English Party Girls

Pregatesti cu grija rochia neagra, pantofii cu toc si suvita rebela de pe frunte. Dar cateva ore mai tarziu, te trezeste Politia de pe un trotuar si te intreaba daca ai un act. Bun venit in lumea speciala a betivelor britanice!

Tinerele stilate din Londra, sau Edinburgh, secretare, corporatiste, femei de afaceri sau chiar tinere avocate cu cariere promitatoare, se pregatesc pentru o seara in club. Detaliile sunt importante - micuta rochie neagra, pantofii cu toc inalt si chiar suvita rebela de pe frunte. Machiajul atent te duce cu gandul la niste asteptari romantice speciale...  

Circula de ceva timp, pe retelele sociale, cateva poze care se raspandesc cu repeziciune - ele duc vestea peste mari si tari si ne arata ceea ce auzisem deja... Britanicii chiar beau, nu se incurca. Mai mult decat atat, beau si britanicele. Ce este de filozofat aici? Ei bine, pe mine m-a frapat cate ceva la aceste poze cu femei baute si cazute pe jos, pe strazile sofisticatului Regat Unit al Marii Britanii: 

a. Contrastul Romantic. Este vorba despre contrastul intre grija si nepasare - multe dintre aceste fete erau vizibil ingrijite, dar aceasta grija pentru sine pare sa fi falimentat la un moment dat, pe parcursul serii  

b. Statutul Social. Resursele materiale ale acestor femei pareau de asemenea evidente, in anumite cazuri - nu erau simple cersetoare sau golance, si nici prostituate. Ciudat lucru sa te duci la baut imbracata atat de bine ...

c. Solitudinea si Nefericirea. Desi, aparent, pareau bine integrate social, te izbea acea imagine a unei perfecte si apasatoare solitudini - daca nu erau singure, atunci cu siguranta erau certate cu toata lumea. Cum altfel sa ramana cazute pe jos?  

d. Vulnerabilitatea. Un om beat este vulnerabil in fata oricarui risc - e ca un bebelus abandonat, ce are nevoie de atentie speciala pentru a nu pati ceva sau a nu-si face singur rau. O femeie beata si cazuta pe jos, pare a fi culmea vulnerabilitatii.  

Femeile stiu ca sunt vulnerabile. Asta le face sa devina suspicioase si tematoare, si sa prefere sa iasa insotite sau sa nu le prinda apusul soarelui pe afara. O prietena nu calatoreste decat cu taxiul dupa ce, in adolescenta, a fost deposedata (jefuita) de anumite bunuri, de catre un grup de psihopati. A trebuit sa faca si psihoterapie pentru asta.  

Totusi, pare ca in UK, lucrurile merg altfel. Este cunoscut faptul ca cercetatorii britanici au pus in evidenta printr-un studiu, faptul ca barbatii sunt stimulati sa socializeze si obtin un soi de terapie de suport, informala, atunci cand se imbata, alcoolul avand acest rol surprinzator in grupurile de prieteni barbati. (1) Dar ce se intampla cu femeile care beau?  

S-ar spune ca o femeie cazuta pe jos este o adevarata "drama queen" pierduta si fara de speranta. Dar eu vad o anumita continuitate in comportamentul acesteia. Daca a iesit "la vanatoare" in club, iar vanatoarea nu a iesit bine, atunci ea poate recurge, in mod inconstient, la o betie de acest fel care o lasa pierduta, pe strada, acest fapt putand sa se dovedeasca ceva mai eficient decat clubul in sine. De ce?  

Putem vorbi aici despre ceea ce in psihanaliza a fost denumit "mecanism de aparare". Este vorba despre un comportament la care un psihic incercat si coplesit de dificultati, (chiar si plictiseala este o dificultate si o sursa de stres) poate recurge pentru diminuarea anxietatii, a suferintelor sufletesti.

Daca cineva se intoarce la un comportament caracteristic unei etape anterioare a existentei sale, cand viata era mai putin incarcata de stres, pentru un punct de sprijin, psihanalistii vor considera ca acea persoana recurge la regresie - unul dintre mecanismele de aparare cunoscute.  (2)

Este oare betia o regresie? Eu tind sa cred ca da. Omul beat este la fel de vulnerabil si expus ca si un copil. Acest copil nu doar ca actioneaza cu o drastica diminuare a discernamantului, a responsabilitatii, dar isi comunica in acelasi timp vulnerabilitatea catre lume, iar cei din jur, daca sunt persoane cu un suflet caritabil si spirit matern, vor reactiona ca atare. Altfel spus, regresia are o functie de comunicare a vulnerabilitatii. 

Dincolo de faptul ca, pe majoritatea barbatilor, ne cam sperie o femeie cazuta pe jos, pentru ca nu am putea intelege de ce se afla acolo si cat timp are de gand sa traiasca in acest mod, s-ar putea ivi, din neant, un cavaler pe un cal alb, carismatic si extrem de plictisit, care, nu doar ca devine sensibil la drama celei cazute - consider ca un barbat normal nu ar putea ignora o femeie cazuta pe jos - dar ar putea avea resurse sa o cunoasca pe aceasta Cenusareasa abandonata strazii, si poate mai mult...  

Desigur, nu este singura interpretare posibila, si, probabil, ca pentru fiecare femeie cazuta exista un adevar cu nuante diferite. Totusi, este un argument pe cat de strident pe atat de eficient, sa gasesti o femeie ingrijita si frumos imbracata, care a adormit pe strada. Si daca barbatii reusesc sa stabileasca mai usor legaturi cu ajutorul alcoolului, cred ca aceasta reprezentare teatrala monumentala a femeilor britanice, este de asemenea in masura sa aduca unei femei, un plus, mult dorit, de inter-relationare calitativa.

Carl Jung ar vedea in moda femeilor cazute pe strada jocul unui arhetip - ele chiar par a fi niste "frumoase adormite", in asteptarea printului care sa le trezeasca la viata cu un singur sarut...  

Altfel spus, nu doar ca traim intr-o poveste, dar anumite roluri - arhetipurile - par a juca o piesa prin intermediul nostru. Dupa Carl Jung, arhetipul este o forta supranaturala, de natura spirituala, care se exprima prin intermediul nostru, fiind continuta de inconstientul nostru colectiv.  Arhetipurile - niste duhuri sub a caror influenta ne aflam. (3)

Eu i-am spus arhetipul "victimei sexy", destul de raspandit in literatura universala sau in filme, in basme si desene animate, etc. Cenusareasa, Alba ca Zapada, Frumoasa din Padurea Adormita sau Mica Sirena, Pretty Woman, sunt doar cateva dintre rudele de suflet ale betivei britanice, care isi abandoneaza pantofii pe strada, precum Cenusareasa...  

Aproape in orice poveste exista o victima sexy, care da gust si sens povestii, provocandu-l pe Erou sa se depaseasca pe sine, pentru a veni in intampinarea nevoilor victimei. Imaginati-va numai cate calitati ar trebui sa aiba eroul salvator al betivei britanice: compasiunea, forta persoanala, toleranta, spirit matern, resurse psihologice si materiale, etc Poate putin cam mari asteptarile Cenusaresei moderne ...  

Pentru Adler lucrurile sunt mult mai simple: aceste femei sunt complet lipsite de sentiment comunitar si au considerat, fie si neconstient, ca urmare a influentelor social-educative, ca singura cale de a obtine atentia si iubirea celor din jur este aceea de a juca acest rol lamentabil. Ele ar trebui incurajate sa devina utile si sa creada in ceea ce au de oferit frumos si cu folos pentru toata lumea. (4) 

Keep calm and forget about vodka, comrade!  

(1) Emslie C, Hunt K, Lyons A. The role of alcohol in forging and maintaining friendships amongst Scottish men in mid-life.website: Pubmed.gov US National Library of Medicine National Institutes of Health

(2) Lhote, Jaquet, Ionescu, (2007), Mecanisme de aparare. Teorie si aspecte clinice, editura Polirom

(3) Jung, C.,G.; (1994) Puterea Sufletului, Psihologia Analitica, Temeiuri, editura Anima, Bucuresti 

(4) Adler, A., (1991), Cunoasterea Omului, editura Stiintifica, Bucuresti 

(5) Imaginea Abandoned via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

Continue reading

victime

Stare de Bine, fara Fumuri

Renuntarea la fumat imbunatateste sanatatea psihica. Cercetatorii britanici au descoperit o corelatie intre fumat si anumite diagnostice psihiatrice, precum depresia si anxietatea.

