Cuplul, Banii si Fericirea

In cuplu, pare ca totul incepe si se termina odata cu banii. Dar cat de fericiti sunt partenerii materialisti? Raspunsul il dau cercetatorii americani.

Inca din cele mai vechi timpuri erau preferati ca parteneri de cuplu cei mai puternici dintre barbati si cele mai tinere si senzuale dintre femei. Femeile erau preferate pentru capacitatea de reproductie iar barbatii pentru posibilitatea lor de a asigura supravietuirea si bunastarea urmasilor.

Stereotipurile s-au perpetuat pana in ziua de azi: femeile continua sa faca eforturi pentru a-si potenta atractivitatea, pentru a-si mentine frumusetea si prospetimea, iar barbatii continua sa faca eforturi pentru a-si imbunatati statutul socio-economic - caci asa se masoara puterea in zilele noastre.

Cu toate acestea, pare jenant sa recunoastem ca suntem interesati de aspectele pragmatice si economice ale supravietuirii cuplului. Ne simtim jigniti de cei care ne numesc materialisti, fiindca, ei bine, nu este totul despre bani. Intr-adevar, bazale economice ale cuplului reprezinta doar una dintre functiile cuplului.

A. Functia Economica - se refera la posibilitatea celor doi membrii de a asigura supravietuirea biologica si conditiile de viata ale cuplului, potrivit standardelor si nivelurilor de asteptare ale fiecaruia.

B. Functia de Solidaritate - se refera la capacitatea celor doi membrii ai cuplului de a-si impartasi experienta emotionala, de a-si face confesiuni si a interactiona la nivel emotional.

C. Functia de Socializare - se exprima prin posibilitatea celor doi membrii ai cuplului de a identifica arii de interese comune, care sa asigure existenta in viata cuplului a unor activitati realizate in comun.

D. Functia Sexual-Reproductiva - se refera la interactiunile sexuale ale celor doi membrii ai cuplului, la nivelul de satisfactie si manifestarile sexuale preferate, exprimate in termeni de cum, cand si cat de frecvent?

Functia economica este nu doar importanta, dar, adesea, este si decisiva in dinamica cuplului. In absenta bazei materiale minime, dar si in absenta satisfactiei subiective in privinta acestei baze materiale, sansele ca un cuplu sa supravietuiasca sunt amenintate.

De asemenea, in lipsa satisfactiei mutuale, pot interveni numeroase tulburari ce vor marca in mod decisiv evolutia cuplului. Atunci cand unul dintre parteneri nu este satisfacut de cat castiga sau de cat castiga partenerul, nu doar ca pot aparea certuri, insa, de regula asta conduce la restructurari ale programului de lucru si la suprasolicitare si stres, avand de pierdut celelalte aspecte enumerate mai sus: intimitatea emotionala, activitatile de timp liber si chiar sexualitatea.

Cu toate ca banii pot juca un rol decisiv in viata cuplului s-ar parea ca materialismul partenerilor nu reuseste sa asigure fericirea cuplului. Un studiu recent concluzioneaza ca partenerii care considera ca banii sunt mai importanti decat alte aspecte ale relatiei sunt si aceia ce afirma ca nivelul lor de satisfactie in cuplu este mai mic.

S-ar parea ca toti cei care urmaresc sa faca parte din cupluri care, in primul rand, nu duc lipsa de bani, nu au noroc de prea multa fericire in cuplurile pe care le-au format. Este deci de meditat la cat de multa importanta acordati banilor comparativ cu restul aspectelor implicate in existenta unui cuplu: intimitatea emotionala, sexualitatea sau activitatile pe care le petreceti impreuna.

Banii sunt importanti dar nu ar trebui sa fie cei mai importanti ori singurii care conteaza!

(1) Imaginea Shopping Despair, de David Blackwell, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

(2) Vasile, D.L., (2008), Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti

(3) Andrei, C.,(2008), Cine m-a facut femeie?, editura Humanitas, Bucuresti

(4)  Medical News Today, (acc. Nov. 27, 2015), Materialism May Erode Couple's Relationship, website: Medical News Today .com

Continue reading

materialismul

Frumusetea si Stresul

Se aud multe lucruri rele despre stres, si majoritatea au la baza informatii reale, dar gresit intelese si interpretate. S-a descoperit de curand ca stresul ne face mai urati. Este oare adevarat?

Avand la activ o lucrare de disertatie a carei tema a fost stresul, pot spune ca majoritatea lucrurilor care apar in media despre acest subiect, sunt prezentate intr-un mod denaturat. S-ar parea ca presa care ofera ceea ce se solicita, se multumeste sa zugraveasca un tablou sinistru al acestui subiect, si atat.

In primul rand, nimeni nu stie ce este stresul, in sine. Dictionarul explicativ al limbii romane ofera el insusi o definitie eronata, daca o comparam cu definitia pe care i-a dat-o stresului parintele stresului, cercetatorul canadian de origine maghiara Hans Selye.

Iata cat de multe lucruri sunt cuprinse azi in conceptul de stres:

a. Cauza (externa a) stresului sau agentii stresori – acei stimuli din mediul extern care pot produce o reactie de stres. Ex. un ambuteiaj, un calculator in pana, un sef dificil.

b. Reactia de stres: ansamblu de manifestari psiho-fiziologice care au loc in noi ca urmare a actiunii agentilor stresori – Ex: modificari ale respiratiei, ritmului circulator, al metabolismului hormonal, trairi emotionale puternice, etc

c. Consecintele stresului: efecte ale reactiei de stres asupra comportamentului sau stilului nostru de viata – Ex: a dormi prost, tulburarile digestive, intensificarea fumatului, iritabilitatea, etc

Hans Selye, nu s-a referit decat la reactia de stres atunci cand a definit stresul (punctul b, de mai sus), insa, cumva, de-a lungul timpului, stresul a capatat sensuri noi. Un alt lucru care, de regula este gresit tratat in media este faptul ca stresul apare ca o sperietoare, considerandu-se ca nu are decat efecte negative si, prin urmare, trebuie sa facem orice ne sta in putinta pentru a scapa de dansul.

Adevarul este ca numai atunci cand reactia la stres este exagerat de puternica (aspectul acut al stresului) si/sau indelungata in timp (aspectul cronic al stresului), se produc efectele negative de care ne temem cu totii si care apar mai sus la punctul c. In aceste conditii apare epuizarea resurselor organismului si stresul devine, intr-adevar o arma mortala, in multe dintre cazuri.

Ceea ce se stie mai putin este faptul ca prea putin stres ne conduce la submobilizare si rezultate proaste in majoritatea domeniilor vietii, chiar si in latura romantica si sentimentala a existentei. De asemenea, nu se cunoaste faptul ca oamenii au nevoie de stres pentru o mobilizare optima in activitate, stresul ajutandu-ne, daca apare in proportii rezonabile, moderate, si marind capacitatea de efort, de atentie si focalizare asupra unei sarcini.

De aceea devine esential sa cunoastem cum sa manipulam stresul (adica reactia la agentii de stres) in beneficiul nostru, sa il crestem atunci cand e nevoie de o mai buna mobilizare si sa il scadem atunci cand simtim ca pierdem situatia de sub control.

Un studiu a dovedit faptul ca persoanele "stresate" sunt percepute ca dispunand de o stare de sanatate mai proasta, fiind deci evitati ca posibili parteneri romantici. Nu am nicio indoiala ca este vorba aici despre persoanele excesiv de stresate, aduse la epuizare psiho-nervoasa si fizica.

De asemenea, nu am nicio indoiala ca putin stres le prinde bine chiar si celor care vor sa seduca pe cineva, ajutandu-i sa nu isi subestimeze sarcina si sa ofere tot ce au mai bun, toata atentia lor.

