Sarbatori Sataniste ~ Halloweenul

Ce faceti de Halloween? Oferiti sau primiti dulciuri? Mergeti in club costumati nashpa si petreceti pana dimineata? Ori sa fie Halloweenul un prilej pentru sacrificii umane si orgii? Ce este Halloweenul pentru tine?

Ce faceti de Halloween? Daca va aflati in Romania, probabil ca veti merge la un carnaval care se va tine la scoala, cine stie, poate la gradinita, la cantina companiei unde lucrati sau intr-un club. Veti purta un costum care se presupune ca va speria pe toata lumea, apoi va veti "prosti" putin, in limitele bunului simt, si veti face putina consumatie, respectand bunele maniere invatate in cei sapte ani de acasa.

Halloweenul este o sarbatoare de import, ca si Valentine's Day, si de aceea abia daca intelegem ce ar trebui sa facem si care ar fi comportamentul adecvat pe timpul acestei sarbatori. Propun sa mai privim cateva filme in care este vorba despre Halloween...

Locuind intr-un oras turistic, si lucrand pentru mai multi ani intr-un magazin non-stop, am fost obsnuit sa intalnesc in noaptea de Halloween tot felul de personaje costumate bizar: clowni, vampiri si vampirite sexy, vrajitori si vrajitoare sexy. Multi dintre ei sunt turisti straini si au venit in Brasov pentru ca aici se presupune ca ar fi trait contele Dracula -- este deci unul dintre locurile ideale in care ai putea, in aceasta seara "speciala", sa te imbeti cu prietenii!

In ciuda costumelor care te tin in suspans si atrag atentia ca un magnet, personajele respective se comporta normal, ceea ce m-a ajutat sa acord ceva credit celor ce sarbatoresc Halloweenul in Romania -- in "patria vampirilor", nu-i asa? Nu inseamna ca m-as imbata cu ei cot la cot, caci, de regula am lucruri mai bune de facut, ca de exemplu sa scriu un articol despre Halloween.

Dar ce fac occidentalii de Halloween? Iata o lista de obiceiuri si activitati in mod traditional asociate cu aceasta sarbatoare:

• purtarea unor costume ingrozitoare, de vrajitoare, mumii, fantome, demoni, etc. Creativitatea nu are limite iar ceea ce conteaza nu este costumul ci efectul produs de acesta -- sa te treaca frisoanele. Anul trecut am vazut la o televiziune romaneasca un "Dorel care avea Ebola". No comment!

• organizarea unor petreceri cu costume ingrozitoare precum cele de mai sus. 

• un soi de "colindat" realizat de catre copii, din poarta in poarta, in scopul de a primi dulciuri, cu sloganul binecunoscut "trick or treat" -- un corespondent al lui "ne dati or nu ne dati", dar cu o conotatie amenintatoare, caci daca usa nu se deschide si nu li se ofera dulcuri, copiii respectivi pot sa puna la cale anumite farse

• se spun povesti sinistre sau, mai simplu, se privesc filme de groaza

• se joaca anumite jocuri, printre care acela de a lua mere glazurate cu dintii dintr-un lighean cu apa -- un joc celtic, caci sarbatoarea pare sa aiba origini celtice

• vizitarea unor locuri bantuite si eventual petreceri organizate acolo

• organizarea de farse, este de asemenea o activitate specifica Halloweenului

De unde provine obiceiul de a merge din usa in usa si a cere dulciuri? Ei bine, anumite superstitii care isi au originea in Occidentul Europei, au instituit aceasta practica prin care fiecare gospodarie aseza daruri in fata portii pentru duhurile rele care, se presupune ca veneau din lumea de dincolo iar daca nu gaseau aceste daruri, aruncau blesteme asupra gospodariei respective. Ulterior, cei care luau aceste bunuri au fost cersetorii si copiii care purtau costume inspaimantatoare.

Probabil mai putini stiu insa ca intr-un calendar al sarbatorilor satanice figureaza si sarbatoarea de Halloween. Chiar asa! Ce fac satanistii de Halloween? Pai ce ar putea face? Orgii sexuale si sacrificii umane si animale, ce altceva? Pe internet cel putin exista numeroase situri ale satanistilor si par sa acorde foarte mult respect acestei sarbatori pe care, probabil ei o inteleg in mod diferit.

Mediile religioase atrag atentia asupra faptului ca Halloweenul este totusi o sarbatoare satanica, sau asimilata de satanisti ca atare, insa, privind in jur, vad mai curand oameni care vor sa se distreze si considera ca este distractiv sa dansezi si sa te simti bine purtand un costum sinistru, in mijlocul altor oameni ce poarta costume sinistre. A 2-a zi toata lumea se intoarce la viata sa normala si uita de Halloween pentru intreg anul.

Nu stiu daca "Father Satan" se simte onorat de acest comportament dubios mai mult decat cu ocazia sarbatorilor asa zis crestine, in care oamenii se imbata si fac excese de tot felul pe unde apuca si cu cine apuca. Cred ca mai relevant este cum intelegem fiecare dintre noi aceasta sarbatoare si ce rol ocupa ea in viata noastra.

Sarbatorile, in general, sunt un prilej de comuniune, un moment in care oamenii vin impreuna, pentru a se simti bine si a crea legaturi, dar si pentru a arata care este nivelul de succes social pe care l-au atins. Barbatii fac parada cu forta lor (economica, fizica, spirituala, etc), iar femeile fac parada cu frumusetea si atractivitatea lor. In general, sensul sarbatorii este acela de a atrage.

Halloweenul nu se poate indeparta de acest tipar, desi anumite voci incearca sa ne transmita ingrijorarea cu privire la natura aceste sarbatori. Din punctul de vedere al psihologului, tind sa cred ca Halloweenul, in cel mai rau caz, ar putea cultiva gustul pentru latura oculta si intunecata a lucrurilor, insa cred ca e nevoie de factori multipli pentru a determina o pervertire reala a cuiva -- traume, abuzuri, crize existentiale, etc.

(1) Imaginea Happy Halloween!!, de Jacinta Valero, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0 

Continue reading

trauma

Metode de Validare

Cum ne dam seama ca interpretarea visului a fost corecta? Mai cautam si alte pareri? Asteptam ca viitorul sa o confirme? Ei bine, avem pentru asta metodele stiintifice de validare a interpretarilor. Care sunt acestea?

La unul dintre workshopurile pe care le-am sustinut, un client mi-a adresat urmatoarea intrebare: "Cum ne dam seama ca interpretarea unui vis a fost facuta corect?" Ei bine, nici nu se putea sa atinga o problema mai delicata, din moment ce au existat atat de multe si atat de diverse puncte de vedere in aceasta privinta.

Pentru a ilustra acest fapt, am ales un exemplu ce apare intr-un studiu apartinand ilustrului cercetator cognitivist Calvin Hall

"Visul poate fi interpretat in moduri diverse, in functie de orientarea teoretica pe care cercetatorul o adopta. O studenta viseaza ca a contractat paralizie infantila si trebuie sa abandoneze scoala. Interpretarea poate fi facuta dupa cum urmeaza:

- fata isi doreste sa fie dizabilitata in ideea de a evita provocarile scolii 

- fata se teme ca va contracta paralizia infantila
- fata se simte vinovata iar boala este pedeapsa primita

- fata manifesta o regresie care se exprima oniric prin aceasta boala marcata de neputinta 

- sau poate ca ea exprima in vis o indispozitie somatica ca urmare a ingerarii unui aliment ce i-a picat rau. 

Fiecare interpretare se bazeaza pe o ipoteza diferita. In fata unei asemenea diversitati putem decide sa abandonam toate teoriile si sa lasam visul sa vorbeasca de la sine. Dar visul in sine nu spune absolut nimic despre personalitatea acestei fete. Iar interpretarea este necesara daca visul este folosit pentru intelegerea personalitatii"

Ma simt dator sa exprim pe scurt care sunt ipotezele pe care ma sprijin eu insumi in interpretarea visurilor.

- Emotiile care insotesc visul sunt esentiale pentru intelegerea acestuia
- Emotiile pozitive descriu un ideal al subiectului, reprezentat la modul simbolic.
- Emotiile negative ma determina sa concluzionez ca visul se leaga de anumite temeri ale clientului, exprimate, de asemenea intr-o forma simbolica
- Simbolul in relatie cu care apare emotia pregnanta a visului, pe care il numesc "simbol fundamental", este esential pentru intelegerea preocuparilor din starea de veghe. Prin stabilirea acestei relatii, putem identifica instigatorii ce stau la originea visului.
- Atmosfera si dinamica interactiunilor dintre elementele visului reflecta intr-o anumita masura convingerile de baza ale subiectului.

