie. A fi prietenos, a oferi suport si a intelege problemele celuilalt – iata atitudinea! Iata atitudinea castigatoare! 

In educatie, nu mai incape indoiala, marile probleme isi au originea in stilul de parenting. Stiu ca este mai simplu sa dam vina pe societate, pe prietenii dezaxati ai adolescentului, sau pe alte influente (de ex. cele genetice „Seamana cu tacsu’!”) Daca insa ne dorim rezultate, va trebui sa ne asumam in totalitate responsabilitatea in ce priveste atitudinea pe care o adoptam fata de ei.  

Atitudinile care, literalmente, fac ravagii in familiile noastre sunt, asa cum bine observa Alfred Adler, inca de la inceputul secolului trecut, in numar de trei: rasfatul, neglijarea si autoritarismul. Daca aveti o experienta sociala oarecare, sunt sigur ca ati observat efectele devastatoare, de bomba cu ceas, pe care le au aceste atitudini parentale. Poate ca in familia de origine sau in familia unor vecini, s-a practicat rasfatul ori autoritarismul excesiv si ati putut vedea, pe viu, ce se intampla cand, pur si simplu, nu intelegi parentingul. 

Dar care este SCOPUL in parenting? Sau are fiecare dintre noi un scop specific, atunci cand vine vorba despre cresterea si educatia copiilor?

Obiectivul principal al familiei si al scolii este acela de a pregati tineri care sa isi ocupe locul intr-o societate dedicata recunoasterii demnitatii si valorii fiecarui individ (Frank Walton).

Ce ar avea de oferit unei astfel de societati, copilul rasfatat sau unul crescut in mod autoritar? Ei care nu isi cunosc valoarea, nu inteleg succesul in societate, pe ce se bazeaza acesta si nici nu au cunoscut vreodata principiul lui „give and take” si, in general, regulile societatii?  

Rasfatul este atitudinea prin intermediul careia parintele cladeste neajutorarea odraslei preluand toate responsabilitatile copilului si oferindu-i acestuia privilegii nemasurate. Multi parinti fac asta atunci cand nu ii cer copilului decat „sa isi vada de carte”, si le ofera absolut tot ce acestia isi doresc, pentru „a fi in rand cu lumea”. Ce invata un astfel de copil? Mi-e teama ca singura lectie de viata cu care ei pornesc pe drumul destinului este aceea ca toti cei din jur sunt aici ca sa-i serveasca pe ei. Din nefericire, prea rar se intampla ca un astfel de copil sa reuseasca totusi in plan academic. 

In ultimul timp, s-a generat o adevarata psihoza in masa, legata de bataia ca mijloc educativ. Drept rezultat, parintii adopta permisivitatea, ca nu cumva sa isi traumatizeze pe termen lung, copilul. Din pacate, ei nu au primit alternativa la educatia prin bataie si nici nu stiu ca aceasta exista – altfel spus, au ramas complet ne-echipati pentru a oferi o educatie copiilor care astfel, "isi fac jocul", in mod nestingherit.  

O prietena, psihoterapeut care locuieste in Franta, in urma atentatelor teroriste de anul acesta, de la Paris, observa cu destula ingrijorare ca sistemul de educatie francez este mult prea permisiv si tindea sa puna pe seama acestei permisivitati exagerate, groaznicele incidente din Ianuarie. 

Pe de alta parte, nu este cu nimic mai bun autoritarismul in educatie. In timp ce rasfatul consta in acordarea de privilegii nemeritate si preluarea responsabilitatilor, autoritarismul nu face decat sa sufoce identitatea unui copil fortandu-l sa se comporte intr-un anumit fel. Din pacate, parintii autoritari sunt si excesiv de critici sau violenti, ajungand sa faramiteze stima de sine sau increderea copiilor in ceilalti, sa induca descurajarea, intr-un mod aproape iremediabil. Rebeliunea sau incercarea disperata de a face pe plac, sunt doua dintre efectele acestui stil parental. 

Voi vorbi in curand, in detaliu, despre rasfat si autoritarism, in termeni de cauze, simptome si solutii.

WALTON, F.,X., (2012), Cum sa Castigam de Partea Noastra, Copii si Adolescenti, editura IPPA, Bucuresti

ADLER, A., (2010), Psihologia Scolarului Greu Educabil, editura Univers Enciclopedic, Bucuresti

Continue reading

rasfat

Stiluri de Intimitate

In fiecare cuplu, interactiunile par a evolua potrivit unui tipar... Care este stilul relatiei tale? Ai ales tu acest stil, ori ... "asa a fost sa fie"? Ce tip de relatie ai alege daca ti-ar fi oferita aceasta oportunitate? 

O relatie aduce impreuna nu doar doua inimi dornice de iubire ci si doua mentalitati si doua viziuni de viata, adesea, atat de diferite. Intre ceea ce ne asteptam sa fie o relatie si realitatile acesteia, exista adesea un decalaj insemnat, iar uneori exista un decalaj de la cer la pamant. Si asta tocmai pentru ca partenerul este ceva mai complex decat o jucarie sexuala, cu toate ca, adesea, nu reusim sa vedem dincolo de aparente.  

Unul dintre lucrurile de care ar trebui sa tinem cont si de care ar trebui sa devenim constienti este tipul de relatie la care visam. Avem, fiecare dintre noi modelul diadei parentale, drept punct de referinta. Nu inseamna ca il vom reproduce in mod fidel, in viata noastra, dimpotriva. Suntem inzestrati cu creativitate si cu liber arbitru. Astfel, vom alege sa reproducem unele dintre trasaturile cuplului parintilor si sa respingem altele.

Din pacate, adesea nu suntem constienti de asteptarile noastre in ce priveste tipul de relatie pe care il dorim. Asta face ca o mare parte dintre relatii sa nu treaca testul timpului, caci numai timpul este acela care ar putea sa scoata in evidenta nepotrivirea de viziuni. Poate ar fi mai simplu, si am pierde mai putin timp daca am sti noi insine si am afirma deschis, am face cunoscut, inca de la primele intalniri, ca ne dorim un anumit tip de relatie.

Iata tipologia creata de catre I.F. Cuber (1971), alcatuita din 5 moduri de acomodare ale partenerilor, la baza carora stau anumite conceptii despre cuplu. Poate ca au aparut altele de atunci, dar totusi... merita sa reflectam la asta.

Te recunosti in unul dintre ele? Sau iti recunosti parintii in unul dintre ele?  
Pe care il preferi?

♥ Relatia Conflictuala. Partenerii sunt obisnuiti cu conflictele, si daca ii deranjeaza intr-o oarecare masura, nu ar putea concepe o relatie fara asa ceva. Tensiunea este prezenta in permanenta si potentialul unui nou scandal pluteste in aer. Cu toate acestea, cuplul rareori se destrama, lupta celor doi devenind un factor al coeziunii lor. Din pacate (sau din fericire?), motivele de scandal sunt lipsite de importanta iar cei doi nu urmaresc in mod special sa rezolve conflictul. Dimpotriva, ei par a urma o regula nescrisa, potrivit careia niciun conflict nu trebuie rezolvat. Vor avea nevoie de el, mai tarziu...

