Universul Aprecierii

Am adoptat Valentine's Day si Halloweenul. Avem pretexte sa vindem si sa cumparam o multime de lucruri, sa organizam petreceri tematice de neuitat. Totusi, parem cu totii orbi fata de Ziua Recunostintei. Suntem oare... incompatibili cu asa ceva?

Americanii, in afara de sarbatoarea indragostitilor si de Haloween, mai au o sarbatoare despre care, s-ar parea ca nu prea vrem sa auzim... Cel putin sentimentul meu este ca romanii nu par la fel de interesati de aceasta, precum au fost interesati de celelalte doua "sarbatori de import". E vorba despre Ziua Recunostintei.

Chiar asa! Ce sa avem noi, romanii, in comun cu recunostinta? Trebuie sa fie o chestie exotica, pe care americanii ar trebui sa si-o tina pentru ei... Stilul nostru de viata, care ne permite sa ne plangem de toate cate exista, pare incompatibil cu recunostinta... Si ma gandesc eu, ca, probabil, de aceea nu am reusit sa remarcam existenta acestei sarbatori... Dar ce fac americanii de Ziua Recunostintei?

Ei bine, aparent, nu mare lucru. Inteleg ca este o sarbatoare care se petrece in familie si care presupune, fireste, a multumi pentru recoltele obtinute, fiind o sarbatoare de toamna si, nu in ultimul rand, este mentionat un curcan, ce nu ar trebui sa lipseasca din decor in aceasta zi speciala.

De fapt avem si noi romanii ceva similar Zilei Recunostintei pe care o sarbatoresc americanii - Ziua Recoltei. Similitudinea vine din conotatia agricola, dar si din perioada in care se sarbatoreste, adica toamna. Totusi, Ziua Recoltei nu este in niciun fel asociata cu recunostinta, iar acesta ar putea fi un efect al deceniilor de "materialism stiintific".

Importanta imi pare atitudinea pe care o promoveaza Ziua Recunostintei - aprecierea si recunostinta, care, asa cum afirma intelepciunea lumii, reprezinta o resursa in sine. Iata cateva aforisme din intelepciunea antica:

Gratitudinea nu este doar cea mai mare dintre virtuti, ci si originea tuturor celorlalte. Cicero

Gratitudinea este semnul sufletelor nobile. Aesop

Un suflet recunoscator este un suflet mare, ce atrage catre sine lucruri marete. Platon

In tot ce faci, ofera multumiri, caci aceasta este voia lui Dumnezeu in ceea ce te priveste. Tesaloniceni 5:18

Asadar, aceasta era parerea anticilor despre gratitudine, apreciere si recunostinta. Si astfel intelegem de ce poporul american a considerat de cuviinta sa instituie o sarbatoare  dedicata gratitudinii.

Psihologul Martin Seligman, fost presedinte al APA (American Psychological Association), scrie in una dintre cartile sale, despre modalitatile in care putem sa practicam recunostinta si gratitudinea in viata de zi cu zi. Voi vorbi despre asta mai jos. Acum va invit sa va lasati inspirati de acest videoclip. Schimbarea despre care vorbeste el nu ar fi posibila daca cei ajutati nu ar simti recunostinta!

Nu este intamplatoare aceasta preocupare la Martin Seligman, acela care a pus bazele curentului Psihologiei Pozitive. Acest curent, ce are drept preocupare fundamentala fericirea si obtinerea acesteia, pune un accent deosebit pe modul in care recunostinta afecteaza dispozitia afectiva si sanatatea.

Dar iata si cateva dintre modurile in care puteti practica gratitudinea:

>> Continuare Articol

(1) Imaginea Gratitude, de Ally213, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Gratefulness, (acc. Feb. 29, 2016), How to Practice Gratitude, website: Gratefulness

(3) Seligman, M., (2007), Fericirea Autentica. Ghid practic de psihologie pozitiva, editura Humanitas, Bucuresti

Continue reading

virtute

Jim Carrey ~ Top 5

Va invit la un articol-eveniment, in care sunt trecute in revista cele mai amuzante si mai interesante interviuri pe care le-a dat marele actor canadian Jim Carrey. Vizionare placuta!

Cu siguranta, cunoasteti cateva filme ale lui Jim Carrey si le-ati putea pune intr-un top ale celor mai amuzante pelicule pe care le-ati vazut vreodata. Totusi, acest top nu este cu sau despre filmele sale ci despre talk showurile la care a participat de-a lungul timpului.

Veti observa probabil o imagine mult mai apropiata de realitate a marelui actor canadian, caruia i se ofera oportunitatea sa fie el insusi, intr-o oarecare masura, sa vorbeasca despre ceea ce il preocupa cu adevarat. Totusi, veti observa ca, in spatele maimutarelilor, misterul nu este niciodata cu adevarat revelat... Oare este un mod de a ascunde ceva?

Poate ca va va uimi faptul ca "ceea ce il preocupa cu adevarat", reprezinta lucruri cel putin la fel de amuzante ca si filmele sale. De asemenea, s-ar putea sa regretati, o parte dintre voi, faptul ca, entertainerul Jim Carrey, nu ii permite omului Jim Carrey sa se manifeste in latura sa umana.

Concluziile le trageti singuri, acesta este topul meu al momentelor Jim Carrey.

Locul 5. Interviu in Canada, la Conan O'Brien.

Este un interviu in care Jim Carrey ne spune ce intelege el din spiritul canadian si despre umorul canadian, care este agresiv si lipsit de subtilitate, si poate sa semene destul de mult cu insultele, dar care este "salvat" de ceea ce se cheama "kidding face" - adica expresia persoanei care glumeste. De asemenea, Jim atinge un alt topic care le umple timpul canadienilor (probabil si americanilor), si anume rivalitatea canadiano-americana, care seamana putin cu rivalitatea noastra cu ungurii. Mie imi plac ungurii (am un prieten ungur), dar mai ales unguroaicele, insa nu aici am vrut sa ajung. 

Locul 4. Interviu la Rosie O'Donnell

Acest interviu al lui Carrey este opusul celui precedent si, daca ar fi sa fac un top al celor mai sincere si mai auto-biografice interviuri ale actorului, probabil ca s-ar situa pe primul loc. Vorbeste aici, mentionand despre rolul sau Grinch (How the Grich Stole the Christmas) despre cum intelege el spiritul Craciunului, ca si mod de a-ti afirma apartenenta.