Un alt lucru din categoria miturilor despre stres, sunt "solutiile magice" pentru diminuarea stresului, pe care le intalniti frecvent pe siturile si revistele pentru fete. Asa am intalnit pe un site urmatoarea lista de solutii pentru reducerea stresului:

1. Faceti miscare 

2. Luati-va sarcini mai putine 

3. Planificati pentru toata saptamana 

4. Faceti curatenie pe biroul de lucru 

5. Practicati meditatia

Toate aceste strategii de reducere a stresului sunt, in esenta lor, bune si nu pun la indoiala faptul ca, in unele cazuri, ar putea sa se dovedeasca utile in reducerea stresului. Ceea ce autorii acestor liste nu inteleg este componenta subiectiva a stresului, adica faptul ca fiecare persoana devine stresata in felul ei si, deci, strategiile de reducere a stresului ar trebui personalizate.

Ne streseaza in special lucrurile carora, gratie organizarii personalitatii, le acordam o importanta speciala. Nu devin stresat pentru faptul ca am pierdut un CD cu manele (dimpotriva, as putea sa le pierd pentru a ma distra), dar s-ar putea sa fiu foarte stresat daca cineva nu-mi mai inapoiaza cartea cu metode de interventie in psihoterapia cognitiv comportamentala (de aceea nici macar nu povestesc ca dispun de asa ceva).

(1) Imaginea Drowning Under a Mountain of Paper, de Christian Gauthier, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0 

 (2)  Cheat Sheet, (acc. Nov. 25, 2015), 5 Easy Ways to Reduce Stress, website: Cheatsheet .com

(3) The Sun, (acc. Nov. 25, 2015), Stress Makes You Ugly, website: The Sun .co.uk

(4) Edutopia (acc. Nov. 25, 2015), Can Stress Help Students?, website: Edutopia .org

(5) Iftimie, M., (2013), Bacalaureatul. O Provocare Holista. Cum se reflecta stresul Bacalaureatului in activitatea onirica a liceenilor.

Continue reading

stres

Patologia Optimismului

Cine este mai destept: un optimist sau un pesimist? Probabil ca ai deja un raspuns la aceasta intrebare dar vrei, cu siguranta, sa stii daca raspunsul tau este cel corect.

Nu stiu daca v-ati intrebat vreodata de ce exista psihicul. Psihologii evolutionisti au facut acest lucru si au ajuns la concluzia ca psihicul exista pentru a facilita adaptarea la mediu. In plus, anumite trasaturi ale functionarii psihice, au fost puse, de asemenea, in legatura cu adaptarea.

Optimismul si pesimismul, ca trasaturi ale personalitatii umane, exista si s-au transmis din generatie in generatie tocmai pentru ca ele favorizeaza adaptarea la mediu. Si pentru ca s-au transmis ambele, pare ca evolutia nu a ajuns inca la o concluzie ferma in ce priveste care dintre "cele doua cai -- cea optimista, respectiv calea pesimista" este cea favorabila pentru supravietuire si perpetuare a speciei.

Chiar si azi, exista voci care sustin optimismul, asa cum exista voci care sustin pesimismul si valoarea sa adaptativa. Optimismul, spre exemplu, te bine-dispune, te energizeaza pentru actiune si te pune in miscare, spun unii. De asemenea, fiind optimist, dispui de pasiunea si energia pentru a pune in miscare pe altii, facandu-te astfel potrivit pentru o pozitie de lider. Nu, in ultimul rand, s-a constatat  prin cercetare stiintifica, faptul ca optimistii sunt mai longevivi si mai sanatosi.

In schimb pesimismul te modereaza, te aduce "cu picioarele pe pamant" si te face sa te gandesti de doua ori inainte de a lua o decizie care ar putea fi neinspirata si pripita. Un pesimist nu trebuie sa isi faca griji ca va suferi daca nu reuseste o intreprindere ambitioasa, actiunile sale evitand riscul si urmarind ceea ce poate aduce ameliorari sigure ale situaitei actuale.

Baietii din acest videoclip povestesc despre cat de mult au avut de tras pentru a fi indraznit sa scrie o carte cu numele "Pesimistul Fericit", care, desigur, promova pesimismul, intr-o lume guvernata de iluzii frumoase, intretinute de sloganuri precum "Poti face tot ce vrei tu" sau "Poti fi tot ceea ce vrei tu".

Daca cei doi suedezi v-au convins sa fiti ceva mai pesimisti atunci cand va stabiliti scopuri si le urmariti, ei bine, din directia cealalta vin studii care vorbesc despre relatia dintre optimism si sistemul imunitar, sau optimism si, in general, sanatate, lasand sa se inteleaga ca persoanele optimiste sunt, intr-adevar mai sanatoase si mai longevive, mai capabile sa se bucure de viata chiar si in zilele senectutii.

Martin Seligman considera ca optimismul ne ajuta sa reactionam la probleme cu o anumita incredere si rezilienta. Persoanele optimiste cred ca evenimentele negative sunt temporare, limitate in influenta (neconsiderand ca acestea invadeaza toate aspectele vietii) si administrabile. The Pursuit of Happiness.

Totusi, dupa cum vedeti, opiniile sunt divergente. Ceea ce am inteles eu din aceasta controversa intre sustinatorii optimismului si sustinatorii pesimismului, este ca, daca avem nevoie de optimism, pentru a ne pune in miscare si pentru a influenta pe cei din jur, trebuie in acelasi timp sa fim rezonabili in ceea ce judecam si decidem, altfel spus, trebuie sa fim realisti.

Intre Deziluzie si Evolutia Greoaie

Problema este ca, multe lucruri par imposibile pana in momentul cand cineva le realizeaza. Iar asta sugereaza ca, totusi, nu stim care sunt limitele realitatii, iar incertitudinea este, in multe cazuri, poate singura certitudine. Pericolul pentru cei care incearca sa realizeze imposibilul este sa nu supravietuiasca deziluziei.

Si ar fi poate simplu sa supravietuim unei deziluzii, insa, din pacate, deziluzia vine cu pierderi foarte mari de resurse si de timp (resursa fundamentala), iar asta e mai greu de integrat. Sa speram ca, pe de o parte, cei ce incearca sa realizeze lucruri foarte ambitioase, stiu de la bun inceput in ce se implica iar, pe de alta parte, in caz de esec, vor avea inca  resursele necesare si optimismul de a o lua de la capat, eventual, intr-o alta poveste, mai realista, pentru a economisi resursele.

La pasimisti, in schimb, se poate observa o dificultate de a evolua datorita lipsei entuziasmului, care poate duce uneori pana la depresie. Atunci cand nu se merita sa faci nimic, fiindca, probabil, nu va iesi bine, este greu pana si sa te ridici din pat. Iar daca, intotdeauna facem numai ceea ce nu prezinta riscuri, de teama esecului, vom fi nevoiti sa toleram o existenta rutinata si gri, ce poate reprezenta o sursa majora de stres si nefericire.

Problema, pana la urma sta in excesul de optimism ca si in excesul de pesimism. Nu de putine ori mi-a fost dat sa inteleg ca, omul este o fiinta ce are nevoie de anumiti parametri pentru a exista si a supravietuit. Daca intervalul ce ii permite supravietuirea este depasit, prin excese, atunci si viata sa este amenintata. Aceasta trasatura se observa in majoritatea aspectelor vietii sale, de la tolerarea temperaturii, a sunetelor, si pana la tolerarea schimbarii.

Realitatea, Dusman al Logicii Private

Dusmanii pesimismului exagerat, ca si ai optimismului exagerat pot fi reuniti sub un singur cuvant: REALITATEA. Iar realitatea, fiind o realitate sociala, prin definitie, cuprinde stiinta, morala sociala si legea.

• Stiinta -- iti poate dovedi, spre exemplu, ca ai fost prea optimist cand ai considerat ca este ok sa iti traiesti viata inainte de a te casatori, aratandu-ti ca, de fapt, explorarea sexuala premaritala conduce la nefericire in cuplu (esec marital)

• Bunul simt comun -- fiind prea optimist, in ciuda a ceea ce considera societatea ca se cade sa facem sau sa fim, aduce mari prejudicii si impiedica adaptarea noastra cu succes. Spre exemplu, putem crede ca un tatuaj pe fata nu are cum sa ne influenteze capacitatea de a ne gasi un loc de munca, dar realitatea sociala arata ca multi angajatori sunt sensibili la astfel de detalii

• Legea -- putem fi prea optimisti atunci cand neglijam existenta unor legi si consideram, spre exemplu, ca putem sa castigam foarte multi bani din frauda si coruptie, dar intr-o zi s-ar putea sa fim prinsi si sa fim nevoiti sa platim, intr-un fel sau altul. Detentia nu este o situatie care sa confirme optimismul nostru initial.