Doresc inca de la inceput sa ii salut pe amicii mei de la una dintre firmele de distributie tigarete din Brasov, care sunt niste baieti pe cinste, bine educati, de la director si pana la agentul simplu, cu principii frumoase si cu pofta de viata si de munca. Nu despre ei este vorba aici - ei sunt doar niste profesionisti care pot performa oriunde altundeva, cu acelasi succes. De asemenea, ii salut pe toti cunoscutii mei fumatori care sunt niste oameni minunati, cu numeroase calitati demne de admiratie si la care tin foarte mult.  Nu in ultimul rand, tati, ne este dor de tine!

* * *

Este oare tigara o alternativa la lipsa cronica a entuziasmului? O constatare pe care am facut-o cu ceva timp in urma, este aceea ca, in timp ce unii obtinem o stare de bine fumand, ca urmare a eliberarii de neurotransmitatori - dopamina - am putea sa ne bucuram de actiunea benefica a acestui neurotransmitator, si pe o cale complet lipsita de riscurile fumatului. Care este aceasta cale? Promit sa vorbesc in acest articol despre asta.  

Iata insa cateva date "reci" despre fumat (E. Radulescu, 2009) 

1. Nu exista nici un tesut sau organ, de la creier pana la schelet si maduva spinarii care sa nu fie influentat direct sau indirect de tutun.

2. Parintii fumatori constituie cel mai puternic factor de risc in preluarea viciului de catre copii si adolescenti. Ba chiar copiii vor duce "emanciparea" mai departe si vor recurge si la alte droguri.

3. Poluarea atmosferei produsa de fumatori este de 10 ori mai mare decat cea produsa de industrie si gazele motoarelor cu explozie.

4. Inhiband formarea imunoglobulinelor si a celulelor implicate in apararea antimicrobiana si anticanceroasa, fumatul scade eficienta sistemului imunitar. Persoanele care fumeaza sunt mai vulnerabile fata de agentii infectiosi si fata de toate formele de boli canceroase.

5. S-a constatat prin studii stiintifice ca fumatul in timpul sarcinii este raspunzator de aparitia malformatiilor congenitale numite "gura de lup" si "buza de iepure".

6. Copiii expusi la fumul de tutun al parintilor sunt internati de patru ori mai des pentru infectii bacteriene sau virale decat copiii familiilor unde nu se fumeaza.

7. Fumatorii incaruntesc si isi pierd parul mai repede decat nefumatorii. Albirea parului survine de 4 ori mai frecvent la persoanele care fumeaza. Fumatul accelereaza ceasul biologic al organismului, grabind toate procesele de imbatranire.

8. La grupa de varsta 35-69 ani, mortalitatea in randul fumatorilor este de 3 ori mai mare decat la nefumatori.

9. Cei care fumeaza zilnic 25 de tigari isi dubleaza riscul aparitiei diabetului de tip 2, independent de alti factori de risc.

10. Fiecare tigara scurteaza viata fumatorului cu 7 minute. Fiecare pachet de tigari necesita 140 de minute ptr. a fi fumat si scurteaza viata fumatorului cu 140 de minute. [1]

Si acum sa va spun revelatia mea. In timp ce fumatorii obtin o stare imediata de revigorare si buna dispozitie ca urmare a capacitatii si inspiratiei lor de a aprinde o tigara, este posibil sa atingeti aceeasi stare si pe gratis. Cum?  

De fapt, secretiile de neurotransmitatori, supranumiti hormoni ai fericirii, care sunt implicati in fumat si, in general, in toate activitatile care ofera satisfacerea unor necesitati, pot fi declansate la fel de simplu prin anticiparea unor evenimente pozitive, a unor "recompense". Cand astepti cu bucurie un eveniment, o plimbare, un episod din telenovela preferata sau doar apusul soarelui, declansezi astfel de "precipitatii" de hormoni ai fericirii.

Ei bine, entuziasmul este raspunsul. Dar, imi veti spune, de unde atata entuziasm cand viata este de rahat, pentru ca nu ne-am nascut la locul potrivit, si etc., etc, etc... Si nu intamplator imi spuneti asta. S-a descoperit recent un lucru pe care il intuiam deja. Cercetatorii britanici afirma ca probabilitatea ca fumatorii sa sufere de boli psihice este mai mare decat in cazul nefumatorilor. De asemenea, si ex-fumatorii prezinta o sanatate mentala mult mai buna decat fumatorii. [2] 

Imi amintesc ca, pe cand eram student, am incercat, prin intermediul unui mic studiu, sa fac o corelatie intre fumat si pesimism. Am intrebat astfel cateva persoane, luate la intamplare, cum isi vad viata peste 10 ani - mai buna, mai rea? A doua intrebare era daca sunt fumatori. Nu am reusit sa finalizez acest studiu dar se profila deja un posibil rezultat: cei care fumau, erau intr-adevar mai pesimisti decat nefumatorii. 

Iar daca erau mai pesimisti, erau si mai nefericiti, mai lipsiti de entuziasm. E totusi bine ca niste oameni asa de nefericiti reusesc sa gaseasca bucuria in ceva, cum ar fi fumatul. Dar cu ce pret?!? Veti spune ca stiti voi niste fumatori care sunt fericiti si veseli. Ei bine, nu exclud asta. Dar pe ce cale obtineti aceasta stare de bine?  

Daca o obtineti pe o cale artificiala - tigarile - si nu stiti ca ati putea sa o obtineti, pe gratis, printr-un anumit mod de a gandi, sunteti in pierdere, zic eu. 

Marile realizari ale omenirii au rezultat din transmiterea ideilor de entuziasm. Thomas Watson

Iar o buna stare de sanatate este una dintre aceste mari realizari. Pesimistii (ei se numesc pe sine si 'realisti'), dealtfel au drept punct de referinta un insucces, si fara sa isi dea seama, ei graviteaza in jurul acestuia. Pesimismul inseamna de fapt a trai intr-o permanenta stare de dezolare, a fugi sistematic de forta care a adus la viata toate marile realizari ale omenirii: ENTUZIASMUL.   

Dependenta de tigari este una complexa, asa cum stiti probabil. Avem pe de o parte o dependenta fizica de nicotina, care este una dintre substantele ce produc cea mai rapida dependenta si restructureaza modul de functionare al creierului. Astfel, este mai usor sa renunti la drogurile grele, precum cocaina sau heroina decat la nicotina. [3]  

Efectul unei doze de nicotina injectate intravenos poate fi atat de puternic incat, s-a constatat experimental ca el este confundat de utilizatorii de cocaina cu o doza de cocaina [4]. Totusi, nivelul de nicotina din sange cade rapid, la o jumatate de ora de la tigara fumata, cand va intoarceti la depresia in care va aflati si aveti nevoie de o noua tigareta - motiv pentru care fumatorii au nevoie de 20-30 de tigarete pe zi.  

De asemenea, ca in cazul oricarei substante, corpul se acomodeaza si cu nicotina si aveti nevoie de tot mai multe tigarete, in incercarea disperata de a fugi de proasta dispozitie. Stresul provocat de absenta nicotinei din sange, poate fi luat adesea drept stres existential, sau se adauga acestuia, lucru care, de asemenea, nu va ajuta emotional. 

La dependenta fizica de nicotina se adauga, desigur, dependenta psihologica, sau "spalarea creierului". Aici vorbim despre importanta sociala pe care o investim in fumat - v-ati cunoscut iubitul cerandu-i un foc, sau ati legat prietenii trainice la pauza de tigara, ati descoperit o teorie noua in locul de fumat... Iar acum sunteti convinsi ca o tigara va amelioreaza nivelul de stres si va ajuta sa va mobilizati in sarcina. Iata ce de beneficii!  

Pentru a va lasa de fumat, in afara de entuziasmul (in gandire) pe care vi-l recomand cu caldura, sunt recomandate intelegerea tabagismului si personalizarea acestuia in cazul dumneavoastra, utilizarea adecvata a substituentilor nicotinici, intarirea motivatiei, exersarea vointei, indepartarea de mediile unde se fumeaza, cresterea increderii in sine si fortele proprii, etc. Legat de motivatie, este bine sa destructurati motivatia de fuma - credinta ca fumatul iti asigura incredere in sine, farmec personal, silueta de invidiat, combaterea stresului, etc [5] 

Si daca unii considera ca prin renuntarea la fumat putem ajunge la o stare mentala mai buna, eu tind sa cred ca de fapt o stare mentala imbunatatita, este necesara atunci cand ne gandim sa renuntam la fumat. Iar aici psihoterapia ar putea fi raspunsul si prioritatile ar trebui sa fie inversate - mai intai starea mentala imbunatatita si abia apoi renuntarea la fumat.

