Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

marți, 17 noiembrie 2015

Paradoxul Perfectionistului

Nimeni nu este perfect iar asta... te va duce la depresie. Ai standarde atat de inalte incat toata lumea le incalca in mod sistematic, inclusiv tu. De aici se naste paradoxul perfectionistului. Care este acesta?




Iti doresti sa fii mai bun. Atat de bun incat sa devii de neinlocuit. Imi amintesc ca la un moment dat, aveam eu insumi aceasta deviza personala: "Nu esti de neinlocuit. Devino!". Intre timp am inlocuit-o cu mai realistul "Oricine este bun, oricine se implica."

Ca o sinteza a cunostintelor despre perfectionism, voi cauta in acest articol sa ating cateva puncte esentiale legate de acest topic: 1. cum recunoastem un perfectionist 2. cum afecteaza perfectionismul relatiile, 3. ce poti face pentru (ironic, nu-i asa?) a tine perfectionismul sub control si 4. cum gestionezi perfectionismul unui partener.

Indiferent in ce aspect al vietii se manifesta perfectionismul tau (aspect fizic, profesie, casnicie, sau toate la un loc), e bine sa stii ca... nimeni nu este perfect iar asta te va duce la depresie, aproape sigur. Exista aici un paradox al perfectionistului depresiv: vrei atat de mult sa fii perfect si sa fie perfecti si cei din jur, incat sfarsesti prin a fi cel mai imperfect om dintre toti cunoscutii tai.

Daca sunteti obisnuiti cu imaginea perfectionistului care realizeaza lucrurile intr-un mod meticulos si atent, care face lucrurile ca nimeni altul, care obtine rezultate frumoase prin intermediul eforturilor sale de a fi tot mai bun, mai ganditi-va o data!

Din pacate, tristul adevar este ca perfectionismul si depresia merg mana in mana, perfectionismul oferind depresiei nu doar o scuza "rezonabila", ci si un intreg teren pe care depresia, dar si alte tulburari psihice, se fundamenteaza. 

In sensul paradoxului despre care vorbeam mai sus, uneori poti recunoaste un perfectionist dupa dezordinea absoluta in care traieste, dupa falimentul sau profesional, dupa cat de singur este, chiar dupa dependentele sale. Acesta poate sa devina destinul unui perfectionist care, extenuat si paralizat de propriile sale aspiratii si extenuand pe toata lumea cu ele, sfarseste prin a deveni un... esec perfect.

Portret de Perfectionist


Pana sa ajunga la acest nivel suprem de perfectionism, iata insa cateva semne care l-ar putea trada:


  • Isi doreste sa-i multumeasca pe ceilalti, inca din copilarie, cand i-au fost impuse anumite standarde.
  • Stie ca perfectionismul il raneste dar considera ca este pretul pe care il platesti pentru succes.
  • Amana foarte mult lucrurile fiindca isi doreste sa iasa perfect si sfarseste prin a nu le mai duce la finalizare.
  • Este foarte critic cu persoanele din jurul sau, aceasta fiind o forma de a respinge tot ceea ce nu satisface propriile standarde.
  • Evita riscul pentru ca ii este greu sa accepte ca ar putea sa esueze. Considera ca daca nu iesi primul, atunci nu are rost sa mai participi.
  • Nu reuseste sa se deschida in fata celorlalti pentru ca se teme ca va fi respins sau considerat slab si imperfect, lucru care, crede el, i-ar ameninta relatiile.
  • Vaneaza si devine obsedat de fiecare mica greseala a sa ori a celor din jur, ceea ce il aseaza adesea in mijlocul unor crize existentiale sau/si relationale.
  • Ia personal lucrurile, replicile, gesturile, considerand ca orice are legatura cu el, si neacceptand ca exista si alte posibile explicatii.
  • Cand este criticat devine extrem de defensiv, intr-o incercare disperata de a-si conserva stima de sine, fragila.
  • Manifesta o continua insatisfactie privind propriul nivel de auto-realizare ceea ce il determina sa faca eforturi pentru a ajunge la o satisfactie ce nu va fi atinsa vreodata.
  • Manifesta o neliniste cu privire la faptul ca ceilalti i-ar putea clasa in randul celor mediocri si lipsiti de importanta.
  • Poate trai scurte momente de relaxare si "implinire" atunci cand observa ca ceilalti au dat gres intr-un fel sau altul, ori nu au reusit ce si-au propus.
  • Este nostalgic in ce priveste anii de scoala, cand totul era cuantificabil iar el era elevul preferat al invatatoarei. Se pare ca azi succesul se obtine in cu totul alt mod.
  • Este macinat de sentimente de rusine sau vinovatie, ca urmare a incapacitatii de a-si satisface propriile standarde irationale pe care le considera a fi necesare si impuse de ceilalti.