(1) Imaginea The Problem with Half Full, de Dave Haygarth, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Canadian Medical Association Journal, (acc. Nov. 23, 2015), Enjoyment of life and declining physical function at older ages: a longitudinal cohort study, website: CMAJ .ca

(3) The Pursuit of Happiness, (acc. Nov. 23, 2015), Mindfulness and Positeve Thinking, website: The Pursuit of Happiness

Continue reading

ted talks

Copilul cu Motoras

Va doriti un copil fara ADHD, am ghicit. Va invit sa priviti marturia unei mame care a reusit sa invinga ADHD-ul printr-o singura schimbare in stilul de viata.

Stiti deja ca un copil cu ADHD este "un copil cu motoras" si asta este, cel putin pentru parinti, un prilej de mari intrebari existentiale. Pare ca tulburarea este ceva mai raspandita in Statele Unite decat in Europa, dar, probabil va deveni raspandita si la noi. Veti vedea imediat de ce cred asta... De asemenea, este o tulburare rezervata parca baieteilor.

Dar ce este "un copil cu motoras"? Exista cateva criterii de diagnostic bine definite, ce cuprind elemente precum dificultatea copilului cu ADHD de a se concentra, de a fi atent si de a asculta, de a sta linistit, atat acasa, cat si la scoala. Copilul cu ADHD este hiperactiv, are tendinta de a vorbi mereu si de a te intrerupe, determinand un efect de haos, asemanator celui creat de Norman Wisdom in comediile sale.

ADHD este o tulburare care presupune un dezechilibru în chimia și anatomia creierului, cu o importantă determinare genetică, dar care poate fi influențată educațional, caracterizată printr-un nivel de dezvoltare necorespunzător vârstei în ceea ce privește atenţia (concentrare, distractibilitate), activitatea motorie şi impulsivitatea, simptome care pot să apară în orice combinaţie, la şcoală, acasă şi în alte situaţii sociale. (ADHD .ro)

Un provocator articol care a aparut in Revista online Psychology Today, sub titlul "De ce copiii francezi nu au ADHD", scoate la iveala diferentele existente intre stilurile de parenting predominante ale celor doua natiuni, care par a conduce la rate diferite de incidenta a tulburarii in cele doua tari. 

Astfel, francezii par a include in educatia pe care o acorda copiilor, o componenta de disciplina mai pronuntata, spre deosebire de americani, tinand la anumite reguli si impunand anumite limite, lucru care conduce la dezvoltarea unor copii care se simt mai fericiti si mai in siguranta.

De aici si indoiala ca ADHD-ul ar fi o tuburare ce tine doar de aspectele neurologice si genetice. Revista citata sugereaza in acelasi timp ca, in Franta se pune mai mult accent pe influentele venite din directia nutritiei, spre deosebire de America, unde copiii pot sa ia snakurile pe care le vor ei, atunci cand le vor ei.

Mai jos, aveti un videoclip in care Heather Crawford, o mama americanca pare sa fi descoperit aceasta solutie neasteptata la problemele copiilor ei ce ii cauzasera, ani in sir, emotii penibile si suferinta.

Ea afirma faptul ca schimbarea dietei a reprezentat in cazul familiei sale un pas urias spre ameliorarea si chiar eliminarea simptomelor ADHD, in plus eliminand si suparatorul atsm pe care fiul ei il avea din nastere. La aceasta s-au adaugat rezultatele scolare considerabil imbunatatite ale celor doi copii. 

Recunosc ca mi-a dat de gandit aceasta marturie, desi cunosc de mult timp ca alimentatia are un impact major asupra sanatatii si performantelor noastre. Sper ca veti reflecta si voi la aceste aspecte, mai ales ca ne dorim cu totii sa oferim copiilor nostri tot ceea ce este mai bun si mai util pentru evolutia lor psiho-sociala.

(1) Imaginea After Desert, See What Happens, de CK-Carl-Carlo-Carlito, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) ADHD.ro, (acc. Nov 21, 2015), Ce este ADHD, website: ADHD .ro

(3) Psychology Today, (acc. Nov 21, 2015), Why French Kids Don't Have ADHD, website: Psycholoy Today .com

Continue reading

ted talks

Despre Natura, Numai de Bine

In timp ce Organizatia Mondiala a Sanatatii ne confirma ca avem o noua maladie a secolului, cercetarea stiintifica ne ofera motive suplimentare sa iesim in natura. Care sunt acestea?

O stiti deja, sunt un mare fan al iesirilor de o zi prin natura si, cu toate ca unii evita acest gen de placeri simple, de teama insectelor sau a animalelor salbatice pe care le-ar putea intalni sau de teama pericolelor potentiale legate de schimbarea vremii, apar mereu argumente noi cu privire la avantajele si oportunitatile deosebite pe care calatoriile si excursiile in natura le pot oferi.

Spre exemplu, in padure sau pe munte, cel mai probabil, nu veti gasi "viteji" care se imbata, se incaiera si se ranesc reciproc pentru motive ridicole. De asemenea, este putin probabil ca in padure sa arda de vii vreo 60 de persoane nevinovate, de-odata. Daca va este teama de ursi, ei bine aflati ca am intalnit ursi in padure eu insumi si, daca ai un comportament prudent in ceea ce ii priveste, sansele sa va trateze cu indiferenta sunt foarte mari.

Legatura pe care iesirile in natura o au cu viata psihica nu este greu de inuit. Este suficient bunul simt pentru a ne da seama ca o plimbare simpla in parc ar putea schimba ceva la nivel emotional, la nivelul increderii in ceilalti si in viata, ori in ce priveste bucuria de a trai.

A merge ceva mai departe, in mijlocul naturii, care este un parc ceva mai mare, v-ar putea asigura, in plus, sentimentul depasirii propriilor limite si v-ar putea consolida astfel resursele adaptative si increderea in sine. In plus, o activitate temerara precum aceasta reuseste mai mereu sa intareasca legaturile dintre voi si cei care va insotesc pe cararile din natura, fie acestia parteneri de viata, parteneri romantici sau prieteni.

Beneficiile efortului fizic combinate cu cele ale respirarii unui aer proaspat si curat, se imbina pentru a putea spune ca, intr-adevar, iesirile in natura amelioreaza numeroase aspecte ale vietii psihice, depresia si anxietatea fiind doar cateva dintre acestea.

Indepartarea de natura s-ar putea afla la baza cresterii incidentei cazurilor de depresie, mai ales ca Organizatia Mondiala a Sanatatii ne anunta periodic ca depresia chiar devine maladia secolului, fiind, spre exemplu, principalul motiv de suferinta in randul adolescentilor.

Studiile recente ne arata, pe de alta parte, faptul ca obiceiul de a ne ocupa timpul "privind" in mod excesiv (binge watching), a fost corelat cu diagnostice psihiatrice precum depresia si anxietatea. Ma refer aici la urmarirea in exces a programelor TV si a filmelor, care, azi, dupa atatia ani de la descoperirea televiziunii, a devenit una dintre preocuparile de baza ale omului modern.

"Privitul", este la fel de raspandit si in cazul celor ce folosesc internetul, unde exista un acces larg catre filme, videoclipuri si emisiuni TV. Se pare ca atitudinea aceasta de a urmari pasiv, fara a interactiona cu ceilalti, a fost pusa in legatura si cu problemele psihologice dezvoltate de utilizatorii pasivi de facebook, care se rezuma la a urmari activitatea celorlalti pe aceasta retea sociala, fara a se implica si fara a interactiona.

In timp ce mijloacele pe care viata moderna ni le pune la dispozitie ne afunda in patologie psihica, ei bine, apar vesti bune din directia cealalata. Este vorba despre natura, de care, parca incercam sa ne indepartam, cu fiecare noua generatie.