[1] Radulescu, E.; (2009); Adio Tigari; editura Viata si Sanatate, Bucuresti

[2] West R. (2015). How much improvement in mental health can be expected when people stop smoking? Findings from a national survey, Smoking in Britain, Link: http://www.cancerresearchuk.org/about-us/cancer-news/news-report/2015-02-24-anxiety-depression-more-common-among-smokers website: Cancer Research UK

[3] Lashkari, C.; (22 April 2010); Link: http://www.news-medical.net/news/20100422/Stopping-smoking-may-be-harder-than-quitting-heroin.aspx website: News Medical

[4] Blakeslee, S.; (29 March 1987); Link: http://www.nytimes.com/1987/03/29/magazine/nicotine-harder-to-kickthan-heroin.html website: New York Times Magazine

[5] Dervaux, J., L.; (2004) Vreau sa ma las de fumat; editura Teora, Bucuresti

[6] Imaginea Viola, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

Continue reading

gandire pozitiva

Terorism Romantic

O noua ordine se naste din haos. Terorismul se supune unui algoritm bine definit si conduce catre "altceva". Dar noi? Suntem oare teroristi fara sa ne dam seama?

Daca ai o arma destul de puternica, poti obtine orice. Sau cel putin asa crede un terorist. Actiunile sale, desi pot parea anarhice si imprevizibile, intra totusi intr-o anumita logica, urmeaza un sens si un scenariu. Ceilalti nu fac ce vreau eu, si atunci determin aparitia unei crize, care, daca nu ma conduce la indeplinirea dorintei, produce in orice caz o impresie puternica si memorabila, si probabil, anumite efecte.  

Uneori ii numim in gluma „teroristi” pe copii, pe adolescenti, pe parinti, pe anumiti pensionari, pe unii colegi de serviciu, pe sefi, si, desigur, pe partenerii de viata. De fapt, exista o asemanare destul de semnificativa intre modul de operare al teroristilor de tip „suicide bomber” si oricare dintre cei pe care i-am enumerat mai sus. In ce consta aceasta asemanare?


Exista un pattern, un algoritm al terorismului?  

1. Hipersensibilitatea. Un terorist este hipersensibil si are anumite vulnerabilitati rau gestionate, inca din copilarie. Putem vorbi aici despre conflicte mocnite si incapacitatea de a ierta si a uita trecutul. Exista un cult al razbunarii in care teroristul crede, ca intr-o solutie izbavitoare. Atat orgoliul, cat si o obsesie a dreptatii, asa cum o intelege el, stau la baza acestei hipersensibilitati. Cateva amintiri din trecut, cateva momente in care a fost vulnerabil sau i-au fost nesocotite drepturile, vor constitui fondul dorintei sale de a-si lua revansa.

2. Clipa prezenta. Teroristul este incapabil sa vada dincolo de ziua de maine. Nu ii pasa de faptul ca distruge o relatie sau o multime de relatii, atata vreme cat asta ii „vindeca ranile”. De multe ori, el considera ca exprimarea furiei, agresiv sau pasiv-agresiv, si punerea la punct a „dusmanului”, este singura cale existenta pentru rezolvarea problemelor. El „vede rosu” si adesea ramane la convingerea ca a facut ce trebuia, doar pentru ca nu ar fi gasit o alta solutie. Inradacinarea in prezent sugereaza in acelasi timp si dificultatea de amanare a gratificatiei – unul dintre principiile fundamentale ale educatiei si ale civilizatiei in sine.

3. Naivitatea. Exista o insemnata cantitate de naivitate in mentalitatea teroristului. Putem afirma ca el este un copil. Prin felul cum abordeaza frustrarile, prin solutiile pe care le gaseste, prin dificultatea de a-si exprima in mod politicos si asertiv parerile, prin circul pe care il pune in scena, teroristul aminteste de bebelusul care face cat de mult zgomot poate el, si instituie o criza cat mai mare, pentru a ne da de inteles ca are anumite nevoi.

4. Intoleranta. Aceasta trasatura a teroristului este legata atat de hipersensibilitate, cat si de naivitatea despre care tocmai am vorbit. Daca ar intelege ca ceilalti pot avea pareri diferite de ale sale, ca viata sociala, in general, se supune unor reguli, teroristul ar putea sa respecte o proportionalitate intre modul cum i se face pe plac si dimensiunile razbunarii sale. Frustrarea teroristului practic nu cunoaste limite. Ba chiar se poate afirma ca frustrarea sa a fost educata in acest mod – o frustrare exprimata in forta, are un efect aproape garantat. O copilarie intreaga pare sa-i demonstreze asta.

5. Eroismul. Un eroism prost inteles, chiar foarte prost inteles, pare sa il anime pe terorist. Circul, marile sale scene, crizele locale pe care le determina, finalmente, totul pare a sluji ideii de spectacol. Teroristul pare sa creada ca a primi atentie este egal cu a fi un erou al comunitatii, fara a pune la socoteala valoarea pentru comunitate a actiunilor sale. Poate ca in fiecare erou se afla un mic terorist, in sensul ca si eroii au uneori naivitatea teroristilor, prin riscurile irationale pe care si le asuma sau prin sacrificiul lor. Cu toate acestea, eroii, spre deosebire de teroristi, sunt educati in spiritul unor valori ce fac onoare unei comunitati.

6. Distructivitatea. Poate cel mai nociv aspect al gesturilor teroriste este distructivitatea. Uneori, terorismul distruge relatiile, alteori distruge bunuri de o valoare mai mica sau mai mare. Dar cel mai infiorator este ca terorismul distruge valorile comunitatii, sau atenteaza la acestea – libertatea, diversitatea, respectul, siguranta. Efectul terorismului este teroarea, nesiguranta, sentimentul obsedant ca nimic nu te poate proteja si ca orice ai face, esti supus unor riscuri.

7. Forta armelor. La modul figurat, orice instrument sau mijloc ce ne ajuta sa ne atingem scopurile, devine o arma. Un stilou, o undita, un automobil elegant, un echipament sportiv sau o Biblie, negocierea, tipatul sau, dimpotriva, tacerea apasatoare... Armele teroristului sunt aproape intotdeauna zgomotoase si distructive. Ele obtin atentia cu forta si dau de inteles ca exista o criza ce trebuie rezolvata - criza faptului ca nu i se face pe plac. Teroristul pasiv-agresiv are arme ceva mai putin zgomotoase, mai subtile, dar efectul este asemanator: spectacolul, criza, blocajul, haosul. El intrerupe comunicarea si pune la cale un complot, pentru ca noi sa intelegem ceva ce ramane neclar si "total in ceata", dar se dovedeste in final ca este legat de dorintele sale ramase nesatisfacute.

8. Anti-relationarea. Pare ca pentru terorist nu sunt relevante relatiile. El se prezinta lumii ca fiind rupt de aceasta si lipsit de empatie fata de restul membrilor comunitatii. Teroristul traieste intr-un univers propriu, cu reguli speciale, radicale, si consecinte pe masura. Pentru el, relatiile nu sunt mai importante decat principiile si din pacate, nu realizeaza ca exista si o cale de mijloc, prin care poate gasi armonia intre ceilalti si propriile sale principii. Este adevarat ca aceasta cale necesita eforturi, abilitati si timp suficient. 

* * *

Poate ca deja te gandesti la un barbat care se incadreaza perfect in acest tipar. De altfel, barbatii, si prin trasaturile genetice, sunt mai expusi la a deveni teroristi. Ei au de partea lor forta, care adesea poate fi folosita impotriva celor inocenti si inofensivi. Psihopatia este in fond mai intalnita la barbati. Cu toate acestea, chiar si femeile pot deveni teroriste, in special in ceea ce le preocupa pe ele mai mult – relatiile.

