Botoxul ~ Calea Fericirii Eterne

Socant: Studii recente arata ca botoxul amelioreaza depresia!  Ei bine, daca botoxul este solutia pentru depresie, atunci  putem desfiinta facultatile de psihologie iar psihoterapia va deveni doar un detaliu al trecutului...

Injectiile cu botox reprezinta o solutie salvatoare pentru multi dintre cei care fug de imbatranire. Si ai spune ca pentru acestia, faptul ca botoxul ii scapa de anumite semne ale imbatranirii, face in acelasi timp si viata lor sa arate mai bine, mai colorata, mai vie. Scapi de batranete, in fond... Ce veste mai buna ai putea primi? 

Dar injectiile cu botox incep sa fie luate in serios ca tratament pentru depresie. Insa nu pentru ca devenim deprimati datorita aparitiei semnelor imbatranirii iar botoxul ne scapa de acestea. Motivul este cu totul altul. Botoxul este o substanta care paralizeaza anumiti muschi, facand o intreaga gama de expresii faciale de-a dreptul imposibile. Dar hei, cine are nevoie de atatia muschi si de atatea expresii faciale, nu-i asa?

Si fiindca acesti muschi ne-au fost paralizati prin injectia cu botox, faptul de a te incrunta sau a ridica din spranceana, in semn de nedumerire, indignare, tristete, blocaj emotional sau lamentare, devine o chestie cu totul interzisa, rezervata celor care nu au urmat tratamentul cu botox. Se presupune insa ca orisicum nu foloseste la nimic sa manifesti aceste trairi emotionale care te mai baga ocazional in mormant, cel putin ipotetic.

Datorita restrictionarii accesului la o mimica faciala ce exprima emotii si atitudini negative, precum cele enumerate mai sus, ei bine, nici trairea propriu-zisa nu poate sa se prelungeasca la nesfarsit, acest fapt facand virtual imposibila deprimarea, chiar in cazul celor care sufera de o profunda depresie si au deci in creierul lor un centru al emotiilor cu adevarat hiperactiv.  

S-ar parea ca, pe o cale inversa - de la o manifestare faciala externa catre una emotionala interna - ajungem sa prefiguram o lume in care nimeni nu se mai deprima la nesfarsit, iar in caz ca o face, atunci poate urma un nou tratament cu botox. Nu e minunat? Si atunci nu mai e nevoie nici de psihoterapeuti, iar psihoterapia devine un detaliu al istoriei - niste tipi care incercau sa despice firul in patru, pentru a gasi secretul fericirii si al succesului social in te miri ce idei despre suflet... Am putea deveni cu totii la fel de superficiali si goi pe dinauntru ca si tipa din videoclipul de mai sus!

Cu toate acestea ideea de "emotii paralizate" imi aminteste la un moment dat si de mine insumi, care, de cand cunosc ce trebuie sa fac pentru a-mi administra emotiile, este ca si cand mi-as face singur injectii cu botox, paralizandu-mi muschii depresiei si antrenandu-mi in schimb muschii vointei. Poate ca, dintr-un anumit punct de vedere, am in suflet "o expresie inghetata" a fericirii, la fel ca si cei care fac tratamentul cu botox. Poate ...

(1) Imaginea Crazy Sister, de Jose Loya, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Journal of Psychiatric Research,  (August 27, 2013), Treatment of depression with onabotulinumtoxinA: A randomized, double-blind, placebo controlled trial, website: J. of P.R

(3) Norman Rosenthal, (April 10, 2014) Botox for Depression, website: YouTube
 

Continue reading

resurse

Visul, intre Misticism si Rationalism

Visul, este cu siguranta unul dintre cele mai provocatoare fenomene din aria cunoasterii psihicului. Acesta a cunoscut de-a lungul timpului abordari diverse diferentiindu-se insa, inca de la "inceputurile istoriei", doua tendinte interpretative principale - misticismul si rationalismul.

Aceste tendinte, corespund unor curente de gandire la fel de stravechi: materialismul si spiritualismul, care isi au originea in antichitate. Stim ca toate marile civilizatii antice (egipteana, greaca, romana, chineza), au fost preocupate de intelegerea visurilor, pe locurile acestora gasindu-se vestigii arheologice, cum ar fi lespezi de piatra, pe care erau sculptate simboluri onirice si semnificatii ale acestora - adevarate dictionare de vise.

De altfel, oniromantia, sau divinatia prin vis, era o adevarata stiinta dezvoltata de oamenii antichitatii, iar cei care reuseau sa inteleaga visurile, erau rasplatiti cu cele mai inalte demnitati in stat, si cu averi importante. Probabil ca va amintiti legenda lui Iosif, tanarul care i-a interpretat visele faraonului egiptean si, drept rasplata, acesta l-a recompensat cu o functie importanta la curtea sa.

 

 Iar Faraon i-a zis lui Iosif: "Am avut un vis, dar nu-i cine sa mi-l talcuiasca. Eu insa am aflat spunandu-se despre tine ca numa' ce auzi visele, le si talcuiesti".

 Iosif i-a raspuns lui Faraon, zicandu-i: "Nu eu, ci Dumnezeu ii va da lui Faraon un raspuns mantuitor".

 Faraon i-a grait apoi lui Iosif, zicandu-i: "Iata ca'n visul meu stateam pe malul Raului;

 si iata ca din Rau au iesit sapte vaci grase la trup si frumoase la vedere si pasteau pe mal;

 si iata ca dupa ele au iesit alte sapte vaci, rele si urate la vedere si slabe la trup, de-o uratenie cum eu n'am vazut in toata tara Egiptului;

 iar cele sapte vaci urate si slabe le-au inghitit pe cele sapte vaci dintai, frumoase si grase, 

 si macar ca [acestea] intrasera cu totu'n pantecele lor, nu se cunostea ca le intrasera'n pantece: erau tot atat de urate la vedere ca si la'nceput. Si daca m'am trezit, am adormit din nou.

 Si'n visul meu am vazut cum dintr'un singur pai au iesit sapte spice pline si frumoase.

 Si dupa ele au iesit alte sapte spice, subtiri si palite de vantul de rasarit;

 si cele sapte spice subtiri si palite le-au inghitit pe cele sapte spice frumoase si pline. Le-am spus pe acestea magilor, dar nimeni n'a fost sa mi le talcuiasca".

 I-a zis Iosif lui Faraon: "Visul lui Faraon este unul: Dumnezeu i-a aratat lui Faraon ceea ce va sa faca.

 Cele sapte vaci frumoase sunt sapte ani, cele sapte spice frumoase sunt sapte ani: visul lui Faraon este unul.

 Cele sapte vaci urate si slabe, care au iesit dupa ele, sunt sapte ani; cele sapte spice subtiri si palite de vantul de rasarit sunt sapte ani: vor fi sapte ani de foamete.

 Acesta-i cuvantul pe care i l-am spus lui Faraon: Dumnezeu i-a aratat lui Faraon ceea ce va sa faca.

 Iata, vin sapte ani de mare belsug in tot pamantul Egiptului.

