Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com
Rasfatul reprezinta o atitudine parentala cu efecte devastatoare asupra stimei de sine si asupra sentimentului de singuranta al viitorul adult. Nu este prea tarziu sa schimbati asta!
Parintele trebuie sa isi aminteasca ca asa cum el nu poate forta cooperarea cu adolescentul rasfatat, nici adolescentul nu poate forta cooperarea din partea parintelui. Intr-un mod prietenesc dar ferm trebuie sa il lasam pe adolescent sa descopere ca viata sociala solicita cooperare.
Stilul de viata al adolescentului rasfatat implica extrem de multa cooperare din partea parintelui. Daca nu ar exista aceasta cooperare, stilul de viata al adolescentului rasfatat nu ar mai fi posibil. Dar pana cand parintii nu vor pune stop procurarii de servicii adolescentului rasfatat acesta nu va vedea niciun motiv pentru care sa isi schimbe comportamentul.
Modul egocentric al abordarii vietii este in contrast direct cu cooperarea care este necesara pentru a avea interactiuni eficiente in societate, si duce, de cele mai multe ori, la o viata plina de nefericire si frustrare. In mod obisnuit este nevoie de mai mult timp pentru a influenta comportamentul unui adolescent rasfatat decat pentru a aduce schimbari in viata adolescentului rebel care lupta impotriva stilului de educatie parentala autoritara.
Atunci cand parintele care si-a rasfatat adolescentul, opreste acest comportament lipsit de respect, adolescentul devine adeseori revoltat. El poate gândi:
"Voi nu stiti cine sunt eu! Trebuia sa imi procurati servicii speciale. Voi avea un comportament recalcitrant pana cand o sa cedati, iar daca nu va veti supune, va voi pedepsi prin comportamentul meu."
In consecinta, comportamentul adolescentului rasfatat poate deveni mai rau inainte de a deveni mai bun.
Cum stiti ca ati crescut un copil rasfatat? Exista vreo legatura intre lipsa de respect si rasfat? Consilierii educationali atrag atentia asupra lipsei de respect ce vine odata cu rasfatul.
Fireste, este multa si evidenta lipsa de respect din metodele educatiei autoritariste, in care adolescentul nu are nimic de spus, iar rezultatul acestei lipse de respect poate fi atat razvratirea adolescentului cat si cladirea neputintei in acesta si a dorintei de a multumi pe toata lumea, destinata esecului, chiar din start.
Dar tot lipsa de respect este si in educatia de tip permisiv, mai cunoscuta sub denumirea de "rasfat". Este drept ca lipsa de respect este ceva mai subtila decat in educatia de tip autoritarist, dar asta nu o face mai putin daunatoare pentru formarea personalitatii.
Cred ca multa lume are o idee gresita despre ce este rasfatul cu adevarat, si de aceea, mi-am propus sa scriu acest articol in care sa va prezint cu exemple cat se poate de clare, in ce consta o educatie de tipul rasfatului. Dar mai intai sa vorbim despre un concept pe care trebuie sa il cunoasteti, in mod necesar - conceptul de 'descurajare'.
Ei bine, descurajarea este rezultatul oricarui alt tip de educatie, in afara de cea democratica, bazata pe respect, responsabilizare si coninteresarea adolescentului sau a copilului in a coopera si a respecta, la randul sau, pe restul membrilor familiei si pe ceilalti membri ai societatii.
Puteti sa fiti sigur ca stiti cine este persoana care azi va este partener romantic sau partener de afaceri? Rezervati-va un moment de luciditate si aveti curajul de a va cunoaste raspunzandu-va la urmatoarele 5 intrebari!
Intrebarile pe care vi le propun in acest articol nu sunt cele pe care le-am invatat la formarea in psihoterapie. Sunt doar niste intrebari pe care le-am gasit pe situl youtube si care, asa cum o sa vedeti, in caz ca incercati sa oferiti un raspuns la ele, va pot ajuta sa va auto si inter-cunoasteti in esenta idealurilor, perceptiilor si fricilor voastre.