Am observat ca in special femeile care au avut "de tras" de pe urma unor barbati abuzivi, au invatat lectia aceasta a terorismului sentimental si au tendinta sa ignore faptul ca ceilalti au dreptul sa fie de alta parere, si ca nu orice lupta trebuie castigata, sau ca nu orice lupta trebuie castigata cu orice pret. Pentru a-l parafraza pe marele intelept oriental Lao Tze, uneori castigi atunci cand pierzi... Si pierzi atunci cand castigi.  

A castiga poate fi la fel de rau ca si a pierde. Increderea in fortele proprii poate sa te duca la ruina in aceeasi masura ca si frica. Lao Tze, Tao Te Ching

Continue reading

terorism

Scopurile Copiilor Descurajati

Ai avut desigur "perioada ta neagra" in copilarie si acum, ai o perioada neagra in relatie cu propriul copil. Cum iti dai seama ce urmareste acesta? Ce atitudine adopti fata de el si ce masuri iei pentru a-l ajuta?

Oare ce se poate spune despre toti oamenii? Paul Rasmussen afirma ca ne aflam in cautarea unei stari de bine, cu totii [1]. Pare logic sa afirmam asta. Fiecare dintre noi detine in mintea sa o harta legata de lucrurile care ne duc la aceasta stare de bine si lucrurile care, dimpotriva, ne duc la suferinta.

• Fiecare dintre noi crede ca anumite lucruri ne fac fericiti iar alte lucruri ne fac nefericiti, in acest mod alegandu-ne un scop si urmarindu-l.  
• Fiecare dintre noi este fericit cand ni se permite accesul la acele lucruri X+. Rostul emotiei respective Z este de a inregistra, de a valida atingerea scopului.  
• Fiecare dintre noi traieste o forma de suferinta Y(furie, tristete) cand ni se interzice accesul la lucrurile care ne fac fericiti X-. Rostul acestei emotii Y este de a favoriza schimbarea situatiei, prin influentarea altora, sau de a creste motivatia pentru actiune proprie A, pentru ca in final sa ne atingem scopul Z.  

Dar ce ne dorim? Ce ne poate face fericiti? Sau mai bine spus, ce credem ca ne poate face fericiti? In general, avem nevoie de un cumul de lucruri, pe care adlerienii le numesc 4C (a fi conectat - a conta - a fi capabil - a avea curaj) [2]. Altfel spus, avem nevoie sa simtim ca apartinem, avem nevoie sa ne simtim capabili, sa simtim ca suntem importanti, ca si noi contam. Avem nevoie sa fim incurajati. Alfred Adler ar fi concentrat totul intr-o singura idee: nevoia de semnificatie personala. 

Dar ce se intampla cand cineva nu primeste "vitamina 4C"? Ei bine, atunci el recurge la "vitamina anti4C - atentia, puterea, razbunarea si retragerea. Recurgem la aceste modalitati de a protesta fata de autoritate tocmai datorita descurajarii sau mai bine spus, datorita neincrederii noastre in capacitatea sistemului sau relatiei respective de a ne valida, de a ne recunoaste si sprijini. Astfel, recurgem la anumite actiuni care sunt initial menite sa atraga atentia acestui sistem sau sa reconfigureze sistemul, dupa pofta noastra. Cand niciunul dintre aceste lucruri nu e posibil, ne retragem din sistem.

Primul pas al celui descurajat, este acela de a semnala ca exista, cerand atentia pe o cale inutila, perturband, facand zgomot. Daca nu reuseste, el forteaza nota si trece la cautarea puterii, demonstrand ca nimeni nu ii poate spune ce sa faca. Daca nici asa nu are succes, el trece la nivelul urmator - se razbuna. Razbunarea adesea esueza sau este reprimata, iar copilul devine convins de incapacitatea sa si nu mai incearca nimic - se retrage, se izoleaza.

• Scopul nr 1. ATENTIA. Nu sunt spectaculos dar cel putin nu voi fi trecut cu vederea daca pot obtine atentie speciala sau servicii.

• Scopul nr 2. PUTEREA. Le voi arata oamenilor ca nu ma pot convinge sa fac ce vor ei si nici impiedica sa fac ce vreau eu.

• Scopul nr 3. RAZBUNAREA. Nu le pasa de mine dar voi lovi si eu cand sunt ranit.

• Scopul nr 4. INADECVAREA. Nu voi fi capabil sa ma ridic la inaltimea asteptarilor si aleg sa ma retrag, sa abandonez eforturile.

Un pas important in abordarea descurajarii este acela de a-l face constient pe copilul aflat in cauza si a-l ajuta sa recunoasca faptul ca alegerile si comportamentul sau au intr-adevar un anumit scop. Adultului, fie acesta pedagog, psiholog sau parinte, ii revine misiunea de a aduce in discutie scopurile pentru care el face asta.


Este util sa abordati o astfel de discutie cu calm si diplomatie. Daca sunteti furiosi sau suparati, puteti astepta o alta oportunitate de a realiza aceste discutii. Iata cateva abordari care s-au dovedit utile: 

1. Tu stii de ce faci cutare lucru?

2. Pot sa iti spun ce cred eu despre asta?

3. Ar putea fi pentru ca (ATENTIA) te-ai gandit ca nu te observ? (PUTEREA) vrei sa imi arati ca poti face ce vrei tu? (RAZBUNAREA) vrei sa ma ranesti? (RETRAGEREA) nu te simti capabil sa faci cum iti place asa ca preferi sa nu faci nimic si sa fii lasat in pace?  

Copiii isi doresc sa fie intelesi si ajutati sa isi inteleaga comportamentul, deci o astfel de abordare poate fi de ajutor. Exista insa cateva precautii pe care este bine sa le avem in vedere. Incercati sa evitati etichetarile si acuzatiile. De asemenea, asigurati copilul ca sunteti de partea lui si doriti sa il sprijiniti - eforturile vor fi comune si veti coopera la asta. Incercati sa evitati aspectul, respingator pentru copii, de prelegere si predica stearpa stereotipa.

Un nivel mai avansat in ce priveste abordarea descurajarii este cel la care putem sa ne gandim la anumite strategii prin intermediul carora sa demonstram ca un comportament problematic este inutil si deloc avantajos pentru copilul care il adopta.

(ATENTIA) - Pentru abordarea acestui scop, de multe ori este suficient sa se discute despre motivele pentru care el recurge la comportamente turbulente sau teribiliste. Este de asemenea util sa ii transmitem ca el are resurse pentru a se afirma pe o cale utila, colaborand cu noi la sarcinile educative sau casnice. Altfel spus, este utila incurajarea. Amintiti-va cat de mare este nevoia de recunoastere a acestui copil!  

(PUTEREA) - Copilul care recurge la comportamente de cautare a puterii, isi doreste sa demonstreze ca nimeni nu poate sa il oblige sa faca un lucru pe care el nu il doreste. Si, desigur, asta este adevarat, cu toate ca adultii uita. Este util sa recunoasteti acest lucru si sa cereti ajutorul copilului pentru realizarea sarcinilor casnice sau educative, ascultandu-l si explicandu-i in mod respectuos care este rostul acestor sarcini - logica este implacabila. Amintiti-va ca acest copil isi doreste sa se simta important si ca este posibil sa se simta astfel intr-o maniera utila. De exemplu, oferindu-i responsabilitati si oportunitati de a va sprijini.

(RAZBUNAREA) - Copilul care isi doreste sa se razbune este convins ca nu poate fi iubit si acceptat. El adesea recurge la teste prin care incearca sa se convinga de faptul ca nimanui nu ii pasa de dansul, si ar fi bine sa va asteptati la asta. De mare ajutor s-a dovedit urmatoarea abordare: Am sentimentul ca vrei sa ma ranesti, si imi pare rau pentru asta. Vreau sa stii insa ca eu nu vreau sa te ranesc pe tine. Cred ca esti destul de ranit de viata. O astfel de abordare presupune tact si un ton prietenos si increzator.

(RETRAGEREA) - Acest copil stagneaza datorita ideii ca nu poate face nimic bine. Asteptarea sa este aceea ca dvs sa ii subliniati deficienta. Va fi util in astfel de situatie sa stabiliti standarde foarte scazute, accesibile acestui copil, recunoscandu-i progresele, oricat ar fi de modeste. Scoateti in evidenta in special eforturile sale si contributiile pe care le aduce. [3] 

[1] RASMUSSEN, P., (2011), The Quest to Feel Good, Taylor & Francis Group, N.Y.