 Dupa ei vor veni sapte ani de foamete; uitat va fi tot belsugul in tara Egiptului, foametea va secatui tara, 

 iar belsugul nu va mai fi cunoscut in tara din pricina foametei de dupa el, ca va fi foarte grea.

 Si daca visul i s'a aratat lui Faraon de doua ori, e pentru ca Dumnezeu Si-a hotarat cuvantul si Se grabeste sa-l plineasca.

 Si acum, sa aleaga Faraon un barbat priceput si intelept si sa-l aseze peste toata tara Egiptului.

 Aceasta sa faca Faraon, si sa aseze ispravnici 3 peste tara, pentru ca''n cei sapte ani de belsug sa adune a cincea parte din stransura 4 Egiptului.

 Sa adune ei toate bucatele celor sapte ani buni care vin si sa dea graul pe mana lui Faraon, iar bucatele sa fie puse sub paza prin cetate.

 aceste bucate vor fi rezerva tarii pentru cei sapte ani de foamete ce vor veni in tara Egiptului, si astfel tara nu va pieri de foame".

 Aceste cuvinte au placut lui Faraon si tuturor dregatorilor sai.

 Si le-a zis Faraon tuturor dregatorilor sai: "Am mai gasi noi oare un om ca el, in care sa fie duhul lui Dumnezeu?" 

 Apoi a zis Faraon catre Iosif: "De vreme ce Dumnezeu ti-a descoperit tie toate acestea, om mai intelept si mai priceput decat tine nu se afla.

 Tu sa fii dar in fruntea casei mele. Tot poporul meu se va supune poruncii tale, iar eu numai prin tronul meu voi fi mai mare decat tine!"

 I-a zis Faraon lui Iosif: "Iata, eu te pun astazi peste toata tara Egiptului!"

Misticismul

Considera visele ca fiind de natura spirituala, venind de la zei, sau din lumea spiritelor, si oferindu-le muritorilor anumite indicii cu caracter adaptativ, intr-o forma codificata, ca simboluri onirice. Mestesugul intelegerii viselor revenea in totalitate inteleptilor oniromanti, in timp ce visatorul se gasea, adesea, cu totul nedumerit in fata viselor sale.  Asadar, misticismul confera viselor o functie premonitorie, iar finalitatea procesului de interpretare este tocmai aceea de a intelege mesajul special, venit din lumea spiritelor. Aceasta viziune a patruns pana si in curentul psihanalitic, unde reputatul psihiatru elvetian Carl Jung, a dezvoltat o teorie mistica legata de vise.

Rationalismul

In contrast cu ideile promovate de orientarea mistica, rationalismul considera, inca din antichitate, ca visurile nu pot fi de natura divina sau spirituala, pentru ca atunci ar fi rezervate celor alesi sau celor mai intelepti oameni. Ori inteleptii antichitatii vedeau bine ca de visat, visau toti oamenii cetatii, chiar si cei mai putin virtuosi. Aristotel a fost un fervent aparator al ideilor rationaliste, venind cu o teorie proprie despre visuri, care afirma ca visurile provin din multimea grijilor si preocuparilor noastre de zi cu zi, iar cel mai bun interpret al visurilor este acela capabil sa stabileasca asemanari intre vis si realitate.

Aceasta idee pare a reveni in mod constant in tendintele rationaliste de a explica visurile, si o gasim pana si in ipotezele cele mai recente ale cercetatorilor cognitivisti. Spre exemplu Jaques Montangero, considera ca visurile apar printr-un proces de activare semantica a unor cunostinte generale din memorie, care activeaza la randul lor alte cunostinte asociate. Istigatorii visului (preocupari diurne, evenimente, etc) sunt aceia care activeaza aceste cunostinte, determinand o reflectie nocturna, care se exprima in mod preponderent vizual, prin intermediul unor metafore.

Daca, sa zicem, instigatorul este reprezentat de o alegere dificila, ce urmeaza sa schimbe cursul vietii unui subiect, aceasta idee activeaza notiuni mai generale sau asociate: cum ar fi ideea de rascruce, care la randul lor activeaza notiuni particulare, mai putin abstracte, usor de reprezentat vizual, inrudite prin semnificatie: o intersectie sau o rascruce de drumuri - elemente onirice, ce apar in vis. 

Iar procesul de interpretare, crede autorul citat, ar presupune a merge in sens invers, de la enuntarea visului, la reformularea acestuia in notiuni mai generale si, in final, la stabilirea asemanarilor cu situatii traite de subiect in mod curent, care, probabil, reprezinta instigatorii visului - Visez o intersectie, ma aflu la o rascruce de drumuri, ca si in viata de toate zilele...

Din punctul de vedere rationalist, utilitatea visului, sau functia sa principala, nu mai este aceea de a primi un mesaj din partea unor entitati externe, ci mai curand acela de auto-cunoastere, de sinteza a experientei, de reflectie asupra intamplarilor de zi cu zi, facuta intr-un mod foarte personal, prin mijloace si atitudini care ne sunt caracteristice si in starea de veghe. Aceasta auto-cunoastere, desi mai putin spectaculoasa decat cunoasterea mistica a viitorului, isi are totusi utilitatea ei si este utilizata in procesele de consiliere psihologica sau psihoterapie.

Personal, am fost multa vreme suporterul teoriei rationaliste, inca mai sunt asa ceva, insa, cand tind sa elimin cu totul explicatiile de natura mistica, apar anumite dovezi si argumente care ma determina sa acord ceva credit si teoriei mistice. Spre exemplu, in munca mea de interpretare si lucru cu visele clientilor mei, ma intalnesc adesea cu vise premonitorii, precum si cu increderea neclintita a clientilor in functia aceasta a viselor.

Raman insa adeptul teriei rationaliste, pentru ca este mai usor de verificat stiintific si este mai utila din perspectiva interventiei in consilierea psihologica si psihoterapie. La ce bun, spre exmplu, sa credem intr-o functie premonitorie atunci cand un vis pare a prezice moartea cuiva? Este o grava eroare etica sa prezici moartea unui client, si o eroare pe care de altfel, au comis-o nume cu greutate in acest domeniu.

Carl Jung a avut un client alpinist care a visat ca va cadea de pe o stanca si va muri. Jung, in acord cu teoriile sale despre functia premonitorie a visului, ajunge sa ii prezica moartea acestui client. Clientul, care avea complicatii cu justitia, moare, intr-adevar, dar atitudinea lui Jung este demna de pus sub semnul intrabarii, azi, cand au fot descoperite fenomene precum Efectul Placebo sau Profetia Auto-indeplinita. Am putea spune ca solutia decesului, care il preocupa de ceva timp, a fost validata in psihoterapie, prin contributia lui Jung - o persoana cu autoritate si cu un prestigiu deloc de neglijat.

Efectul Placebo, spre exemplu, folosit in medicina pentru testarea medicamentelor noi, presupune ca atunci cand primim o substanta neutra din punct de vedere farmacologic (de exemplu o bucatica de zahar), putem ajunge la considerabile ameliorari ale unor boli, ca urmare a puterii credintei. Mai puternic este acest efect atunci cand subiectul este mai sugestibil si cand primim sugestia din partea unei persoane in care avem incredere. Din pacate, exista si efectul Nocebo - atunci cand sugestia si efectul sunt negative.