♥ Relatia Devitalizata. Devitalizarea acestui tip de relatie apare in contrast cu primii ani, cand totul era impartasit cu mai mult entuziasm: preocuparile, sexualitatea, timpul, activitatile. Se simt inca legati de interesul pentru cresterea copiilor sau pentru evolutia profesionala, dar fara participare afectiva autentica. Apatia diadei este a-tot-cuprinzatoare si apare pe acest fond o stare de tensiune latenta. Conflictele sunt insa ingradite, descurajate. Partenerii se complac in aceasta situatie, ei cred ca nu exista alternativa, si se resemneaza in confortul pe care il asigura ... zona de confort, adica deprinderea, obisnuinta.

♥ Relatia Binevoitoare. Pasiva si cordiala, acest tip de relatie seamana mult cu relatia devitalizata, insa apatia si pasivitatea o caracterizeaza inca de la inceput, spre deosebire de relatia devitalizata, unde ele apareau in timp. Partenerii care intra in astfel de diade sunt cei pentru care relatia in sine nu este mai importanta decat preocuparile lor independente, carora li se dedica cu mai mult entuziasm, relatia fiind doar un suport pentru aceste preocupari. Spre exemplu, barbatii sunt ambitiosi, carieristi, iar femeile sunt ocupate cu cresterea si educarea copiilor. Adesea angajarea in acest tip de viata de cuplu este deliberata si intentionala.

♥ Relatia Vitala. Acest tip de relatie este marcat de o exacerbare a functiei de solidaritate si a celei de socializare. Orice activitate este perceputa ca fiind plata si lipsita de importanta daca partenerul nu participa la ea. De asemenea, empatia celor doi este crescuta si autentica. Conflictele, in aceste conditii nici macar nu ajung sa se produca, caci cei doi sunt focalizati pe conservarea relatiei, nu pe interese personale, independente. In contrast cu relatia conflictuala, divergentele nu sunt niciodata lipsite de relevanta. Cei doi traiesc unul prin celalalt, fara insa a-si pierde identitatea. Presupun, in mirarea mea, ca o cultura speciala a comuniunii este necesara formarii unor astfel de cupluri.

♥ Relatia Totala. Daca Relatia Vitala parea prea buna pentru a fi adevarata, si doar o raritate sau o ciudatenie statistica, Relatia Totala, pare izvorata mai curand din logica autorului, decat din realitate. Ei bine, in relatia Totala, punctele comune sunt si mai numeroase, iar faptul ca cei doi se dedica unor interese exterioare cuplului, nu influenteaza negativ dinamica relatiei, dimpotriva, relatia isi pastreaza mereu centralitatea si simtul vitalitatii - in fond calitatea, nu cantitatea conteaza. Conflictele se rezolva prin compromisuri si acestea din urma sunt acceptate ca atare, deci niciodata nu sunt prea dureroase. Oricum, compatibilitatea de interese si viziuni, lasa putin loc pentru conflicte. Probabil ca e nevoie de putina inteligenta si putina inteligenta emotionala la cei doi, pentru ca acest gen de cuplu sa si existe. Este bine cel putin ca putem concepe mental existenta lui.

   

Oare exista si alte tipuri? Anumiti autori le-au denumit expresiv: relatia furtunoasa, molatica, dura... Probabil ca avem si noi o idee relativa despre relatia cautata: "eu spun si tu faci", sau "fac compromisuri daca nu sunt prea mari" sau "ok, dar vreau ceva in schimb" sau "ne batem pana obosim, caci impacarea e dulce"...  

Daca vin in contact astfel de modele relationale si ele nu sunt compatibile, lesne de inteles, fie ne schimbam, fie se schimba partenerul, fie totul s-a terminat. Iata de ce are sens sa vorbim pe indelete despre astfel de lucruri, inainte de a ne pierde zeci de ani tanjind la un partener care nu ne intelege. Iar daca nu o facem, s-ar putea sa fim surprinsi de faptul ca singurul partener constant in viata noastra ramane... animalul de companie.

Continue reading

psihologia familiei

Prietenia cu Sine

 Esti prietenos. Viata te-a invatat ca ar fi greu si trist sa traiesti fara prieteni. Nu stii insa ca mai important decat a fi prietenul cuiva, este sa fii propriul tau prieten. Chiar si prietenia cu sine se invata!

Unul dintre conceptele pe care se bazeaza filosofia mea este, alaturi de cultivarea relatiei, spre exemplu, acela de prietenie cu sine. Originea acestui concept poate fi gasita in psihologia adleriana, unde, exista asa numitele „sarcini ale vietii” – provocari universale, adica probleme de care trebuie sa ne ocupam fiecare dintre noi, prin natura conditiei umane. Aceste sarcini sunt urmatoarele: munca, prietenia, intimitatea, spiritualitatea si... sinele, sau relatia cu sine.

Poate ca voi vorbi de fiecare dintre acestea la momentul potrivit. Pana atunci, voi incerca sa explic ce inseamna sa ai o relatie cu sine si mai ales ce inseamna sa iti fii cel mai bun prieten. Consider ca este una dintre dovezile de sanatate psihica sa reusesti sa iti fii cel mai bun prieten. Desigur, la un moment dat, devine neclar ce ar trebui sa facem in slujba propriei persoane, astfel incat sa dam dovada de loialitate si prietenie fata de noi insine. 

De exemplu, de unde vom putea sti daca este ok sa ne oferim oportunitatea si bucuria de a face o excursie prin padure, in care este posibil sa intalnesti un urs? Sau, mai serios decat asta, de unde stim ca este ok sa salvezi un copil dintr-un incendiu in care risti sa iti pierzi viata tu insuti? Dovedeste asta ca esti prieten cu tine insuti? Sunt intrebari dure, la care unii raspund instinctiv, altii isi asculta intuitia, iar altii analizeaza saptamani in sir pentru a gasi un raspuns. Din fericire insa, astfel de situatii sunt rare. Cu toate acestea nu putem spune ca stim ce inseamna sa iti fii cel mai bun prieten...  

Dar am intalnit in unele carti cateva criterii orientative. De exemplu, iata cum descrie Paul Rasmussen de la Adlerian School of Professional Psychology, Chicago aceasta adevarata sarcina a vietii: a avea grija de sine din punct de vedere Fizic, Psiho-Emotional, Social si Spiritual – dat fiind ca si fiinta umana are in componenta sa aceste dimesiuni.  

• ♊ Fizic – a avea grija de noi insine din punct de vedere fizic inseamna a nu primejdui corpul prin atitudini periculoase (conduita iresponsabila la volan, sedentarism, lipsa echilibrului, a moderatiei in alimentatie, lipsa odihnei, etc) sau recurgand la substante nocive. Din aceasta grija va rezulta o forma fizica si o sanatate care nu poate decat sa sustina persoana respectiva in tot ceea ce intreprinde.