Intorcandu-ma la intrebarea initiala "cum stim ca am interpretat corect un anumit vis?", ei bine, am oferit atunci un raspuns in maniera cognitivista -- visul e bine interpretat atunci cand reusim sa identificam convingerile de baza ale subiectului si legatura dintre elementele visului si diferite elemente ale realitatii, intre simbolurile onirice si instigatorii din realitate ai visului.

Cel mai abil interpret al visului este acela capabil sa stabileasca asemanari. Acel interpret va reusi sa desluseasca sensul visului asa cum cineva ar deslusi o imagine reflectata in oglinda unei ape curgatoare, imagine pe care omul obisnuit ar putea sa o inteleaga doar atunci cand apa este linistita. Aristotel

Validarea, conform acestei ipoteze vine din posibilitatea de a crea o relatie vis-realitate, precum si din posibilitatea subiecctului de a se recunoaste pe sine in vis, in ceea ce visul exprima. In calitate de cercetator oniric, ma feresc sa afirm ceva concret, lasand sarcina validarii pe umerii clientului, care poate sa se recunoasca sau nu in elementele onirice. El este acela care descopera atat convingerea pe care o reflecta visul cat si valoarea de adevar a acesteia.

De aceea, in demersul meu, interpretarea este alcatuita dintr-o serie de metode cumulate, cum ar fi interviul, chestionarul si un test de completare a frazelor, chiar si observatia, interpretarea visului fiind doar un pretext pentru accesarea problematicii clientului.

In urma obtinerii acestor date, obisnuiesc sa sumarizez lucrurile astfel descoperite, formuland o ipoteza legata de fricile, idealurile sau convingerile de baza ale clientului, iar aceste ipoteze vor fi ulterior confruntate cu restul datelor obtinute prin intermediul unor metode de evaluare diferite: interviu, teste, chestionare, etc.

De regula nu intalnesc clienti care sa puna la indoiala aceasta forma de interpretare, tocmai pentru ca interpretarea se face prin dialog, intr-o maniera constructivista, fiind generata pe masura conturarii acestor ipoteze.

Iata, foarte pe scurt care sunt metodele de validare stiintifica a unei interpretari onirice, dintre care, dupa cum ati vazut, utilizez si eu o buna  parte.

• Acordul intre indivizi. 

Daca doi sau mai multi indivizi sunt de acord cu privire la explicarea unui fenomen, ei bine, putem spune ca exista prezumtia validitatii acelei explicatii. In lumea stiintifica, se formuleaza anumite ipoteze care sunt confruntate cu opiniile cercetatorilor celor mai importanti din domeniul respectiv, urmand ca in final sa se ajunga la o concluzie mutual satisfacatoare. Cercetatorii onirici pot organiza intalniri in scopul dezbaterii sensului unor anumite visuri. Cazand de acord, ei valideaza o anumita maniera de interpretare.

• Consistenta interna. 

Masura in care o serie de observatii poate fi explicata printr-o singura teorie, reprezinta si o dovada in ce priveste veridicitatea respectivei teorii. Cu cat exista mai multe fapte adunate in sprijinul teoriei respective, cu atat si teoria devine mai influenta. Spre exemplu, daca interpretarile unei serii de vise nu se vor contrazice reciproc, din punct de vedere logic, se poate considera ca ipoteza pe care se bazeaza interpretarile este una valida. Daca toate visurile dintr-o serie vadesc un anumit conflict interior, putem spune ca interpretarea este sustinuta.

• Consistenta externa. 

Psihologii sunt destul de bine familiarizati cu acest criteriu de validare ce presupune colectarea de dovezi multiple. Altfel spus, pentru ca interpretarea unui vis sa poata fi validata ca atare, este nevoie de evaluari multiple ale personalitatii, obtinute prin metode diverse: interviu, chestionar, test, observatie, etc. Daca rezultatele obtinute sugereaza aceleasi concluzii ce decurg din interpretare, atunci vom putea afirma ca interpretarea a fost una corecta. Iar daca evaluarile sunt facute de mai multi cercetatori si converg, validitatea interpretarii este cu atat mai puternic sustinuta.

• Predictia. 

Anumite ipoteze sau teorii pot fi supuse verificarii din perspectiva evenimentelor ulterioare. Spre exemplu, daca un cercetator din domeniul astronomiei afirma faptul ca la o anumita data, vom putea observa trecerea unei comete, validarea ipotezei apare odata cu observarea in timp real a evenimentului. In interpretarea viselor predictia se leaga in special de asa numita functie premonitorie a viselor. De asemenea, visul poate contine numeroase indicii legate de posibile actiuni, alegeri viitoare ale unui subiect. Spre exemplu, asa zisele "scuze" se reflecta in vise destul de fidel. Daca ceilalti sunt reprezentati in vise ca fiind intoleranti sau lipsiti de caracter, putem prezice de aici o eventuala retragere sau eventuale probleme de control al furiei in relatie cu ei.

• Postdictia. 

Posdictia, numita si "profetia retrospectiva", sau "Metoda lui Zadig", are avantajul ca nu necesita o confirmare ulterioara, deci nu trebuie sa asteptam evenimentul sa se intample, ca in cazul predictiei, pentru a avea validarea interpretarii. Zadig, sau originalul Sherlock Holmes, este un personaj al lui Voltaire ce reusea sa reconstruiasca anumite evenimente prin intermediul unor detalii, care, cel mai adesea, scapau simturilor unor oameni obisnuiti. Personal, pot spune ca folosesc postdictia ca metoda de validare, tratand visurile mai curand ca pe o sinteza a zilei incheiate decat ca pe un mesaj din viitor, care e mult mai riscant. Incerc mereu sa stabilesc legaturi intre simbolurile onirice si elementele realitatii concrete a vietii subiectului visator.

Asa cum observa si Calvin Hall, toate metodele de validare au un element comun -- acordul. Astfel, ele pot fi denumite, in functie de acest element comun si altfel:

• acordul social, 

• acordul intern, 

• acordul extern, 

• acordul cu viitorul, si 

• acordul cu trecutul. 

(1) Imaginea Dreaming Girls Head, de Caroline, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2)  Hall, C. S. (1947). Diagnosing personality by the analysis of dreams. The Journal of Abnormal and Social Psychology, 42, 68-79, website: Dreamresearch .net

Continue reading

vise

Cum Dezvoltam Puterea Vointei

Privesc in jur si adesea observ persoane care nu cred in existenta vointei. In schimb, sunt convinse de orice altceva: forta mostenirii genetice sau influenta sociala fiind cele mai puternice dintre aceste credinte. Fatalism!

Adevarul este ca, la fiecare dintre noi vointa se afla la un anumit nivel de dezvoltare. Unii pot sa se bucure de o forta a vointei exceptionala, in timp ce altii nu au reusit sa isi dezvolte potentialul orientarii voluntare a comportamentului mai deloc. Da, vointa este ca un muschi, ce trebuie exersat, pentru a ne putea bucura de forta sa.

Dar la ce foloseste vointa? Ei bine, vointa ne ajuta sa ne depasim anumite porniri naturale, chiar firesti, dar care conduc la rezultate negative pe termen lung. Pare ca azi toata lumea crede in ceea ce simte, luand afectivitatea drept unica busola in viata. Si totusi, adesea, facand ceea ce simtim, observam ca avem multe de pierdut.

In videoclipul de mai sus, vointa si tendintele naturale interfereaza intr-un mod aiuritor. Voi ce ati face daca ati fi in situatia respectiva? Daca sunteti barbati, probabil ca o femeie draguta care se aseaza pe voi suna ca un scenariu oniric pozitiv. Ratiunea insa va spune ca e gresit. Iar vointa ii slujeste intotdeauna ratiunii. Oricum, experimentul acesta e ca un puzzle, mai ales ca noi avem tendinte diferite si judecam diferit.

Ei bine, uneori simtim ca avem nevoie de mai multe chipsuri, mai multa bere sau mai multe ore petrecute in fata televizorului, privind filme -- asa devenim ceea ce se cheama "couch potato". Sau simtim ca suntem indragostiti de cineva care este casatorit si nu putem controla aceasta emotie a-tot-cuprinzatoare. Sau poate ca, cine stie, simtim nevoia sa ne asezam pe strainii din parc!

Putem simti sa platim un rau care ni s-a facut si ajungem a savarsi fapte ce ne expun la cele mai dure pedepse - amende sau ani de inchisoare. Uneori simtim ca nu putem sa ne mobilizam pentru a incepe un program de antrenament fizic, sau nu reusim sa incepem studiul pentru testul de a doua zi.

Din aceste exemple, se observa ca avem in astfel de cazuri nevoie de o forta interioara care sa ne ajute fie sa ne mobilizam pentru a realiza anumite actiuni, fie pentru a ne retine de la anumite actiuni nocive. Acea forta este vointa.