In mod similar, Profetia Auto-indeplinita, se bazeaza pe aceeasi putere a credintei, pentru a determina impliniri ale unor credinte, sau "profetii". Acest proces este posibil datorita faptului ca o credinta activeaza un anumit comportament care, de cele mai multe ori, conduce la indeplinirea sau confirmarea respectivei credinte. Un caz clasic descris in manualele de specialitate este acela in care un zvon privitor la falimentul unei banci, determina toti clientii bancii sa isi retraga banii, lucru care conduce banca la faliment, confirmand astfel credinta acestora, bazata pe o informatie falsa.

In ciuda diferentelor de abordare intre teoria mistica si cea rationalista, exista totusi o asemanare in demersul de interpretare a visurilor, fie ca vorbim de adeptii misticismului, fie ca vorbim despre adeptii rationalismului. Locul unde cad de acord adeptii acestor opinii contradictorii este acela in care ambele tabere recunosc ca limbajul universal al visului este simbolul - visurile au o forma simbolica si un "continut latent", dupa o expresie consacrata de parintele psihanalizei, Sigmund Freud, ori o "semnificatie de gradul 2", dupa o expresie folosita de cercetatorii cognitivisti, adica o semnficatie diferita de sensul propriu-zis al elemntelor onirice.

(1) Imaginea Dream Interrupted, de Robert Couse Baker, via Flikr, sub licenta CC BY-2.0

(2) Cartwright, R., (2010), 24 Hour Mind, Oxford University Press

(3) Montangero, J., (2003) Vis si Cognitie. editura Polirom, Iasi
 

Continue reading

vise

Premiile Extraordinare pentru Neputinta

Fetele violate primesc sejur la mare. Caci daca incepi sa plangi, atunci ceilalti se mobilizeaza. Oare, fara sa ne dam seama, nu incurajam neputinta la cei traumatizati? Care este rolul, sensul si efectul premiilor pentru neputinta?

Imi amintesc un caz la care mi-a fost dat sa fiu martor, cu ceva timp in urma. O tanara care isi pierduse iubitul intr-un accident de masina, a primit la serviciu, din partea unei matusi, o plasa plina cu dulciuri si jucarii de plus. "Ce-o mai fi si asta?", m-am intrebat. "Este ziua ei?".

Nu s-ar putea vorbi despre o traditie, dar se poate vorbi despre o tendinta fireasca de a sari in ajutorul celor  suferinzi. De altfel, una dintre functiile trairilor afective este tocmai aceea de a comunica nevoia si a solicita ajutorul. Este, in fond, un echipament uman, deosebit de util, pe care ni l-a pus la dispozitie evolutia insasi. Si totusi... Se poate vorbi despre efecte nefericite sau perverse ale acestui proces. 

Este oare posibil sa ne obisnuim sa obtinem prin neputinta? Si daca este asa, este oare posibil sa cautam suferinta in mod involuntar, sa ne indreptam catre aceasta, ca atrasi de un magnet? Este oare posibil sa preferam suferinta, in locul luptei, in locul eforturilor, atunci cand acestea ne sunt solicitate, sau atunci cand intampinam frustrarile inerente existentei?

Fiecare dintre noi, s-ar parea, isi are mijloacele favorite de a obtine. Ce obtinem? Atentie, putere, indeplinirea unor aspiratii, si alte resurse necesare unei existente. Cum obtinem? Ne avem, fiecare dintre noi mijloacele favorite de a obtine - seductia, negocierea, rabdarea, efortul, forta, etc. Deloc intamplator, aceste mijloace de a obtine se formeaza in copilarie, prin interactiunea cu mediul primar de socializare - cu familia. 

Daca in primii ani de viata este suficient sa incepem sa plangem, pentru a-i mobiliza pe cei din jur, zece ani mai tarziu, acest mod de a obtine devine problematic. In acest timp se presupune ca ne-am dezvoltat capacitati utile de a obtine si a surmonta obstacole, cum ar fi aceea de efort, planificare, organizare, negociere, rezistenta la frustrare, iar uneori, de acceptare a inevitabilului, care vor inlocui, treptat, mijloacele pe care le utilizam in primii ani de viata.

Privesc si eu, de cateva zile, aceasta campanie publica, care isi are partea ei pozitiva, de condamnare a unor abuzuri, de educare morala a comunitatii, de reglare a unor limite morale si de fixare a unor principii, cazute in desuetudine, dar care vine, si cu o incarcatura mai putin fasta. De ce sa premiezi neputinta? Ce ar putea sa invete o fata de 18 ani, atunci cand i se ofera o vacanta la mare, fiindca a fost victima a unui abuz? Ea, care va trebui sa se intoarca la satul ei, in care pericolele si privatiunile vor continua sa existe? 

Traumele psihice actioneaza in etape. Pe de o parte, vorbim despre socul initial, care bulverseaza fiinta si o poarta in mod brutal care marginile posibilitatilor sale de a supravietui si a administra viata. Pe de alta parte insa, ne ramane invatatura si concluziile trase in aceste momente. Ce va crede de aici inainte despre sine, despre barbati si despre lume, o tanara care a trecut printr-un viol? Iata mostenirea informationala a traumei, care ne ramane peste timp.

Cu o astfel de mostenire, este adesea dificil sa facem fata frustrarilor inerente vietii, tocmai fiindca increderea ne-a fost spulberata. Dar ce va crede despre sine si despre lume o fata care a fost violata iar apoi a primit o vacanta la mare? Asocierea intre suferinta si recompensa devine atat de stridenta incat, e greu sa nu ramai cu ideea ca atunci cand suferi un abuz, vine si premiul, usor, rapid, confortabil.

Nu fac parte dintre persoanele care considera ca raspunsurile noastre sunt automate. Fireste, fata din Vaslui, va avea propriile concluzii din acest episod "oniric" prin care ii este dat sa treaca. Am dorit doar sa atrag atentia asupra acestui comportament - recompensarea pentru neputinta - ce asigura conditiile dezvoltarii unor tendinte patologice, chiar daca aceste tendinte nu isi gasesc solul adecvat in psihicul victimei.

Nu cred ca de premii de consolare ar avea nevoie o tanara care a trecut printr-un viol sau prin orice alt fel de trauma psihica. In primul rand, consider ca are nevoie sa isi clarifice concluziile si impresiile cu care ramane in urma acestor evenimente si sa cultive increderea, chiar si insotita de o prudenta rationala. 

Apoi are nevoie sa descopere o cale de a se integra in comunitate, prin eforturi si curaj, ca si noi toti ceilalti, ca si celelalte fete din satul ei, prin indrazneala de a fi imperfecta si vulnerabila, prin dorinta de a fi de folos comunitatii si cultivand increderea ca poate asta. Dat fiind contextul care s-a creat, convingerile legate de "cum obtinem" raman poate, unele dintre cele mai relevante aspecte ce trebuie abordate in procesul terapeutic pe care aceasta tanara ar trebui sa il urmeze.