[2] BETTNER, A.,L., LEW, A., (2010), De ce are nevoie un copil pentru a reusi, editura Ileana, Bucuresti

[3] WALTON, F.,X., (2012), Cum sa Castigam de Partea Noastra, Copii si Adolescenti, editura IPPA, Bucuresti

Continue reading

scopuri

Academia Suspinelor

As putea sa castig un concurs! Sunt perfect echipata pentru asta: am emotie, am "baby face", experienta si vocatie! Eu sunt Drama Queen originara - cea dupa care se scriu cartile, se fac telenovelele si piesele de la radio.

Ai intalnit si tu probabil fete care "nu pot trece mai departe" sau "nu pot uita" o anumita relatie. Nu suporta respingerea si se iau la intrecere cu cei care le resping, pentru a demonstra ca acestia nu pot sa le respinga la nesfarsit. Cand insa tipul cedeaza, ele se plictisesc repede si pleaca, fara sa mai dea vreun semn, cel putin o vreme. In acest timp, isi rezerva dreptul sa flirteze nevinovat cu alti barbati, in care cauta un protector, si sa se planga de incompetenta tipului pe care tocmai l-au parasit.

Este bine sa stim ca aceste simptome sunt intr-adevar legate de o tulburare de personalitate. Dar ce este o tulburare de personalitate? In DSM, acestea sunt definite ca fiind un pattern, sau model de gandire, simtire si comportament, care tinde sa reziste trecerii timpului. Unele dintre acestea sunt mai intalnite la barbati (tulburarea de personalitate antisociala) iar altele sunt mai intalnite la femei (tulburarile de personalitate histrionica sau dependenta).[1]

O tulburare de personalitate, in raport cu ideea de normalitate, poate fi inteleasa ca o accentuare neobisnuita a unor trasaturi. Patologia psihica in sine este inteleasa nu ca o chestiune de bine si rau, cat ca o chestiune de cantitate - atunci cand o trasatura este prea "ingrosata", iar altele sunt prea putin prezente, putem vorbi de patologie. Narcisismul, despre care am mai scris in blog este una dintre tulburarile de personalitate recunoscute. Dar ce inseamna sa fii histrionic?  Sau, mai curand, ce inseamna sa fii o histrionica...

La tulburarea de personalitate de tip histrionic, trasaturile "prea ingrosate" in tabloul clinic sunt legate de emotivitatea exagerata precum si nevoia neobisnuita de a atrage atentia. Oricare dintre noi are uneori nevoie sa atraga atentia, iar lucrurile cu adevarat relevante ne produc emotii. La histrionici, pare ca emotiile sunt a-tot-cuprinzatoare iar nevoia de atentie iti aminteste de comportamentul unui copil de 2 sau 3 ani. 

Indivizii cu tulburare de personalitate histrionica pot avea dificultati in obtinerea intimitatii emotionale in relatiile romantice sau sexuale. Fara a fi constienti de aceasta, ei joaca adesea un rol (de ex., pe cel al unei „victime" sau „printese") in relatiile lor cu altii. Pot incerca sa-si controleze partenerii prin manipulare emotionala sau seductie la un nivel, in timp ce manifesta o dependenta marcata de acestia la alt nivel.  

Indivizii cu aceasta tulburare au adesea relatii deteriorate cu amicii de acelasi sex din cauza stilului lor interpersonal provocator sexual care poate pare o amenintare pentru relatiile amicilor lor. De asemenea, acesti indivizi isi pot instraina amicii prin pretentii la atentie constanta. Ei devin adesea depresivi si iritati cand nu sunt centrul atentiei. Pot fi dornici de noutate, stimulare si senzatii tari, si au adesea tendinta de a deveni penibili prin rutinele lor uzuale. Acesti indivizi sunt adesea intoleranti ori frustrati in situatiile care implica intarzierea gratificarii, actiunile lor fiind indreptate adesea spre obtinerea imediata a satisfactiei. Desi adesea, incep o activitate sau un proiect cu mare entuziasm, interesul lor poate diminua rapid.

 

Relatiile pe termen lung pot fi neglijate pentru a face loc febrei unor noi relatii. Riscul real de suicid nu este cunoscut, dar experienta clinica sugereaza ca indivizii cu aceasta tulburare prezinta un risc crescut de gesturi si amenintari de suicid pentru a atrage atentia si a impune o asistenta medicala mai buna. Tulburarea de personalitate histrionica a fost asociata cu rate mai mari de tulburare de somatizare, de tulburare de conversie si de tulburare depresiva majora. Tulburarile de personalitate borderline, narcisistica, antisociala si dependenta apar adesea concomitent cu tulburarea de personalitate histrionica. DSM IV / TR

Lesne de inteles, un astfel de regim de viata va face dificila aproape orice performanta in domeniul profesional, caci avem nevoie de concentrare si perseverenta pentru asa ceva, iar adesea este nevoie de aprofundare a unor cunostinte, sau eforturi ale creativitatii, imbinate cu o organizare stricta. Toate acestea le sunt straine histrionicilor.

Planul de succes al histrionicilor este legat de capacitatea lor de a seduce, asigurandu-si in acest fel suportul, protectia, resursele. O histrionica de succes, adica una care reuseste totusi sa integreze si un anumit nivel de organizare sau seriozitate, devine adesea star tv sau actrita. Mai greu veti intalni histrionici care devin cercetatori stiintifici dedicati si recunoscuti - pur si simplu nu sunt echipati pentru asa ceva. [2] Dar nu cu performante profesionale se pot lauda histrionicii.  

O histrionica adevarata vorbeste mai mereu despre emotiile sale si isi face un tel din a seduce un barbat inaccesibil, care "ii da ceva de facut". Aceasta situatie pare sa aiba legatura cu geneza tulburarii sale de personalitate - un tata distant, pe care, probabil, abia daca l-a cunoscut, reprezenta un ideal de neatins iar atentia acestuia, absenta, a facut-o sa se indoiasca de propria feminitate. Pare ca aceasta situatie a devenit provocarea vietii sale.

Pentru seducerea tipilor inaccesibili, femeia histrionica este gata sa foloseasca un intreg arsenal de reprezentari dramatice, emotionale si o recuzita scenica tot mai provocatoare. De asemenea, ea implica in "marea ei piesa" o multime de cunoscuti, prieteni sau rude care vor primi un rol, cum ar fi acela de mesageri, confidenti sau sfatuitori. Fireste, rolul principal ii este rezervat.

Femeilor histrionice le plac oglinzile si vor declara oricand ca oglinda este obiectul preferat. Cum ar arata o drama queen fara oglinda ei? S-ar spune ca personalitatea histrionica isi controleaza cu greu emotiile. De fapt nici nu isi doreste asta. Numerosi autori au subliniat rolul emotiilor in viata relationala a femeilor - pentru ele emotiile sunt niste aripi care le poarta catre ceilalti, iar prin intermediul emotiilor, obtin numeroase lucruri de la acestia, incepand cu atentia, devotamentul si terminand cu toate mijloacele necesare existentei. [3]  

De altfel, femeia histrionica pune la cale o scena plina de emotie pentru a prilejui un schimb energetic autentic cu cei din jur, sau cu partenerul ei, care le da in final sentimentul ca se afla realmente intr-o relatie cu ei. Cu toate acestea, relatiile lor sunt superficiale, iar cei din jur au tendinta sa le ridiculizeze pentru multa lor naivitate, si sa le priveasca ca pe niste copii.

Un capitol important al vietii unei femei histrionice este seductia. Nu o realizeaza insa pentru a intra realmente intr-un cuplu serios si de lunga durata. Dimpotriva, daca sunteti barbati si intrati in contact cu o astfel de femeie, veti fi, aproape sigur, nedumeriti de comportamentul ei erotic, de desele sale aparitii si disparitii misterioase. Unde a plecat? E bine sa stiti ca in acest timp ea cultiva relatii importante si se plange de tine si incompetenta ta magistrala, pe care o foloseste drept mijloc de a stoarce lacrimi.

In acest timp, vei fi convins ca te-a parasit pentru ca te-a gasit plictisitor, mai ales ca iti etala cascatul ei dragalas, in mod ostentativ, ca pe o nota proasta, in timp ce incercai sa vorbesti despre o carte citita (sau scrisa) sau despre problemele de la servicu. Nevoia ei de senzatii tari si de stimulare este una reala. Ii sunt cu totul straine distractiile discrete, cu exceptia poate a telenovelelor pe care le urmareste cu sufletul la gura, pentru ca sunt pline de rasturnari de situatii spectaculoase si emotii duse la paroxism, care o si inspira.