Vointa este asadar o facultate a personalitatii umane ce ne sprijina in a ne invinge tendintele personale atunci cand acestea, potrivit experientei, ne conduc la rezultate nefericite. Reglajul voluntar, ce trebuie dezvoltat din timp la copii, se realizeaza prin limbaj, sau ceea ce se numeste "montaj voluntar" -- este nevoie, altfel spus, de interventia constiintei si a gandirii pentru activarea vointei.

O parte esentiala o oricarui proces de consiliere psihologica sau de psihoterapie este constituita de activarea vointei. In absenta ei, vom ramane la cheremul capriciilor si emotiilor noastre schimbatoare si vom continua sa traim ca si pana acum, cu dificultatile interioare, ce tin de viata noastra emotionala sau exterioare, ce tin de relatiile sociale rezultate.

Iata insa cateva lucruri care promit sa ne ajute in realizarea scopurilor, prin intermediul vointei.

1. Meditatia -- adesea recomandata de invatatorii spirituali dar si de anumiti terapeuti, meditatia reprezinta un puternic factor de intarire a vointei, prin aceea ca ne ajuta sa ne focalizam asupra unui lucru, ne calmeaza mintea si ne umple de energie pretioasa. In plus, meditatia sustine capacitatea noastra de a realiza o sarcina organizata, in timp.

2. Dieta saraca in glucide -- dieta pare a fi un factor important in activarea vointei. Anumite produse ofera o crestere iluzorie a energie pe termen scurt. Alimentele care insa ne ofera rezerve pretioase de energie sunt legumele si fructele proaspete, nucile si pestele.

3. Dormiti suficient -- lipsa somnului reprezinta, asa cum probabil ati observat si singuri, un urias impediment in exersarea vointei. Adesea, cele mai nocive activitati se fac pe fondul lipsei odihnei, cand controlul constient este foarte mult diminuat. Un efect al lipsei de somn este faptul ca veti simti nevoia sa consumati multe alimente de tip junk food, prin care corpul simte nevoia sa compenseze lipsa de glucoza. De asemenea, efortul volutar pare sa fie considerabil facilitat in primele ore ale zilei, cand suntem odihniti.

4. Exercitiile fizice -- se pare ca exercitiile fizice sunt un bun mod de a ne intari vointa. Anumite cercetari au dovedit ca instituirea unui program de exercitii fizice in viata unor subiecti, i-a ajutat pe acestia sa realizeze multe alte ameliorari in stilul de viata, pornind de la imbunatatirea dietei, reducerea tigarilor fumate si ajungand pana la imbunatatirea capacitatii de studiu, de mobilizare in sarcina, sau chiar o ameliorare a punctualitatii.

5. Luati sarcinile pe rand -- atunci cand sarcinile prezinta un nivel sporit de dificultate este util sa le programati in mod convenabil, in timp. Incercarea de a face totul deodata nu doar ca ne poate extenua insa se dovedeste a fi foarte ineficienta.

6. Ramaneti constienti -- activitatile, comportamentele si gesturile noastre zilnice nu sunt realizate prin intermediul unui proces decizional si sprijinite pe informatii atent adunate, fiind mai curand automate, in marea lor majoritate. De aceea, unele dintre ele sunt neinspirate si vor continua sa ne aduca prejudicii. Cand ne intrebam de ce facem un lucru sau altul, practicam constientizarea si astfel dezvoltam o componenta inestimabila a vointei.

7. Auto-monitorizarea -- in orice sarcina ne-am propus sa realizam, orice scop si orice obiective avem in minte, auto-monitorizarea reprezinta un instrument inestimabil al vointei. Colectionand cat mai multe date despre ceea ce am intreprins, despre progresele facute la un moment dat, avem posibilitatea de a realiza planuri mai realiste si mai in acord cu nevoile noastre de auto-dezvoltare. Auto-monitorizarea se realizeaza in mod ideal prin intermediul unui jurnal.

8. Evitati ispitele -- s-ar parea ca cea mai importanta insusire a celor care dau dovada de o forta volutara incredibil de mare este aceea de a evita situatiile in care vor fi nevoiti sa recurga la vointa. De fapt a evita o anumita situatie solicita deja un nivel de implicare volutara, fie aceea si de mica intensitate. Dar este mai usor sa realizati acest efort decat sa rezistati atunci cand ispitele va vor privi in fata. E mai usor sa nu te duci la bar daca stii ca iti va fi greu sa nu bei.

9. Cautati inspiratie -- nu ma indoiesc ca si voi ati admirat faptele, alegerile sau gesturile virtuoase ale unei anumite persoane, ale unui anumit personaj de film sau carte. A te expune la astfel de influente reprezinta un mijloc prin intermediul caruia deveniti niste oameni mai buni, dotati cu o vointa mai mare. Imi amintesc despre un chestionar pe care l-am aplicat unor elevi de liceu din care reiesea un fapt trist -- multi dintre ei considerau ca nu este de dorit sa ai modele, ca si cand, astfel, te-ai afla in umbra cuiva, iar asta ti-ar dauna.

10. Fragmentati sarcinile -- poate fi placut sa contemplati rezultatul final al unui plan, sa vedeti destinatia inainte de a face primul pas. Totusi, primul pas poate fi dificil de realizat cand mintea se focalizeaza pe rezultatul final. De aceea, se dovedeste util sa impartiti scopurile in obiective iar obiectivele in sarcini zilnice, pe care mintea le poate cuprinde si pune in practica -- un suport pretios pentru vointa.

Noi suntem ceea ce facem in mod repetat. Asadar excelenta nu este o actiune ci un obicei. Aristotel

E bine de stiut ca efortul volutar pentru realizarea unei anumite activitati nu trebuie sa fie o cerinta permanenta. De fapt noi suntem niste fiinte ale obiceiurilor si de aceea, din momentul in care am implementat un anumit obicei, realizarea acestuia devine automata, sau, cum i se spune in mediul stiintific, devine post-volutara.

In ce priveste aceste recomandari, este util sa le luati pe rand, sa le practicati unul cate unul. Dupa ce ati reusit sa le transformati in obiceiuri, puteti trece la urmatorul. Succes!

(1) Imaginea Future so Bright, de Scott Swigart, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Willpowered, (acc. 26 oct 2015), 10 Daily Habits that Will Give You Incredible Will Power, website: Will Powered .co

Continue reading

vointa

Complexul Printesei in Tenis

Nu am venit aici pentru dulcegarii, pentru zambete sfioase sau vorbe de duh. Nici macar n-am sa-ti strang mana inainte de meci. Sunt rea, nasoala, sexy... si se vede. Eu sunt Printesa din tenis!

Citesc stirile din sport si un titlu imi atrage atentia: "Maria Sharapova o desfiinteaza psihologic pe Simona Halep". In cele cateva randuri, aflu ca Maria Sharapova a declarat inaintea confruntarii campioanelor, de la Singapore ca nu i-a placut afirmatia Simonei Halep, facuta in urma finalei de la Cincinnati.

"Am fost foarte surprinsă că alte jucătoare spuneau că speră ca Serena Williams să câştige US Open şi implicit Marele Şlem (n.r. câştigarea celor patru turnee de Grand Slam în 2015). A fost surprinzător pentru mine, pentru că ştiam că aceste jucătoare urmau să participe la turneu. Mi s-a părut ciudat, mă întrebam de ce se mai duc să joace acolo. Spiritul meu competitiv mă determină să dezaprob astfel de atitudini"

Iar aici este declaratia inocenta a Simonei Halep, adresata Serenei WIlliams:

Eşti o jucătoare extraordinară şi sper că vei câştiga toate cele patru turnee de Grand Slam în acest an". 

Ei bine, unii au picat in aceasta capcana si i-au dat dreptate rusoaicei. De ce te mai duci la turneu daca speri sa castige adversara ta? Imi pare insa o intrebare inutila. Cred ca motivul pentru care se duce la turneu o jucatoare din top 3 este evident. Mai este nevoie de declaratii "nasoale", inainte sau dupa acesta? Doar pentru a arata ca esti o fire competitiva? Mai are nevoie cineva sa cunoasca asta despre tine? Nu se vede in teren?

De aceea nici Sharapova, rusoaica ce a dezvoltat "complexul printesei" nu se bucura de simpatia de care se bucura Simona Halep. Sunt de altfel doua jucatoare care s-au afirmat in lumea tenisului nu doar prin tenisul pe care il joaca ci si prin comportamentul distinct, pe care acestea l-au adoptat in afara terenului de tenis, interviurile sau relatiile pe care le au cu ceilalti sportivi sau cu amatorii de sport.