(1) Imaginea Portray of Serenity, Innocence, Vulnerability & Elegance, de Octavia Dingss, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

 

Continue reading

trauma

Gandirea Onirica

De unde vin visele? Cercetatorii cognitivisti ai viselor le considera mai curand o productie artistica proprie, generata de imaginatie si aflata in afara controlului voluntar. Cititi acest articol care prezinta trasaturile gandirii onirice.

Visele sunt un mister. Este unul dintre motivele pentru care am si imbratisat acest domeniu de cercetare, in afara de acela ca visele reprezinta o metoda de cercetare in sine. Iar interesul mi-a fost pe deplin recompensat. Am ajuns sa inteleg multe despre modul in care apar aceste mici opere de arta, nocturne - visele, cel putin din perspectiva stiintifica, cognitivista.

Unul dintre cele mai interesante aspecte in cercetarea viselor este "gandirea onirica" - dar probabil mai potrivit ar fi sa o numim imaginatie onirica - si performantele acesteia, comparativ cu gandirea de pe timpul starii de veghe. Din modul cum am pus problema se intelege ca visele nu vin tocmai din cosmos, ci sunt mai curand o creatie proprie, involuntara, generata de formatiunile inconstiente ale imaginatiei.

Este de aceea rezonabil sa consideram ca o mare parte din trasaturile viselor sunt legate de trasaturile celui care viseaza. Ne referim aici atat la trasaturile si preocuparile emotionale, cat si la dotarile si bagajul operational de care dispunem: informatii, cunostinte, etc.

Bunaoara, fara a exclude cu totul aceste posibilitati, este greu de crezut ca, sa spunem, un copil de 5 ani, ar putea visa ceva legat de teorema lui Pitagora, sau legile termodinamicii sau ca o gospodina casnica ar putea visa ca este cercetator intr-un laborator de studii genetice iar visele sale ar putea implica teoriile sau structurile de cunostinte complexe ale domeniului respectiv. 

Trebuie sa fii expus unor astfel de informatii, pentru ca visul tau sa le integreze, caci visurile au la baza cunostinte din memoria mai recenta sau de lunga durata - dovada de la nivel fiziologic ar putea fi aceea ca pe timpul visurilor este activat hipocampul, o regiune a creierului asociata cu memoria.

Au fost identificate cateva conditii cognitive necesare aparitiei unui vis.

• O inteligenta vizual spatiala minima - necesara elaborarii unor vise cu forme variate si efecte de perspectiva

• Rezerve de cunostinte si amintiri - cum ar fi cele naturale, notiuni de geometrie, sau capacitatea de a descrie anumite lucruri, persoane,  cladiri, fenomene sau emotii, capacitate de a face anticipari, etc

• Capacitate de organizare secventiala a continutului - o minima cunoastere a unor legaturi cauza - efect, cunoasterea modului cum se inlantuie evenimentele in realitate, filme sau in povestile livresti,

• Posibilitatea visului de a te integra ca si personaj - visul presupune si o descentrare fata de punctul de vedere spontan, care presupune a vedea si a comenta lumea externa. Visul presupune si o integrare a subiectului visator, cu  o reprezentare de sine care se reflecta in acesta.

Dar care sunt diferentele intre gandirea onirica ce formeaza visurile si gandirea treaza? Jaques Montangero, identifica atat o serie de "puncte forte" ale gandirii onirice, prin care abilitatile noastre par a fi ameliorate, imbunatatite, cat si o serie de dezavantaje sau puncte slabe ale gandirii de acest tip, comparativ cu gandirea de pe timpul starii de veghe.

Deficiente cognitive manifestate de gandirea onirica

• Limitarea Cognitiva - In ciuda presupunerii ca visurile pot si sunt in masura sa ne deschida orizonturi spirituale noi, din punctul de vedere al operatiilor gandirii onirice, este evidenta o limitare a nivelului de constiinta care poate fi descrisa printr-o dificultate de asumare a unor pozitii critice complexe fata de evenimentele visului.

De exemplu, in vise, rareori reusim sa ne punem intrebari cu privire la cat de reale sunt elementele visului sau daca mai exista si alte posibile interpretari ale acestora, in conditiile in care mintea noastra pare acaparata de una si aceeasi perspectiva, fara putinta de a accesa alte continuturi de cunoastere, ca in starea de veghe.

• Memorie deficitara a evenimentelor - Memoria evenimentelor visului pare a functiona in mod defectuos. Astfel, gandirea onirica pare a fi restransa la momentul prezent, care monopolizeaza atentia, fara a putea face legatura cu secventele anterioare, cu evenimentele premergatoare.

Exista o astfel de lipsa a legaturii mnezice atat intre visuri, cat si, adesea, intre secventele unuia si aceluiasi vis. Constiinta noastra pare atat de absorbita de evenimentele visului incat ne scapa legatura cu restul elementelor si secventelor onirice.

• Logica deficitara - Evenimentele visului sunt adesea incarcate de bizarerii, de lucruri care nu s-ar putea regasi in realitate, dar si de rationamente bizare. Cu alte cuvinte, rationamentele care in vis ne-ar parea de o logica riguroasa, in realitate, dupa trezire, le vom gasi mai curand absurde.

Spre exemplu, in vis, ni s-ar putea parea perfect acceptabil ca toti oamenii sa mearga descult pe strada si sa ne miram daca cineva apare cu pantofi, luand, ca atare, masuri comportamentale drastice pentru sanctionarea acestei conduite. 

• Bizareriile - Putem defini bizareriile ca fiind lucruri imposibile sau incongruente cu realitatea, care, desi nu sunt majoritare in activitatea onirica, sunt totusi foarte impresionante, ne bulverseaza profund si apar aproape in fiecare vis, punand in lumina o lacuna in sarcina visului de a simula realitatea. Totusi, privite ca simboluri, ele nu sunt intamplatoare.

Spre exemplu, in visuri putem sa vedem vapoare care plutesc pe cer sau politisti cu uniforma de carton, elefanti cu aripi sau pisicute care se impaca bine cu soarecii. In spatele acestor "fapte onirice" se afla insa simboluri ce trebuie studiate cu atentie si intelese.

• Dificultati de abstractizare - in visuri, tendinta este aceea a dramatizarii, adica de a reprezenta notiuni sau preocupari abstracte, cum ar fi conflicte interioare sau emotii, sub forma unor scene, incarcate de simboluri.

"Similitudinea pe care o pot observa intre gandirea onirica si cea a copilului se afla in primul rand in predilectia pentru reprezentarile concrete si imagistice. Se poate intampla ca un copil mic sa traduca termeni abstracti in imagini, pentru a-i putea invata si a-i manipula mai usor. Cunosc un copil de 6 ani care, pentru a memoriza zilele saptamanii, atribuia fiecarei zile o forma si o culoare." Jaques Montangero

Ca o concluzie legata de deficientele gadirii onirice, autorul citat mai sus sintetizeaza:

a. slabirea sau lipsa controlului activitatii onirice: absenta evaluari critice si dificultatea de a distinge realul de imaginar, absenta punerii in relatie a continutului atentiei cu alte continuturi de cunoastere (amintiri sau cunostinte), absenta punerii in relatii logice a evenimentelor, rupturile logice bruste.

b. indiferentieri si amalgamari de continuturi, care se traduc printr-o tendinta de a reuni mai multe elemente de cunoastere in unul singur - vezi si mecanismul oniric al condensarii, descoperit de Sigmund Freud - amestecuri de preocupari si teme diverse, de planuri (personal, profesional, intim, social, etc)

Jaques Montangero identifica si cateva "puncte forte" alte gandirii onirice.