• ♊ Psihoemotional – a avea grija de noi insine din punct de vedere emotional presupune sa ne acordam grija, ca si cand ne-am fi propriul parinte, propriul prieten si propriul avocat. Aceasta inseamna sa ne incurajam singuri atunci cand ne aflam in cumpana, sa ne sustinem, sa ne ocupam de propriul moral atunci cand „suntem la pamant”, sa ne aratam incredere si sprijin pentru cresterea personala si pentru pastrarea echilibrului emotional. A avea grija de tine insuti ca si cand ti-ai fi propriul copil. Uneori ne pierdem abilitatile, sau poate nu avem niciodata abilitatile dorite. Alteori imbatranim si ne pierdem stralucirea, pierzandu-ne in acelasi timp si vizibilitatea sociala – vom fi capabili sa ne re-inventam si sa descoperim mereu alte oportunitati de afirmare? Cel mai probabil, avand de partea voastra propria persoana, veti reusi sa treceti cu bine peste astfel de provocari. Indiferent ce s-ar intampla, vei sti ca poti conta pe... tine insuti!

• ♊ Social – din acest punct de vedere, a-ti fi cel mai bun prieten presupune sa facem o selectie atenta a celor pe care ii primim in intimitatea noastra, sa nu luam decizii si sa nu facem alegeri irationale in acest sens – chiar iti permiti sa primesti odata cu prietenii tai viciile, adictiile si nenorocirile de care cu greu vei mai scapa? De asemenea, probabil ca nu dai dovada de o buna relatie cu tine insuti atunci cand, intr-un mod stupid, ii lasi pe ceilalti sa profite de tine. Dar nici prin etalarea unui egoism insensibil nu dam dovada de prietenie inteligenta cu sine. In societate pare sa functioneze un efect bumerang care reguleaza relatiile sociale. Respectul pentru cei din jur, manifestat in diverse forme, cum ar fi punctualitatea, politetea, corectitudinea, onestitatea, reciprocitatea, este un mod de a cultiva relatii cu cei din jur, rezultatul fiind binele propriei persoane – de unde si grija pentru noi insine. Adesea insa, a fi cel mai bun prieten al tau presupune sa te descurci fara suportul celor din jur, sa nu faci o mare drama din lipsa afectiunii acestora si sa iti oferi singur simpatia de care ai nevoie.

• ♊ Spiritual – a-ti fi cel mai bun prieten din punct de vedere spiritual, prespune sa descoperi un sens al vietii care sa amelioreze viata ta. Spre exemplu, s-ar putea sa traiesti mai bine in societate atunci cand eforturile tale se indreapta spre, ori au in vedere si binele celor din jur, nu doar binele tau egoist. Fiecare dintre noi crede in ceva si pune niste valori la baza vietii sale. Probabil ca moderatia si echilibrul sunt mai in avantajul tau decat excesul si destrabalarea. Probabil ca disciplina si cooperarea cu cei din jur te vor ajuta mai mult in viata decat egoismul, izolarea si dezordinea. Probabil ca a indrazni sa fii imperfect si sa tolerezi imperfectiunea te vor ajuta mai mult in societate decat perfectionismul si intoleranta. Este greu uneori sa iti dai seama ce merita sa alegi spre binele tau: de exemplu, poate fi usor sa castigi repede bani multi, pe o cale ilegala. Pe termen lung insa, s-ar putea sa fie mai eficient sa iti pierzi niste ani „la munca de jos”, unde apar tot felul de lectii de viata care te imbogatesc si te intaresc ca personalitate si caracter – ce te-ar sfatui cel mai bun prieten aici?

Un „exercitiu de prietenie” cu sine este si cel recomandat in orientarile cognitiviste. El consta in a ne ameliora discursul interior, ca si cand acesta ar fi adresat celui mai bun prieten al nostru. Cum i-ai vorbi celui mai bun prieten al tau daca ar traversa dificultatile prin care treci tu? In acest mod invatam sa trecem de la „Ce idiot mai sunt!” si „Cum am putut sa fac aceasta gafa de om prost?” catre „Ei, lasa, nu a fost asa de rau!” si „Nu a observat nimeni asa zisa ta gafa!” Psihoterapeutii care practica acest exercitiu pot pune in scena jocuri de rol in care vor interpreta rolul clientului iar clientul se va antrena in acest tip de discurs, pana va deveni parte din propria sa fiinta. 

O Intrebare: Ce ti-ai spune, cand esti cu nervii la pamant, daca ai fi cainele tau?

Ma gandesc acum ca aproape tot ce am scris despre cultivarea relatiilor, care este cel mai citit articol al meu, poate fi spus si adapatat si in ce priveste relatia cu sine: putem sa ne observam calitatile si sa le punem in lumina, putem sa ne oferim mici cadouri, sa ne oferim atentie si sa ne luam in calcul propriile preferinte sau valori atunci cand luam decizii, putem chiar sa organizam mici momente romantice pentru noi insine, cum ar fi o baie cu o lumanare parfumata, niste lectii de dans, o mica opera de arta creata de noi insine, sau, de ce nu, o sedinta de psihoterapie, in care ni se acorda atentie si sprijin.  

Continue reading

virtute

The Power of Ketchup

Ma chinuie talentul, ca de obicei, si m-am gandit sa scriu un basm anti-terapeutic, izvorat din psihologia inversa care ma caracterizeaza in aceasta frumoasa zi de Vineri.

Nicu, un barbat de 32 de ani, aflat acasa, in concediu de odihna, avea pofta nebuna de o cafea. Gandindu-se el asa, a inteles ca exista cateva metode de a obtine cafeaua, dintre care unele solicitau anumite eforturi si competente - sa incerce sa o prepare singur, iar altele presupuneau riscuri - sa iasa din casa si sa caute un automat de cafea.  

Fiinta a minimului efort, ca noi toti, Nicu, in urma profundei sale analize mentale, decide ca cel mai bine i s-ar potrivi optiunea nr. 1: aceea de a o suna pe prietena sa Mirela, de 30 de ani, care se afla la serviciu, sa o roage sa faca o pauza, si sa vina cu o cafea.  

Ii era prea lene sa faca cafeaua singur, plus ca nu facuse niciodata o cafea si s-ar fi putut rani la aragaz, ori s-ar fi putut opari cu apa, ori ar putea sa nu gaseasca cafeaua, sa o confunde cu cine stie ce insecticid sau rat-killer si sa moara in mod stupid. Iar Nicu nu dorea sa moara in mod stupid!  

La fel, si daca ar fi iesit sa caute automatul de cafea: poate ca nu este curatat corespunzator si contine apa din coloana ruginita a orasului... sau poate ca este atacat de un raufacator, pe strada! Ce-ar fi insemnat ca Nicu sa se expuna la astfel de hazarduri biologice ori sociale?  

Bun. Odata decizia luata, si planul facut, lucrurile au mers aproape ca pe roate. Isi suna prietena si ii spune ca va trebui sa faca o pauza si sa ii aduca o cafea. Esec total - prietena refuza! Sa nu fi fost un plan bun? Nicu mai incearca o data, peste 10 minute, de aceasta data cu o vadita tristete in glas (partenera lui se facea vinovata pentru asta). Desi usor miscata de tristetea lui, Mirela refuza - pur si simplu nu avea timp!  