Este atinsa si problematica copilariei sale, iar concluzia lui Carrey este ca, "toate problemele lumii ar fi rezolvate daca copiii ar fi facuti sa se simta speciali". Tot in acest interviu, actorul marturiseste cate ceva despre tehica pe care o foloseste in momentele sale vesele: incearca sa faca de fiecare data ceva socant, sa "tulbure lucrurile", si ulterior nici macar nu isi mai aminteste ce a facut. Cred ca asta spune ceva despre calitatile sale histrionice. 

Locul 3. Interviurile de la Tonight Show

In acest interviu, Jim Carrey apare cu o masca, pentru ca, spune el, a iesit la agatat si nu doreste ca femeile sa il placa pentru ceea ce are, ci doar pentru ceea ce este. Intr-un mod neasteptat, se ajunge la conceptiile actorului despre cele doua genuri "barbatii sunt de pe Marte iar femeile sunt de pe Venus", desi am impresia ca am mai auzit undeva aceeasi teorie. 

In al 2-lea interviu de la Jay Leno, Jim Carrey isi promova unul dintre filmele din seria Ace Ventura, transformandu-se literalmente in personajul respectiv. Jim demonstreaza astfel in cate feluri poate sa raspunda la intrebarea "Iti place sa lucrezi cu animalele?", dupa care vorbeste despre problemele sale de zi cu zi, cum ar fi catelul care latra chiar si cand pica frunzele din copac. "Omule, nu-mi spune ca nu am probleme!", se lamenteaza el.

Locul 2. Interviu la David Letterman

Interviul de pe locul 2 a fost oferit de Jim Carrey la emisiunea lui David Letterman si este unul dintre cele mai amuzante lucruri pe care le-am vazut vreodata. Initial, va veti intreba de ce vorbeste asa de greu, pana cand va veti da seama ca centura pentru exercitii abdominale este noua sa gaselnita care il "ajuta sa exerseze in timp ce da interviuri". Spre final, Jim canta doua piese de Craciun, dintre care unul seamana cu stilul lui Elvis, iar Jim spera sa faca vanzare cu el, dupa ce se termina discurile cu Elvis de pe piata.

Locul 1. Interviul cu urari de "La multi ani!", la David Letterman

Este un interviu care incepe relativ normal, pe cat de normal poate sa fie un interviu cu Jim Carrey, pana cand, la un moment dat, vine momentul urarilor de anul nou, iar Jim tine sa faca aceste urari si sa isi manifeste entuziasmul caracteristic acestei perioade din an, intr-un mod foarte personal, adica generand o isterie generala. Este un moment bun pentru a va tavali pe jos! Mai priviti o data videoclipul si nu-mi spuneti ca nu merita locul 1. 

(1) Imaginea Jim Carrey, de Bigotes de Gato, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

Continue reading

virtute

4 Mituri despre Furie

Este o perioada a anului in care domnii sunt chemati sa devina mai delicati si mai responsabili in relatie cu partenerele lor de viata. Ce ati spune de cateva sedinte de psihoterapie pentru controlul furiei?

As dori sa precizez, inca de la inceput un lucru de bun simt. Furia reprezinta o reactie normala in situatiile in care apare riscul de a pierde lucrurile care ni se cuvin, sau credem ca ni se cuvin, fie ca e vorba aici despre bunuri, pozitii, persoane sau atitudini manifestate de ceilalti fata de noi (Ex. respectul, loialitatea, etc)

Furia poate fi utila, si chiar este utila in anumite situatii, pentru ca ea ne pune in miscare, adica ne determina sa actionam pentru a impune anumite limite si a pastra ceea ce ni se cuvine. O persoana care nu reuseste sa lupte pentru ceea ce i se cuvine nu are nimic de castigat, nici macar intr-o societate care detesta pe cei violenti.

Totusi, asa cum spuneam, viata sociala a evoluat in directia marginalizarii celor care isi manifesta furia intr-un mod scapat de sub control, lucru care le aduce acestora numeroase dezavantaje: pierderea relatiilor sau a libertatii, reprezentand cele mai relevante dintre ele.

Iata cateva mituri legate de aceasta tema, care, din pacate, nu doar ca sunt raspandite in randul populatiei, la nivelul mentalitatilor, dar ne si mentin intr-o stare de dependenta fata de manifestarile agresive:

• Mitul nr. I - Nu ar trebui sa imi reprim furia. Este sanatos sa o exprim. Adevarul: este adevarat ca reprimarea furiei sau ignorarea acesteia este nesanatoasa, dar nici exprimarea sa agresiva nu este de preferat. S-a constat faptul ca exprimarea agresiva a furiei, ne face dependenti de acest mod de actiune, pentru ca are cateva beneficii pe termen scurt - de ex. faptul ca "bagati frica in ceilalti" sau castigati anumite batalii sau drepturi. Exprimarea agresiva a furiei e doar un antrenament, iar manifestarile voastre vor fi din ce in ce mai agresive, potrivit conceptiei ca agresivitatea trebuie sa fie direct proportionala cu dificultatea problemei. De asemenea, consecintele asupra sanatatii sunt deosebit de grave.

• Mitul nr. II - Furia, agresivitatea si intimidarea ma ajuta sa obtin respect si sa primesc ceea ce vreau. Adevarul: Puterea reala nu vine din terorizarea celorlalti. Oamenii s-ar putea sa se teama de dvs, dar nu va vor respecta daca nu va puteti controla sau nu puteti suporta opiniile diferite. Este util sa va dezvoltati compententele exprimarii asertive, prin intermediul psihoterapiei. Asertivitatea este un tip de comunicare ce presupune moderatia in exprimare, respectul pentru celalalt si capacitatea de a asculta. Astazi, argumentatia este metoda valorizata ca mod de rezolvare a conflictelor, de convingere si influentare.

• Mitul nr. III - Nu ma pot controla! Furia nu este ceva ce poti controla.  Adevarul: Nu putem controla evenimentele si situatiile vietii, insa furia si modul cum o exprimati, poate fi controlata. Este important sa va propuneti acest lucru si sa va pregatiti pentru astfel de momente din timp, oferindu-va alternative social acceptate. In plus, este nevoie sa acceptati ca in viata mai si pierdem, si cu toate acestea, avem resurse uriase de partea noastra pentru a obtine sau cel putin pentru a supravietui cu noua situatie. 