• Mecanismele de productie verbala functioneaza relativ normal, in sensul ca este posibil sa se formuleze in vis fraze originale si in acelasi timp corecte din punct de vedere sintactic.

• Productia de imagini este de o calitate superioara fata de cea care se produce in starea de veghe. 

• Accesul rapid, usor, la continuturi de memorie, este un alt aspect ce poate fi privit si ca avantaj. Daca in visuri, uneori ne apar continuturi ce au legatura cu cele mai indepartate momente ale copilariei, este adevarat si faptul ca uneori, memoria nu reuseste sa faca legatura cu cele mai imediate situatii aparute in vis. Putem deci afirma ca este vorba despre o maximizare, o potentare a trasaturii de selectivitate care ii este specifica acestui proces psihic - memoria. 

• Creativitate crescuta - este o trasatura a gandirii onirice, care, sustinuta de o calitate a imaginilor vizuale, preponderente in visuri, are tendinta de a simula "realitati" si scene onirice extrem de originale, care, nu de putine ori, au stat la baza unor creatii artistice sau tehnice cat se poate de reale si de utile societatii umane.

(1) Imaginea I had a dream and you were there, holding my soul, deJonathan Emmanuel Flores Torello , via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Montangero, J., (2003) Vis si Cognitie. editura Polirom, Iasi

Continue reading

vise

Cum sa-ti Protejezi Nefericirea

Este oare posibil sa ne sintetizam singuri fericirea? Fericirea si nefericirea chiar sunt o alegere? Experimente facute de cercetatorii de la universitatea Harvard, arata cum oamenii isi pot alege atitudinea in fata evenimentelor.

Unul dintre aceste experimente, presupunea aranjarea unor imagini, reprezentand niste opere de arta, in ordinea preferintelor. Cand participantilor la experiment li s-a oferit ocazia de a pastra o imagine care se afla pe locul 3 in topul preferintelor, ei bine respectiva imagine a castigat in ierarhia respectiva un loc. De asemenea, imaginea pe care nu au primit-o, a pierdut un loc, la re-evaluare, ajungand de pe locul 4, pe locul 5.

Cercetatorii considera ca asta s-ar datora incercarii noastre de a proteja starea de bine din noi insine, apreciind lucrurile la care avem acces. Acest proces, mai curand inconstient, poarta numele de "sinteza a fericirii". Priviti expunerea profesorului Dan Gilbert de la Universitatea Harvard si incercati sa o urmariti. (2) Va asigur ca merita sa o faceti!

Se pune tot mai mult problema fericirii ca alegere. Si nu este deloc intamplator. Inca din cele mai vechi timpuri, filosofii greci, adepti ai curentului de gandire stoic, au observat ca nu este atat de relevanta pentru dispozitia noastra afectiva natura evenimentelor pe care le traversam cat atitudinea pe care o alegem. Acest principiu a devenit peste milenii, unul dintre pilonii de sustinere ai psihologiei adleriene.

Sunt de retinut cele 2 mecanisme/particularitati ale gandirii persoanelor care isi protejeaza fericirea: 1. Aprecierea a ceea ce avem si 2. Deprecierea a ceea ce am pierdut. Dar care ar putea fi mecanismele gandirii celor care nu sunt fericiti? 

Nu conteaza ceea ce ti se intampla ci modul cum reactionezi la ceea ce ti se intampla. Epictet

Avem nevoie de foarte putin pentru a fi fericiti. Totul se afla in noi insine, in modul nostru de a gandi. Marcus Aurelius

Un proces normal de consiliere psihologica are un parcurs oarecum schematic, repetitiv. Avem o problema si avem cateva optiuni. Fiecare optiune are avantaje si dezavantaje. In acelasi timp insa, cel care trebuie sa faca alegerea, are anumite valori - lucruri importante pentru el -, care trebuie aduse in discutie. (3) La finalul acestei dezbateri, putem avea surpriza ca cel aflat in dilema reuseste la fel de putin sa aleaga, desi multi altii se simt ajutati de acest proces.

Nu este singurul mod de a face alegeri. Unii aleg instinctiv, prin intermediul intuitiei, altii aleg in mod aleatoriu, la voia intamplarii, iar altii prin solicitarea de sfaturi de la prieteni sau experti,  etc. Ceea ce mi se pare interesant este ce se intampla dupa ce s-a facut aceasta alegere. Din acest punct de vedere  se disting doua categorii de persoane, in functie de atitudinea pe care acestea o au fata de problema lor.

Cele doua categorii sunt urmatoarele: cei care isi sintetizeaza fericirea si  cei care isi sintetizeaza nefericirea. Cei care isi sintetizeaza fericirea, asemenea participantilor la experimentul prezentat mai sus,  au tendinta de a adauga "plus valoare" alegerii pe care au facut-o.  Cu alte cuvinte, indiferent de valoarea obiectiva a alegerii lor, ei ii cresc valoarea printr-un demers constient sau mai curand inconstient, ca urmare a dorintei de a-si proteja starea de bine.

Din pacate, nu acelasi lucru il fac si cei care isi sintetizeaza nefericirea: ei scad valoarea alegerii facute si se raporteaza la valoarea alegerilor pe care le-au lasat in urma, imaginandu-si ca acestea ar fi fost mai nimerite. In acest fel, se poate spune ca ei isi protejeaza nefericirea, prin mecanisme mai mult inconstiente. S-ar putea sa procedati uneori in acest mod chiar si voi, insa categoria aceasta de  persoane procedeaza in acest mod mai tot timpul.

Imi amintesc cazul unei cliente care a plecat din Romania (motivele pot parea evidente), stabilindu-se intr-o tara occidentala. Acolo descopera un "salvator", care o ajuta sa iasa din marasmul emotional in care se afla. Totusi, salvatorul nu era nici el perfect, el intampinand anumite probleme cu justitia.

Ca urmare a acestei evolutii, clienta mea se intoarce la marasmul ei (motive evidente), lucru care grabeste sfarsitul relatiei (motive evidente). In loc sa isi gaseasca un alt partener, clienta mea incepe sa regrete faptul ca a incheiat respectiva relatie, abandonandu-se pe sine intr-un episod depresiv fara de sfarsit (motive mai putin evidente).

Explicatia s-ar putea gasi in obisnuinta de a fi nefericiti, creata inca din copilarie, prin intermediul procesului educativ, sau prin transmiterea genelor nefericirii, de la parinti - stiut fiind faptul ca temperamentul este o parte a personalitatii care se transmite genetic (4). De asemenea, acest mod de a ne raporta la realitate, ar putea deveni la un moment dat o masura adaptativa, prin intermediul careia cei abonati la nefericire nu fac decat sa castige suportul celor mai descurcareti, asa zisii "salvatori de profesie".