Dar barbatul credea cu tarie in planul sau de obtinere a cafelei, fara a se misca din pat, asa ca insista. Suna inca o data, plangand in hohote: "ori imi aduci cafeaua, ori nu mai stiu ce sunt in stare sa fac!". Mirela, partenera lui iubitoare, considera insa ca acest comportament este cu totul imbecil si i-o spune direct, inchizandu-i telefonul nervoasa.  

OK. Nicu nu reuseste sa isi atinga scopul iar partenera lui nu se lasa induiosata - oare chiar nu erau compatibili? Dintre toate femeile disponibile sa fi ales asa de rau? Dar asta nu schimba nimic - el ramane in continuare un "bebelus dragalas" si nu se vade capabil sa isi faca singur rost de o cafea. In schimb, stie ca daca insista suficient de mult, celalalt ii va face pe plac - in fond toata copilaria lui sta marturie pentru asta... "Ei bine, atunci vom face razboi. Razboi pentru o cafea!", isi spune Nicu.  

Va veni prietena de la serviciu si il va gasi pe Nicu murdar de ketchup, pana la urechi. Efectul pare insemnat, de aceasta data - Mirela este induiosata pana la lacrimi. Cum sa te joci cu ketchup-ul? Nu stii cat costa un ketchup bun, zilele astea? Se decide sa ii aduca o cafea si ii promite partenerului ca nu il va mai refuza niciodata. Desi a implicat ceva mizerie greu de curatat, strategia lui Nicu a dat rezultate, o data in plus. Da, totul este sa insisti!

Sursa foto.

*Daca v-ati amuzat sau v-ati enervat citind basmul, daca v-ati recunoscut convigerile, viziunile, experienta, prietenii, rudele, pacientii sau pe voi insiva in acest basm, va astept comentariile.*

Continue reading

umor

Incompatibilitate Fundamentala

Observam adesea cuplurile si ajungem sa constatam cat de divergente sunt unele dintre preocuparile celor doi parteneri. Ne indreptateste asta sa afirmam ca intre cele doua genuri exista o incompatibilitate structurala?

---

Un instalator are nevoie de o specializare care dureaza trei ani. Pentru a intra intr-un cuplu nu facem niciun fel de pregatire, desi, avem lectiile de viata ale copilariei, modelele de rol ale parintilor, care insa nu sunt intotdeauna cele mai fericite. Numerosi consilieri de cuplu sunt de parere ca o relatie buna nu pica din cer, si, ca majoritatea problemelor de cuplu apar ca urmare a ignorantei profunde care exista cu privire la trasaturile de gen ale celor doua parti ale cuplului.

Psihologia adleriana promoveaza mai curand credinta in unicitatea unei persoane decat in determinarea pe care aceasta o sufera ca urmare a apartenentei sale la un gen sau celalalt. Cu toate acestea, merita sa studiem, sa fim curiosi, atat in ce priveste datele pe care le avem cu privire la cele doua genuri, dar si in ce priveste trasaturile particulare ale celui de langa noi. Spun asta pentru ca stiu cat este de jenant la un moment dat, sa fii etichetat intr-un anumit mod, ca urmare a apartenentei tale la unul dintre genuri.

Pe baza unor cercetari facute de catre Shaunti Feldhahn, autoarea unor lucrari best-seller-international cum ar fi Doar pentru El si Doar pentru Ea, am ajuns la urmatoarea lista de trasaturi feminine, respectiv masculine. M-am gandit ca v-ar putea interesa.

Cateva Trasaturi Feminine

• Nevoia de iubire: Chiar si atunci cand ai o relatie extraordinara, partenera ta de viata simte o nesiguranta fundamentala fata de iubirea ta, iar atunci cand apare aceasta nesiguranta, comportamentul ei te-ar putea deruta si dezamagi, iar ea nu se va schimba pana nu va fi convinsa ca o iubesti  

• Femeile sunt sentimentale: Femeile traiesc mereu amintiri si sentimente din trecut si prezent in acelasi timp, un fapt deloc neglijabil

• Femeile au nevoie de siguranta: Femeia ta are nevoie de securitate emotionala, si de apropiere, atat de mult incat va trece si peste nesiguranta financiara doar ca sa aiba parte de ele.

• Femeile au nevoie sa fie ascultate: Cand are sa iti impartaseasca o problema de suflet, sentimentele si dorinta ei de a fi ascultata sunt mai importante decat problema in sine. Prin ascultare ea obtine o asigurare emotionala cu privire la faptul ca te afli inca intr-o relatie cu ea.

• Sexualitatea feminina: Femeile nu simt dorinta sexuala in acelasi mod ca barbatul. Pentru acestea, sexul trebuie sa fie pregatit din timp, cu gesturi pline de semnificatie si romantism. In caz contrar se va simti ca o prostituata.

• Atractivitatea feminina: Chiar daca stii ca ai langa tine o femeie desteapta si sigura pe ea, partenera ta adaposteste in interiorul ei o fetita nesigura, care isi doreste sa ai ochi numai pentru ea si sa o vezi ca fiind cea mai frumoasa.

Cateva Trasaturi Masculine

• Barbatul are nevoie de respect: O realitate masculina este aceea a faptului ca barbatul prefera mai curand sa fie si sa se simta neiubit decat nerespectat sau luat in batjocura.
  

• Nesiguranta masculina: In ciuda faptului ca barbatii par a fi lejeri si siguri pe ei, ei se simt adesea ca niste impostori, care nu se pricep cu adevarat la ceea ce intreprind: actiuni profesionale sau romantice deopotriva.

• Barbatul aduce bani: Chiar si daca femeia face destui bani pentru a intretine familia, barbatul, in general resimte povara acestei situatii, fiind convins ca el este acela care ar trebui sa asigure existenta familiei.
  

• Barbatul si sexualitatea: Multi barbati sunt influentati in mod fundamental de viata lor sexuala iar bunastarea din acest punct de vedere, poate deveni o sursa de incredere si deci de reusita in celelalte domenii ale vietii.

• Barbatii si simtul vazului: Chiar si barbatii cu casnicii fericite se confrunta cu atractia fata de imaginea altor femei, pe viu sau in reverii. Da, am spus casnicii fericite!
  

• Barbatul si romantismul: De fapt, majoritatea barbatilor gusta romantismul (in diverse moduri) si isi doresc sa fie romantici dar ezita, pentru ca se indoiesc de reusita intentiilor lor.
  

• Barbatii sunt superficiali: Nu trebuie sa ai o silueta de top model, dar barbatul tau vrea sa te vada facand totul ca sa arati bine si va fi dispus la eforturi si la cheltuieli considerabile ca sa te sustina.

Ca o persoana care gandeste, aflandu-ma in fata acestui gen de confruntare de liste, care cuprind trasaturi masculine si trasaturi feminine, ajung aproape de fiecare data la ceea ce am numit "incompatibilitatea fundamentala" dintre cele doua genuri. Barbatul este facut si crede in misiunea sa de "provider"(furnizor) - adica persoana ce trebuie sa asigure mijloacele necesare existentei familiei. Femeia are insa nesiguranta ei si marea nevoie de iubire, care se cere impacata intr-un fel sau altul.