• Mitul nr. IV - Administrarea furiei consta in reprimarea acesteia.  Adevarul: A nu te enerva niciodata, este un ideal lipsit de realism. Furia este normala si va surveni indiferent cat de mult incercati sa o suprimati. Administrarea furiei este legata mai curand de constientizarea nevoilor si dorintelor, a vulnerabilitatilor, care se ascund in spatele furiei dvs. De asemenea, administrarea furiei presupune si identificarea unor modalitati constructive si acceptate social de a lupta pentru ceea ce va doriti sau, dimpotriva, de a accepta ceea ce nu puteti schimba, atunci cand e cazul.

Multe persoane care se afla la conducerea unor organizatii sau institutii pot sa manifeste furia in forme social acceptabile - adica fara violenta fizica sau distrugeri de bunuri, pentru ca furia lor este capabila sa impuna anumite limite pentru cei aflati in subordine sau pentru partenerii acestor organizatii. Totusi pretul poate fi unul piperat.

Personalitatile de tip A, care se remarca printr-o crescuta putere de munca si o competitivitate iesite din comun, si care adesea ajung in astfel de pozitii, sunt cunoscute si pentru problemele lor cardiace, caci furia, mai ales atunci cand este simtita regulat, reprezinta o adevarata furtuna hormonala, care tulbura organismul din temelii.

Astfel, chiar daca aveti impresia ca furia va ajuta, pe termen lung va trebui sa platiti acest pret piperat, sub forma a numeroase afectiuni cardiace si nu numai, caci intreaga imunitate este vulnerabilizata de furie. De asemenea, exista si multa singuratate in viata profesionala a acestor oameni - nimeni nu vrea sa si-i apropie.

La persoanele care nu se manifesta deschis, prin verbalizare agresiva sau acte distructive, furia se poate transforma in depresie, este adevarat, dar asta nu face violenta si agresivitatea de preferat. De fapt avem impresia ca multe lucruri ar putea sa ne ajute in controlul furiei (miscare, alimentatie, odihna), dar mi-e teama ca, in cazurile serioase, acestea sunt doar iluzii.

Adevarata solutie se afla in procesul psihoterapeutic, care, contrar conceptiei raspandite, nu reprezinta doar un prilej de a te exprima, ci si oportunitatea de modificare a unor patternuri de gandire sau comportament. Din pacate, consider ca abia cand e prea tarziu, se ia in calcul aceasta varianta.

Cu alte cuvinte, abia atunci cand avem probleme cardiace grave, sau cand am comis o infractiune condamnata de codul penal, incepem sa ne dam seama ca avem intr-adevar o problema legata de controlul furiei, iar ceea ce, in trecut, "ne ajuta", acum devine un motiv serios de ingrijorare.

(1) Imaginea Don't Make Me Angry, de Katmary, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) Help Guide, (acc. Feb. 25, 2016), Anger Management, website: Help Guide

(3) Rime, B. (2007), Comunicarea Sociala a Emotiilor, editura Trei, Bucuresti

(4) Rasmussen, P. (2011), The QUest to Feel Good, editura Taylor & Francis Group, New York

Continue reading

vointa

Super Puterea Emotionala

Circul, adica revarsarile emotionale caracteristice copilariei mici, cand totul se rezolva prin circ, este o metoda de negociere in sine. Daca celalalt nu cedeaza, inseamna ca nu te iubeste?

Se pune mult accent zilele acestea pe emotii si capacitatea lor de a influenta, de a schimba anumite lucruri in favoarea noastra, etc. Tocmai pentru ca emotiile sunt atat de puternice, reusind sa schimbe cursul lucrurilor, nu le putem folosi oare si pentru a obtine sau negocia intr-un mod altfel ilegitim?

Cu alte cuvinte, daca "stam bine cu emotiie", in sensul ca suntem capabili sa degajam foarte multa emotie si deci foarte multa influenta, inseamna oare ca ne aflam in posesia unei "super-puteri", care ar fi capabila de... practic orice, chiar si de abuzuri?

Sa va dau un exemplu: tocmai pentru ca pot sa influentez pe cale emotionala pe cineva, pot, spre exemplu sa trec clasa fara alte eforturi? Sau pentru ca detin aceasta "super-putere emotionala", inseamna ca pot sa obtin un loc de munca bine platit, in ciuda faptului ca altii sunt mai bine pregatiti decat mine? Nu este exclus...

Iata functiile identificate ale expresiilor afective:

a. Comunicare - transmiterea unor informatii cu caracter personal si subiectiv, prin viu grai sau prin intermediul limbajului non-verbal 

b. Influenta - posibilitatea de a obtine o anumita modificare in comportamentul celuilalt. De ex. copilul care plange obtine mai mereu ceva din partea adultilor 

c. Contagiunea - proprietatea emotiilor de a contamina persoanele din jur, sau chiar persoanele aflate la departare (tine mai mult de parapsihologie dar nu ar trebui neglijata aceasta proprietate a emotiilor). 

d. Modulare afectiva - accentuare sau diminuare a starilor afective. De exemplu, prin plans unii se descarca dar altii se incarca si mai mult cu stari afective negative 

e. Energizare - emotiile sustin comportamentul, facilitand realizarea unor actiuni sau inhiband realizarea altora. Prin emotie suntem motivati sau, dimpotriva, impiedicati sa realizam anumite activitati. 

f. Feedback existential - prin intermediul emotiilor ne putem da seama cat de multumiti suntem in relatie cu aspectele realitatii

Asadar, in fata unei revarsari emotionale, ne aflam de fapt in fata unei realitati alternative, la care suntem foarte vulnerabili: cineva ne transmite starile sale, ne contamineaza cu acestea si, mai ales, ne energizeaza pentru a realiza anumite activitati, poate contrare propriilor noastre prioritati. Unii au numit asta "santaj emotional".

Putem ceda sau putem tine piept acestei incercari de deturnare a propriilor activitati si a propriilor scopuri. Dar daca cineva ne va confisca scopurile, energia si obiectivele de fiecare data, atunci cine mai suntem noi si care ne mai este autonomia si liberul arbitru?

Observati cat de puternica poate fi Super Forta Emotionala? Poate ca nu ne mai ramane nimic de facut pe aceasta lume decat sa ne dezvoltam cat mai mult emotivitatea, sa activam la maximum centrul emotiilor din creier, "amigdala", iar prin influenta la mica sau la mare distanta, sa obtinem dominatia asupra oricui, sa ii confiscam idealurile si sa il punem in slujba noastra... Chiar asa de simplu sa fie?

Ori-de-cate ori cineva manifesta o tendinta contrara nevoilor, scopurilor sau preferintelor noastre, nu avem decat sa punem in scena o revarsare emotionala de pomina, prin care sa deturnam orice fel de astfel de initiative. Vom domina cu totul arena conjugala si pe oricine vrea sa ne impuna ceva.