Din pacate, nu doar emotiile sunt cele ale unui copil ci si expresia fetei. Spun din pacate pentru ca acest "baby face" o sa-ti placa inca de la inceput si te va tenta ideea de a deveni chiar tu Marele Ocrotitor. Nu cred insa ca iti doresti asta. Daca femeia narcisista, care este la fel de frumoasa, te va condamna la o eterna si insingurata sclavie in slujba ei, femeia histrionica te va condamna la eternul parenting - imagineaza-ti cum ar fi sa ai un copil de 2 ani care nu se maturizeaza niciodata! Este si mai dramatica situatia frecventa de altfel, cand femeia histrionica este in acelasi timp si narcisica.

Dintre atitudinile recomandate de catre specialisti in ce priveste inter-relationarea cu acest gen de personalitate, se numara acceptarea ideii ca veti deveni cand Marele Erou, cand Ultimul Meschin, sau a faptului ca veti trai in mijlocul unui spectacol fara de sfarsit. De asemenea, puteti sa acordati atentie femeii histrionice atunci cand se comporta normal, cand are activitati utile social si discrete, pentru a o incuraja pe aceasta cale. [4]  

Nu se recomanda sa va lasati induiosati de marile ei scene emotionale si nici sa va lasati sedusi, chiar daca va deveni tot mai inversunata in acest sens. Trebuie sa recunoastem ca atentia celor din jur este vitala pentru fiecare dintre noi. La femeia histrionica atentia este insa intotdeauna ieftina, usor obtinuta, prin reprezentari emotionale sau iesiri comportamentale demne de o piesa de teatru. Femeia histrionica este un copil, cu abilitatile si priceperile acestuia.

[1] American Psychiatric Association. (2000). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (4th ed., text rev.). doi:10.1176/appi.books.9780890423349.

[2] SHAPIRO, D., (1999), Stiluri Nevrotice, editura Trei, Bucuresti

[3] V., Vasile, C., Daniel, (1977), Psihosomatica Feminina, editura Medicala, Bucuresti

[4] LELORD, F.,  ANDRE, C., (2011), Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile, editura Trei, Bucuresti

Continue reading

santaj emotional

Prea Buna pentru Romania

Multa larma, zilele astea. "Impartim un secret..,", spune Elena Udrea, gestual. Si privind eu asa, imi dau seama... "Cat de buna este tipa!" Atat de buna incat scriu un articol despre ea.

Va amintiti, nu? Dupa discursul frumos - multi au spus asta - din Parlament, se indreapta spre bancuta dumneai si cauta din priviri, simte camera de luat vederi si fixand-o cu ochii, duce degetul index catre nara dreapta a nasului, aplicand ceva presiune pe nas... Ce mai este si asta? Mister...  Ermetism... Larma...

A fost un moment in care Elena Udrea a dus Romania in dimensiunea subtila a simbolurilor. La drept vorbind este o lume frumoasa, plina de mister, poate prea abstracta pentru cladirea matahaloasa si nasoala a Parlamentului. Pentru o clipa, Elena Udrea a fost o micuta creatoare de mistere. Iar misterele sunt frumoase, uneori. Imi amintesc, in primul rand, unde am vazut intaia oara gestul acesta... Intr-un episod din Twin Peaks.

In lucrul cu simbolurile, care imi este familiar prin intermediul art-terapiei si prin intermediul visurilor de care m-am ocupat mai mult in ultimul timp, am ajuns la concluzia ca fiecare simbol are o semnificatie conferita de cultura, dar si o semnificatie personala, atribuita in mod complet arbitrar, de o persoana, cu de la sine putere.  

Daca este sa vorbim despre semnificatia culturala a unui gest, lucrurile pot fi deja complicate, caci, pe acest pamant exista mai mult decat o singura cultura. Spre exemplu gestul de a incuviinta din cap, care semnifica acordul sau intelegerea dintre interlocutori, poate avea in anumite locuri ale planetei un cu totul alt sens. Bunaoara, in Bulgaria, Macedonia, Grecia si Albania, acest gest semnifica dezaprobarea.

Dar asa cum tarile din sudul peninsulei Balcanice au investit acest gest cu o semnificatie opusa celei la care ne raportam noi, restul, tot la fel, fiecare dintre noi este liber sa investeasca un gest cu semnificatia dorita. Probabil acest fapt este cel mai greu de acceptat pentru cei care incearca sa inteleaga gestul Elenei Udrea, facut in Parlament, imediat dupa discursul ei, "de adio". Totusi, gestul ei, pare sa fi deturnat cu totul sensul acestui discurs...  

Pentru a intelege modul in care cineva poate sa incarce cu o semnificatie profund personala un gest cum ar fi acela de a-ti atinge o nara cu indexul, imaginati-va spre exemplu ca un tata priveste filmul Nasul impreuna cu fiul sau de 8 ani - am inteles ca gestul apare in acest film. La sfarsitul filmului, fiul, in stilul imitativ care ii caracterizeaza pe copii, reproduce gestul. Tatal, ia asta drept o gluma si il reproduce la randul sau, razand.

Ei bine, de acum inainte, cei doi vor face acest gest de fiecare data cand se intalnesc, ca un simbol al legaturii lor de buna intelegere si al faptului ca s-au simtit bine privind impreuna acel film, si, cel mai probabil, vor mai privi si alte filme impreuna – ei doi, ca doi mafioti de home cinema, capabili sa stea pe canapea, cuminti, si sa rontaie floricele. Acelasi scenariu ar putea fi posibil intre doi indragostiti, sau intre doi prieteni preadolescenti.

Interesant e faptul ca, acolo unde este multa incertitudine, oamenii isi dau pe fata trasaturile de personalitate. Spre exemplu, am vazut in fata gestului doamnei Udrea, tot felul de reactii – retinere, precautie, acuzatii, furie, curiozitate, interes, etc. Este un bun test de personalitate acesta, de a lasa lucrurile putin ne-explicate si a urmari reactiile persoanei pe care doresti sa o cunosti. Veti observa cat de diferite vor fi reactiile unor oameni diferiti. Este rezonabil sa afirmam ca diferentele acestea sunt legate de trasaturile de personalitate ale subiectilor.

Ca o parere personala, as spune ca Elena Udrea a fost putin prea buna pentru Romania... In sistemul de referinta, adica in „sistemul ticalosit”, nici nu se putea sa fie mai buna. Totusi, sistemele evolueaza, tind sa se reinventeze, si, din fericire, tind sa se amelioreze, tocmai pentru a supravietui. Un sistem care degenereaza este un sistem pe moarte. Cred ca ceea ce se intampla acum, toate aceste capete care pica rand pe rand, este o reactie a partilor sanatoase ale societatii, care au inteles ca suntem la un pas de faliment national, ca urmare a acestor abuzuri in lant.  

Mai cred ca Elena Udrea avea potential, ca femeie si ca om politic. Pare mereu „cu lectiile facute”, stie ce spune, chiar si in fata, poate a unor ani grei de inchisoare. Poate ca nu a dat peste cine trebuia si a crezut ca l-a prins pe Dumnezeu de un picior? Poate ca a facut niste compromisuri prea mari, care se cereau rascumparate? Poate ca dorinta s-a dovedit mai puternica decat caracterul? Cine stie? 

Din punctul meu de vedere, gestul Elenei Udrea, facut dupa ce a vazut cum ii sunt analizate toate miscarile si microexpresiile, este o reactie la acest val de atentie care i se acorda. Ne-ar fi greu sa credem ca intr-o situatie ca aceasta, s-ar putea bucura cineva de ceea ce i se intampla. In schimb, exista un beneficiu secundar in aceasta atentie supradimensionata, pe care un psihic ce se lupta sa ramana in echilibru, o poate specula, drept consolare si punct de sprijin. 

Tipul tulburat emotional care, spre exemplu, s-a aruncat de la un etaj al cladarii Parlamentului, sau tipul care l-a scuipat pe Traian Basescu, tot pe aceasta atentie ieftina, usor castigata, au mizat. Cred ca situatiile disperate, cer masuri disperate. Iar gestul Elenei Udrea a fost unul disperat, usor melancolic, impregnat de amintirile unor vremuri frumoase pentru ea, care probabil ca au apus. 