Barbatul nu vede sensul in a se ocupa de nevoile afective ale partenerei, si nici macar nu le poate intelege prea bine. Asta se reflecta in felul sau de a gandi, de a simti si mai ales in comportamentul sau romantic, sau mai bine spus, anti-romantic. Daca i se intampla sa devina romantic pentru a o impresiona pe viitoarea sa partenera, renunta relativ repede la acest comportament care nu i se potriveste cu adevarat. 

O alta sursa de probleme legata de aceasta incompatibilitate fundamentala intre cele doua genuri, este si faptul ca femeile ajung adesea sa saboteze bunastarea acestui barbat vanator si pescar, din tata in fiu, tocmai datorita incapacitatii acestuia de a pricepe nevoia femeii de atentie, tandrete, afectiune si asigurare a devotamentului - dar cum ramane cu "ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place"? Poate ca multor barbati li se va parea ridicol, dar partenera lor chiar vrea sa fie pe primul loc in viata lor - asa ar functiona cel mai bine! 

Obisnuiti-va cu ideea aceasta sau intrebati-va daca vreti cu adevarat urmasii, afectiunea, caldura unui camin stabil...

Continue reading

psihologia familiei

Puterea Imbratisarilor

Nu am scris acest articol pentru femei. L-am scris pentru toti barbatii care refuza sa participe la consilierea de cuplu "pentru ca ei nu sunt nebuni".

Ei bine, nu sunt un mare expert in psihosexologie. Sunt un "tip normal", din punctul acesta de vedere. Adica un tip complet retardat in ce priveste exprimarea afectiunii in intimitate, sau prin intermediul comportamentului sexual. Asta nu ar fi o problema. Cine ma place, ma accepta asa cum sunt, nu-i asa? 

Problema este ca intalnesc in practica mea, tot mai frecvent, femei care se izbesc de acest zid al indiferentei masculine, al racelii si al lipsei de interes pentru satisfactia lor, de unde si pierderea increderii femeilor in cuplu si in sine. Nici macar nu va dati seama, dragi barbati, cate ati putea schimba punand putina afectiune in relatia voastra de cuplu.

Caci o femeie tratata cu indiferenta nu este o femeie fericita, iar barbatii, in ciuda tuturor eforturilor pe care le-au facut pentru a fi de folos familiei, pentru a castiga bani si a oferi un standard de viata, si in ciuda straduintei lor de a deveni niste exemple pentru odraslele lor, sunt inca atat de departe de a intelege sexualitatea feminina.

Aveti in schimb capul plin de false idei legate de performanta sexuala si despre cum apreciaza femeile cantitatea, nu calitatea raporturilor intime. Acestea sunt niste bazaconii pe care barbatii le folosesc pentru a-si justifica indiferenta fata de partenerele lor.

Am decis sa scriu acest articol, fara nicio documentare prealabila, fara ciorna, si fara vreo sursa de inspiratie, pentru ca ma aflu intr-un moment in care inteleg cat de importanta este afectiunea pentru partenerele voastre si cat de mult inseamna pentru ele sa primeasca un semn de asigurare a iubirii voastre, fie macar si prin intermediul sexualitatii.

Dragi barbati! Nu este ceva ce nu ati putea sa oferiti dar este totusi ceva de care va temeti atat de mult. Sa fie oare de vina cerintele despotice si fara loc de alternativa ale unei femei din trecutul vostru? Este acela momentul cand ati invatat ca o femeie nu poate fi inteleasa, nici luata in serios si pentru toate astea, nu merita sa fie fericita? Va rog sa va luati un moment si sa va intrebati serios daca lucrurile stau asa pentru voi.

Sau poate ca aveti de facut cativa pasi pe o cale spirituala pentru a intelege sexualitatea feminina si nevoia partenerelor voastre de afectiune? Daca ati face asta ati afla poate ca este la fel de importanta si fericirea aproapelui vostru si ca altruismul este cea mai inteligenta forma de a va iubi pe voi insiva. Da, se pare ca sexualitatea feminina este o chestiune care solicita civilizatie din partea voastra, solicita putina spiritualitate si putina incredere in sine. Dar nu sunt lucruri pe care nu le-ati putea face!

Aveti langa voi niste femei frumoase, minunate, care va stau alaturi la bine si la greu, care isi fac datoria fata de familie, de copii si fata de voi, fiindu-va credincioase cu pretul nefericirii lor. Nu ma refer la cele care fac pe interesantele si au pretentii absurde, la cele "sofisticate" sau la cele care va fac nervii prastie. Ma refer la femeile care, cu modestie si integritate, suporta zi de zi indiferenta voastra, in speranta ca intr-o zi veti deschide ochii si veti vedea ca si ele exista. 

Haideti! Cat de greu poate sa fie?

Aceasta nu este o erectie. Este un print screen cu situatia statistica a Psihopediei, in luna Ianuarie. Ceea ce se poate observa, sugereaza faptul ca in data de 16 Ianuarie blogul Psihopedia a atins un record istoric de vizualizari - 811, intr-o singura zi. Cu toata sinceritatea, nu stiu cum s-a intamplat asta. Puterea Imbratisarilor este topicul pe care l-am publicat inaintea "exploziei", pe data de 14 Ianuarie, dar cu toate acestea nu a inregistrat decat 92 de vizualizari (fapt verificat de mine, acum cateva minute). O explicatie plauzibila ar fi aceea ca cititorii, atrasi de "Puterea Imbratisarilor" au simtit nevoia si placerea sa afiseze si alte pagini.

Continue reading

responsabilitate

Je Suis DeWolf

 Fiecare copil ... "va deveni mare"... Visam in fiecare zi la asta, iar  aceste visuri, iau in calcul ceea ce suntem si ceea ce credem despre noi insine si posibilitatile noastre. Ce te faci cand "vei fi mare"?

DeWolf, este un nume usor conspirationist. Ar putea fi numele unui renegat, poate al unui terorist? Probabil ca primul lucru la care va ganditi cand auziti acest nume este ca sunt un tip gen "bad news". Simbolul lupului nu este tocmai valorizat in cultura noastra. As putea fi, intr-un fel sau altul, "un lup rapitor". "un lup singuratic" sau cineva care "curata padurea" de "chestii". Poate ca am "o haita" in spate, ca sa ma sustina in ceea ce fac...  

Probabil putini sunt aceia care se gandesc la faptul ca lupul este un animal social, capabil sa ocupe un rol in cadrul unui grup extrem de bine organizat si sa sustina grupul prin actiunile sale curajoase, cooperante, obediente si devotate, mergand pana la a-si sacrifica viata pentru ceilalti membrii ai grupului.

Mi s-a intamplat de altfel de cand port cu mine acest pseudonim, sa intalnesc persoane care nu au reusit niciodata sa depaseasca primele lor impresii, si care au adoptat o atitudine reticenta sau chiar agresiva la adresa mea, doar pentru ca aveam acest nick. Nu mai vorbesc despre faptul ca am atras femei care "aveau de platit polite" unor barbati din viata lor (de exemplu tati abuzivi sau fosti prieteni infideli) si si-au proiectat furia asupra mea. 

Da... Probabil ca DeWolf exista din nevoia mea de atentie. Daca se afla un lup prin preajma, ei bine, ai nevoie sa afli mai multe despre dansul. Nu ai putea sa adormi linistit inainte de a-l putea pune intr-o categorie si a te linisti in privinta "Lupului". Te va ataca in somn sau poate ca te va ingriji, te va proteja, precum odinioara o lupoaica ii hranise cu laptele ei pe Romulus si Remus?

