Transa Autolitica

Bad choices make good stories. Adica deciziile proaste fac povestile bune. Ca un ingredient riscant, care, adaugat povestii tale, o va face de neuitat sau o va compromite definitiv. Dar deciziile bune, luate in urma deciziilor proaste, fac povestea emotionanta, incredibila, inaltatoare ...

Va amintiti momentele acelea din adolescenta cand va venea sa luati de par o colega de clasa care a spus, a inventat sau a tradat un secret penibil? Sau atunci, dupa petrecere, cand nu mai stii ce ai luat si ti-a venit sa te urci pe bloc si sa incerci sa zbori... Sau atunci cand ai pierdut un examen la mustata si ti-a venit sa pui capat acestei existente demne de dispret?  

Ei bine, unora dintre noi nu doar ca "le vine" sa faca una sau alta, dar o vor face cu adevarat... Uneori suferinta rezolva problemele in locul nostru, iar anii adolescentei reprezinta un izvor nesecat de exemple in acest sens.

Pe cand era adolescenta, aceasta tanara incantatoare, care are acum 26 de ani, a luat o decizie ce a marcat intreaga ei viata. Poate ca nu s-a simtit niciodata atat de norocoasa si binecuvantata cu o prezenta fizica de invidiat si poate ca notele bune nu au insemnat nimic pentru ea. Sau poate ca nu si-a dat seama niciodata ca este capabila sa termine o facultate cu bine, si sa se integreze in societate, sa aibe o familie, un sot si un copil.

Indiferent care ar fi motivul, decizia sa a fost una radicala - la varsta de 18 ani, ea a luat mp3 playerul, si-a pus castile pe urechi, si s-a lungit pe calea ferata. Ei bine da - o adolescenta tulbure ia de la noi tot ce poate sa ne ia. In ultimul moment, ea s-a miscat iar trenul a lasat-o fara picioare. Definitiv. A fost totusi salvata si a supravietuit prin interventia unui tip care plimba cainele prin zona.

Diagnosticele au urmarit-o inca multa vreme. Ceea ce mi se pare demn de povestit e faptul ca, in ciuda pierderii, a luat decizia sa traiasca. In aceste conditii, cu statutul unei persoane condamnate sa traiasca intr-un scaun, sau cu o proteza dizgratioasa, pe care unii le-ar considera demne de o sinucidere, ea decide totusi ca viata nu s-a incheiat.  

Ii puteti inca citi vulnerabilitatea in glas sau in zambetul delicat, dar acum doreste sa impartaseasca povestea ei si sa ne transmita un mesaj nobil si pretios. Sinuciderea este o solutie permanenta, desi depresia nu este permanenta. Nu trebuie sa fie astfel. Depresia poate fi tratata, daca doriti si alegeti asta. Este important sa cautati ajutorul cat mai repede, pentru a evita complicatiile.

Inutil sa mai spun cat de mult regret alegerea facuta de Helen la 18 ani. Pe de alta parte, gestul ei de a vorbi despre ceea ce i s-a intamplat, in ciuda comentariilor rautacioase, este, cred eu, un act de curaj si un efort civilizator pentru cei care, fara indoiala, parcurg situatii asemanatoare si nu stiu ce a aflat ea.

Da, uneori, apar la morga trupuri din-acestea desavarsite, care au apartinut unor tineri promitatori. Se spune ca "only the good die young" - numai cei buni mor tineri. In paranteza fie spus, e doar un mit tembel.

Cei buni nu mor niciodata si fac pentru asta mai mult decat sa comita un suicid. Ei ofera o inspiratie generatiilor ce vor veni. Helen, poate fara sa isi dea seama, ne ofera aceasta inspiratie prin decizia sa de a trai si de a vorbi despre experienta ei.

Dar aceasta renuntare timpurie la viata ar trebui sa ne dea de gandit. Caci, oricat de mari ar fi provocarile mediului (se crede ca factori precum o poveste de dragoste nefericita, bullyingul si cancerul mamei sale ar fi declansat criza in cazul lui Helen), totusi raspunsul este ales de noi insine. Si probabil, exista raspunsuri mai productive decat sinuciderea.

Continui sa ma minunez de povestea acestei tinere si aproape ca nu imi vine sa cred cat de mult a progresat de la momentul tentativei de sinucidere. Ea a abandonat drogurile, are acum un partener, un copil, si a inceput  o noua specializare - in criminologie. Da, chiar si viata unui candidat la sinucidere poate evolua in acest mod... Oare de ce nu ne dam mai multe sanse? Doar pentru ca ceilalti nu ni le dau?

Ce credeti despre aceasta poveste?
De exemplu, ati mai acorda vreo sansa unei persoane cu un asemenea trecut?
Sau v-ati casatori cu dansa? 

(1) Imaginea Dissolving Wind, de Sophia Louise, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Daily Mail (2015), Helen Galsworthy discusses how her life has changed, website: Daily Mail