Dar atentie - acest mod de functionare, daca in copilarie este acceptat ca atare, mai tarziu este calificat ca fiind mai curand nepotrivit manifestarilor sociale si chiar incadrat in termenii si diagnosticele manualelor de psihopatologie: depresie, manie, anxietate, atac de panica sau probleme de control al furiei. Deci, pana la urma, cei care au aceasta Super-Forta Emotionala, chiar au ceva in plus sau le lipseste ceva?

Diversitatea emotiilor umane, are totusi 4 "poli" destul de bine definiti:

• Furia -- impune cu forta anumite conditii, pornind de la premisa ca noua ni se cuvine un anumit lucru. Din pacate, doar pentru ca esti furios, nu inseamna ca ti se si cuvine ceva. Iar asta te va infuria si mai tare! Si daca ti se cuvine acel ceva, nu inseamna ca violenta este cea mai buna cale de a-l obtine.

• Tristetea -- influenteaza pe cei din jur pe care ii mobilizeaza in slujba noastra atragandu-le atentia asupra neputintei si dramelor pe care le traversam. Dar oare am putea sa convingem pe oricine, de orice, daca am fi destul de nefericiti? 

• Bucuria -- unii sunt atat de bine dispusi incat prezenta lor te inveseleste, te contamineaza. Din pacate, de dragul lor, ajungi sa accepti cele mai nedrepte conditii si cele mai dureroase sacrificii. Ati risca oare sa ii pierdeti? 

• Frica -- cand cineva se teme, vei fi tentat sa iti asumi responsabilitatea in locul sau, si sa ii oferi lui o pozitie calduta si sigura, "ca sa isi mai revina". Dar exista atatea pozitii caldute si sigure pentru toti cei care se tem de responsabilitate? In plus, frica ii asigura ca cei din jur vor da dovada de caritate, de bun simt si ii vor primi cu incurajari, oferindu-le conditii speciale.

Un copil - Jim Carrey - caruia ii iese manipularea emotionala mai mereu... Dar pana si pentru entuziasmul exagerat s-a gasit un diagnostic psihiatric!

Poate ca am suparat pe unii, demascandu-le strategiile in acest articol conspirationist. Totusi, o emotivitate exagerata reprezinta un mod infantil de a-ti rezolva problemele si a aborda sarcinile existentiale. Faptul ca ai emotii puternice nu va schimba datele problemei (mereu), iar cand strategia ta nu va mai da rezultate, probabil ca un psihiatru iti va recomanda niste pastile. Eu insa iti recomand niste psihoterapie!

O educatie reusita, consider eu, este si aceea care reuseste sa il determine pe viitorul adult sa foloseasca logica, eforturile si bunul simt pentru a obtine. Atunci cand ramanem la stadiul bebelusului a carui singura arma sunt emotiile sale, capacitatea noastra de adaptare la mediu este una deficitara. Nu ar trebui sa ne fie rusine in astfel de cazuri sa obtinem re-educarea de care avem nevoie.

(1) Imaginea The SOlid Gold Kid, de Nathalie Babineau-Griffiths, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0 

Continue reading

santaj emotional

Blestemul Frumusetii

Se spune ca... "decat batran si sarac mai bine frumos si bogat". E simplu sa te bucuri de viata cand ai primit totul pe gratis. Dar uneori... o binecuvantare se transforma in blestem...

Ati spune ca a arata bine este un mare noroc venit de la Dumnezeu. Tineretea si frumusetea sunt suficient de bine puse in evidenta in acest tip de societate in care, s-ar parea ca au cautare figurile angelice si corpurile bine definite.

Nu vreau sa spulber cu totul aceasta conceptie pentru ca as contrazice faptele. Este adevarat ca, in anumite situatii, frumusetea fizica si tineretea reprezinta secretul succesului social. Totusi, lucrurile nu sunt chiar atat de simple cum par a fi.

Intr-un episod ("The List") al filmului South Park, Kyle este listat de catre fete ca fiind cel mai urat baiat din clasa si, ranit in orgoliul sau, isi pune in minte sa dea foc scolii. Din neant, apare fantoma lui Abraham Lincoln, care aparent a fost un barbat foarte urat, si ii va tine o lectie micutului despre ce inseamna sa fii frumos. 

Astfel, fostul presedinte il plimba pe Kyle prin oras, exemplificandu-i modul in care persoanele frumoase nu fac decat sa isi piarda viata cu nimicuri, cum ar fi idilele romantice, pentru ca in final, la varsta de 40 de ani, cand frumusetea lor incepe sa se ofileasca, sa isi dea seama ca si-au ratat existenta.

In schimb, persoanele care nu au primit o frumusete fizica de invidiat, si care, prin urmare, nu au primit nimic pe gratis, au fost nevoite sa munceasca din greu, iar la maturitate, au cules roadele muncii lor. The List

Nu e ca si cum, persoanele tinere si care arata bine sunt in mod automat si inteligente sau morale, ori buni profesionisti, desi exista un asa numit efect de Halo, care sustine ca, la nivelul perceptiei noastre, frumusetea fizica atrage dupa sine si trasaturi de caracter dezirabile.

De ce? Pentru simplul fapt ca, de cand am fost mici, am citit povesti, carti sau am vizionat filme in care personajele pozitive erau frumoase, curajoase, inteligente si bune, dotate cu un caracter minunat, in timp ce personajele negative erau "urate cu crengi" si aveau un caracter respingator.

Dar timpul a trecut, ne-am maturizat si am inceput sa observam ca persoanele care arata foarte bine primesc foarte multe lucruri pe gratis sau cu eforturi foarte putine - bani, cadouri, dar mai ales atentie. Ai spune ca... "bravo lor!", insa de aici si pana la a dezvolta "complexe de superioritate" si tulburari de personalitate, nu este decat un pas.

La ce folosesc complexele de superioritate si tulburarea de personalitate de tip narcisic, spre exemplu? Din punctul meu de vedere nu folosesc la nimic: obisnuit sa primesti pe gratis, nu concepi ca esti chemat sa depui anumite eforturi pentru a obtine o cariera si o reputatie, sau pentru a avea o familie armonioasa.