Actualmente, nevoia mea de atentie se exprima prin gesturi cu o conotatie sociala, mai ales ca am fost influentat intre timp de medicul austriac Alfred Adler (elev al lui Sigmund Freud), care m-a initiat in arta de a fi de folos, de a coopera cu restul, si m-a invatat ca este normal sa vreau atentie si chiar putere, insa nu este lipsit de sens ori semnificatie, modul in care le obtin. Pe undeva DeWolf exista inca in mine, in aceasta forma domesticita, chiar daca la inceput nu era decat un romancier care dorea sa se afirme si avea nevoie de atentie.  

Cu lupii inveti sa urli. Racine

Asa cum spuneam, este normal sa ai nevoie de atentie. Poate ca de aceea exista eroii! Eroii au fost candva, niste copii normali, care citeau povesti cu Feti Frumosi sau, dupa anii 70, priveau povesti cu Luke Skywalker si Razboiul Stelelor.

Mai tarziu au ajuns sa lupte cu mafia, precum procurorul italian Giovanni Falcone, sau poate au ajuns sa umple salile de concerte, precum Elvis. Ori poate ca au adunat oamenii in fata televizorului, vorbind despre caile incurcate ale sufletului omenesc, precum Dr. Cristian Andrei (sau Dr. Phil, americanul care l-a copiat pe Dr. Andrei :P).  

Spune-mi cum iti satisfaci pofta de grandoare ca sa-ti spun cine esti... in asta se dezvaluie propriul nostru caracter. John D. Rockefeller, a zidit in China, la Pekin, un spital pentru milioanele de nenorociti pe care nici macar nu ii vazuse vreodata. Dimpotriva, Dillinger, si-a manifestat importanta, devenind gangster, asasin, spargator de banci. Urmarit de politisti, care il vanau in Minnesota, el s-a repezit la o ferma si le-a strigat celor de acolo: "Eu sunt Dillinger." Era mandru sa fie inamicul public numarul 1. "Nu va fac niciun rau", le-a spus, "dar sunt Dillinger." Arta de a reusi in viata. Dale Carnegie  

In calea aleasa pentru a ne satisface aceasta pofta de atentie si grandoare se vad resursele personalitatii noastre, mai curand ce credem noi despre aceste resurse - imaginea de sine si modelul lumii. Daca cei de la Charlie Hebdo, nu au vazut nicio alta cale de a deveni cineva decat aceea de a gadila sentimentele religioase si orgoliul musulmanilor radicali, prin intriga si scandal, ei bine, fratii Kuachi, nu au gasit nicio alta cale de a deveni cineva decat aceea de a "apara pe profetul lor" prin puterea armelor si de a muri in final.  

Iar eu nu am gasit o alta cale de a deveni cineva decat aceea de a scrie acest articol.

Continue reading

virtute

Definitia Stimei de Sine

Ne face mai puternici sau mai vulnerabili o buna stima de sine? Cum se defineste stima de sine? Sau de ce exista asa ceva? Care sunt functiile stimei de sine si cum o puteti folosi in avantajul propriu?

De ce exista stima de sine? Se pare ca insasi evolutia speciei ne-a inzestrat cu posibilitatea de a reflecta cu privire la propria noastra persoana, stima de sine fiind asociata in mod intim cu ceea ce numim constiinta de sine. Avand o constiinta de sine, putem sa ne atribuim o valoare in raport cu semenii nostri, iar de aici, putem sa ne orientam comportamentul. 

Asadar ce este stima de sine?
Ei bine, stima de sine are trei componente fundamentale: 

1. Judecatile noastre cu privire la noi insine.

2. Emotiile pe care le determina aceste judecati si

3. Comportamentele pe care le adoptam, avand aceasta parere despre noi insine si aceste emotii.

Dintre acestea, esentiale sunt judecatile noastre cu privire la noi insine, care sunt inconstiente, automate si secrete - si de aceea foarte greu controlabile. Nu poti sa iti cresti stima de sine pur si simplu, iar cei care stiu cum sa o faca, in speta psihoterapeutii, au de purtat adevarate conflagratii psihice pentru a reusi asta cu clientii sau pacientii lor.

Si da, are sens cresterea stimei de sine. Studiile arata faptul ca deficienta stimei de sine este implicata sau corelata cu majoritatea tulburarilor dinamicii emotiilor si majoritatea diagnosticelor psihiatrice, dintre care am putea mentiona depresia, tulburarile specifice anxietatii (atac de panica, tulburarea generalizata de anxietate, fobia sociala, etc) dar si in tulburarile comportamentului alimentar (anorexie, bulimie, dependenta de alimente), dependentele de substante (droguri, nicotina, alcool, etc). Chiar si performantele sexuale scazute pot fi corelate cu o stima de sine deficitara.

Care sunt functiile stimei de sine? Sau alt fel spus, la ce foloseste aceasta?

Am putea face o paralela intre functionarea sociala a comunitatii si functionarea fizica a individului, si am putea spune ca, asa cum durerea fizica ne aduce marturie despre un pericol indreptat impotriva functionarii si existentei noastre materiale, fiind in sine un pretios semnal de alarma pus la dispozitie de evolutia speciei sau de providenta, tot la fel, durerea psihica reprezinta un semnal de alarma cu privire la integrarea cu succes in societate, asa cum o intelege fiecare. 

Doua sunt dimensiunile esentiale ale adaptarii: eficienta si apartenenta. Si tot doua sunt cele mai mari pericole pe care le sesizeaza stima de sine, ca un instrument de masura al acestei bune adaptari la mediul social: respingerea si ineficienta. Durerea psihica resimtita atunci cand suntem marginalizati sau ne dovedim ineficienta (in raport cu scopuri si dorinte proprii), este nu doar o proba de foc pentru personalitatea umana ci si un barometru al acestei adaptari.

Dar ceea ce evolutia ne-a pus la dispozitie, ca pe un pretios instrument al supravietuirii animalului social care este omul, este supus unei duble presiuni: presiunea copilariei, cu experienta sa modelatoare si presiunea societatii, cu aceasi influenta modelatoare, pe termen lung.

Cele doua tipuri de influente au rolul de a stabili valorile noastre, sau altfel spus criteriile in functie de care ne permitem sa fim fericiti, celebrand victoria si buna adaptare, sau dimpotriva, sa ne constrangem, ori sa jelim, in caz ca ne-am pierdut sperantele. Stima de sine este aceea care face posibil acest proces si aceasta reactivitate a personalitatii fata de evenimentele existentiale.

O buna stima de sine este in masura deci sa reziste acestor influente, si chiar sa le combata in anumite situatii, dat fiind ca atat copilaria, cat si societatea de consum in care traim, vin cu etaloane sau experiente limitative. Cultul de azi al performantei, al abundentei si al aparentelor este in masura sa agreseze cu destula grosolanie fiinta fragila care suntem, daca nu exista o buna stima de sine care sa ne protejeze. De asemenea, trecutul familial, cu experientele sale de neglijare sau abuz, este in sine o sursa a problemelor stimei de sine. 