Din pacate insa, cei mai descurcareti vor fi coplesiti la un moment dat de atata negativism, si, cel mai probabil, se vor da batuti. Scriam intr-un entry anterior despre modul in care fiecare dintre noi ajunge sa isi personalizeze succesul: la unii succesul vine prin eforturi de vointa, in timp ce la altii, la "victimele de  profesie", succesul apare prin alegerea de a fi nefericit. Puteti continua aceasta lectura cu respectivul articol. (5)

(1) Imaginea Pain, de L.L. Twistiti, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2)  Dan Gilbert (2004); The Surprising Science of Happiness; website: Ted Talks

(3) Zamfir, C. (1990); Incertitudinea. O perspectiva psihosociologica; editura Stiintifica

(4) Seligman, M. (2007) Fericirea Autentica, editura Humanitas

(5) Iftimie, M. (2015) Succes Personalizat, website: Psihopedia

 

Continue reading

victime

Thank you for your childhood!

Tinere! Ai fost printre noi si ai luat aminte. Ai invatat sa lupti si ai invatat sa castigi. Te-ai straduit sa iesi invingator din lupta cu tine insuti, ani in sir, in conditiile cele mai dificile. Nimeni insa nu te-a invatat sa pierzi...

Una dintre lectiile pretioase pe care le-am invatat a fost aceasta: nu trebuie nimic si in niciun caz nu trebuie sa fii perfect. Este o idee care merge oarecum impotriva curentului de gandire promovat de societatea consumerista, ce afirma ca trebuie sa fii cel mai bun, cel mai rapid, cel mai eficient iar cei care nu ofera perfectiunea, daca merita sa traiasca, atunci sa traiasca in rusine pentru tot restul zilelor.

Genul acesta de mentalitate, pe care unii ar numi-o "mentalitate de invingator", dar care nu te ajuta cu adevarat sa invingi, ci doar sa te chinui, sa te exploatezi in cel mai sinistru mod posibil - exploatarea omului de catre el insusi, se afla la baza unora dintre cele mai triste situatii ce pot aparea in viata sociala.

Zilele trecute, spre exemplu, canalele de stiri ne-au adus o astfel de veste: un baiat care luase Bacalaureatul cu o nota mai mica decat si-ar fi dorit el si parintii sai, a luat decizia sa se sinucida, aruncandu-se in fata trenului. Oare cineva, fie el si de la un colegiu de elita, poate sa fi ramas atat de in urma intr-o anumita privinta?

Da, a invata sa pierzi se dovedeste, uneori, a fi cel putin la fel de important ca si a invata sa fii performant. O lectie de viata pe care ar trebui sa nu uitam sa o oferim copiilor nostri. Si, poate, una dintre cele mai importante lectii ce tin de mentalitatea de invingator, este tocmai aceasta: a sti sa pierzi.

Succesul nu este final. Esecul nu este fatal. Ceea ce conteaza este curajul de a continua. Winston Churchill

O marturisire deosebit de interesanta pe care o facea omul de radio si televiziune Mihai Gainusa, m-a impresionat foarte mult. El luase nota 8 la examenul de Bacalaureat si in ziua aflarii rezultatului a simtit nevoia sa asculte "The Best", cantecul Tinei Turner. "Nu am fost cel mai bun dar m-am simtit cel mai bun", a spus el la showul sau de la radio 21.

  Este poate una dintre cele mai frumoase marturisiri pe care le-am auzit vreodata. Mai mult decat o simpla dovada de megalomanie, este dovada unei cresteri si a unei educatii reusite. La ce bun sa iei nota zece si sa te simti ca un pierzator? Tocmai fiindca iti esti cel mai bun prieten, esti dator sa iti apreciezi propriile rezultate, fie acestea si unele modeste, in special in aceasta zi delicata, a adevarului... O zi in care, daca esti singur, poti cel putin sa iti fii alaturi...

 Pentru cat de mult stres, trait pe parcursul cel putin al unui an de studii, si pentru cat de multa munca necesita chiar si o nota de 6, la Bacalaureat - marele examen al maturitatii, fiecare elev de liceu care a luat Bacalaureatul merita o vorba buna si o incurajare, acum, la inceputul vietii lor de persoane mature. Chiar si cei care s-au prezentat la Bacalaureat, fara a reusi sa ia acest examen, merita o incurajare si o recunoastere a curajului pe care l-au avut. Iar cei care nu au avut curajul sa se prezinte la examen, probabil au nevoie de cele mai multe incurajari.

 Multi dintre cei care nu iau Bacalaureatul de prima data il vor lua peste un an, doi sau trei, dupa ce vor fi acumulat experienta de viata si dupa ce vor fi reusit sa isi acceseze propriile resurse latente. Iar multi dintre cei care iau Bacalaureatul cu greu, vor reusi intr-o zi sa realizeze lucruri deosebit de utile in plan educational. Multi dintre cei care nu iau Bacalaureatul niciodata, reusesc totusi sa isi inteleaga rostul pe lume si sa ofere societatii cele mai frumoase daruri: locuri de munca, servicii, produse, etc

Imi amintesc  si acum sfatul pe care ni l-a dat profa de romana in discursul de la sfarsitul clasei a 12-a: "Sa traiti frumos!". Ea era responsabila cu chestiile "de suflet" si nici macar nu ar fi putut cineva sa ne ofere un sfat mai util, mai nimerit, in acel moment incarcat de presiune, dinaintea examenului de Bacalaureat. Nu toti reusim sa luam Bacalaureatul dar viata ta poate fi o mare reusita daca ai trait frumos. Nici n-ar trebui sa iti doresti mai mult intr-un astfel de moment, decat a trai frumos.

Afirmatiile de mai jos, inspirate din marile ziceri ale omenirii, ar putea fi o "trusa de prim ajutor", pentru cei care inca nu au invatat sa piarda.

Nimic nu este definitiv, nici succesul si nici esecul

Nu exista esec, exista doar feedback.

 Imi permit sa pierd. Am de unde sa pierd. Viata are de unde sa ofere. 

Resursele sunt peste tot. Oportunitatile sunt la un pas.

Pierderea nu defineste ceea ce sunt si nici potentialul meu real.

Tot ceea ce mi se intampla este spre binele meu.

Da, am pierdut, dar nu am sa pierd si lectia.

Esecul este un antrenament necesar si un dar al evolutiei.

Succesul aduce bucurie insa rareori aduce si lectii de viata.

Acest asa-zis esec va ramane doar un detaliu, insa eu il voi pretui. 

Un nivel mai profund de intelegere al esecului este continut de punctul de vedere adlerian. In psihologia adleriana, sanatatea psihica este definita prin intermediul comportamentului si simtirii pro-sociale. Sentimentul comunitar (Gemeinschaftsgefühl) - definit ca interes in interesul celuilalt - este un panaceu universal prin care omul se ridica deasupra propriului egoism, pentru a-si dedica viata, cu modestie si devotament, comunitatii, sanatatii si armoniei acesteia.