Cele mai raspandite tulburari de personalitate ce afecteaza persoanele care arata foarte bine sunt, asa cum spuneam mai sus, tulburarea de tip narcisic sau cea de tip histrionic, in care nevoia de atentie este extrem de pregnanta, iar cei afectati au tendinta sa o acapareze prin mijloace ieftine: scandaluri, drame personale interminabile, achizitionarea unor bunuri stridente, vacante, etc

Pe de alta parte, persoanele care nu arata foarte bine, sunt chemate in ziua de azi sa faca eforturi adaptative destul de mari, pentru a reusi sa construiasca un caracter, o reputatie si un succes social. Nu li se va permite in niciun fel superficialitatea - nu in aceasta viata.

Desigur, provocarea este colosala: cum sa faci atat de multe eforturi cand vezi ca altii se descurca elegant, cu niste zambete frumoase si tot ce le-a dat bunul Dumnezeu? Este nevoie de un realism sec si lucid pentru a observa datele acestei realitati, inegalitatea si lipsa de sens a acestei stari de fapt, a le accepta ca atare si a lua decizia de a lupta. 

Caci tentatia de a te demoraliza si a "depune armele" in conditiile acestei aparente inegalitati este destul de mare. Va trebui sa accepti o viata in umbra si obscuritate pentru ca intr-o buna zi sa primesti si tu ceva atentie, cand vei ajunge la nivelul de competenta necesara pentru a rezolva sarcini pe care nimeni altcineva nu le poate rezolva: sa programezi, sa tratezi, sa gasesti solutii ingenioase la cele mai crunte probleme ale umanitatii...

Dar oare ce se intampla cu persoanele aratoase, dupa ce aspectul lor fizic incepe sa se ofileasca? Se vorbeste in tratatele de specialitate despre adevarate drame persoanale pe care, spre exemplu, personalitatile de tip histrionic, obisnuite cu atentia ieftina, trebuie sa le parcurga pentru a se reinventa. 

Da, pierderea tineretii este o problema majora, dar devine o problema de viata si de moarte - nu exagerez cu nimic - pentru persoanele care au trait pana acum de pe urma aspectului lor fizic, si atat. Fiecare dintre aceste persoane este cheamata acum la un salt adaptativ necesar supravietuirii.

Mi-as dori sa cred ca frumusetea fizica este un atu si atat. Si chiar cred ca exista anumite situatii in care o educatie adecvata reuseste sa ofere copiilor care arata bine si sansa unui caracter puternic, integru. Nu ma indoiesc ca exista astfel de cazuri. Mi-e teama insa ca acestea sunt doar exceptii de la regula si ca tentatiile sunt prea mari... Caci da, suntem fiinte ale minimului efort.

Cameron: "Am muncit din greu pentru a ajunge pana aici." 

Dr. House: "Dar nu trebuia sa o faci. Oamenii aleg calea care le ofera recompensele cele mai mari pentru cel mai mic efort. Aceasta este legea naturii iar tu ai negat-o. De aceea te-am angajat. Ai fi putut sa te casatoresti cu un tip bogat sau ai fi putut sa devii un model, ai fi putut sa apari iar oamenii ti-ar fi dat lucruri. O multime de lucruri! Dar tu nu ai facut asta. Tu ti-ai pus fundul minunat la treaba!"

Tanara din videoclipul de mai sus, despre care am mai vorbit pe Psihopedia, este probabil un exemplu despre ce nu trebuie sa faci cu frumusetea ta fizica... Ea a luat in adolescenta decizia de a se sinucide, iar acum trebuie sa traiasca cu consecintele acestei decizii - nu mai are picioare. Erau niste picioare frumoase, btw. Pacat...

Militeaza acum pentru sanatate psihica ca prioritate existentiala si bine face. Ea marturiseste faptul ca psihoterapia pentru depresie si pentru tulburarea de personalitate de tip borderline nu a schimbat-o ca persoana, dar a imbunatatit capacitatea ei de a face fata la frustrare si probleme.

Ar putea fi frumusetea ei angelica unul dintre motivele pentru care a trebuit sa invete, la maturitate, sa faca fata frustrarilor? Eu nu spun ca da. Vreau doar sa va ganditi la asta. 

(1) Imaginea Abandoned, de Samzie, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Psihopedia, (2014), Terapia prin catastrofa, website: Psihopedia

(3) Psihopedia, (2015), Transa autolitica, website: Psihopedia

(4) Lelord, F., Andre, C., (2003), Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile, editura Trei, Bucuresti

(5) Shapiro, D., (2009), Stiluri nevrotice, editura Trei, Bucuresti

Continue reading

vointa

Cereri Onorate

Ar fi mult mai simplu pentru femei daca barbatii ar ghici nevoile lor - cat de iubite s-ar simti! De asemenea, ar fi mult mai simplu pentru barbati daca femeile le-ar spune direct si frumos ca au nevoie de ceva - cat de importanti s-ar simti! Ce este de facut?

Cred ca nu mai este un secret pentru nimeni faptul ca ... ei bine, comunicarea este ingredientul principal al unor relatii reusite. Poate ca nu veti avea parte de prea mult mister sau picanterii, lucru care s-ar putea sa va lipseasca, dar veti avea in schimb, prin intermediul unei excelente comunicari, un tablou realist al nevoilor si asteptarilor celuilalt.

Totusi, comunicarea nu poate fi la voia intamplarii, iar o comunicare anapoda, evaziva si indirecta, cu lipsa de respect si fair-play, nu va ajuta cu abosolut nimic niciuna dintre relatiile pe care le aveti, dimpotriva.  

In cuplu, este oarecum nedrept faptul ca femeia are parca mai multa nevoie de ajutorul partenerului si trebuie sa il ceara, in timp ce barbatul are nevoi sexuale si atunci are ocazia sa isi dea seama ca, una dintre nevoile partenerei sale a ramas neluata in seama, cand ea ii spune direct si fara ocolisuri ca "o doare capul", iar el intelege ca ea si-a gasit pe cineva.

John Gray, un consilier de cuplu cu o experienta de zeci de ani si cu o reputatie exceptionala, afirma faptul ca femeile, "fiind de pe planeta Venus", unde iubirea nu trebuie sa ceara, se asteapta ca barbatii sa le ghiceasca gandurile, dand dovada de acelasi nivel de empatie ca si ele. 

Din pacate, pe Marte, adica pe "planeta de unde provin barbatii", daca ai nevoie de ceva, nu ai decat sa ceri. Iar daca nu ceri frumos, inseamna ca cererea este lipsita de iubire, si este luata de catre barbat mai curand ca o declaratie de razboi. 