Astfel, s-a descoperit recent faptul ca iesirile in natura ar putea foarte bine sa reprezinte un mod de a ne trata impulsivitatea, comportamentele dependente si compulsive, dezvoltand auto-controlul. Din categoria comportamentelor compulsive fac parte problematicele dependente de jocuri de noroc sau de substante, care aduc atat de multa nefericire numeroaselor familii afectate.

Impulsivitatea comportamentala reprezinta tendinta noastra de a alege rezolvari imediate ale problemelor cu care ne confruntam si care nu fac decat sa complice lucrurile, spre deosebire de  adevaratele rezolvari ce implica eforturi de mai lunga durata oferind in schimb oportunitati reale de evolutie personala.

(1) Imaginea Explore the Nature, de Phillip ZIeger, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Medical Daily, (acc. Nov 19, 2015), Binge Watching TV Linked to Higher Rates of Depression and Anxiety, website: Medical Daily .com

(3) MediaFax, (acc. Nov 19, 2015), Organizatia Mondiala a Sanatatii: Depresia, Principala Maladie in Randul Adolescentilor, website: Media Fax .ro

(4) Huffington Post (acc. Nov 19, 2015), Time in Nature Helps Curb Impulsivity and Boost Self Control, website: Huffington Post .com

Continue reading

vacanta

Paradoxul Perfectionistului

Nimeni nu este perfect iar asta... te va duce la depresie. Ai standarde atat de inalte incat toata lumea le incalca in mod sistematic, inclusiv tu. De aici se naste paradoxul perfectionistului. Care este acesta?

Iti doresti sa fii mai bun. Atat de bun incat sa devii de neinlocuit. Imi amintesc ca la un moment dat, aveam eu insumi aceasta deviza personala: "Nu esti de neinlocuit. Devino!". Intre timp am inlocuit-o cu mai realistul "Oricine este bun, oricine se implica."

Ca o sinteza a cunostintelor despre perfectionism, voi cauta in acest articol sa ating cateva puncte esentiale legate de acest topic: 1. cum recunoastem un perfectionist 2. cum afecteaza perfectionismul relatiile, 3. ce poti face pentru (ironic, nu-i asa?) a tine perfectionismul sub control si 4. cum gestionezi perfectionismul unui partener.

Indiferent in ce aspect al vietii se manifesta perfectionismul tau (aspect fizic, profesie, casnicie, sau toate la un loc), e bine sa stii ca... nimeni nu este perfect iar asta te va duce la depresie, aproape sigur. Exista aici un paradox al perfectionistului depresiv: vrei atat de mult sa fii perfect si sa fie perfecti si cei din jur, incat sfarsesti prin a fi cel mai imperfect om dintre toti cunoscutii tai.

Daca sunteti obisnuiti cu imaginea perfectionistului care realizeaza lucrurile intr-un mod meticulos si atent, care face lucrurile ca nimeni altul, care obtine rezultate frumoase prin intermediul eforturilor sale de a fi tot mai bun, mai ganditi-va o data!

Din pacate, tristul adevar este ca perfectionismul si depresia merg mana in mana, perfectionismul oferind depresiei nu doar o scuza "rezonabila", ci si un intreg teren pe care depresia, dar si alte tulburari psihice, se fundamenteaza. 

In sensul paradoxului despre care vorbeam mai sus, uneori poti recunoaste un perfectionist dupa dezordinea absoluta in care traieste, dupa falimentul sau profesional, dupa cat de singur este, chiar dupa dependentele sale. Acesta poate sa devina destinul unui perfectionist care, extenuat si paralizat de propriile sale aspiratii si extenuand pe toata lumea cu ele, sfarseste prin a deveni un... esec perfect.

Portret de Perfectionist

Pana sa ajunga la acest nivel suprem de perfectionism, iata insa cateva semne care l-ar putea trada:

• Isi doreste sa-i multumeasca pe ceilalti, inca din copilarie, cand i-au fost impuse anumite standarde.

• Stie ca perfectionismul il raneste dar considera ca este pretul pe care il platesti pentru succes.

• Amana foarte mult lucrurile fiindca isi doreste sa iasa perfect si sfarseste prin a nu le mai duce la finalizare.

• Este foarte critic cu persoanele din jurul sau, aceasta fiind o forma de a respinge tot ceea ce nu satisface propriile standarde.

• Evita riscul pentru ca ii este greu sa accepte ca ar putea sa esueze. Considera ca daca nu iesi primul, atunci nu are rost sa mai participi.

• Nu reuseste sa se deschida in fata celorlalti pentru ca se teme ca va fi respins sau considerat slab si imperfect, lucru care, crede el, i-ar ameninta relatiile.

• Vaneaza si devine obsedat de fiecare mica greseala a sa ori a celor din jur, ceea ce il aseaza adesea in mijlocul unor crize existentiale sau/si relationale.

• Ia personal lucrurile, replicile, gesturile, considerand ca orice are legatura cu el, si neacceptand ca exista si alte posibile explicatii.

• Cand este criticat devine extrem de defensiv, intr-o incercare disperata de a-si conserva stima de sine, fragila.

• Manifesta o continua insatisfactie privind propriul nivel de auto-realizare ceea ce il determina sa faca eforturi pentru a ajunge la o satisfactie ce nu va fi atinsa vreodata.

• Manifesta o neliniste cu privire la faptul ca ceilalti i-ar putea clasa in randul celor mediocri si lipsiti de importanta.

• Poate trai scurte momente de relaxare si "implinire" atunci cand observa ca ceilalti au dat gres intr-un fel sau altul, ori nu au reusit ce si-au propus.

• Este nostalgic in ce priveste anii de scoala, cand totul era cuantificabil iar el era elevul preferat al invatatoarei. Se pare ca azi succesul se obtine in cu totul alt mod.

• Este macinat de sentimente de rusine sau vinovatie, ca urmare a incapacitatii de a-si satisface propriile standarde irationale pe care le considera a fi necesare si impuse de ceilalti.

Perfectionismul si Relatiile

In relatii, prezenta perfectionismului este usor de depistat prin intermediul "Efectului de Roller Coaster" pe care acesta il imprima relatiilor. Emotiile perfectionistului par a oscila intre doua extreme la fel de intense, asemenea unui trenulet dintr-un parc de distractii. Perfectionistul poate sa fie extrem de fericit si usurat, pentru scurte perioade de timp, sau foarte nefericit si in agonie.

Relatiile sale devin astfel extenuante si extrem de instabile, marcate de conflictualitate si adesea de pauze destul de lungi in comunicare sau chiar de separare partiala/temporara. Asteptarile nerealiste, cum ar fi aceea ca partenerul, sa stie ce nevoi ai fara a i le comunica, sa faca primul pas chiar daca nu isi doreste, sau sa isi asume punctul tau de vedere "din iubire", fac relatiile cu perfectionistii destul de dificile.

Ei insisi se afla adesea blocati intre standardele lor si realitate, ajungand sa se complaca intr-o stare de amortire pe termen lung. In replica, partenerii lor pot deveni total refractari la dorintele lor, in semn de protest, alegand despartirea sau separarea. De ex. in cuplurile perfectionistilor se ajunge adesea la odihna in camere separate.

Pentru partenerul unui perfectionist, senzatia predominanta este aceea ca nimic din ceea ce face nu este suficient de bun in ochii celuilalt. Faptul ca anumite detalii devin mai importante decat relatia in sine nu face decat sa scurt-circuiteze relatia. Stiti vorba aceea "diavolul se afla in detalii".

Se poate vorbi deci nu doar de perfectionism ci si de negativism, de obisnuinta de a ignora toate aspectele pozitive ce raman in background, sterse, pentru a scoate in evidenta acel detaliu imperfect care capata o importanta disproportionata. In plus, se poate vorbi despre un soi de militarism, sau "militareala" daca suna mai bine asa -- numai regimul militar, cu regulile sale stricte, ce nu suporta vreo abatere, mai seamana cu relatia ta cu un perfectionist. Nu esti prea mic pentru un razboi atat de mare?