Una a fost comparata cu "o fetita care se afla in magazinul de dulciuri" iar cealalta isi da ocazional aere de superioritate, ia bani frumosi pentru reclame la cosmetice si masini pentru fete, si isi organizeaza antrenamentele intre sedintele foto, care, probabil, sunt mai frecvente decat turneele la care participa, probabil si decat antrenamentele sale.

In fond, fiecare isi alege modul preferat de afirmare publica. Declaratiile, fiecare gest public ne construiesc aceasta imagine, clipa de clipa. Totusi, competitivitatea excesiva, atrage dupa sine tensiune si relatii neconfortabile -- Asa zise "relatii". Nimeni nu se bucura de prezenta ta, desi se poate bucura de circul pe care il pui in scena.

Sa nu uitam ca, fie si intr-un domeniu in care competitivitatea este totul, oamenii se intalnesc si schimba impresii, iar dinamica interactiunilor este dictata de legi ale fair-playului. Unii vor prefera poate sa ramana departe de oameni, si sa ii trateze ca pe niste obiecte, niste pioni ce trebuie folositi, exploatati sau eliminati.

Complexul Printesei despre care am mentionat mai sus, isi are sursele intr-o copilarie in care unei fetite i se fac toate poftele iar ceilalti o trateaza ca si cand ar fi centrul universului. In acest fel, ea invata ca "2 + 2 = 5". Altfel spus, invata ca ea este cea mai importanta fiinta si singura fiinta importanta, iar rolul celor din jur este sa ii faca pe plac ei, Printesei.

Dar viata infirma aceasta socoteala. 2 + 2 nu este egal cu 5, orice ai face, iar lumea, viata sociala iti va dovedi acest lucru tot timpul. Societatea este constituita pe principiul cooperarii si respectului reciproc, iar relatiile si capacitatea de a le cultiva reprezinta cheia succesului.

Cand o Printesa ia contact cu lumea din jur, efectul este unul spectaculos. Ciocnirea dintre asteptarile sale si realitate este pe masura basmului in care aceasta a trait. Faptul ca lumea vorbeste despre tine nu va inlatura singuratatea si durerea de a ramane neinteleasa si izolata.

DIficultatile profesionale si in viata intima nu se vor lasa asteptate iar cei mai buni prieteni iti vor fi necuvantatoarele, daca esti capabila de atat de multa grija, sau pantofii pe care ii colectionezi. Dar Sharapova nu este singura printesa din lumea tenisului. Imi amintesc gestul unei alte "competitive"  dra Eugenie Bouchard care, nu a binevoit sa se lase atinsa de compatrioata noastra Alexandra Dulgheru, inaintea meciului.

Daca competitivitatea se confunda cu proasta crestere, ma gandesc ca, pe undeva, ceva, nu este in regula. Da, poate ca acest circ ne-a animat si ne-a determinat sa vorbim despre tenis, insa nu stiu cine isi doreste sa ramana in istoria acestui frumos sport prin gesturile sale lipsite de fair play.

(1) Imaginea Maria Sharapova and her Cannon Powershot Diamond Collection, de Chris Gampat, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2)  Psychology Today (acc. 24 Oct 2015), Combating Princess Syndrome, website: Psychology Today .com

(3) Pro Sport, (acc. 24 Oct 2015), A inceput razboiul la Singapore. Sharapova o desfiinteaza pe Halep inaintea meciului direct, website: Pro Sport .ro
 

Continue reading

tulburari de personalitate

Revolutia Descult

O revolutie este riscanta si plina de oportunitati, dar nu este niciodata plictisitoare. Ea promite sa schimbe in mod radical un anumit aspect al realitatii sociale, intime sau individuale. Ce ati spune despre o revolutie fara pantofi?

In Brasov, vin destul de multi turisti straini. Uneori glumesc cu ei si le spun ca in oras exista si brasoveni. Odata am vazut un tanar turist care avea o harta in mana si l-am intrebat unde este gara. Mi-a raspuns zambind ca nu stie. Vara, cand sunt bine dispus si am timp, pot sa conduc turisti (sau turiste) prin oras, pana la hotel / hostel / destinatie.

Daca insa vedeti in Brasov sau altundeva in tara, persoane care umbla descult, in locuri publice, puteti sa fiti siguri ca sunt turisti occidentali. Boschetarii, de regula, sunt incaltati cu ceva. De asemenea, tot turistii straini occidentali se pot afla printre cele mai rau (saracacios) imbracate persoane pe care le-am vazut in Brasov. Initial am crezut ca fac asta pentru a se proteja de un mediu presupus ostil, insa mi-am dat seama ca ar putea avea si alte motive.

S-ar parea ca dupa aproape un secol de consumerism, in dinamicile sociale ale occidentului a aparut si o reactie de protest, inspirata din curentul artistic denumit minimalism. Minimalismul, aparut in artele vizuale si in sculptura la jumatatea secolului trecut, produce un efect hipnotic, prin intermediul unor imagini / structuri, dominate de un numar redus de elemente.

Minimalismul ca stil de viata, avand la baza sloganul "fii mai mult prin mai putin", presupune renuntarea la cat mai multe dintre lucrurile secundare ca importanta din viata ta, pentru o dezvoltare mai accentuata in laturile pe care le consideri esentiale. Dupa aceasta definitie, se vede ca minimalismul nu este incompatibil cu materialismul.

Dar iata cateva semne nostime ale faptului ca s-ar putea sa fii minimalist:

Daca a te plimba prin supermarket te face sa te simti neconfortabl, probabil ca esti un minimalist.

Daca nu te poti abtine de la a renunta la lucruri, iar cainele tau se teme ca va fi urmatorul, probabil ca esti minimalist.

Daca ai mai mult timp liber decat ai avut vreodata, probabil ca ai devenit minimalist.

Daca ai mai putin de 100 de prieteni pe Facebook, probabil ca esti minimalist.

Daca iti planifici si iti rezervi timp pentru nimic, probabil ca esti minimalist.

Daca iubesti "petrecerile pentru impachetat lucruri", probabil ca esti minimalist.

Cand cuvinte precum breloc sau suvenir te determina sa te ascunzi, probabil ca esti minimalist.

Daca ai mai multe resurse de daruit (timp, talent, bani), probabil ca esti minimalist.

Minimalismul si ideea de a obtine mai mult prin mai putin, apare si in psihopatologie. Spre exemplu, la schizoizi se observa o tendinta de a renunta la prieteni si contacte sociale pentru mai multa profunzime, anorecticele renunta la mancare pentru iubire, atentie si afectiune, paranoizii reduc numarul celor in care au incredere, pentru mai multa siguranta, iar narcisistii reduc numarul persoanelor pe care le gasesc interesante, pentru a se putea aprecia pe sine.

Revenind la problema renuntarii la incaltaminte, priviti urmatorul videoclip.

S-a zis cu stereotipul femeii preocupate de pantofi!

Am vorbit mai sus despre unul dintre motivele pentru care ati putea sa renuntati la pantofi, definitiv -- minimalismul. Dar in videoclipul de mai sus, apar multe alte argumente: anumite probleme ale piciorului cauzate de incaltaminte, costurile ridicate ale pantofilor sau chiar "limitarea nivelului de constiinta", cauzata de pantofi -- daca pantofii preiau toata responsabilitatea, atunci e ca si cand "ai dormi in picioare".

Anumite surse din domeniul medical recomanda mersul descult pentru motive precum ameliorarea insomniilor, ionizare, eliberarea de endorfine si deci ameliorarea unor probleme afectiv-emotionale, intarirea muschilor si imbunatatirea formei fizice, in general, fiind si o modalitate neasteptata de a face reflexoterapie pe gratis.

Nu stiu daca vreunul dintre aceste argumente v-au convins, sa va reinventati / remaniati stilul de viata. Totusi, aceasta timida "revolutie descult", ce ne apare ca o alta anomalie de sistem a occidentului, alaturi de moda criminalilor in serie, ne ajuta sa intelegem cat de atasati suntem de anumite norme sociale, pe care nu am indrazni sa le punem vreodata la indoiala.

In termenii discutiilor despre normalitate, fiindca si normalitatea este de mai multe feluri, se poate spune ca persoanele care au ales sa nu mai poarte niciodata pantofi de vreun fel, chiar daca sunt normale din punct de vedere medical (al posibilitatii lor de a raspunde cerintelor societatii), ele sfideaza normalitatea din alte puncte de vedere:

• statistic -- azi, majoritatea populatiei poarta incaltaminte, chiar si in Africa, probabil 
• social -- normele nescrise ale bunului simt comun spun ca "nu se cade", decat pe plaja, la piscina, la solar, sau la tine acasa
• legal --  nu stiu exact daca este ilegal sa umbli descult in locuri publice, dar probabil este la limita legii, in acea zona gri, a interpretarilor

Dincolo de asta, cred ca este nevoie de un anumit  profil de personalitate pentru a pune in practica aceasta idee. Nu este chiar pentru oricine! Trebuie sa fii un non-conformist, sa nu-ti prea pese de ce cred ceilalti, altfel spus, trebuie sa fii puternic si rezistent la frustrare, la batjocura si umilire, nepunand la socoteala ca a umbla descult in locuri publice este o auto-umilire in sine. Pe scurt fie spus, trebuie sa ai vocatie de revolutionar!