In mentalitatea masculina, o femeie care nu cere nimic, este considerata o femeie fericita, in timp ce o femeie care cere in mod agresiv, cu disperare sau denigrandu-l pe barbat, este considerata un adversar. Iata de ce este esential ca ea sa invete sa ceara intr-un mod adecvat.

Asa cum am mai observat intr-un articol anterior, exista anumite incompatibilitati fundamentale intre viziunea masculina asupra lucrurilor si cea feminina, iar incompatibilitatea despre care tocmai va vorbesc se adauga acestei realitati - barbatii si femeile inteleg in mod diferit solicitarea pentru suportul celuilalt.

Desigur, ar fi mult mai simplu pentru femei ca barbatii sa ghiceasca de ce au ele nevoie, (s-ar simti iubite) iar pentru barbati ari fi mult mai simplu daca femeile ar vorbi intr-un mod agreabil despre lucrurile de care au ele nevoie (s-ar simti importanti).

Asa cum spuneam, femeia traieste potrivit devizei "Iubirea nu trebuie sa ceara". Din pacate, tot asteptand ca partenerul sa devina sensibil, receptiv si empatic fata de nevoile ei, si sa ii ofere din proprie initiativa lucrurile de care are nevoie, femeia acumuleaza frustrari care la un moment dat vor rabufni intr-un mod mai putin decat gratios, lucru care pe el, il va ingrozi.

O intrebare pe care indraznesc sa o adresez cititoarelor mele este urmatoarea: "Voua va place cand va cauta politia acasa?" Nici mie - ma gandesc la ce este mai rau si simt o presiune extraordinara! Ei bine, cam asta simte un barbat atunci cand va luati de viata lui fiindca nu a observat ca aveti nevoie de ceva. 

Fiindca, desi ii este greu sa observe ca aveti nevoie de ceva, barbatul este totusi foarte sensibil la semnele de dispret pe care i le aratati. De asemenea, atunci cand femeia se manifesta intr-un mod disperat, cu o emotivitate exagerata, el percepe faptul ca, desi ii cereti ceva, totusi nu aveti incredere in capacitatea sau disponibilitatea lui de a oferi, iar asta, de asemenea il raneste.

Una dintre solutiile pe care consilierii de cuplu le propun, poate nu singura, este aceea ca femeia sa invete sa ceara si nu oricum, ci intr-un mod agreabil pentru barbat.

Iata cativa pasi de care ati putea sa tineti cont:

>> Continuare Articol

(1) Imaginea I'll give you all I can, de Brandon Warren, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) Gray, J., (2011) Barbatii sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus, editura Vremea, Bucuresti

(3) Iftimie, M., (2015), Incompatibilitatea Fundamentala, website: Psihopedia

Continue reading

psihologia familiei

Vocea Interioara

Cateva studii au scos in evidenta legatura dintre tulburarile de alimentatie si vocea interioara dar si modul in care un anumit tip de discurs interior ne poate ajuta sa controlam tendinta de a manca in exces.

Multi oameni raman oarecum surprinsi cand le comunic faptul ca noi avem psihic, viata interioara si minte pentru a ne adapta mai bine la realitate. Acesta e motivul pentru care, spre deosebire de speciile inferioare noua, omul a dezvoltat o viata interioara destul de bogata, care exceleaza prin capacitatea noastra de a ne orienta voluntar comportamentul in directia dorita.

Cu toate ca avem aceasta posibilitate, totusi, multi dintre noi ne folosim viata interioara mai curand pentru a ne submina propria existenta si propria bunastare. Cum altfel ne-am putea explica comportamentele auto-distructive care, in ciuda ocaziilor nenumarate de invatare, se perpetueaza la nesfarsit?

Un studiu a identificat faptul ca discursul interior disfunctional are un rol important in mentinerea tulburarilor de alimentatie (anorexia / bulimia). Vocea interioara a acestor categorii de paciente pare a imbraca mai multe forme.   Cele 4 roluri diferite adoptate de "vocea interioara a tulburarii de alimentatie" sunt urmatoarele:

•  Seducatorul - face promisiuni si o asigura pe pacienta ca o va elibera de durere si suferinta daca urmeaza anumite reguli

• Antrenorul - monitorizeaza comportamentul alimentar si ofera ghidaj sau indemnuri de mobilizare

• Mentorul - sau vocea "ratiunii" care o ajuta pe pacienta sa interpreteze lumea prin intermediul unor valori precum supletea fizica si auto-disciplina, ca si virtuti morale de baza

• Abuzatorul - sau "teroristul", care nu scapa nicio ocazie pentru a denigra sau a defaima pe pacienta

Formele cele mai raspandite pe care le ia discursul interior la persoanele cu tulburari de comportament alimentar par a fi Seducatorul si respectiv Abuzatorul iar daca in primele faze ale tulburarii predomina Seducatorul, odata cu evolutia sa, Abuzatorul pare sa preia controlul. Discursul specific Abuzatorului a fost in mod direct asociat comportamentului de epurare (voma auto-indusa), observat la bulimici.

Dar alte forme de discurs interior si-au dovedit utilitatea in tratamentul unor tulburari de comportament alimentar precum ar fi mancatul in exces. Este vorba despre discursul auto-compatimitor. Asa ca daca va doriti sa gasiti o metoda prin intermediul careia sa reusiti sa controlati mancatul in exces, acest studiu pare sa sugereze o alternativa numai buna de experimentat.

Vi se recomanda astfel sa dezvoltati acest tip de discurs interior prin care sa va sporiti sentimentele de pretuire, bunavointa si intelegere pe care le nutriti fata de propria persoana. Tratati-va cu indulgenta! O recomandare interesanta care vi se face este urmatoarea: incercati sa va priviti cu aceeasi indulgenta pe care o are o bunica atunci cand isi priveste nepoteii!

Un discurs interior avem tot timpul iar acesta isi spune cuvantul intr-o multitudine de afectiuni si patologii de natura psihica: depresie, anxietate, etc Recomand tuturor cititorilor Psihopediei sa dezvolte aceasta forma de meditatie prin intermediul careia observa, fara a interveni in vreun fel, sirul si calitatea gandurilor pe care le avem in diverse momente ale zilei.

Apoi intrebati-va la ce va foloseste sa ganditi in acest fel!








(1) Imaginea Inner Duality, de State of Kaos, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Mindful, (acc. Feb. 09, 2016), Taste a little self-compassion, website: Mindful

(3) NCBI, (acc. Feb 09, 2016), Dysfunctional self-talk, associated with eating disorder and symptomatology, website: NCBI

Continue reading

vointa

Tainele Scrisului de Mana

Ai vrea sa stii mai multe despre cineva dar tot ce ai este... un bilet scris de mana. In ce fel te-ar putea ajuta asta? Un raspuns interesant vine din partea grafologilor.