Nu sunt mai important decat cei din jur, nici mai putin important. Voi putea fi de folos oamenilor, dupa puterile mele, cu sau fara acest Bacalaureat.

In filmul SF The Giver, actiunea se petrece intr-o societate distopica in care aparentele sunt inselatoare iar fericirea este obtinuta prin uitare si asumarea unor idealuri false. Cu toate acestea, filmul are ceva frumos. La ceremonia ce sarbatoreste inaintarea in varsta, tinerilor li se spune intr-un mod bizar si bombastic "Thank you for your childhood!" - iti multumim pentru copilaria ta. 

Nu trebuie sa faceti acelasi lucru cu proprii vostri adolescenti insa amintiti-va sa fiti alaturi de fii si fiicele voastre care dau Bacalaureatul, chiar si atunci cand, poate, nu au reusit sa se ridice la inaltimea propriilor asteptari si poate, mai ales atunci cand nu au reusit asta. In acest fel le multumiti pentru eforturile pe care le-au facut, dupa puterile lor, si pentru curajul de a visa la un drum, alaturi de voi, in cadrul societatii.

(1) Imaginea Nothing but the Wind, de Joel Ye, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

 

Continue reading

succes

Masca Barbatiei

Suntem lumber-sexuali. E o mandrie sa fii barbat. Dar uneori semanam cu niste ursi impaiati cu pisicute. A-ti lasa barba pentru a fi barbat e la fel de inutil ca si a purta un costum de clown pentru a avea simtul umorului.

 

Ati observat, nu-i asa? Anul acesta se poarta barba! Moda masculina importata din occident, ca multe alte lucruri, pare sa reactualizeze si sa cultive mandria de a fi barbat, prin intermediul acestui "accesoriu de la natura" - barba.

Dar pentru societatea zilelor noastre, pentru stilul de viata pe care aceasta il cultiva, lumbersexualii seamana mai mult cu barbatii aflati in doliu... In tarile crestine din estul Europei exista acest obicei, de a purta barba timp de 40 de zile, in semn de doliu, pentru a marca pierderea unei persoane dragi si a exprima durerea acestei pierderi (2). Sa fie oare tocmai masculinitatea lor cea care ne-a parasit?

Mai mult decat atat, a adera la o moda, este oare un semn de barbatie? Priviti acest experiment social si judecati singuri:

Ei bine? Care sunt barbatii adevarati? Cei care se supun presiunii grupului sau cei care se  opun, demonstrand astfel curaj, incredere in sine si forta de caracter?

Este vorba despre un experiment care re-editeaza un experiment social clasic, ce a stat la baza asa numitei "Paradigme a lui Asch". Paradigma lui Asch enunta acest fapt logic, simplu si de bun simt: comportamentul si opiniile noastre sunt puternic influentate de comportamentul si opiniile celor din jur, in special atunci cand cei din jur formeaza o majoritate. (3), (4)

Dar de unde vine moda aceasta de a-ti lasa barba? Ei bine, in Canada, au existat asa numitii lumberjacks - care erau lucratori la padure, ce activau in industria forestiera inainte de 1900, pe cand nici uneltele aferente, moderne, precum drujba, nu erau tocmai disponibile. Lipsa uneltelor moderne si stilul de viata al acestor barbati, marcat de dificultati si asprimea conditiilor, facea din ei niste adevarati primitivi.

Lumberjacks lucrau in conditii dificile, in mod intermitent si pe salarii mici, putand fi gasiti in inima salbaticiei, acolo unde padurile erau mai dese si mai virgine, departe de orice civilizatie. Astfel ei devin o "specie" aparte, cu o cultura proprie, aparuta din confruntarea cu pericolul si asprimea vietii, celebrand masculinitatea, curajul, vointa, forta si rezistand la tot ce inseamna civilizatie. (5)

Deloc intamplator, curentul lumbersexual apare dupa o vreme in care barbatii au fost constransi de curentul metrosexual, sa devina cat mai ingrijiti si sa semene cat mai mult cu partenerele lor de viata in ce priveste atentia pe care o acorda aspectului fizic si nuantelor senzoriale pe care acesta le presupune: aparitie cu stil si miros de proaspat...

Dar curentul metrosexual este civilizatia insasi. Pe masura ce inaintam in timp, tendinta este aceea de a acorda cat mai multa atentie aspectelor estetice, in contrast cu timpurile epocii de piatra, in care oamenii si in special barbatii, erau prea putin preocupati de igiena, aspect sau atractivitate. Intr-un fel, a fi civilizat inseamna a fi metrosexual, iar noi toti suntem asa ceva, doar pentru ca traim in mileniul 3. Ok, exista exceptii...

Civilizatia insa isi are costul ei, un cost pe care umanitatea il plateste prin intermediul barbatilor. Barbatii, coplesiti de stilul acesta de viata, in care "nu ai voie nimic", daca vrei sa fii "in rand cu lumea", aproape ca nu mai stiu ce inseamna sa fii barbat. Multi dintre barbatii de azi par sa fi pierdut contactul cu arhetipul masculin, tocmai datorita stilului de viata civilizat si a solicitarilor specifice acestuia.

Si atunci, in nevoia de repere, ei se agata de vechii lumberjacks, de la care sunt pregatiti sa primeasca inspiratie si, eventual, ceva forta de caracter. Am asistat "live" la momentul in care, un tip pe care il cunosc a decis sa isi lase barba. El se lamenta cu privire la faptul ca nu este luat in serios si, chiar atunci, pe loc, a decis - isi va lasa barba. Ca si cand, in disperare de cauza, s-ar fi agatat de acest simbol masculin, pentru a impune ceva respect.

Totusi, lumbersexualii de azi, au in loc de topor, un laptop, iar in loc de fierastrau, un telefon inteligent, iar timpul nu si-l petrec la padure, in lupta cu natura salbatica, ci manevrand tot felul de instrumente, programe, coduri, care solicita finete si delicatete, deopotriva psihica si fizica, altfel spus, in lupta cu ei insisi, in lupta cu propria masculinitate.

A-ti lasa barba pentru a exprima masculinitatea e un demers la fel de inutil ca si a te imbraca intr-un costum de clown pentru a exprima simtul umorului. E doar o masca si nimic mai mult. In plus, a adera la o moda e cel mai putin barbatesc lucru pe care il poate face un barbat. Conformismul nu este pentru barbati adevarati. Ei sunt aceia care dau nastere curentelor, nu aceia care se lasa purtati de forta curentului, in stil feminin.

Masculinitate inseamna curaj, incredere in sine, agresivitate si vointa neclintita.  A imbratisa o moda, fie aceea si lumbersexualismul, e cel mai putin masculin lucru pe care l-ai putea face. Cei care adera la o moda nu dau dovada de curaj, forta si vointa, ei sunt doar victime ale presiunii sociale iar adeziunea lor e doar o dovada ca doresc sa treaca neobservati, in mod silentios, discret.