Ar putea fi in acelasi timp si o recunoastere sau o asumare, fara de cuvinte, a faptelor pe care, poate ca, le are pe constiinta. „Da, asta sunt. Asta am fost mereu... Ma duc acolo unde mi-e locul, nu? Dar pentru voi raman un mister...” Cand nu te mai protejeaza nimic, te poate proteja misterul...

Continue reading

mafia

Oameni de Onoare

In caz ca se simtea nevoia, va ofer posibilitatea sa faceti comparatia intre mafiotii lor si mafiotii nostri, intr-un articol - omagiu, despre Giovanni Falcone, judecatorul care a pus Cosa Nostra "pe butuci".

Nu am multe modele in viata. Sunt cativa oameni pentru care am un respect deosebit - printre acestia Ben Carson, primul medic neurochirurg care a separat creierele a doi gemeni siamezi, si Giovanni Falcone, judecatorul italian care a pus Cosa Nostra "pe butuci", cu ocazia procesului "maxi", care a avut loc in anul 1986, la Palermo. Nu a fost degeaba numit procesul maxi - chiar este considerat cel mai mare proces din istoria justitiei. Numarul acuzatilor si al condamnarilor, amploarea sociala, buncarul special construit sau fortele militare implicate ar fi doar cateva argumente.  

Falcone este un model demn de urmat nu doar pentru sacrificiul de sine de care a dat dovada, si pentru inaltul profesionalism si eficienta sa, ori pentru versatilitatea si abilitatile sale profesionale, ci si ca om: era de o discretie si de o integritate rar intalnite. A si murit impreuna cu sotia sa, intr-o explozie - mafia dinamitase soseaua, la propriu, pentru a-si elimina adversarul de moarte. Din fericire, Falcone isi facuse deja treaba, a dus lupta la bun sfarsit si a reusit chiar sa scrie o carte despre mafie - ca un testament informational despre fenomenul care a ingrozit lumea si a tinut Italia sub teroare si pe care el, judecatorul, il cunostea ca nimeni altul.  

Nu sunt Robin Hood, nici macar un kamicadze, cu atat mai putin un misionar. Nu sunt decat un servitor al Statului, care activeaza intr-un teritoriu ostil.  

Daca in copilarie se intrebase ce cariera sa aleaga intre cea de medic si cea de magistrat, cred ca, intr-un fel, le-a ales pe ambele - un medic care vindeca societatea de teribila boala care o inlantuise. Nu s-a putut resemna cu o slujba marunta, in care sa judece cauze civile. El insusi un sicilian, crescuse in atmosfera apasatoare si macabra instituita de mafie in Sicilia, iar vocatia de Salvator, pare ca si-a spus cuvantul. Dar un salvator care moare in prima zi, sau care, in mod ridicol, moare de frica, nu era de niciun folos societatii...  

A trebuit sa fie "rece ca un sarpe" (i se spunea asta), si, intr-un fel, a trebuit sa fie cu un pas inaintea mafiei, in toate privintele. Daca l-ati admirat poate pe Corrado Cattani, comisarul care le venea de hac "baietilor rai", ei bine Falcone este eroul originar, cel de la care pornesc toate povestile. Nu avea amanta tanara insa, si nici nu arata ca un sex simbol. Uneori imi este greu sa imi dau seama ce il motiva pe acest om, care pare sa fi venit cu o misiune de la Dumnezeu - eliberarea de rau. Si pentru ca eu cred in buna prietenie cu sine, ei bine, Falcone este genul de om care a dus acest concept acolo unde cu greu l-ai mai putea intelege - cat de prieten cu sine sa fii, cand ti-ai "facut de lucru" cu cei mai periculosi tipi de pe fata pamantului?  

In cartea pe care a scris-o despre Cosa Nostra (Treaba Noastra), Falcone vorbeste despre 6 cercuri concentrice care constituie fenomenul: 1. Violenta 2. Mesajele 3. Conexiunile 4. Organizatia 5. Profitul si 6. Puterea. El ne arata mafia asa cum nimeni nu a cunoscut-o: o forma de organizare ce tinde spre perfectiune, prin reguli, atitudine si pedepse pline de cruzime. In mod interesant, cruzimea nu este niciodata gratuita, dimpotriva, ea este ultima solutie la care se apeleaza. De asemenea, contrar ideii promovate in  filmele in care se face risipa de suc de rosii, este preferata strangularea sau disparitia (lupara bianca), care au numeroase avantaje.

Daca crima era cu adevarat spectaculoasa (prin explozie de exemplu), spune Falcone, este asa pentru ca nu exista nicio alta cale de a elimina respectiva persoana. De fapt, cand cineva incepea sa devina incomod pentru mafie, exista o progresie, incepand cu hartuirea cu telefoane sau carti postale sinistre, sau incercarea de a muta, respectiva persoana intr-o alta locatie sau functie, prin intermediul unor referate false sau obtinute cu forta, din partea unor sefi corupti. Abia in final, cand nimic nu a dat roade, venea crima, care de regula le reusea foarte bine. O parte dintre aceste metode ne suna familiar, nu-i asa? Vezi cazul Berbeceanu!

Termenii elogiosi pe care ii foloseste pentru a descrie mafia, aproape ca te surprind. Ma intreb daca aceasta era o strategie prin care Giovanni Falcone isi negocia viata, el, judecatorul pe care il respectau toti italienii de buna credinta, dar pe care nimeni nu il dorea drept vecin... De ce oare?  

Imperativul categoric al mafiotilor care se rezuma la formula "sa spui numai adevarul" a devenit parte din etica mea personala, mai ales in ce priveste raporturile mai importante din viata mea. Iata deci o lectie de morala pe care, in mod ciudat, am primit-o de la mafia. 

In fine, aceasta aventura a sfarsit prin a-mi contura mai clar in minte notiunea de Stat. Din doua motive: pentru ca am inteles din confruntarea mea cu Statul-mafie, cat de functional si eficace este accesta in comparatie cu Statul de drept, si in functie de aceasta, cat de necesar este de a-l cunoaste perfect pentru a-l putea combate. (...) 

In Sicilia, tocmai impletirea intre incalcarea legilor si violenta primitiva a creat fenomenul Mafia. Daca ne gandim bine, mafia, in esenta ei, nu reprezinta nimic altceva decat expresia unei nevoi de ordine, deci de Stat. (...) 

De multe ori mafiotii mi se par cele mai rationale persoane intr-o lume plina de nebuni. De ce oare persoane care au calitati intelectuale atat de evidente sunt constranse sa-si inventeze o activitate criminala pentru a putea supravietui cu demnitate?  

Daca exista oameni de onoare in peninsula, atunci, nu ma indoiesc ca Giovanni Falcone este primul dintre acestia. Totusi, in anomia care caracteriza Sicilia, "oamenii de onoare", adica mafiotii, erau sensibili la semnele de respect care veneau din partea celorlalti. Ei insisi incercau sa induca ideea de prestigiu personal si nu suportau tradarea. Omerta, sau legea tacerii era aceea care facea interogatoriile sa devina foarte seci - nimeni nu spunea nimic, toti taceau... Sau daca spunea, stia ce il asteapta. Cel ce vorbeste despre Treaba Noastra, nu mai e in siguranta nici in puscarie si nici in afara acesteia... Cu toate acestea, Falcone a obtinut cooperarea unora dintre ei - poate ca stia cum sa-i ia!  

Falcone avea si umor. Un umor negru, ce-i drept: isi imagina impreuna cu colegii sai cum va suna anuntul legat de moartea sa, publicat in necrolog. Daca unii se tem sa iasa din casa, pentru ca exista o sansa din 100 sa fie jigniti, ignorati, umiliti, sau poate inselati in iubire, ei bine Giovanni Falcone avea o sansa din 100 sa nu fie executat ziua, in amiaza mare, daca ar fi iesit din casa, la o plimbare... Dar, s-ar parea, ca el se gandea bine cum sa foloseasca aceasta sansa in mod judicios. Si, poate ca intelegea ca el insusi se nascuse din nevoia Italiei de repere morale, lucru care il facea sa isi joace bine sansele.

In mod paradoxal, Flacone pare sa fi invatat multe de la mafie - acel conservatorism, discretia, abilitatea de a administra detaliile si capacitatea de a se adapta la conditii de viata dintre cele mai dure. El vorbeste despre faptul ca cei propulsati in varful ierarhiei mafiei erau aceia care dadeau dovada de auto-control, de disciplina si devotament. Aceia care, odata cu banii obtinuti, nu reuseau sa isi tina in frau dorinta de lux, petreceri si femei, erau pur si simplu eliminati sau marginalizati in organizatie. Mafia are nevoie de oameni seriosi, pentru ca, spune Falcone, mafia a aparut ca urmare a nevoii de organizare. 