Ce spune scrisul de mana despre personalitatea ta? Doar niste "hieroglife" sau o imagine clara asupra tabloului unei personalitati? Expertii grafologi pretind ca scrisul de mana tradeaza numeroase trasaturi de personalitate, cum ar fi meticulozitatea, superficialitatea, vitalitatea, sau predilectia pentru nou.

Aproape ca nu-ti vine sa crezi pana unde se ajunge cu "ghicitul in scrisul de mana"... In orice caz, grafologia este o stiinta in sine, iar grafologii devin persoanele cele mai cautate atunci cand se incearca, spre exemplu, stabilirea unui profil de personalitate sau autenticitatea unor documente.

GRAFOLOGÍE s. f. Studiul particularităților individuale ale scrisului, pentru stabilirea autenticității unor acte, a unor iscălituri, a caracterului unei persoane etc. – Din fr. graphologie.

Iata doar cateva dintre particularitatile scrisului care au fost asociate cu anumite trasaturi de personalitate:

• Marimea literelor - se presupune ca cei care scriu mai mare au o personalitate extrovertita, orientata catre oameni sunt siguri pe ei si iubesc atentia. In schimb cei care scriu mic, sunt timizi si retrasi, meticulosi, studiosi.

• Distanta intre cuvinte - se crede ca persoanele care scriu cu distante mari intre cuvinte iubesc libertatea si solitudinea, in timp ce persoanele care scriu cu distante mici intre cuvinte sunt intruzive si prefera locurile ticsite cu oameni

• Inclinarea literelor - cei al carui scris prezinta o inclinare spre dreapta sunt asociati cu trasaturi de personalitate precum deschiderea si dorinta de a cunoaste oameni noi, in timp ce persoanele al caror scris este inclinat spre stanga sunt asociate cu discretia si dorinta de a evita atentia. De asemenea, dreptacii care scriu inclinat spre stanga, sunt asociati cu personalitatile rebele.

• Forma literelor - daca literele iau o forma ascutita, probabil ca sunteti agresiv, foarte inteligent si foarte curios. Daca insa scrisul vostru prezinta litere rotunjite, sunteti considerati a fi creativi si cu fire artistica

• Apasarea scrisului - scrisul apasat tradeaza angajamentul, seriozitatea si hotararea, in timp ce scrisul "light" vorbeste despre lipsa de vitalitate, o empatie si o sensibilitate crescute.

Dar grafologia merge si mai departe decat atat. Nu doar ca un grafolog va lansa o serie de presupuneri, probabil intemeiate despre trasaturile de personalitate ale unei persoane, dar va merge pana la a prefigura anumite diagnostice medicale, avand drept punct de plecare caracteristicile scrisului de mana.

Astfel, grafologii au ajuns sa asocieze anumite afectiuni fizice sau psihice cu trasaturile scrisului de mana. Tensiunea arteriala, boala Alzheimer sau Parkinson ori depresia, s-ar parea ca toate se reflecta in modul tau de a scrie.

• La depresivi, directia scrisului de mana are tendinta sa coboare, pe masura ce se indeparteaza de inceputul frazei, chiar si daca pagina este liniata. De asemenea, fiecare cuvant poate avea tendinta sa coboare catre sfarsitul sau. O alta trasatura a scrisului depresivilor pare a fi ilizibilitatea, ca urmare a unei oboseli psihice. De asemenea, uneori, scrisul depresivilor prezinta inclinari neregulate, in cadrul unui singur cuvant.

• Presiunea arteriala se tradeaza in scrisul de mana prin variabilitatea presiunii aplicate pe hartie - scrisul cardiacilor prezinta alternari de apasare ale instrumentului de scris ce merg de la scrisul apasat pana la scrisul abia vizibil.

•  Scrisul suferinzilor de Alzheimer devine dificil de descifrat, prezinta anumite deformari, ca urmare a tremuratului si, de asemenea este mai lent, odata cu evolutia bolii.

Analiza grafologica devine esentiala, spre exemplu in cazul unor bilete de adio, in care este nevoie sa se stabileasca daca persoana care a scris biletul respectiv se afla in depresie sau a fost fortata sa scrie, lucru care se tradeaza in scrisul de mana - frica se exprima in scrisul de mana prin tremurat si presiune crescuta pe instrumentul de scris.

(1) Imaginea Great Doctors. Chronic Handwriting, de Ross G. Strachan, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Doctor Oz, (acc. Feb. 07, 2016), What your handwriting says about your health, website: Doctor Oz

(3) Handwriting UNiversity (acc. Feb. 07, 2016), Are you depressed?, website: Handwriting University

Continue reading

psihologie judiciara

The Freak Show ~ Top 10

De cand nu ati mai fost la circ? Psihopedia va ofera un top al celor mai neobisnuite obiceiuri, stiluri de viata si preocupari umane. 

In stransa legatura cu insasi esenta fiintarii noastre psiho-sociale, nevoia de atentie si semnificatie l-a animat pe om din cele mai vechi timpuri. Iata un top usor patologic al cautatorilor de atentie. 

Patologia psihica umana nu este o problema de bine si rau ci o problema de intensitate a unor trasaturi. Daca, spre exemplu, cuiva ii place sa colectioneze timbre ceva mai mult decat iti place tie, s-ar putea sa devina un caz patologic, mai ales daca obiceiul sau produce consternare intre cei dragi si suferinta celui care il practica.

Cazurile care urmeaza par a duce anumite trasaturi umane pana la limita posibilului si dincolo de limita normalitatii. Oamenii pe care ii voi prezenta sunt bine integrati in societate si au meserii respectabile. Totusi, pare ca le lipseste ceva... Sau poate chiar au ceva in plus? Ramane la aprecierea voastra.

Locul 10 - Regina Albinelor

O tanti din America da dovada de un curaj iesit din comun purtand aceste bluze formate din albine. Albinele se simt atrase de uleiul cu feromoni specifici reginelor de stup si vin sa ii arate iubirea lor. "Vreau sa incurajez oamenii sa nu se mai teama de natura", spune ea. Ma intreb daca va simtiti incurajati sau aveti nevoie de un ecran de protectie pentru laptop, pentru ca nu cumva sa iasa vreo albina.