Din pacate, in trenuletul suspendat, in calitate de pasageri, se afla si copii, care sunt nevoiti sa suporte acest regim descumpanitor si bulversant. Intrebati-va ce ar putea sa invete ei din acest roller coaster si cum ii vor ajuta mai tarziu, in viata si in propriile relatii, conceptiile dezvoltate in copilarie! Alegerea auto-izolarii sau a relatiilor pasagere, din teama ca relatiile "serioase" vor fi precum a parintilor, ar putea fi doar cateva dintre consecinte. O alta consecinta posibila este mostenirea perfectionismului.

Se poate trai cu un perfectionist?

A trai cu un perfectionist poate parea o misiune la fel de imposibila ca si aceea de a trai cu un psihopat. Cu toate ca perfectionistul nu isi gaseste satisfactia in a te face sa suferi, precum psihopatul, efectul comportamental poate parea insa oarecum similar. Si pentru ca fiecare dintre noi tine la anumite standarde, si este deci perfectionist intr-o anumita masura, iata cateva masuri pe care le puteti avea in vedere:

• Incearca sa intelegi pe ce se bazeaza comportamentul sau. Priveste-l cu iubire si compasiune.

• Comunicarea este secretul oricarei relatii reusite. Fa-ti timp sa il asculti si sa fii ascultat.

• Nu lua personal crizele sale. Acestea au la baza foarte multa vulnerabilitate si indoiala de sine.

• Tine-i piept si fixeaza anumite limite de bun simt.

• Impartaseste-ti sentimentele. Spune-i cand comportamentul sau te raneste.

• Ofera-i timp si notificari constante in legatura cu schimbarile. Perfectionistii au nevoie de structura, de rutina si organizare.

• Critica-l intr-un mod delicat si diplomatic. Au un ego fragil si este deci foarte sensibil la asa ceva, avand tendinta sa ia totul personal.

• Nu te focaliza pe aspectele negative, incearca sa adopti o atitudine de incurajare si gratitudine.

• Ai multa rabdare cu el!

• Permite-i sa isi etaleze unele dintre capricii si ciudatenii, fii tolerant. Daca nu raneste pe nimeni, permite-i sa impacheteze tricourile "cum trebuie".

• Invita-l sa va distrati impreuna dar nu uita ca are anumite treburi ce nu suporta amanare.

• Ajuta-l sa faca anumite compromisuri si sa inteleaga ca exista mai mult decat o singura cale de a face lucrurile "corect".

• Incearca sa negociezi standardele sale. De ex., daca esti de acord ca in bucatarie sa se faca curat dupa fiecare masa, convinge-l ca este suficient sa stergeti praful o data pe saptamana.

• Urmareste si recunoaste progresele sale in lupta cu perfectionismul.

Din experienta proprie, pot spune ca a fost suficient sa negociez o singura data regula pantofilor de pe hol, pentru a obtine "putina neglijenta" din partea unei persoane dragi care suferea de perfectionism. Cred ca aceasta renegociere a fost o eliberare chiar si pentru ea!

Ce este de facut?

In final, iata cateva lucruri pe care le-ai putea face in caz ca esti tu insuti un perfectionist, atunci cand ajungi la concluzia ca perfectionismul tau nu te duce tocmai la succesul dorit ci mai curand catre esecul de care te temi atat de mult. Stii cum se spune "de ce ti-e frica, nu scapi!"

• Priveste imaginea de ansamblu. Cand esti coplesit de toate aceste detalii care iti monopolizeaza timpul si iti consuma energia, aminteste-ti ca exista si alte lucruri importante. In imaginea de ansablu s-ar putea sa vezi si lucruri pozitive sau sa observi alte moduri de a face lucrurile, la fel de bine.

• Observa-ti modul de a gandi. Gandurile neconstientizate care se desfasoara in mintea ta, fara a prinde de veste sunt acelea care te conduc la acest comportament dificil si extenuant pentru tine si cei din jur. Invata sa pui la indoala aceste certitudini. Oare chiar vei fi concediat daca se strecoara o greseala de ortografie in raport?

• Indrazneste sa fii imperfect! Acesta este unul dintre reperele psihologiei adleriene si marturisesc ca m-a ajutat si pe mine foarte mult in lupta cu propriul perfectionism. Decat sa nu faci nimic de teama ca nu va fi perfect, mai bine sa avansezi din greseala in greseala!

• Invata sa pierzi! Stiu, este frumos sa iesi pe locul 1. Dar viata este frumoasa si atunci cand participi si iti depasesti astfel propriile limite. Adevarata competitie este cea cu noi insine iar ceea ce conteaza este atitudinea, nu reusita finala. Daca ceea ce urmaresti este fericirea prin perfectiune, te privezi singur de micile bucurii care ti-ar putea hrani sufletul.

• Cunoaste-ti prioritatile! Daca iti doresti sa fii perfect pentru a fi iubit si a te bucura de pretuire, intreaba-te daca lasandu-te obsedat de fiecare mica imperfectiune ajuta cu adevarat relatiile tale. 

Sper ca v-a fost de folos acest articol care, din dorinta de perfectiune a iesit atat de lung incat nu va fi citit de absolut nimeni. Oricum, daca vreodata veti avea nevoie de cateva informatii legate de acest subiect, veti sti unde sa le gasiti.

(1) Imaginea Reach, de James Jordan, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

(2) The Huffington Post, (acc. Nov 17, 2015), 14 Signs Your Perfectionism Has Gotten Out of Control, website: The Huffington Post .com

(3) Psychology Today (acc Nov 17, 2015), How Perfectionism Hurts Relationships, website: Psychology Today .com

(4) Psych Central (acc. Nov 17, 2015) OCD & Perfectionism, website: Psych Central .com

(5) Psych Central (acc. Nov 17, 2015), How to Live with an Perfectionist, website: Psych Central .com

Continue reading

ted talks

Femeile, Sexul Premarital si Fericirea

Daca esti o tanara femeie, e bine sa experimentezi suficient inainte de a te casatori. Cu cat mai mult, cu atat mai bine! Apoi devii matura, alegi ce este mai bun si vei fi fericita. Stiinta raspunde: Fals.

Probabil faci si tu parte dintre aceia care considera ca a experimenta inainte de casatorie, cu diversi parteneri sexuali este o idee buna. Logica pare sa sustina aceasta idee si cu logica nu te poti pune. Indiferent ce ne dicteaza logica, se fac studii, iar in lumea stiintifica adevarurile, cel putin uneori, par sa contrazica logica.

Generatia YOLO ("you only live once" - tradus: "ai o singura viata"), a instituit aceasta abordare a sexului premarital ce aproape ca a inceput sa tina de bunul simt comun: ai nevoie sa iti cunosti optiunile, inainte de a lua decizia. Traim intr-o societate de tip "piata", in care totul se contracteaza, se negociaza, si se anuleaza cand satisfactia mutuala nu isi mai gaseste locul in respectiva relatie... comerciala.

Iubirea a devenit si ea un loc in care ne manifestam aceasta mentalitate de pietari. Data viitoare pot sa iau din alta parte, daca nu mi-ai oferit ce asteptam din partea ta. Simplu, nu-i asa? In acest articol va voi prezenta doua studii care par a sugera lucruri diferite, dar cu siguranta ne pot conduce la anumite concluzii.

In esenta lor, cele doua studii afirma astfel:

• Femeile fericite sunt si satisfacute sexual. Nu este clar insa daca, la femei, fericirea vine prin intermediul sexualitatii. Este posibil ca tocmai fericirea sau capacitatea de a fi fericita in cuplu, sa fie sursa satisfactiei sexuale.

• Femeile care experimenteaza sexul premarital, au mai putine sanse sa devina fericite in cuplu. Studiul respectiv, care pare a contrazice logica, afirma ca sexul premarital cu parteneri multipli este riscant daca o femeie cauta o relatie de cuplu fericita.

Concluzii?