In momentul cand o moda este "pe val", este masculin sa fii impotriva acesteia, sa o sfidezi. Masculii adevarati sunt aceia care purtau barba inainte ca aceasta sa fie la moda, si care, acum, se rad, in semn de impotrivire. Mai mascul este in ziua de azi un metrosexual, decat un lumbersexual, tocmai fiindca are curajul de a se impotrivi curentului. Poate de aceea anumiti lumbersexuali va pot aminti de niste ursuleti impaiati cu pisicute.

Lumbersexualul este un metrosexual care simte nevoia sa se agate de o activitate de aer liber ce presupune asprime si  opteaza astfel sa isi poarte o barba atent ingrijita. Ex: 'George Michael este un lumbersexual absolut.' (6)

(1) Imaginea Mad, Bad and Dangerous to Know, de Neil Moralee, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2)  Wikipedia; (2015); Mourning, website: Wikipedia

(3) McLeod, S.; (2008); Asch Experiment. Solomon Asch Conformity Experiment; website: Simply Psychology

 (4) Prudential; (2013); Everybody is doing it; website: YouTube

(5)  Wikipedia; (2015); Lumberjacks; website: Wikipedia

(6) Urban Dictionary; (2015); Lumbersexual; website: Urban Dictionary 

Continue reading

psihologie sociala

Bani, Fericire, Sens

Ce a fost la inceput: oul sau gaina? Suntem fericiti pentru ca avem bani sau avem bani pentru ca suntem fericiti? Dar daca suntem fericiti, atunci si viata are sens? Ei bine, nu obligatoriu, spun studiile.

Fericirea este o preocupare tot mai ferventa a omului modern. Dovada consta in multimea de publicatii, carti, materiale audio-video care trateaza aceasta problema. Cel putin pasiunea americanilor pentru acest topic filosofic stravechi este una demna de tot respectul. Deci cum e cu fericirea? Banii, sanatatea, timpul liber, a fi iubit, a fi satul, a fi respectat... ce anume ne aduce fericirea?

Un experiment social deosebit de interesant consta in oferirea de bani de catre un presupus boschetar, unor persoane mai bine imbracate sau care conduc masini foarte scumpe. Reactiile, foarte puternice, sunt dintre cele mai diverse, ca incarcatura afectiva, si le puteti observa in videoclipul de mai jos.

Am postat acest videoclip tocmai fiindca, intr-o societate consumerista precum a noastra, fericirea este asociata cu banii. Indoctrinarea porneste de la un nivel superior individului: societatea, macro-grupurile, cultura societatii de consum. Altfel spus, ne este indusa depresia, "de sus". Niste oameni prea usor fericiti nu sunt niste buni cumparatori iar asta e trist pentru cei care vand...

Fericirea are, fara indoiala, legatura cu succesul. Aici intervine "marea schisma" - fiecare dintre noi isi are propriul mod de a defini succesul. In functie de cum definesti succesul personal poti sa fii fericit, sau nu, poti sa fii depresiv sau nu, poti sa te bucuri de viata sau nu. Iar noi definim succesul asa cum ne-a invatat societatea de consum, fireste: tinerete, bani, bunuri, placere, atentie, putere, etc.

Dar ce spun studiile despre fericire?

Un studiu interesant afirma faptul ca, in ciuda perceptiei ca succesul (material) ne face fericiti, ei bine, e valabila si reciproca. Persoanele fericite din fire, cele care nu au nevoie de  prea mult pentru a fi fericite, reusesc mai bine in viata din puncte de vedere cum ar fi relatiile, si chiar succesul material. (2)

Asta vine sa confirme o credinta mai veche  de-a mea, ce m-a calauzit in viata iar acum ma calauzeste in activitatea terapeutica: bucuria de a trai si stabilitatea emotionala sunt principalele prioritati. Apoi urmeaza restul. O conceptie destul de diferita de a celor care se asteapta sa fie fericiti dupa ce au facut rost de... tinerete, bani, iubire, un job bun, un automobil elegant si o vila cu piscina.

Poate ar trebui sa reflectati la asta! Nu de alta dar aceasta urmarire a fericirii, cu prioritatile inversate, s-ar putea sa fie tocmai tragaciul care declanseaza depresia. De asemenea, acest mod de a privi fericirea, va bloca insasi posibilitatea de a atrage catre voi insiva lucrurile pe care le visati. Un argument logic ar fi acela ca echilibrul emotional devine potential de crestere. Poti sa faci ceva fara un minim echilibru emotional? Greu de crezut!

Desigur, are grija societatea sa va destabilizeze, dar nu va reusi sa va dea peste cap decat daca va pricepeti voi insiva la arta de a fi nefericit. Daca ati citit acest blog in mod constant, probabil stiti ca e nevoie de un echilibru intre fericire si nefericire pentru a merge inainte in viata.

A fi fericit insa nu e totul. Mai important decat asta pare a fi faptul de a da un sens propriei vieti. (3) O intrebare pe care este util sa v-o puneti este urmatoarea: cum trebuie sa fie viata voastra pentru ca aceasta sa aiba sens? Da, este util, fiindca un studiu efectuat la nivel microbiologic, arata ca mai sanatosi (robustete genetica) sunt cei care percep viata lor ca avand un sens, decat cei care se considera fericiti, in sensul de a te simti bine. (4)

Intr-adevar este un studiu care a bulversat conceptiile despre corelatia fericire - sanatate si care aduce in atentia noastra o problema ceva mai subtila decat hedonicul "ma simt fericit cu viata mea". Te simti bine dar viata ta are sens? S-ar parea ca multi dintre cei care se simt bine nu percep totusi sensul vietii lor (5) si, mai  mult decat atat, toate astea se reflecta in mod nefericit in microbiologia lor, ca vulnerabilitate la imbolnavire. Asta in caz ca mai puneati la indoiala intelepciunea universului ...

E vorba despre o categorie de oameni care "sunt aici doar pentru petrecere". Ei sunt si se declara fericiti dar fericirea lor nu duce nicaieri. De asemenea, ei se declara a fi "takers" - cei care iau de la viata. Sensul vietii apare in schimb la categoria de "givers" - care ofera vietii. S-ar parea ca astfel reusim sa facem rost de un sens: cand intelegem sa oferim ceva celor din jur, apreciind noi insine acest dar. 

Iar a da un sens vietii, daca mai e nevoie sa spun, mareste rezistenta la frustrare, robustetea psihologica a personalitatii in fata stresului si capacitatea de a supravietui vremurilor cand lucrurile nu merg tocmai asa cum ne-am dori.

(1) Imaginea Marionette, de Sophia Louise, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Lyubomirsky, S., King, L., Diener, E.; (2005); The Benefits of Frequent Positive Affect: Does Happiness Lead to Success?; website: Sonja Lyubomirsky

(3) Smith, E.; (January 09, 2013); There's more to life than being happy; website: The Atlantic

(4) Smith, E.; (August 01, 2013);  Meaning is healthier than happiness; website: The Atlantic

(5) Grewal, D.; (February 18, 2014); A happy life may not be a meaningful life, website: Scientific American

Continue reading

sensuri