Locul 9 - Curiosul

Tipul despre care este vorba in acest videoclip, de profesie biolog, da dovada de o curiozitate si un spirit de aventura iesite din comun, dar, asa cum spune un vechi proverb, "socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ". Dupa ce a cautat prin salbaticie un sarpe Anaconda, la fel de dornic sa devina starleta la Discovery, biologul si-a dat seama ca forta sarpelui risca sa ii rupa bratele si a abandonat experimentul. Va vine sa credeti ca Discovery se ocupa cu asa ceva?

Locul 8 ~ Femeia cu Sobolani

Chantal Banks a platit un pret mare pentru fascinatia sa. Membrii familiei sale au fost ingroziti de neobisnuita sa pasiune si s-au retras din "lumea ei speciala". Oare este acesta un mod de a reusi sa ramai singur la care nu v-ati gandit niciodata? Vorbeam intr-un articol anterior despre cum poti scapa de un psihopat, prefacandu-te ca esti respingator. Iata o varianta alternativa, numai buna de experimentat... daca va tine stomacul, desigur!

Locul 7 ~ Cenusareasa

Totul a inceput pentru aceasta femeie in momentul cand si-a pierdut sotul. Desigur, o situatie dureroasa si greu de parcurs pentru orice femeie. Totusi, femeia din videoclip a primit cenusa rezultata in urma arderii corpului neinsufletit al sotului si de atunci nu a mai abandonat-o, purtand-o peste tot, cu ea. Dar fiindca orice obsesie evolueaza, asa cum simtim cu totii nevoia sa evoluam, familia femeii a inceput sa inteleaga faptul ca biata femeie a depasit o anumita limita cand a inceput sa guste din cenusa... Oare ce urmeaza?

Locul 6 ~  Vopsea. Vrei sa gusti?

O tanti cu o pasiune excentrica pentru... vopsea. E clar ca e o problema acolo, in flaconul cu vopsea, si asta ii spune si doctorul care i-a facut analizele pentru rinichi si plamani. Daca femeia nu s-ar fi oprit la timp din bautul vopselurilor, imi e greu sa imi imaginez unde ar fi dus-o aceasta pasiune cu totul neobisnuita. Din pacate, desi varietatea da farmec acestei lumi pline de bauturi de tot felul, exista totusi limite...

Locul 5 ~ Prea "in vacanta" pentru Germania

Greu de crezut ca acest cuplu este totusi un cuplu de germani, nu-i asa? Stilul de viata pe care il au cei doi nu doar ca este ostentativ dar pare, pe alocuri, ridicol. Cu siguranta, ai nevoie de multi bani pentru a trai in felul acesta si cei doi ii au. Totusi, trebuie sa te saturi la un moment dat de atata materialism hedonic oligofren! Stiu ca sunt multi cei care viseaza sa traiasca astfel, dar daca ati fi in situatia respectiva, probabil v-ati da seama cat de goi pe dinauntru sunteti.

Locul 4 ~ Copilul Mare

O tanara foarte speciala este si cea din videoclipul de mai sus, care adora sa se asocieze pe sine cu un copil. Cred ca sunt multi cei care se identifica ca fiind niste copii, azi, cand a luat amploare sindromul Peter Pan. E bine de stiut insa ca exista un mecanism de aparare de tip patologic care se numeste "regresie" si consta in intoarcerea noastra din punct de vedere comportamental, la o varsta anterioara, cand realitatea era mai usor de suportat iar viata era mai frumoasa.

Locul 3 ~ Casatorit cu un Obiect

Desigur, asa cum observa si psihologul care apare in acest videoclip, exista destul de multe avantaje in a fi casatorit cu o papusa. Ma intreb daca Mr. Davecat nu se simte singur uneori, fiind atat de "in contact" cu tacerea partenerei sale de viata. Si, de asemenea, ma intreb cat de descurajat trebuie sa fii pentru a te casatori cu un obiect, fie acesta si un obiect sexual. Dar poate mai trist este cand te casatoresti cu un obiect sexual iar acel obiect sexual iti face scandal toata ziua pentru motive ridicole, iti vede numai defectele si are capricii cel putin o data pe luna... Nu ne ramane deci decat sa ii uram tipului "Casa de piatra!"

Locul 2 ~ Vrem Barbie cu IQ de Barbie

Femeile stiu ca barbatii vor papusi... Adica vor femei care seamana cu niste papusi si, daca s-ar putea, sa nu fie atat de inteligente, pentru ca, stiti voi, inteligenta devine uneori incomoda. Desi babartii admira femeile inteligente, s-ar parea ca nu doresc sa isi dea intalnire cu ele, conform unui studiu. Femeia din videoclipul de mai sus, stie ce inseamna sa fii singura si a decis ca isi doreste si un IQ de papusa Barbie, asa ca nu i-a ramas decat sa faca sedinte de hipnoterapie pentru a-si reduce coeficientul de inteligenta. Oare mai era nevoie de hipnoterapie?

Locul 1 ~ Daruri de Craciun

Iata pe cineva care a inteles spiritul Craciunului intr-un mod cu totul si cu totul neobisnuit. Pentru aceasta tanara speciala, care marturiseste ca iubeste Craciunul iar sarbatoarea respectiva inseamna totul pentru ea, problema darurilor de Craciun s-a rezolvat intr-un mod neasteptat: ea le ia (le fura) celor dragi anumite lucruri pe timpul anului urmand sa le restituie de Craciun sub forma de cadouri. Imaginati-va de cata bataie de cap a scapat: de unde banii si de unde ideile, pentru cadouri potrivite? Acum nu ramane decat sa faca fata unor comentarii rautacioase de pe youtube:

this just straight piss me off all the way i don't know why but that's not being cheap that's being an idiot - un user de pe youtube

Desigur, ati putea argumenta ca persoanele respective nu cauta atentia ca atare. Si sunt de acord cu asta, intr-o anumita masura. Totusi, priviti efectul comportamentului lor asupra celor din jur! Daca cele mai apropiate fiinte din viata lor au, in general, tendinta sa se indeparteze, totusi, ceilalti se simt atrasi si vor sa inteleaga aceste comportamente mai bine.

Evident, procesele mentale care ii determina pe acesti oameni sa actioneze in modul in care o fac sunt mai curand inconstiente iar ei se lasa purtati pe aripile acestor apucaturi nefacand decat sa constate unde ajung, observand pasiv detalii neplacute, precum indignarea si fuga celor dragi sau, cum spuneam, atentia strainilor. E greu sa le demonstrezi ca ei insisi au un rol in asta...

(1) Imaginea Scream, de Arlene S., via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

topuri