Puse cap la cap, cele doua studii par a afirma urmatorul lucru: femeile care nu au o experienta de explorare sexuala inainte de casatorie, nu doar ca sunt mai fericite in cuplu, dar sunt si mai satisfacute sexual. Altfel spus, aceasta asa zisa preocupare de "prospectare a pietei", este, cel putin la femei, cu totul lipsita de sens -- din moment ce rezultatul este o satisfactie maritala modesta sau inexistenta.

Speculatiile pot fi fara de sfarsit. Iata doar cateva dintre acestea:

• Femeilor obisnuite sa schimbe partenerii le vine mai usor sa se gandeasca la alte optiuni si se tem mai putin de despartire, care poate fi o adevarata sperietoare pentru cele care nu au trecut prin asa ceva. Despartirea nefiind o alternativa pentru cele ne-experimentate, ele vor cauta alte solutii pentru nefericirea lor.
• Femeile care nu au avut parte de foarte multa experienta sexuala premaritala, beneficiaza de repere morale mai ferme, lucru care le constrange sa descopere fericirea in alta parte, de exemplu in relatii, hobby-uri, sau in propria viziune asupra vietii, care are o deosebita importanta in capacitatea cuiva de a fi fericit.
• Femeile care nu au avut parte de experienta sexuala premaritala, nu au termen de comparatie, prin urmare, tind sa aprecieze ceea ce li se ofera si sa se multumeasca cu putin.
• Barbatii apreciati fie si pentru putina satisfactie sexuala pe care o ofera, tind sa isi depaseasca limitele si sa ofere din ce in ce mai multa satisfactie sexuala partenerelor lor multumite oricum. 
• Este cert faptul ca barbatii au nevoie de o astfel de validare din partea sotiilor pentru a performa. Este mai probabil ca o femeie care a invatat sa "prospecteze piata", adica sa fie nemultumita si sa priveasca cu coada ochiului in alta parte, nu va reusi sa ofere partenerului ei o validare adecvata.

Se poate concluziona ca in relatiile intime, cei caracterizati de un sistem cognitiv deschis privesc alternativele noi cu interes si le evalueaza permanent, cauta informatii pentru a gasi o alternativa mai buna, chiar daca sa zicem, sunt deja intr-un cuplu. Cred ca pot fi recunoscuti dupa interesul activ, curiozitatea si entuziasmul pe care il manifesta fata de alti posibili parteneri si, posibil, fata de oameni si oportunitati noi din viata lor.

Cei caracterizati de un sistem cognitiv inchis, se disting prin interesul pentru imbunatatirea relatiei sau situatiei actuale si anxietatea fata de tot ceea ce este nou si strain relatiei. Adesea ei raman in relatia respectiva chiar si in situatii de criza. 

Probabil fiecare dintre noi are in viata sa domenii pe care le trateaza intr-un mod caracteristic sistemelor cognitive inchise (multumindu-se cu putin) si domenii pe care le trateaza intr-un mod caracteristic sistemelor cognitive deschise (explorand permanent noi alternative). (Fragment din blogul Carnavalul Gandurilor, articol: "Eu cu cine votez?", autor: Marius Iftimie)

Ce credeti despre aceste studii? Sunteti pentru sau impotriva relatiilor premaritale? Va influenteaza aceste studii conceptiile si convingerile personale? Puteti sa lecturati articolele respective accesand linkurile din bibliografie.

(1) Imaginea Happiness is Dyed White, de Artetetra, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Daily Mail Online, (acc. Nov 13, 2015) Women who don't sleep around before their wedding have happier marriages, website: Daily Mail .co.uk
 
(3) Live Science, (acc. Nov 13, 2015), For Women, Sex and Happiness Go Hand in Hand, website: Live Science .com

(4) Zamfir, C. (1990); Incertitudinea. O perspectiva psihosociologica; editura Stiintifica, Bucuresti

Continue reading

sexualitate

Complexul #Colectiv

Romania in deriva, labila si tensionata, ca un pacient paranoid. Toti sunt corupti, indiferenti si criminali, iar noi suntem vulnerabili. Ce este de facut? Am putea sa lovim in toate directiile?

Initial, politica era pentru parinti. Cei tineri erau ocupati cu munca, iubirea, joaca si distractia, ca toti tinerii. Pana cand, intr-o zi, si-au dat seama ca, ei bine... coruptia ucide. Initial, totul a parut o gluma. Inceputul incendiului parea o parte din show. Telefoanele de SOS, pareau niste farse. Iar victimele iesite din infernul de la Colectiv le-au parut unora niste petrecareti de Halloween, bine costumati.

Apoi focul s-a stins, fumul s-a ridicat iar iluziile s-au risipit. Am inceput sa vedem ce ni s-a intamplat de fapt si ne-am dorit explicatii. Nu ne-a trebuit mult sa intelegem ca toata povestea este legata de acelasi fir ce leaga toate povestile din Romania, de-acum, de zeci de ani.

Iar acel fir poate fi definit sub forma catorva certitudini. Iata-le: "Eu sunt vulnerabil. Toti sunt corupti.Viata este cruda." Se dovedeste ca schimbarea pe care a adus-o dezastrul de la Colectiv nu a constat atat in anxietate cat in furie, in disponibilitatea de a ne ridica impotriva sistemului.

De la traume suferite si pana la complicatii psihologice drumul nu este foarte lung. Dimpotriva, dezvoltarea patologiei psihice este calea usoara, am putea spune. Apare incidentul trumatic, suferim, tragem niste concluzii emotionale iar in cele din urma se formeaza complexul ce tinde sa se extinda, sa acapareze si sa reduca, sa simplifice activitatea psihica, la un singur gand, la o singura emotie, la o singura reactie.

Am ajus sa fiu convins ca exista riscul ca o intreaga societate sa fie uneori cuprinsa de astfel de manifestari patologice. Societatea, ca un pacient paranoid. Observ zilele acestea cat de putina incredere mai avem in politicieni, si, in general, in toti cei care ar vrea sa ne conduca. Societatea este bulversata de evenimentele in care si-au pierdut viata un numar de victime mereu in crestere. Instabilitatea este si aceasta in crestere iar institutiile sunt paralizate. Haos!

Psihanalistii au fosti probabil primii care au vorbit despre notiunea si fenomenul de complex psihologic. Freud, Jung si Adler au cochetat cu explicatii ale unor comportamente patologice care se bazau pe conceptul de complex psihologic. Dar ce este un complex?

O definire interesanta a acestei notiuni o face Carl Jung, care vorbeste despre complex ca despre o structura psihica alcatuita din reprezentari mentale, emotii si comportamente care pot ajunge sa domine intreaga activitate psihica a persoanei afectate de patologie.

Esenta complexului este mentala, cognitiva, desi manifestarea sa cea mai pregnanta, vizibila, este emotionala. Ideile fixe reprezinta componenta cognitiva a complexului. Astfel, exista si au fost puse in evidenta mai multe tipuri de idei fixe de unde si denumirea: complex de persecutie, complex de grandoare, complexul erotic, complexul de inferioritate, etc.

Cand complexul este "zgandarit", adica cand anumiti stimuli exteriori sunt perceptuti de pacientul respectiv, manifestarile devin foarte greu de controlat, foarte pregnante si incarcate emotional, comportamentul devine unul iesit din limitele normalitatii, isteric, agresiv, sau poate de retragere, de evitare, etc.

Din pacate, odata cu trecerea timpului, complexul tinde sa "se extinda", in sensul ca din ce in ce mai multe lucruri, din ce in ce mai multi stimuli sunt asociati de mintea pacientului respectiv cu gama de preocupari a complexului sau. Asa se ajunge ca fiecare floare sau fiecare pasare, fiecare obiect neutru, sa ii aminteasca acestuia de problema sa nerezolvata.

Sa-mi fie iertat, dar observ la multi dintre membrii societatii o astfel de extindere a complexului care ii domina. S-ar putea sa fie un complex de persecutie. De ce de persecutie? In acest tip de complex, se observa temerile irationale ale unui subiect, legate de faptul ca ceilalti sunt responsabili de esecurile sale, subiectul fiind convins ca acestia comploteaza impotriva sa.