Eroul luptei anti-mafia da dovada de o gandire profunda si, pe alocuri, plina de lirism. El vedea in mafie un soi de protest al Siciliei, ignorate de Stat. Pe cat de mult ar fi vrut statul sa o ignore, pe atat de proeminenta devenea Sicilia. Din pacate, nu in latura frumoasa a lucrurilor, ci doar prin problemele ei sociale.  

Nu a fost dintre cei care se intimidau la prima arestare facuta, in momentul cand primeau vederi cu sicrie sau telefoane de curtoazie "cosciugul este gata, domnule", rostite printre dinti, cu un accent sicilian, ironic si sinistru. Iar daca exista ceva atat de bine pus la punct precum Cosa Nostra, se pare ca a trebuit sa apara si ceva atat de uns cu toate alifiile, precum Giovanni Falcone. El le-a aratat "oamenilor de onoare" ce este un om de onoare - termen impropriu folosit de mafioti, ca o insulta adresata valorilor bunului simt.  

Nu in ultimul rand, Falcone demonstreaza in cartea sa, ca mafia este un produs sicilian, care are multe in comun cu Sicilia in sine. El observa ca pana si literatura siciliana (Pirandello, Sciascia), este patrunsa de spiritul sicilian al mortii, pesimismului, singuratatii. Sicilienii detesta manifestarile emotionale care, am spune, sunt caracteristice italienilor. Ei tac oricum, nu doar pentru ca ii obliga Omerta sa taca - asa sunt ei. Istoria i-a invatat sa nu asculte decat in aparenta de altii, dupa cum Sicilia s-a aflat in stapanirea multora de-a lungul timpului, dar sicilienii nu au prea avut ce imparti cu acestia.  

Cartea nu e doar despre mafie. Ea este despre Falcone - eroul modern, care, in modestia sa, i-a pus intr-o lumina blanda pe dusmanii sai de moarte, adica "pe oamenii de onoare", pentru care, se pare ca manifesta un respect autentic. Giovanni Falcone a pus civilizatia mai presus de sine si de viata sa. Nu va cer sa pastrati un moment de reculegere. Puteti in schimb sa vorbiti despre acest om cu prietenii sau copiii vostri.

Falcone, G., Padovani, M.; Cosa Nostra, Le Juge et les "Hommes d'Honneur", Austral, Paris, 1991

Continue reading

virtute

Telecomanda la Mine!

Este minunat sa servesti cina, privind un televizor in functiune - te tine informat, stimulat si bine dispus! Se pare insa ca exista si o parte mai putin avantajoasa, scoasa in evidenta de cateva studii recente.

Am o veste buna: Este minunat sa mananci in timp ce privesti la televizor! Am verificat eu insumi timp de mai multi ani si, prin studiul meu calitativ, am ajuns la aceasta concluzie. Cred ca motivul starii de bine este complex - esti stimulat, primesti informatii de tot felul, ajungi satul si fericit, pe nesimtite. Ba chiar iti este mai usor sa cureti vesela daca asculti stirile sau dezbaterile aprinse, de la tv. Iar in aceasta perioada, in special, pare ca tot timpul se petrece ceva senzational!

Exista insa si o problema legata de obiceiul de a servi masa cu un televizor in functiune. Cercetatorii afirma faptul ca atunci cand facem asta, ne este mai greu sa tinem evidenta si sa ramanem constienti de produsele si felurile de mancare servite la masa - in special cantitatea acestora. Pare a functiona regula (pre)istorica "mananci pana nu mai poti", care nu are nimic in comun cu bunul simt. 

Cercetatorul Eric Robinson [1] afirma, drept concluzie a unui experiment, faptul ca persoanele care sufera de amnezie anterograda (incapacitate de fixare in memorie a evenimentelor recente), si care sunt incapabile sa isi aminteasca ce anume au servit la masa, vor mai lua o masa peste 15 minute.  

Experimentul indica dificultatile pe care le au persoanele care sufera de disfunctii cognitive, dar in acelasi timp, arunca o lumina spre modul in care noi insine suntem influentati de lucrurile care ne distrag atentia in timp ce mancam, cum ar fi privitul la televizor. Dar aceasta vulnerabilitate poate deveni un atu, in caz ca, de exemplu, dorim sa incepem o dieta si stim ca factorii care diminueaza capacitatile cognitive, influenteaza si cursul dietei noastre. 

Experimentul ne da de inteles ca, daca ne-am folosi capacitatile cognitive cu mai multa tragere de inima, atunci probabil ca am avea un control mai bun asupra a ceea ce consumam. Cand spun capacitati cognitive ma refer, in special, la atentie, memorie si gandire. Lesne de inteles, oricat de placut ar fi sa privesti la televizor si sa mananci, cantarul va va oferi multe kilograme de motive pentru a va ingrijora. 

De asemenea, cand va aflati intr-o stare de tensiune nervoasa, ca si atunci cand, poate, tocmai ati sosit de la serviciu, si porniti televizorul, ca sa va mai relaxati, ceea ce nu ma indoiesc ca vi se intampla multora dintre voi, sansele ca sa va supra-alimentati sunt si mai mari. Astfel, se combina aceasta diminuare sau obturare partiala a functiilor cognitive, despre care vorbeam mai sus, cu alimentatia pe fond nervos - adesea un simptom al dependentei de alimente.  

In dependenta de alimente motivul pentru care mancam nu este mai niciodata foamea propriu-zisa, cat nevoia de a ne calma sau lipsa afectiunii. Faptul ca intervine satietatea, in momentul cand nu mai poti sa mananci, este de pe o parte imbucurator, caci s-a imbunatatit starea emotionala, ca urmare a emisiilor de hormoni ai fericirii, rezultati in urma ingerarii de alimente. Pe de alta parte insa, ramane nefericirea ca v-ati depasit pe sine tocmai in privinta asta, iar oglinda nu iarta...  

Si problemele se tin lant - daca acest rasfat al simturilor a survenit inainte de culcare, probabil veti adormi cu greu si va veti trezi cu durere de cap. Mai mult decat atat, daca se adauga alte vulnerabilitati (sedentarism, fumat, consum de alcool, alimentatie dezechilibrata, varsta mai inaintata) sunt sanse bune sa faceti un atac vascular cerebral in timpul somnului, care, in cel mai rau caz, se soldeaza cu pierderea unor functii si a unor capacitati cognitive sau motorii - de exemplu pareze si, drept urmare, pierderea capacitatii de lucru. 

Asadar, nu lasati televizorul sau altceva sa va perturbe capacitatile cognitive si implicati-va mintea in ceea ce conteaza cu adevarat - cum ar fi alimentatia voastra! (Nu sunt "basist":P) De altfel este foarte greu sa ai vointa fara o minte activa si treaza, cunoscut fiind faptul ca mintea este profund implicata in procesele voluntare. 

O alta veste venita din spatiul psihologiei experimentale, ne arata ca s-a stabilit o corelatie intre depresie, obezitate, singuratate si privitul in mod compulsiv la televizor. Nu inseamna ca privitul la televizor determina sau cauzeaza aparitia acestor probleme psiho-emotionale, ci doar ca persoanele care sufera de toate astea, sunt, in acelasi timp si mari consumatoare de televiziune.  

Studiul cercetatorilor de la Universitatea din Austin, Texas [2], afirma faptul ca problemele sus mentionate cresc direct proportional cu timpul petrecut la televizor. Totusi, relatia dintre cele doua variabile nu este una de cauzalitate. Depresia spre exemplu, este cunoscuta ca avand cauze complexe de natura bio-psiho-sociala. 

   

[1] Young Health Magazine; (26 January, 2015); Diet & Fitness; Link: http://www.youthhealthmag.com/articles/8148/20150126/mindful-eating-how-to-lose-weight-naturally-natural-weight-loss-cheapest-way-to-lose-weight.htm  

[2] CBS San Francisco Bay Area; (1 February, 2015); Local; Link: http://sanfrancisco.cbslocal.com/2015/02/01/binge-watching-linked-to-loneliness-depression-obesity/

Continue reading

televiziune