Perfectionismul si Relatiile


In relatii, prezenta perfectionismului este usor de depistat prin intermediul "Efectului de Roller Coaster" pe care acesta il imprima relatiilor. Emotiile perfectionistului par a oscila intre doua extreme la fel de intense, asemenea unui trenulet dintr-un parc de distractii. Perfectionistul poate sa fie extrem de fericit si usurat, pentru scurte perioade de timp, sau foarte nefericit si in agonie.

Relatiile sale devin astfel extenuante si extrem de instabile, marcate de conflictualitate si adesea de pauze destul de lungi in comunicare sau chiar de separare partiala/temporara. Asteptarile nerealiste, cum ar fi aceea ca partenerul, sa stie ce nevoi ai fara a i le comunica, sa faca primul pas chiar daca nu isi doreste, sau sa isi asume punctul tau de vedere "din iubire", fac relatiile cu perfectionistii destul de dificile.

Ei insisi se afla adesea blocati intre standardele lor si realitate, ajungand sa se complaca intr-o stare de amortire pe termen lung. In replica, partenerii lor pot deveni total refractari la dorintele lor, in semn de protest, alegand despartirea sau separarea. De ex. in cuplurile perfectionistilor se ajunge adesea la odihna in camere separate.

Pentru partenerul unui perfectionist, senzatia predominanta este aceea ca nimic din ceea ce face nu este suficient de bun in ochii celuilalt. Faptul ca anumite detalii devin mai importante decat relatia in sine nu face decat sa scurt-circuiteze relatia. Stiti vorba aceea "diavolul se afla in detalii".

Se poate vorbi deci nu doar de perfectionism ci si de negativism, de obisnuinta de a ignora toate aspectele pozitive ce raman in background, sterse, pentru a scoate in evidenta acel detaliu imperfect care capata o importanta disproportionata. In plus, se poate vorbi despre un soi de militarism, sau "militareala" daca suna mai bine asa -- numai regimul militar, cu regulile sale stricte, ce nu suporta vreo abatere, mai seamana cu relatia ta cu un perfectionist. Nu esti prea mic pentru un razboi atat de mare?

Din pacate, in trenuletul suspendat, in calitate de pasageri, se afla si copii, care sunt nevoiti sa suporte acest regim descumpanitor si bulversant. Intrebati-va ce ar putea sa invete ei din acest roller coaster si cum ii vor ajuta mai tarziu, in viata si in propriile relatii, conceptiile dezvoltate in copilarie! Alegerea auto-izolarii sau a relatiilor pasagere, din teama ca relatiile "serioase" vor fi precum a parintilor, ar putea fi doar cateva dintre consecinte. O alta consecinta posibila este mostenirea perfectionismului.

Se poate trai cu un perfectionist?


A trai cu un perfectionist poate parea o misiune la fel de imposibila ca si aceea de a trai cu un psihopat. Cu toate ca perfectionistul nu isi gaseste satisfactia in a te face sa suferi, precum psihopatul, efectul comportamental poate parea insa oarecum similar. Si pentru ca fiecare dintre noi tine la anumite standarde, si este deci perfectionist intr-o anumita masura, iata cateva masuri pe care le puteti avea in vedere:

  • Incearca sa intelegi pe ce se bazeaza comportamentul sau. Priveste-l cu iubire si compasiune.
  • Comunicarea este secretul oricarei relatii reusite. Fa-ti timp sa il asculti si sa fii ascultat.
  • Nu lua personal crizele sale. Acestea au la baza foarte multa vulnerabilitate si indoiala de sine.
  • Tine-i piept si fixeaza anumite limite de bun simt.
  • Impartaseste-ti sentimentele. Spune-i cand comportamentul sau te raneste.
  • Ofera-i timp si notificari constante in legatura cu schimbarile. Perfectionistii au nevoie de structura, de rutina si organizare.
  • Critica-l intr-un mod delicat si diplomatic. Au un ego fragil si este deci foarte sensibil la asa ceva, avand tendinta sa ia totul personal.
  • Nu te focaliza pe aspectele negative, incearca sa adopti o atitudine de incurajare si gratitudine.
  • Ai multa rabdare cu el!
  • Permite-i sa isi etaleze unele dintre capricii si ciudatenii, fii tolerant. Daca nu raneste pe nimeni, permite-i sa impacheteze tricourile "cum trebuie".
  • Invita-l sa va distrati impreuna dar nu uita ca are anumite treburi ce nu suporta amanare.
  • Ajuta-l sa faca anumite compromisuri si sa inteleaga ca exista mai mult decat o singura cale de a face lucrurile "corect".
  • Incearca sa negociezi standardele sale. De ex., daca esti de acord ca in bucatarie sa se faca curat dupa fiecare masa, convinge-l ca este suficient sa stergeti praful o data pe saptamana.
  • Urmareste si recunoaste progresele sale in lupta cu perfectionismul.