Un caz particular al problemelor stimei de sine il reprezinta narcisimul.

Narcisismul este un subprodus al societatilor care, prin violenta sau minciuna, produc pe banda rulanta indivizi convinsi ca nu vor putea sa supravietuiasca decat daca valoarea lor este superioara valorii celorlalti. Este cultul eului in detrimentul valorilor altruiste, necesare oricarei vieti sociale. Christophe Andre. Imperfecti, Liberi si Fericiti.

Cele 6 dimensiuni ale stimei de sine.

1. Nivelul.

Prin nivelul stimei de sine intelegem tentinta de a ne aprecia si de a fi siguri pe noi insine, de a ne gasi cu usurinta locul intre ceilalti, fara a ne prabusi in fata dificultatilor sau a esecurilor. Totusi, numerosi indivizi cu o inalta stima de sine se dovedesc a fi anxiosi sau rigizi, semn ca exista lucruri mai bune decat o inalta stima de sine. De asemenea, indivizi cu o stima de sine moderata, reusesc sa fie mai echilibrati emotional si mai capabili de realizari concrete.

2. Stabilitatea.

Se refera la reactivitatea in fata evenimentelor existentiale si la framantarile noastre legate de valorizarea noastra sociala. Persoanele care manifesta o lipsa a stabilitatii stimei de sine traiesc adesea in mod obsesiv experienta respingerii reale sau imaginate, ori a esecului, real sau imaginat. Conform studiilor, pana la 96% dintre noi ne consideram mai eficienti decat majoritatea insa cand este vorba despre sarcini mai complexe, cu un grad ridicat de dificultate, de ex. a sofa pe o sosea acoperita cu polei, ne vom considera mai putin eficienti decat media. Acest lucru a fost de numit Efectul sub Mediei.

3. Armonia.

Armonia stimei de sine se refera la faptul ca stima de sine este investita in variate domenii de activitate sau trasaturi ale personalitatii. Cand apare esecul sau respingerea intr-un anumit domeniu, avem posibilitatea de a gasi raparatia sau consolarea intr-un alt domeniu de interes. O persoana cu o stima de sine armonioasa este usor de recunoscut dupa multimea intereselor si preocuparilor sale. Din preocuparile variate ale personalitatii apar si resursele multiple ale acesteia si capacitatea sa de a-si mentine echilibrul in fata provocarilor, frustrarilor sau privatiunii.

4. Autonomia.

Autonomia stimei de sine se refera la faptul de a fi dependenti in auto-aprecierea noastra de surse exterioare de validare sau dimpotriva, de resursele propriei personalitati. Spre exemplu, a avea succes in dragoste, a-ti pastra un statut privilegiat, sau succesul economic, ne face dependenti de surse exterioare de validare. Chiar propriul aspect fizic este o resursa a stimei de sine care scapa controlului nostru - vezi imbatranirea. O mai mare autonomie a stimei de sine poseda aceia care isi fondeaza stima de sine pe elemente spirituale sau ce tin de atitudine. De exemplu, pot fi multumit de mine pentru ca am facut tot ce am putut, desi nu am obtinut propriu-zis rezultate. Ma pot aprecia pentru ca am fost onest sau am dat dovada de auto-control, chiar daca am pierdut anumite confruntari sau mize.

5. Costul.

Anumite strategii de mentinere a stimei de sine sunt mai costisitoare decat altele. Spre exemplu, fuga de realitate, agresivitatea si violenta, evitarea unor provocari, sunt nu doar ineficiente sub aspectul adaptarii la mediul social ci si foarte costisitoare, in sensul ca au efecte neplacute in ce priveste relatiile cu cei din jur sau propria stare de bine. Astfel de strategii, pentru un beneficiu minim, vor solicita sacrificii majore in ce priveste calitatea vietii. O stima de sine "economa" este o stima de sine capabila sa administreze stresul, sa primeasca semnele de ineficienta sau respingere cu o anumita deschidere si intelepciune.

6. Locul ocupat. 

Este vorba despre locul ocupat de stima de sine intre preocuparile personalitatii. Anumite persoane se lasa coplesite de importanta propriei valori, lucru care le afecteaza intreaga activitate. O stima de sine suprainvestita se va vedea in incapacitatea de a trece peste semnele sau semnalele de ineficienta sau marginalizare, fie acestea reale sau imaginate. Preocuparea exagerata in ce priveste problemele stimei de sine ne va face incapabili sa urmarim si scopuri altruiste, care nu ofera validare, prestigiu social sau de imagine.

* ** * ** *

Dar ce ne promite o buna stima de sine? Ei bine, ne promite sanatate. Si aici ne referim la sanatatea psihica, dar si cea fizica. Cum, problemele stimei de sine te tin sub presiune si iti iau linistea, asta se poate reflecta oricand in nivelul de sanatate emotionala, sau fizica, in virtutea profundei intrepatrunderi care exista intre planul emotional si cel fizic, care constituie fiinta umana. De forma stimei de sine depinde rezistenta la frustrare si cicatrizarea ranilor emotionale, precum si punerea in uz a celor mai importante resurse ale personalitatii. 

O stima de sine scazuta se dovedeste a fi de putin ajutor in cazul esecurilor, in special al esecurilor repetate. De asemenea, deficitul stimei de sine va produce intarzieri in afirmarea de sine sau in ce priveste dezvoltarea si punerea in valoare a calitatilor, inzestrarilor si aptitudinilor. Pentru toate acestea, putem afirma ca problemele stimei de sine joaca un rol central in dinamica personalitatii dar si in patologia acesteia.

Continue reading

succes

Topul Ideilor Anului 2014

Inca nu s-a risipit norul de fum de deasupra orasului si nici mirosul de petarde, artificii sau praf de pusca, si m-am gandit sa fac un top al celor mai interesante idei care m-au inspirat in 2014.

Poate ca anul viitor voi face un top al celor mai nostime faze de pe youtube, cu blonde sau cu pisici si catelusi, sau poate ca voi face un top al celor mai tari bancuri. Dar pentru ca in ultimul an m-am ocupat mai mult cu ideile si capacitatea lor de a schimba lumea, si pentru ca Ted Talk se afla sub incidenta unei licente de tip "Creative Commons", m-am gandit sa ii invit pe cititorii blogului meu la un festin de neuitat, cu ceea ce eu consider a fi niste discursuri ce merita privite, intelese si date mai departe.

LOCUL 10 - Un Elogiu Bucatareselor Anonime

Pe locul 10, se afla un discurs tinut de catre un tip Jarrett Krosoczka. Am inteles ca se ocupa cu benzile desenate si ca mama lui a fost o dependenta de heroina, comportandu-se ca o jucarie yo-yo - de unde si disponibilitatea lui Jarett de a observa comportamentul bucatareselor altruiste de la scoala... Ceea ce mi-a placut la discursul sau este faptul ca reuseste sa redea demnitatea unor profesii subestimate in ziua de azi - pe nedrept, desigur. Nici macar nu ne dam seama cat de importante sunt contributiile celor care, sa spunem, spala dusumeaua, sterg praful, prepara mancarea, aduc ziarele sau mai stiu eu ce fac. Din pacate, nici cei care fac toate astea nu isi mai dau seama cat de importante sunt joburile lor si cat de frumoasa este contributia lor la binele comunitatilor. Poate ca merita mai mult acest discurs, dar va asigur ca nici celelalte idei nu sunt rele.