Ce vi se garanteaza este faptul ca veti atrage atentia ca un magnet si sper ca va place sa va dati in spectacol, iar oamenii, daca nu se vor speria, atunci vor dori sa stie cel putin un lucru despre voi -- de ce? De asemenea, ar trebui sa evaluati bine acest stil de viata, in ce priveste oportunitatile profesionale sau de inter-relationare, care vor fi drastic limitate. Dar daca sunteti nascuti pentru a trai descult, sunt convins ca aveti resursele necesare!

(1) Imaginea Abby Hippy, de Apollo Scribe, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Be More with Less (accesat la 22.10.2015), 25 Reasons You Might Be a Minimalist, website: Be More with Less .com 

(3) Sfatul Parintilor (accesat la 22.10.2015), Impamantarea. Beneficiile conectarii Descult cu Pamantul, website: Sfatul Parintilor. ro

(4) Turliuc, M. (2007), Psihosociologia Comportamentului Deviant, editura Institutul European, Iasi

 

Continue reading

social

Tehnologia Emotionala

Ca tehnologia si viata emotionala sunt profund interconectate, stiu si bunicii nostri, care au fost "primii". Tehnologia ne face, in general, viata mai usoara si ne ofera mai mult timp liber. In plus, tehnologia ne ajuta sa depasim momentele cele mai stresante ale vietii. Dar lucrurile nu se opresc aici...

Tehnologia Emotionala ... Ce mai este si asta? Poate fi multe lucruri, in functie de ce intelegem fiecare dintre noi. Cred ca tehnologia si viata noastra emotionala sunt interconectate la un nivel destul de profund. Iar asta nu este o chestiune recenta. Probabil suntem la a 2-a sau a 3-a generatie de indivizi in viata emotionala a carora tehnologia joaca un rol urias, fie si unul mai putin constientizat.

Dar fiindca lumea evolueaza catre largirea nivelului de constiinta, iata-ne in fata acestei revelatii: tehnologia chiar joaca un rol important in viata noastra emotionala! Probabil bunicii vostri au fost primii care au descoperit ca tehnologia iti poate schimba starea de spirit: o masina de spalat adusa in gospodarie, un aspirator sau doar un aparat de radio, fara indoiala, pot schimba destul de multe la nivel emotional.

Apoi mai sunt telenovelele, numite in mod ironic "soap opera", fiindca pauzele de publicitate erau ideale pentru publicitatea la sapun, un alt rezultat al tehnologiei care ne asigura un anumit confort emotional. Azi putem foarte bine sa ne recompensam unii pe altii cu ajutorul unui smart phone sau ne putem cosola pentru pierderea unei persoane dragi afundandu-ne, cel putin pentru o vreme, intr-o lume virtuala plina de posibilitati aproape miraculoase. 

Dar sfarsitul nu este aici. Nici pe departe! Bunoara, am descoperit o aplicatie destinata echipamentului smart (tableta, telefon, etc), care pretinde ca iti poate identifica emotiile analizand semnalele subtile pe care le-ar emite degetul tau plasat pe display.

Aproape ca m-a convins aceasta aplicatie ce poarta numele de Mood Scanner. Dar sa va povestesc experienta mea in relatie cu aceasta aplicatie despre care inca nu stiu ce sa cred. Am privit un discurs pe situl Ted Talk, pe care va recomand sa il priviti si voi si care se afla mai jos pe aceasta pagina. Era despre locul pe care l-ar putea juca tehnologia pe viitor in ce priveste detectarea emotiilor noastre.

Si cum stiu ca tipii astia care pun aplicatii absurde pe Play Store sunt cu un pas inaintea tuturor, am cautat o aplicatie care sa imi detecteze emotiile. Cine stie, poate mi-ar putea fi de folos in auto cunoastere... Am gasit Mood Scanner si am instalat-o. Fireste, eram intr-o stare de excitare nervoasa... In fond abia daca imi dau seama singur ce simt... iar acum o aplicatie promite sa faca asta pentru mine -- sa imi spuna ce simt!

Pun degetul pe display si astept aplicatia sa-mi "analizeze emotiile". In nici un minut apare rezultatul: "Excitement!" Ah, bine, ce putea sa fie... Inteleg imediat sarlatania posibila din spatele aplicatiei. Fireste ca sunt entuziasmat! E o aplicatie noua, care promite lucruri interesante! Mare scofala sa prezici un fapt banal... Mare branza, un kg de cas...

Ok, poate ca ti-a iesit de prima data Mood Scanner, dar iti mai dau o sansa... Asez iarasi degetul pe display si astept. Rezultatul, de aceasta data ma surprinde de-a binelea: "Irony"! Mda, bine, dar si asta era un parcurs logic, pe care sarlatanii il puteau prevedea cu destula usurinta. Normal ca apare scepticismul, mi-am spus eu...

Inca nu stiu ce sa cred despre aceasta aplicatie care apare cu mentiunea: Nu o luati prea in serios, caci este conceputa pentru divertisment. O sa mai pastrez o vreme aplicatia in dispozitiv pentru testari ulterioare. Oare pana unde pot merge coincidentele?

Totusi, ideea de a identifica pe cale electronica emotiile unei persoane este una interesanta, asa cum da de inteles speakerul din videoclipul de mai jos. Imaginati-va ce ar insemna asta pentru interogatorii, unde specialistii se presupune ca stiu deja sa citeasca emotiile umane ale celor ce dau declaratii insa le-ar prinde bine "a second opinion".

Sau, daca gandim mai departe, imaginati-va un frigider care iti blocheaza accesul la mancare si/sau bautura, daca observa ca te afli intr-o stare emotionala negativa, ce ar favoriza excesele alimentare pe fond emotional. 

Sau imaginati-va un automat de cafea care iti spune, "Esti prea agitat pentru inca o cafea, incearca un calmat, mai bine". Sau un calculator care sesizeaza ca esti stresat si iti sugereaza o tehnica de relaxare pentru cresterea eficientei. Sau poate un senzor care analizeaza sunetele emise de voce, si iti sopteste printr-o microcasca sa faci un pas inapoi de la o confruntare, pana nu e prea tarziu. Aplicatiile laterale ar putea fi literalmente fara sfarsit.

 Sper sa gasiti acest discurs la fel de interesant cum l-am gasit eu.










(1) Imaginea I Congreso Juegos de Salud, de Com Salud, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

Continue reading

tehnologie

Simt, deci Exist!

Fa ceea ce simti! Este sloganul generatiei tale. Dar ce faci daca ceea ce simti te face vrajmasul tuturor sau te impiedica sa mai iesi din casa? Cum controlezi ceea ce simti si cum simti ceea ce trebuie?

Este ceva timp de cand am avut un schimb de provocari intelectuale cu domnul doctor Cristian Andrei. Dansul realiza o emisiune la radio, care se numea "Lectii Particulare" si obisnuia sa recomande oamenilor sa tina cont de ceea ce simt. L-am intrebat prin intermediul forumului de ce ar recomanda asa ceva. Mi-a raspuns ca omul care te intreaba, oricum are de gand sa actioneze intr-un anumit fel si are nevoie de o confirmare.

Raspuns sincer, direct, sau provocare subtila a unui maestru pentru discipolul sau? Am luat raspunsul domnului doctor drept o provocare si i-am dat, la randul meu un raspuns de genul: a face ceea ce simti este adesea riscant si irational. I-am oferit drept exemplu terorismul, adictiile si sinucigasii, pentru a mentiona cele mai grave situatii in care a face ceea ce simti nu e o idee buna pentru nimeni.

Imi voi nuanta in acest articol opiniile pe care le aveam pe cand eram student, mai ales ca atitudinea mea de pe atunci a devenit un soi de "marca personala", gresit inteleasa de persoanele care nu reusesc sa patrunda subtilitatile -- am devenit tipul care "uraste" emotiile! Am sa va prezint ceva mai jos opiniile mele actuale in legatura cu emotiile si modul cum se impaca acestea cu viata sociala.

Dar pana atunci, o sa va rog sa urmariti acest videoclip de la emisiunea americana Jimmy Kimmel Live, in care trecatorii de pe strada sunt invitati ca, sub protectia anonimatului (li se ofera o masca), sa le spuna cate ceva sefilor, ca si cand ar fi castigat la loterie (si deci nu mai au nevoie de jobul respectiv).