Lipsa de incredere si fricile ating cote neobisnuit de mari in cazul tulburarii de personalitate de tip paranoid si in cazul schizofreniei paranoide, si s-ar putea sa ne caracterizeze si pe noi uneori, sub forma mai comuna a anxietatii si a tuburarilor asociate.

Si totusi, amintiti-va ca fiecare dintre noi este responsabil pentru faptele sale si numai ale sale. Nimeni nu este perfect, desi putem tinde catre mai bine. Necazul si teama nu ar trebui sa ne determine sa distrugem tot ce am construit pana acum, prin eforturi si sacrificii. Vinovatii vor fi trasi la raspundere. In plus, avem fiecare dintre noi lectii importante de invatat Nu este de ajuns?

(1) Imaginea Fantana cu Candele imi apartine, si se afla sub licenta CC BY-SA 2.0

(2) Jung, C., (2005), Opere complete, vol. 3, Psihogeneza Bolilor Spiritului, editura Trei

Continue reading

social

Revolutie, Nu Somn

Traim intr-o societate corupta si nesigura. Dovezile ies la lumina pe neasteptate si ne determina sa iesim in strada. Revolutiile, ca si distractia, se fac noaptea. Ziua suntem "zombi". 

Odihna este una dintre componentele principale ale stilului de viata, alaturi de alimentatie si miscare. De fiecare data cand suntem afectati de stres psiho-emotional, apar si dereglarile acestor trei componente, iar patologia psihica, in sine, se reflecta in special in alterarile stilului de viata.

Fie ca dormim prea putin, fie ca dormim prea mult, astfel de manifestari sunt indicii destul de fidele ale suferintei emotionale prin intermediul carora se exprima trairile subiective. Referirile la dinamica somnului sunt prezente in numeroase criterii de diagnostic, cum ar fi in special cele de diagnosticare a depresiei, cand somnul tinde sa devina fie prea putin, fie prea mult.

In ziua de azi, nu prea mai intelegem care este rolul somnului in evolutia starii de sanatate fizica si psihica, obiceiurile privind ora de culcare devin destul de riscante si oamenii, mai curand decat pe odihna, pun pret pe activitatile pe care le-am putea realiza in timpul cand ar trebui sa ne odihnim: studiu, munca, revolutii, si, desigur, distractie.

Cu toate acestea, numeroase studii si opinii avizate stabilesc legaturi dintre cele mai neasteptate intre odihna si, spre exemplu, puterea vointei, fericire sau capacitatea de a mentine o dieta. Ei bine, nu este atat de greu de inteles de ce un program haotic de odihna influenteaza atat vointa, cat si fericirea sau capacitatea de a tine o anumita dieta.

Si pentru ca traim intr-un univers interactionist, sinergic, in care elementele se influenteaza reciproc, in care cauzele au efecte iar efectele devin cauze, la randul lor, se poate afirma ca daca tulburarile emotionale produc insomnia, ei bine, si insomnia devine mai apoi cauza a numeroase dificultati de integrare si perturbari ale capacitatii de a raspunde solicitarilor societatii.

Totul functioneaza pe principiul bulgarelui de zapada, iar cand bulgarele ce se rostogoleste pe panta incarcata de zapada, va ajunge jos, probabil ca ne aflam deja in depresie. M-am gandit ca o sinteza a cercetarilor legate de somn si insomnie este mai usor de lecturat si retinut, prin urmare, iata, ce ar trebui sa stiti despre acest subiect.

Stiati ca?

• Somnul intrerupt este la fel de rau pentru sanatatea psiho-emotionala ca si lipsa somnului. Subiectii unui experiment, al carui somn a fost perturbat si intrerupt, s-au dovedit a fi pe timpul zilei mai putin energici, mai putin empatici si mai putin prietenosi. Ar putea fi aceasta o parte a cauzalitatii in depresia post-partum?

• Cei care sufera de insomnie obisnuiesc sa foloseasca alcoolul pentru "a-si trata problema" insa sfarsesc prin a deveni dependenti de alcool. In plus, odata cu dezvoltarea tolerantei la alcool, dispar si efectele presupus benefice pe care acesta le-a avut initial, in inducerea relaxarii si a somnolentei

• Atat prea putin somn cat si prea mult somn reprezinta ambele un risc pentru dezvoltarea patologiei de tip cardio-vascular. Astfel de tulburari ale somnului par sa duca la depunerea excesiva de calciu pe peretii vaselor sanguine, de unde si riscul cardio-vascular.

• Somniferele, desi continua sa castige in popularitate, s-au dovedit a fi incapabile sa ne vindece de insomnie. In plus, acestea, conform studiilor, maresc riscul decesului, in special la insomniacii varstnici.

• Insomnia este mai frecventa la femei decat la barbati, fiind pusa pe seama hormonilor, desi nu exista date clare in acest sens. Se presupune ca toate perioadele din viata femeii in care exista schimbari hormonale, pot sa mareasca incidenta insomniei: sarcina, menopauza, etc.

• Insomnia Fatala Familiala, este o forma genetica, rara, de insomnie care poate duce la moartea pacientului respectiv. O mutatie genetica este cauza imposibilitatii de a adormi si se manifesta prin oboseala si tremurat, precum si halucinatii. Daca pacientul adoarme o ora pe noapte, somnul ii va fi pertubat de vise extrem de vii. Excluzand aceasta forma extrema de insomnie, riscul de a muri de insomnie pare sa fie unul limitat.

• Deprivarea de somn are efecte bizare asupra capacitatii de a exprima emotii pozitive. Astfel, dupa o noapte de nesomn, o persoana nu reuseste sa trasmita emotii pozitive prin expresia fetei. De asemenea, persoanele aflate in aceasta situatie, nu reusesc sa detecteze emotiile pozitive la ceilalti, interpretand expresia persoanelor fericite ca fiind neutra, iar expresiile neutre interpretandu-le drept negative.

• Avem nevoie de mai putin somn, dupa varsta de 60 de ani. De aici, numerosi varstnici iau drept insomnie dificultatea lor de a dormi 8 sau 9 ore pe zi, si, prin urmare o trateaza cu medicamente.

• Perioadele lungi de lucru in ture de noapte pot avea un impact negativ asupra sanatatii, marind cu ~10% riscul dezvoltarii unor boli cardio-vasculare sau a cancerului pulmonar. Desigur, putem sa ne intrebam daca e vorba de lipsa somnului si pe timpul zilei, spre exemplu, sau despre cresterea numarului de tigari fumate in turele de noapte. 

•  Si da, oamenii fericiti dorm suficient de mult! Nu se stie insa daca somnul produce aceasta fericire sau daca cei fericiti tind sa isi respecte programul de odihna.Personal, inclin sa speculez faptul ca ambele ipoteze sunt la fel de adevarate.

 

Dar cum luptam cu insomnia?

Asa cum s-a observat in cele de mai sus, insomnia nu poate fi vindecata cu ajutorul medicamentelor hipnotice care, in plus, maresc riscul decesului. Ce este de facut? Exista dovezi cu privire la eficienta psihoterapiei in ce priveste insomnia. Spre exemplu modalitati de interventie precum tehnicile de relaxare sau restructurarea cognitiva, sunt convins ca pot juca un rol major in ameliorarea acestei probleme.

Personal, in discutiile pe care le-am avut cu persoanele care sufera de insomnie, am avut ocazia sa observ anumite convingeri dezadaptative cu privire la cat de sigura este aceasta lume, in care, pare riscant sa adormi. Afirmatiile pozitive sunt in masura sa ne ofere, macar pentru cateva clipe, inainte de a adormi, iluzia acestei sigurante, caci nici "prea constient" nu e bine sa fii -- o doza de auto-iluzionare pare necesara pentru a ramane normali din acest punct de vedere.

S-a vorbit de asemenea despre ritualurile securizante de inainte de culcare, cum ar fi vizionarea de filme de groaza sau pline de suspans (ACEASTA ESTE O GLUMA!!!). Daca suferiti de insomnie, ar fi poate mai util sa ascultati o muzica de relaxare si sa urmariti un episod de Travel Channel, decat sa priviti cele mai intunecate stiri despre coruptie / dezastre / revolutii, mai ales daca aveti si alte lucruri de facut decat sa iesiti in strada pana la ora 3 noaptea.