Din experienta proprie, pot spune ca a fost suficient sa negociez o singura data regula pantofilor de pe hol, pentru a obtine "putina neglijenta" din partea unei persoane dragi care suferea de perfectionism. Cred ca aceasta renegociere a fost o eliberare chiar si pentru ea!

Ce este de facut?

In final, iata cateva lucruri pe care le-ai putea face in caz ca esti tu insuti un perfectionist, atunci cand ajungi la concluzia ca perfectionismul tau nu te duce tocmai la succesul dorit ci mai curand catre esecul de care te temi atat de mult. Stii cum se spune "de ce ti-e frica, nu scapi!"

  • Priveste imaginea de ansamblu. Cand esti coplesit de toate aceste detalii care iti monopolizeaza timpul si iti consuma energia, aminteste-ti ca exista si alte lucruri importante. In imaginea de ansablu s-ar putea sa vezi si lucruri pozitive sau sa observi alte moduri de a face lucrurile, la fel de bine.
  • Observa-ti modul de a gandi. Gandurile neconstientizate care se desfasoara in mintea ta, fara a prinde de veste sunt acelea care te conduc la acest comportament dificil si extenuant pentru tine si cei din jur. Invata sa pui la indoala aceste certitudini. Oare chiar vei fi concediat daca se strecoara o greseala de ortografie in raport?
  • Indrazneste sa fii imperfect! Acesta este unul dintre reperele psihologiei adleriene si marturisesc ca m-a ajutat si pe mine foarte mult in lupta cu propriul perfectionism. Decat sa nu faci nimic de teama ca nu va fi perfect, mai bine sa avansezi din greseala in greseala!
  • Invata sa pierzi! Stiu, este frumos sa iesi pe locul 1. Dar viata este frumoasa si atunci cand participi si iti depasesti astfel propriile limite. Adevarata competitie este cea cu noi insine iar ceea ce conteaza este atitudinea, nu reusita finala. Daca ceea ce urmaresti este fericirea prin perfectiune, te privezi singur de micile bucurii care ti-ar putea hrani sufletul.
  • Cunoaste-ti prioritatile! Daca iti doresti sa fii perfect pentru a fi iubit si a te bucura de pretuire, intreaba-te daca lasandu-te obsedat de fiecare mica imperfectiune ajuta cu adevarat relatiile tale. 



Sper ca v-a fost de folos acest articol care, din dorinta de perfectiune a iesit atat de lung incat nu va fi citit de absolut nimeni. Oricum, daca vreodata veti avea nevoie de cateva informatii legate de acest subiect, veti sti unde sa le gasiti.









(1) Imaginea Reach, de James Jordan, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

(2) The Huffington Post, (acc. Nov 17, 2015), 14 Signs Your Perfectionism Has Gotten Out of Control, website: The Huffington Post .com

(3) Psychology Today (acc Nov 17, 2015), How Perfectionism Hurts Relationships, website: Psychology Today .com

(4) Psych Central (acc. Nov 17, 2015) OCD & Perfectionism, website: Psych Central .com

(5) Psych Central (acc. Nov 17, 2015), How to Live with an Perfectionist, website: Psych Central .com
Show comments
Hide comments

2 comentarii:

  1. Am citit acest articol atunci cand a fost scris si am avut impresia ca a fost scris pentru mine, ceea ce m-a facut sa-l citesc si recitesc iara, in final fiind de acord ca e posibil sa fie ceva adevar aici.

    Azi, recitindu-l, am realizat ca aici am folosit prima data "frana la aparitia culorii rosii a semaforului", insa nu m-am regasit deloc in el.

    Ma intreb daca e posibil sa ma fi schimbat asa mult in doar patru luni sau pur si simplu a reusit sa ma "scuture" si sa ma "trezeasca" la realitate.

    Imi dau seama ca a avut o importanta majora pentru mine si ma face sa cred ca nimic nu se intampla fara motiv.

    Multumesc mult! :)


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acest articol care mi-a părut greoi si, intr-un fel, oarecum perfecționist :)), mi-a fost amintit în numeroase rânduri, in discutiile despre blog, lucru care mă bucura nespus.

      În ce privește observația ta, ei bine, cred ca schimbarea nu ar trebui privită ca fiind ceva de neconceput. Dacă ea ar fi imposibilă, probabil ca multe lucruri ar deveni inutile și probabil ca eforturile pe care suntem dispuși să le depunem nu ar mai avea nicun rost.

      Mulțumesc ptr. Feedback! :)

      Ștergere