Probabil ca daca ati castiga cateva milioane de dolari la loterie, ati putea sa faceti, in sfarsit, tot ceea ce simtiti. Stiti cum se spune... daca vrei sa cunosti pe cineva, da-i ceva putere! Insa chiar si atunci ar exista consecinte! Dar pentru ca nu ati castigat inca atatia bani, probabil ca va trebui sa va comportati in continuare ca niste buni cetateni...

Am intalnit in cartea "Psychology of Self Esteem" a lui Nathaniel Branden urmatoarele doua citate contradictorii ce surprind un lucru esential legat de vechea "schisma" intre minte (ratiune) si inima (emotii), mai exact, intre a te lasa condus de ceea ce simti, a ceda tentatiilor sau, dimpotriva, a face ceea ce trebuie, ceea ce se cuvine, ceea ce este social acceptabil, si legal din punct de vedere juridic.

Marea mea religie este o credinta in sange, carne, ca find mai intelepte decat intelectul. Noi ne putem insela in minea noastra. Dar ceea ce crede si spune sangele nostru este intotdeauna adevarat. Intelectul este numai un ham si un capastru. Ce imi pasa mie de cunoastere? Tot ceea ce vreau este sa raspund sangelui meu, in mod direct, fara interventia inutila a mintii sau moralei. H.D. Lawrence

Ati inteles, sir Lawrence este avocatul emotiilor sale, considerand ca in starile si trairile sale emotionale se afla tot ceea ce are nevoie sa stie. Iar acum parerea autorului:

O caracteristica esentiala a bolii psihice este politica de a permite emotiilor, dorintelor si fricilor sa-ti determine gandirea, sa-ti ghideze actiunile si sa serveasca drept standard de judecata. Acesta este mai mult decat un simptom al nevrozei, este o prescriptie pentru nevroza. Este o politica care implica ruinarea facultatilor noastre rationale. Nu este accidental ci logic si inevitabil faptul ca emotiile predominante ale unui irationalist, ce ii raman dupa ce a pus in practica aceasta politica, vor fi depresia, vinovatia, angoasa si frica. Notiunea de irationalist fericit, ca si cea de psihotic fericit, este un mit, asa cum orice psihoterapeut ar putea sa aduca marturie. N. Branden

S-ar spune ca primul punct de vedere pune la baza comportamentului nevoile personale. Daca simti ca ai nevoie sa faci un anumit lucru, atunci inseamna ca trebuie sa il faci. Chiar daca asta inseamna sa ii spui sefului ceea ce crezi cu adevarat despre el, neavand momentan o alta alternativa de angajare la orizont, si chiar daca asta inseamna sa minti ca ai o ruda in spital, doar pentru a pleca de la serviciu si a vedea meciul de fotbal al echipei tale favorite (probabil ati cunoscut si voi pe cineva care face asta).

Exemplele sunt literalmente inepuizabile. Unii simt ca trebuie sa dea in cap, sa comita adulter, sa se arunce de la etaj, sa fraudeze institutii si asa mai departe. Nu intotdeauna ceea ce simtim este "de bine". Cu siguranta ca exista si situatii in care a face ceea ce simti este in acelasi timp si social acceptabil: a lua acasa, din mila, un animal ranit, a dona o suma de bani unei fundatii umanitare, a scrie cartea pe care ai tot amanat-o sau a schimba jobul, care nu ti se potriveste si nu se potriveste cu aptitudinile, interesele sau cu valorile tale.

Care este adevarul pana la urma? Un raspuns pe care il veti intalni adesea la psihologi, atunci cand le veti cere sfatul, sau opinia legata de framantarile voastre, este format dintr-un singur cuvant. Acest cuvant este... "Depinde". In conditiile complexe in care suntem nevoiti sa ducem o viata sociala onorabila, foarte multe intrebari pot primi acest raspuns relativ. As raspunde la fel si la intrebarea "E bine sa faci ceea ce simti?"... Ei bine, depinde!

Ganditi-va la cei ce sufera de o tulburare de personalitate anxioasa. E vorba despre oameni care au nevoie de ceva mai multe semnale de siguranta si stabilitate, de ceva mai multa previzibilitate, pentru a se simti in largul lor. Sunt cei pe care stirile de la ora 5 ii destabilizeaza, iar plecarea unui copil la studii in alt oras sau in excursie ii pune pe jar.

Cu toate acestea, o personalitate anxioasa  poate sa aiba in vedere lucruri care altora le scapa cu totul: sa isi ia o harta, o lanterna si o umbrela inainte de a pleca la drum. Se spune ca expeditia lui Cristofor Columb ar fi fost un esec total daca pe corabia lui nu ar fi fost si cativa anxiosi, cu prudenta si prevederea lor proverbiala.

E doar un exemplu dintre multele exemple posibile. Un narcisist ar putea sa devina insuportabil si toxic prin dificultatea sa de a primi critici, de a fi recunoscator, de a suporta relatiile de egalitate, sau de a rezista in sarcini pe care le considera sub demnitatea lui - sa schimbe Pampers, sa faca ordine in camera, sa duca gunoiul ori sa circule cu autobuzul. Daca ar face doar ceea ce simte, ar deveni un partener, un angajat si o ruda la care ai renunta fericit!

Insa narcisismul poate fi util uneori, in doze de bun simt. Iata ce spun autorii francezi Lelord si Andre despre "narcisismul rational":

S-ar putea spune ca, la un talent egal, narcisistul are mai multe sanse de reusita decat un om modest. Narcisicului ii va fi mai usor sa se vanda, fiind incredintat ca el este cel mai bun, iar in competitie va avea mai putine scrupule, caci el considera ca locul 1 i se cuvine de drept. Odata ajuns la conducere nu va fi stapanit de teama ca va esua, caci se considera cel mai capabil. Un pic de narcisism poate constitui un avantaj decisiv, mai ales cand este vorba de a te adapta unui climat competitiv.

Autorii citati mai sus, ca si multi altii, lasa sa se inteleaga din lucrarea lor ca mai toate tulburarile de personalitate ar avea in subsidiar anumite atu-uri si anumite avantaje. Anxiosul stie sa se pregateasca iar narcisicul este constient de valoarea sa. Paranoicii se descurca bine in situatii de criza iar schizoizii sunt experti in disciplina lor, de care sunt absorbiti cu totul. Istericii pot si ei/ele sa dea dovada de spontaneitate si foarte mult farmec personal.

Concluzia ar fi ca, uneori este ok sa faci ceea ce simti. Cand faci numai ce trebuie, ignorand ceea ce simti, poate sa apara o senzatie de istovire si acea neplacuta senzatie ca nimic nu are rost... Este trist insa cand ceea ce simti te face incompatibil cu toti oamenii din jur, intre care nu te poti integra si care te considera o persoana insuportabila. Este de asemenea trist cand nu poti sa raspunzi cerintelor societatii: a avea o familie, un prieten sau un job, ori daca le ai, a nu reusi sa le pastrezi pentru prea mult timp.

Pe undeva, de la "a face sau a nu face ceea ce simti", discutia trebuie sa evolueze catre "este sau nu este rezonabil ceea ce imi doresc?". Cand raspunsul la aceasta intrebare este "Nu", iar consecintele anticipate nu ar fi cele mai fericite, cand ceea ce simti te pune in conflict cu toata lumea si cu tine insuti, este probabil momentul sa afli cum poti sa influentezi ceea ce simti.  In acest sens, usa mea iti este deschisa!

Si fiindca vorbim despre incompatibilitatea cu cerintele societatii... Parca asa suntem si noi atunci cand avem de facut teme, cand trebuie sa plecam la serviciu sau cand trebuie sa privim filme romantice impreuna cu partenera.

(1) Imaginea Chocolate Ice Cream Temptation, de Hartwig HKD, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

(2) Shapiro, D., (2009), Stiluri Nevrotice, editura Trei, Bucuresti

(3) Branden, N. (2001), Psychology of Self Esteem, Joey Bass Publishing, San Francisco

(4) Lelord, F. Andre, C., (2003), Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile, editura Trei, Bucuresti 

Continue reading

tulburari de personalitate

Emotii Onirice

Cine ar fi crezut ca emotiile nu doar ca nu se afla la concurenta cu ratiunea, dar isi au sursa in aceasta si in functia ratiunii de a evalua diferitele aspecte ale realitatii. Tocmai de aceea putem folosi emotiile pentru a intelege valorile si, in final, scopul unei persoane.

Numerosi cercetatori onirici considera ca singura cheie a intelegerii viselor este reprezentata de emotiile din acestea. De ce? Asa cum bine se cunoaste, emotiile reprezinta un derivat al facultatii noastre, unice in natura, de a rationa si in special de a face evaluari.