LOCUL 9 - Un Discurs Derutant despre Pasari

Nu stiu daca va va ajuta cu ceva urmatorul discurs, dar pentru faptul ca m-a bine-dispus, am gasit de cuviinta sa il strecor in topul meu. Discursul lui Kees Moeliker prin mijloace cu totul diferite de stiinta pasarilor, a reusit sa ma sensibilizeze cu privire la problema necrofiliei homosexuale din randul pasarilor care se izbesc in geamuri, precum si cu privire la toate celelalte probleme care privesc pasarile ce se izbesc in geam in nestire. Sper ca discursul olandezului va va lasa o impresie cel putin la fel de buna!

LOCUL 8 - Despre Premiul Ig Nobel

Si pentru ca nu vreau sa schimb registrul si sa devin serios inainte de vreme, voi adauga inca un discurs din ciclul premiilor Ig Nobel. Aveti aici un adevarat articol de enciclopedie referitor la premiile Ig Nobel, care se acorda chiar la Universitatea Harvard. Ce este premiul Ig Nobel? S-ar parea ca este un premiu care se acorda pentru faptul ca un lucru te face mai intai sa razi iar apoi te face sa te gandesti. Daca credeti ca exista multe lucruri care reusesc sa indeplineasca ambele conditii, ei bine, va inselati amarnic! Priviti acest discurs tinut de catre fondatorul premiului, in persoana, domnul Marc Abrahams.

LOCUL 7 - Restructurarea Cognitiva la Teroristi

Un discurs care nu doar ca te atrage, dar te si tine lipit de desktop, este acela al autoarei de filme documentare Sharmeen Obaid-Chinoy. Ea vorbeste despre o scoala a talibanilor in care, recrutii sunt indoctrinati intr-un anumit fel, astfel incat sa devina fiinte noi, sau poate mai bine spus, instrumente ale crimei. Totusi, deconspirarea mecanismului folosit de talibani, te duce cu gandul le propriile noastre mecanisme de manipulare, la societatea de consum caracteristica lumii occidentale sau la modul in care apare motivatia de a face cele mai neobisnuite lucruri, datorita unei indoctrinari eficiente. Oare cate din lucrurile pe care le facem ne sunt cu adevarat caracteristice si cate facem ca urmare a unor manipulari?

LOCUL 6 - Despre Iluzia Sfarsitului Istoriei

Dan Gilbert este profesor de psihologie la Harvard si tine discursuri demne de atentie, intr-un stil care acapareaza atentia cu usurinta. Te simti aproape ca la un curs de psihologie si te simti onorat ca poti intelege cu usurinta niste idei care sunt destinate norocosilor studenti de la Harvard, dar printr-o minune a zilelor noastre, ajung, iata, si in casele noastre de oameni normali. Primul dintre cele doua filmulete cu Dan Gilbert vorbeste despre cat de limitata la clipa prezenta este mintea noastra. Suntem parca sub magia lui aici si acum, si nu sunt sigur ca magia aceasta este un lucru bun.

LOCUL 5 - Cartea, O Poarta Secreta

Un alt discurs amuzant, sau cel putin relaxant, este acela tinut de catre Mac Barnett. Daca v-ati intrebat vreodata ce ar avea de oferit autorul unor carti pentru copii, ei bine Barnett este aici pentru a va arata cat de speciala este lumea lui interioara si cat de frumoasa este lumea pe care o prezinta copiilor pentru care scrie. Este un discurs cu un mesaj frumos si, din fericire, nu reuseste sa plictiseasca nicio clipa. Iata argumentele autorului in ce priveste faptul ca o carte este ca o poarta secreta catre lumea cu totul speciala a copilariei.

LOCUL 4 - De la Credinta la Performanta

Urmatorul discurs este cu adevarat ceea ce astepti sa vezi de foarte mult timp dar nici macar nu stiai ca ai putea sa gasesti pe situl Ted Talk, gratis. Din pacate este in limba engleza, si lipseste traducerea. Din fericire ai inca posibilitatea sa iei cateva lectii de engleza si sa intelegi pana la sfarsitul anului intreg discursul - merita! Carol Dweck este psiholog specializat in domeniul motivatiei si pare foarte preocupata de aspectele educationale ale motivatiei. In acest discurs veti afla ce este un sistem de convingeri care favorizeata cresterea, si cum il poti ajuta pe pustiul tau sa abordeze cu entuziasm si eficienta sarcinile educative.

LOCUL 3 - Puterea Introvertitilor

Un discurs remarcabil, demn de top 3 este cel sustinut de catre Tony Robbins, care vorbeste ca un star rock si te determina sa dai cu capul de cel mai apropiat perete, prin puterea cuvintelor sale. Din pacate nu am reusit sa imi dau seama ce are original discursul sau, in afara de faptul ca e ca si cand l-ai auzi pe David Lee Roth tinand un discurs despre o tema complet nefamiliara (deci nu despre femei si distractie pe plaja!). Asa ca am decis ca pe locul 3 sa pun o idee profund originala - Puterea Introvertitilor, cu Susan Cain, care va va ajuta sa intelegeti mai bine de ce aveti nevoie si de un introvertit pentru proiectele voastre.

LOCUL 2 - Fericirea Invatata la Harvard

Nu aveam cum sa trec cu vederea unul dintre cele mai interesante si mai bine pregatite discursuri pe care le-am vazut vreodata si care ii apartine tot lui Dan Gilbert, de la Universitatea Harvard. Al 2-lea discurs din top al lui Dan Gilbert este cel referitor la fericire, un topic pe care il stapaneste probabil ca nimeni altul. Veti afla cateva lucruri suficient de interesante despre fericire daca sunteti capabili sa cititi subtitrarile cu viteza pe care o are acest tip atunci cand vorbeste despre ce ii place lui mai mult.

LOCUL 1 - Puterea Vulnerabilitatii

Si iata, am decis ca primul loc in randul celor mai frumoase idei care m-au animat pe mine in 2014, este pe deplin meritat de catre doamna Brene Brown, care vorbeste despre resursele mai putin evidente ale faptului de a fi vulnerabil. De ce ne grabim sa amortim vulnerabilitatea cu substante sau sa o eradicam cu ajutorul unor operatii estetice "salvatoare", si de ce credem ca nu foloseste la nimic? Ne poate lua zeci de ani din viata pentru a invata sa ne educam vulnerabilitatea sa "joace in favoarea noastra", dar oare chiar merita? Lectia doamnei profesor de Sociologie Brene Brown ne invata, inainte de toate ca, fie si daca nu esti psihoterapeut, poti gasi o cale de a lucra cu propriile vulnerabilitati, spre binele tuturor. Este adevarat ca am adormit la discursul acesta, dar asta nu inseamna ca nu gasesc aceasta idee ca fiind una dintre cele mai interesante auzite vreodata.

Continue reading

top 10