Alimentatia, caci mesele pot fi abundente, condimentate si luate la ore nepotrivite, pare a avea si aceasta o importanta. De asemenea, tineti cont de ambianta fizica a somnului. Incercati sa evitati camerele prea luminate sau situate in zone zgomotoase. Va puteti crea un "rezervor" de somn, prin intermediul caruia sa recuperati in weekend ce ati pierdut pe timpul saptamanii. Conteaza! In plus, somnul de dupa-amiaza "napping", limitand perioadele de veghe, pare sa fie mai eficient in conservarea energiei psihice decat un somn mai lung pe timpul noptii.

La romani, conform unui studiu online, comandat de Studio Moderna, problemele de somn apar la unul din patru persoane chestionate. Numai 13% dintre noi parem a avea un somn excelent. O problema majora pare a fi adormirea, care la unul din cinci romani ce au participat la studiu, survine abia dupa jumatate de ora de eforturi.

Pe poteci, spre inima ta. Aceasta este o emisiune difuzata pe un canal local din Brasov. Va recomand toate episoadele! In special daca aveti probleme cu insomnia!

(1) Imaginea Insomnia, de Flo, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) Live Science (acc. Nov 05, 2015), Talk Therapy May Be the Treatment for Insomnia, website: Livescience .com

(3)  Live Science (acc. Nov. 05, 2015), Hit the Sack! People Who Get a Good Night's Sleep are Happier, website: Livescience .com

(4) Live Science (acc. Nov. 05, 2015), Fitful Sleep is Worse than Staying Awake, website: Livescience .com

(5)  Live Science (acc. Nov. 05, 2015) Poor Sleep May Increase Heart Disease Risk, website: Livescience .com 

(6) Live Science (acc. Nov. 05, 2015), The Spooky Effects of Sleep Deprivation, website: Livescience .com

(7) Elsevier, (acc. Nov. 05, 2015), Rotating Night Shift Work Can be Hazardous for Your Health, website: Elsevier .com

(8) Garbo, (acc. Nov. 05, 2015), Unul din Patru Romani au Probleme cu Somnul, website: Garbo .ro

Continue reading

stres

Cand Nu Mai Merge si Asa

Incendiul de la clubul Colectiv, ca un atentat indreptat impotriva viitorului Romaniei. Ies la iveala neregulile si regulile facute pentru a fi incalcate. Ce a inseamnat pentru tine acest eveniment?

La doua zile de la teribilul incendiu care a avut loc la clubul Colectiv din Bucuresti, incerc sa fac un inventar al celor mai insemnate implicatii. Ma gandesc ca efectele evenimentului asupra societatii, in general si asupra fiecaruia dintre noi sunt acelea care conteaza cel mai mult, dincolo de durerea pe care nu avem cum sa nu o traim alaturi de familiile celor pieriti sau nenorociti pe viata, la Colectiv.

• Anxietatea. 

Da, intelegem acum cat de fragila este existenta umana si cat de putin suntem de pregatiti in fata evenimentelor fatalitatii. Mamele care aveau probleme cu ingrijorarea excesiva probabil ca acum vor fi si mai "problematice", mai ales ca au argumente serioase in sprijinul anxietatii lor. Chiar si copiilor carora le venea greu sa iasa si sa socializeze le va veni acum mai greu sa isi depaseasca limitele. Probabil ca aceasta anxietate ne va face putin mai izolati, mai retrasi, mai putin... colectivi.

• Intelepciunea. 

Sunt multe lucruri pe care le-am putea invata dintr-un astfel de eveniment. Tocmai datorita anxietatii despre care vorbeam mai sus, daca vom dori totusi sa ramanem fiinte sociale si sa ne petrecem, in continuare, timpul liber in mijlocul semenilor nostri, probabil ca multi dintre noi vor incepe sa se preocupe de aspectele practice ale realitatii, dincolo de entuziasmul pur care ne pune in miscare si ne apropie. E posibil? Care sunt riscurile? Ce se poate intampla daca ... Iata un tip nou de intrebari pe care, probabil ca le vom auzi mai des in perioada urmatoare.

• Profetiile auto-indeplinite. 

S-ar putea sa ne preocupe mai mult, cel putin pe unii dintre noi, si fenomenul profetiei auto-indeplinite. In psihologia sociala, profetia auto-indeplinita este un fenomen psihosocial bazat pe puterea credintei, care ne arata cum, pornind de la o falsa definire a unei situatii, ajungem la un comportament specific ce contribuie decisiv la indeplinirea credintei initiale, fie aceasta si una falsa. Suntem niste victime ale sistemului?Daca ramai in Romania esti "ars"? "Focul care ma arde pe mine, pe tine te aduce la viata"? Mantras of War? Goodbye to Gravity? Iata cateva aspecte ce scapa intelegerii noastre desi coincidentele sunt putin cam stridente.

• Solidaritatea. 

Este poate unul dintre cele mai frumoase aspecte implicate intr-o situatie de criza. Suferinta aproapelui ne aminteste ca suntem oameni, ca am putea sa fim si noi, oricand in situatia celuilalt si ca nu putem sa ramanem indiferenti. Am vazut zilele acestea oameni obisnuiti, care, in mod normal, nu ies in evidenta cu nimic dar care iti umplu ochii de lacrimi prin gesturile lor nobile de implicare in salvarea unor necunoscuti. Ai fi crezut cat de oameni putem fi?

• Furia. 

Si da, suntem furiosi. Suntem furiosi pentru ca intelegem cat de iresponsabili sunt cei care au pretentia ca se ocupa de noi, de nevoile noastre, de nevoile copiilor nostri. Intelegem ca in spatele acestor fapte nu se afla decat lacomia si superficialitatea si ca nu le pasa decat de ei, de buzunarul lor. Nimeni nu pare a se gandi mai departe de ziua de azi si mai departe de propriul buzunar. Iar asta ne supara. Avem despre ce sa scriem cantece rock...

• Masurile sociale. 

Iar daca ne ingrijoram si daca ne apuca furia, s-ar putea sa incepem sa ne gandim ce am putea face concret. Se dau ordine, sa face tam-tam, se pleaca la controale. Sunt niste legi facute pentru a fi incalcate, dar acum incepem sa intelegem ca ele s-ar putea sa existe pentru alt motiv decat acela de a avea ce sa incalcam. Nu cred ca occidentalii ne sunt superiori la acest capitol. Cred insa ca au mai multa experienta decat noi. Incepem sa avem si experienta. Tot patitu-i intelept!

• Profesionalismul. 

Ne-a impresionat mobilizarea atator profesionisti, a medicilor, a pompierilor, a psihologilor, a politistilor, a jurnalistilor, si incepem zilele acestea sa apreciem contributia lor la viata comunitatii, cu mai multa sinceritate, cu mai multa incredere. E un moment bun pentru a intelege ce inseamna un profesionist si cat de mult respect ii datoram. Ce este mai frumos decat sa vezi pe cineva care se pricepe la ceea ce face, care face bine ceea ce se asteapta din partea sa?

Si ar mai fi ceva. S-ar putea sa va fie usor sa cadeti in capcana invinovatirii victimelor. Se spune ca nu e intamplator faptul ca li s-a intamplat tocmai celor de la Colectiv. Ca ei sunt cei imbracati in negru, care obisnuiesc sa bea si sa fumeze iarba. Nu stiu daca este asa, si nu stiu daca putem generaliza, insa am avut ocazia zilele acestea sa imi amintesc ca a fi rocker inseamna mai mult decat atat. 

E greu sa gasesti prietenii mai stranse si mai frumoase decat acelea dintre rockeri. Puteti sa le spuneti cum vreti voi (...) dar nu ii puteti invinui de faptul ca nu sunt oameni sau ca nu stiu sa fie prieteni, fie si asa, uniti impotriva sistemului. Am fost si noi la fel, nu-ti mai amintesti?

(1) Imaginea  Color Changing Candles, de Mararie, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

Continue reading

timp liber