In ciuda conceptiei profane, ca ar exista o anumita dihotomie intre emotii si gandire, psihologia stiintifica afirma in mod ferm ca emotiile rezulta din procesele cognitive, fie acestea constiente sau inconstiente. Exista un parcurs al genezei emotiilor ce cuprinde perceptia obiectului extern, evaluarea corticala si stimularea centrului emotiilor din creier, si emisiile de hormoni generati de glande, ce vor fi eliberati in sange pentru a da nastere emotiilor, cu trairile somatice caracteristice. 

Din urmatorul videoclip ati putea sa observati care dintre emotii sunt mai eficiente in ce priveste agatatul persoanelor necunoscute, de pe strada.

Exista insa un element intern care determina trei persoane ce sunt martore unuia si aceluiasi eveniment sa aiba reactii emotionale atat de diferite. Poate ati observat si voi cat de diferite sunt uneori reactiile noastre in fata, sa spunem, a produselor nou aparute: etuziasm ("acest produs o sa-mi rezolve, in sfarsit, problema!") -- reticenta ("toate produsele noi sunt laudate in mod excesiv!") -- ingrijorare ("oare este compatibil cu alergia mea?").

Aceasta diversitate, care se poate observa in tot felul de situatii (aparitia noului sef, intarzierea unui prieten, caderea unui site sau cineva care incearca sa obtina numarul tau de telefon) isi gaseste explicatia in facultatea noastra de a rationa, ratiunea fiind, dintre uneltele noastre adaptative, cea mai pretioasa. 

Doua sunt functiile de baza ale ratiunii: cunoasterea si evaluarea. Cunoasterea obiectelor, fenomenelor si persoanelor din jur, are rolul de descoperire a proprietatilor si atributelor acestora, a naturii lor. Evaluarea in schimb are rolul de a stabili in ce fel ne influenteaza aceste lucruri, daca sunt benefice sau daunatoare pentru viata si evolutia noastra.

In procesul de evaluare, un rol esential il au valorile -- definite de regula ca fiind conceptii bazale despre ceea ce este important in viata. Valorile reprezinta un fel de harta pe care o folosim pentru a ne directiona evolutia catre anumite lucruri, pe care le consideram demne de a fi urmate si cu potential de a ne face fericiti, de a contribui la bunastarea noastra. In psihologia adleriana, totalitatea valorilor unei persoane constituie scopul vietii acelei persoane.

Aplicatie: Identificati 5 dintre cele mai importante valori ale vietii dvs si incercati apoi sa le reuniti sub forma unui scop ce le inglobeaza. Va recunoasteti in acest scop? Puteti sa imi lasati un comment cu valorile voastre si scopul la care ati ajuns prin reflectie.

Valorile de esenta apar in contact cu experienta de viata, cu situatiile diverse in care suntem asezati in copilarie, in primii ani de viata. O situatie din copilarie in care ne-am simtit foarte vulnerabili sau in care, dimpotriva, ne-am simtit eficienti, poate deveni temeiul unei valori si chiar al unui scop al vietii. S-a pus bunaoara in evidenta forta motivatoare a sentimentelor de inferioritate traite in anumite contexte ale copilariei. 

Asa cum durerea fizica ne avertizeaza in legatura cu integritatea corpului fizic, iar placerea fizica faciliteaza procesele vitale ale organismului, in acelasi mod, pornind de la valori, apar emotiile pozitive (bucurie, fericire, incantare, multumire, mandrie) si respectiv cele negative (frica, tristete, anxietate, depresie), care vor semnala apropierea sau indepartarea noastra de lucrurile pe care le consideram inerente starii noastre de bine. 

Imaginati-va o entitate vie, constituita in asa fel incat de fiecare data cand realizeaza o actiune benefica pentru viata sa ar simti durere si de fiecare data cand realizeaza o actiune daunatoare pentru viata sa, ar simti placere. In mod, clar, o astfel de entitate nu ar putea sa existe, ar fi o imposibilitate biologica. Iar daca ar exista, ar pieri in scurt timp. N. Branden

Asadar, asa cum observa psihologul canadian Nathaniel Branden, emotiile, la fel ca si senzatiile fiziologice de placere si durere, reprezinta un ghidaj psihologic daruit de providenta, ce ne poarta in directia valorilor noastre. Emotiile poarta in ele insele o inerenta tendinta spre actiune, reprezentand, in sine o forta motivationala.

Iubirea spre exemplu, reprezinta raspunsul emotional al unei persoane fata de ceea ce valorizeaza in mod special si determina o tendinta de a actiona pentru a obtine o forma de contact cu persoana iubita, de a cauta prezenta persoanei iubite, de a interactiona intelectual, emotional sau fizic cu aceasta.

Emotia de frica reprezinta raspunsul emotional al unei persoane fata de ceea ce ameninta valorile sale si determina o tendinta de a actiona sau a se indeparta de obiectul temut. Valorile prin natura lor determina actiunea, miscarea. La fel si emotiile care reprezinta un derivat, o rezonanta a valorilor. 

O emotie contine intotdeauna si originea sa axiologica -- judecata "pentru mine" sau "impotriva mea", precum si nivelul "cat de mult?".  Daca privim visurile ca forma de arta, in care o persoana isi proiecteaza trasaturile de personalitate, vom realiza faptul ca fiecare vis, prin incarcatura sa emotionala, contine un indiciu despre aceasta harta de care subiectul visator face uz in opera sa de adaptare la mediul social.

Emotiile care se exprima in vise pot reprezenta doar o aluzie la ceea ce acea persoana considera a fi demn de urmat sau de evitat in viata, si cu toate acestea, indiciul pe care ni-l ofera este unul nepretuit, cu atat mai mult cu cat e foarte greu sa falsifici aceasta proba a organizarii tale psihice, pe care, de fapt nici macar nu o intelegi foarte bine. De aici si utilitatea studierii viselor ca metafore ale unui stil de viata, ale caror chei sunt emotiile din ele.

(1) Imaginea Emotion, de Daniel, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) Branden, N. (2001) Psychology of Self Esteem, Jossey-Bass Publishing, San Francisco

Continue reading

vise

Gandirea Magica

Gandirea magica sau tendinta de a ne lua prea in serios intuitiile si deductiile emotionale, facand abstractie de logica sau dovezile concrete pe care le solicita rigoarea stiintifica. Gandirea magica ne face mai frumosi sau, dimpotriva, ne poate izola. Ce rol joaca gandirea magica in viata ta?

Am cunoscut cu ceva timp in urma o fata care avea surse de cunostinte mai putin obisnuite. Ea parea a crede ca informatiile pe care se bazeaza intreaga organizare a universului se afla intr-o anumita conexiune, lucru care face posibil, spre exemplu, sa deducem sau sa intuim anumite lucruri noi si necunoscute din surse la care nimeni nu s-ar fi gandit vreodata: culorile pe care le intalnesti pe strada, forma norilor sau, poate, tablitele de inmatriculare ale automobilelor.

Ce am putea oare sa aflam daca am fi destul de atenti la ceea ce se petrece in jur, la informatiile ce par a se insinua in mod subliminal in viata noastra? Poate genul urmatorului copil? Sau poate cand va avea loc urmatoarea Renastere sau urmatoarea revolutie sociala? Ori daca se va petrece o alta criza economica de amploare, pe durata vietii noastre? Sau pur si simplu, daca vom fi cautati anul acesta de un prieten pe care nu l-am mai vazut de mult timp?

Cineva mi-a recomandat acest material.

Voi lasa la o parte problema controversata a vaccinarii copiilor, despre care voi vorbi, poate, cu o alta ocazie. Daca ati observat, Olivia Steer introduce in discursul ei despre vaccinarea copiilor o idee usor de combatut: mamele nu pot sa nu aiba lapte matern, daca isi iubesc copilul. Apar contestatiile imediat: cunoastem mame care nu produc lapte matern si ar fi o insulta sa le spunem ca nu pot oferi lapte fiindca nu isi iubesc copilul.

Si totusi, in mintea Oliviei Steer, lucrurile au foarte mult sens. Privind interviul pe care il ofera postului de televiziune, vad un om frumos, animat de intentii nobile, cum ar fi in primul rand dorinta de a oferi tot ceea ce este mai bun propriilor copii si, daca se poate, a deveni un exemplu de stil de viata sanatos, chiar daca mai putin mainstream - sau altfel spus, impotriva curentului de gandire dominant. 

Daca imi amintesc bine, curentul dominant de gandire mai este numit si bun simt comun... Dar presupun ca si bunul simt comun se mai schimba pe ici pe colo, in punctele esentiale. Oamenii din preistorie aveau propriul lor bun simt comun, care difera in mod substantial de bunul simt al zilelor noastre...

 

Probabil ca fiecare dintre noi are cateva credinte dominate de superstitie si de ceea ce se cheama "gandire magica" - un rationament care nu se bazeaza neaparat pe fapte ale realitatii, pe logica sau observatie ci mai curand pe anumite intuitii sau deductii emotionale.

Pe masura evolutiei societatii umane, ponderea gandirii magice ajunge sa devina tot mai mica, in raport cu restul credintelor si proceselor de cunoastere, desi in primele sale etape de dezvoltare (comuna primitiva) era literalmente dominata de credinte de acest fel.

De unde insa aceasta inclinatie pentru gandirea magica? Cred ca tendinta de a adopta acest mod de gandire se inscrie in preocuparile mai generale ale umanitatii -- de a reduce incertitudinea uriasa in care este nevoita sa isi duca zilele. A nu sti ce urmeaza, a fi incapabili sa intelegem si sa controlam cursul vietii noastre, fenomenele naturii sau pericolele potentiale din jurul nostru, toate acestea fac parte din conditia umana marcata de anxietate si dramatism.

Cumva, oamenii din trecut par sa fi ajuns la concluzia ca este mai bine sa credem o tampenie decat sa acceptam ca nu stim adevarul in legatura cu ceva sau cineva. Oricine era capabil sa ne descotoroseasca de toata aceasta incertitudine monstruoasa, era primit cu laude si lauri.

Asa au aparut inteleptii satului, vracii, oniromantii, sau astrologii. De asemenea, conducatorii, fie ei si brutali sau nesabuiti, aveau si ei acest rol de a limita incertitudinea. In ziua de azi, cei care inlatura incertitudinea sunt "expertii", fie acestia autentici sau falsi.

In latura romantica a lucrurilor, cei mai de succes amorezi sunt aceia care stiu sa minta frumos, iar expertii in relatii scot uneori in evidenta aceasta slabiciune a fetelor pentru cei care "stiu ce si cum", sunt siguri pe sine si capabili sa induca anumite credinte si emotii, sau anumite scenarii iluzorii dar eficiente sub diferite aspecte.

 

Beneficii ale Gandirii Magice

Gandirea magica, isi are avantajele sale: limitarea cu succes a incertitudinii si chiar, anumite ameliorari ale vietii, prin intermediul a ceea ce astazi numim Efectul Placebo sau, in psihologia sociala, Profetia Autoindeplinita. Prin puterea credintei, oamenii ajung uneori sa se vindece de anumite boli ori sa le amelioreze sau ajung sa prezica evolutia unor evenimente ori situatii cu destul de multa acuratete, fara sa isi dea seama ca de fapt au determinat acele evenimente, nu doar ca le-au prezis.

In acest mod, odata cu limitarea incertitudinii, limitam si anxietatea, lucru ce are un efect de usurare si impacare cu noi insine si cu lumea. Daca gandirea magica este optimista - fie si un optimism cu totul iluzoriu, anxietatea este inlaturata cu succes si, in multe cazuri, acest optimism, daca este si realist, contribuie la materializarea scenariului dorit.

 

Gandirea Magica Distructiva

Dar exista si parti intunecate ale gandirii magice. Caci asa cum exista Placebo - vindecari miraculoase prin puterea credintei, exista si Nocebo - imbolnaviri sau chiar decese miraculoase, realizate pe aceeasi cale. Adesea, anumiti oameni cred ca daca se gandesc la un anumit lucru, il si atrag. Spre exemplu, daca te gandesti la cel rau, atunci el vine la tine. Sau isi spun ca este suficient sa nu se gandeasca la consecintele negative ale fumatului pentru ca acestea sa nu li se intample niciodata. 

• Ghicirea Gandurilor. Unii isi inchipuie ca stiu ce vor gandi oamenii despre ei sau ca stiu care va fi deznodamantul unor anumite situatii, fara sa le experimenteze in mod direct si fara sa se bazeze pe un rationament logic. 

• Rasplata Divina. Altii considera ca vor primi o recompensa sau un soi de rasplata cereasca pentru suferintele indurate si nu mai fac nimic pentru a-si afirma nevoile sau a combate abuzurile.

• Generalizarea. Pornind de la un incident izolat, generalizarea are destul de multa gandire magica in sine. Daca ai scapat in copilarie o inghetata pe jos, ai putea crede ca toate inghetatele sfarsesc pe jos si deci nu are rost sa te mai complici cu dansele. Aceasta e doar o metafora iar experienta cu inghetata ar putea fi experienta scolara sau experienta in relatii.

• Judecatile Afective. Uneori simtim ca ceva este adevarat si ne comportam ca atare. Putem simti ca suntem prosti si plictisitori si atunci vom considera ca acest lucru este adevarat. Sau putem sa simtim ca ceilalti ne doresc raul si ne vom comporta ca atare. 

• Soarta Potrivnica. In alte situatii, ne imaginam ca soarta ne este potrivnica si ca suntem lipsiti de aparare in fata acesteia si devenim pasivi, lasand soarta sa isi duca la bun sfarsit "planul cu noi".

Toate aceste distorsiuni cognitive, identificate de psihologia cognitiv-comportamentala, au la baza gandirea magica.

Tulburarea de Personalitate de tip Schizotipal

In acelasi spectru al psihopatologiei, se situeaza si asa numita tulburare de personalitate de tip schizotipal. O tulburare de personalitate reprezinta o tendinta a anumitor personalitati de a-si accentua anumite dimensiuni (de exemplu defensivitatea, emotivitatea, nevoia de atentie sau competitivitatea) intr-un mod care produce destul de mari dificultati de integrare. Toate tulburarile de personalitate sunt caracterizate de hipersensibilitate si se bazeaza pe distorsiuni cognitive precum cele mentionate mai sus.

Un tip de tulburare de personalitate le intrece pe toate celelalte tocmai la capitolul gandire magica si convingeri bizare -- vorbim despre tulburarea de personalitate de tip schizotipal. Persoana despre care vorbeam in debutul acestui articol parea sa aiba o gandire caracterizata de numeroase rationamente bizare si de aceea suntem indreptatiti sa o suspectam de a avea o astfel de tulburare de personalitate.

Iata insa care sunt trasaturile acestei tulburari de personalitate:

•  Idei de referinta - tendinta de a considera ca tot ceea ce se intampla in lumea externa are legatura cu noi si experienta noastra personala, iar coincidentele sunt privite ca fiind mult mai mult decat atat. Comentariile de la tv atunci par a-i fi adresate iar tablitele de inmatriculare par a fi purtatoare de mesaje 

• Credinte stranii sau gandire magica ce influenteaza comportamentul, fiind contrare normelor culturale si bunului simt comun. (superstitii, credinta in clarviziune, telepatie, sau al saselea simt, fantezii sau preocupari bizare)

• Experiente perceptuale neobisnuite

• Gandire si vorbire bizara (vaga, metaforica, super-elaborata sau stereotipa)

• Suspiciuni nefondate si ideatie paranoida

•  Emotii si afecte nepotrivite sau limitate

• Comportament si imbracaminte ciudate, excentrice

• Lipsa prietenilor apropiati, a confidentilor, cu exceptia rudelor de primul grad

• Anxietate sociala excesiva care nu se diminueaza odata cu aparitia familiaritatii si tinde sa fie asociata cu temeri paranoide mai curand decat cu judecati negative legate de sine.

In trecut, gandirea magica ne determina sa punem in scena ritualuri de invocare a ploii, precum Paparudele sau sa ne scaldam cu roua Sanzienelor, pentru a fi sanatosi si a avea noroc in dragoste. S-ar parea ca in spatele acestor tendinte se afla dorinta noastra de a controla incertitudinea.

Pornind de la simple idei frumoase, ce denota o anumita bogatie interioara, cum era cea emisa de Olivia Steer, privind laptele matern si ajungand pana la adevarate teorii ale conspiratiei, s-ar parea ca gandirea magica reprezinta o influenta majora in viata noastra personala sau sociala.

Pe unii, gandirea magica ii infrumuseteaza. Imi amintesc de o femeie pe care am cunoscut-o si care mi-a marturisit ca vorbeste cu florile sale din balcon. Pe altii in schimb, gandirea magica ii izoleaza de ceilalti, ii face crispati si agresivi. Oare ce rol joaca gandirea magica in viata ta?

(1) Imaginea Spirit of the Dove, de Alice Popkorn, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Libertatea (Iunie 21, 2015), Noaptea de Sanziene se apropie! Ce nu ai voie sa faci si ce se intampla daca nu respecti traditia. website: Libertatea.ro

(3) Psychcentral, (February 05, 2014), Schizotipal Personality Disorder, website: Psychcentral.com

Continue reading

tulburari de personalitate