Chiar asa, iata o intrebare pe care o pun adesea clientilor mei: ce mesaj ai dori sa se scrie pe o statuie sau un monument pe care oamenii, cunoscutii vostri l-ar construi in cinstea voastra? Cred ca mi s-ar potrivi un citat din Alfred Adler: "Urmeaza-ti inima, dar ia si creierul cu tine!"
Iar acum iata topul celor mai interesante intrebari pe care le-am gasit pe youtube, cu scurte comentarii legate de ce anume veti descoperi incercand sa raspundeti la aceste intrebari si cum puteti folosi aceste informatii.
5. Cu cine ti-ar placea sa iei cina?
Raspunzand la aceasta intrebare, vei descoperi ceva legat de preocuparile, valorile si mentorii tai. De cele mai multe ori, persoanele pe care le alegem pentru a cina impreuna cu ele sunt mentori ai nostri sau au avut o influenta mare asupra destinului nostru. Ar putea fi o persoana care ne lipseste sau cineva cu care avem de incheiat o afacere sentimentala sau de alt tip. Iata ce au raspuns cativa subiecti la aceasta intrebare fundamentala:
V-ati intrebat vreodata ce se intampla in mintea unei persoane care amana foarte mult lucrurile importante? Carmaciul, Maimutica si Monstrul, sunt cele 3 personaje din mintea procrastinatorului.
Amanarea sau procrastinarea reprezinta cauza a numeroase dificultati profesionale, daca nu a multor esecuri in sine. Trebuie sa fim constienti de diferentele care exista intre amanare(procrastinare) si lene, cu care procrastinarea seamana.
LENE s. f. Faptul de a se complace in inactivitate; inclinatia celui caruia nu-i place, care nu doreste, nu vrea sa munceasca, caruia ii place sa stea fara sa munceasca; trandavie; lancezeală. – Din sl. lĕnĩ.
PROCRASTINARE, procrastinez, vb. I. Tranz. A amana sau a intarzia inceperea executiei unei sarcini; a temporiza, a taragana, a tergiversa. Din engl.procrastinate.
Cele doua definitii, luate din dictionarul limbii romane scot in evidenta ca in cazul lenei, apare un element de inactivitate si lancezeala, in timp ce procrastinarea, asa cum o sa vedeti, poate fi plina de animatie, interese si activitati, altele decat cele care conteaza cu adevarat.
Pentru a face o paralela cu lumea psihoterapiei, lenea seamana mai mult cu depresia, in timp ce procrastinarea poate sa semene cu mania, caci persoana este animata mai curand de "acea maimutica jucausa" care deturneaza proiectele noastre importante, pentru a ne dedica principiului placerii, despre care vorbea psihanaliza lui Freud.
Urmatorul discurs TED TALK descrie cu lux de amanunte ce se intampla in mintea unui procrastinator, adica in mintea cuiva care obisnuieste sa amane lucrurile importante din viata sa, ascultand de "maimutica jucausa", si, intr-un fel, transformandu-se in asa ceva...
Viata sociala solicita eforturi destul de mari din partea fiecaruia dintre noi: sa fim harnici, corecti, curajosi, cooperanti si echilibrati. Daca ati avea o scuza foarte buna, v-ati folosi de ea pentru a evita toate aceste eforturi?
Acest articol mi-a fost inspirat pe cand ascultam niste parinti care se plangeau ca le este teama sa le impuna limite comportamentale copiilor pentru a nu-i traumatiza. Chiar asa! Pana la urma exista vreo diferenta intre o astfel de limita comportamentala si o trauma "adevarata"?
Nu de putine ori mi-a fost dat sa constat ca anumite limite comportamentale impuse de parinti chiar au reprezentat traume in sine, pe care la maturitate, ni le amintim si le povestim, chiar si cu lacrimi in ochi.
E bine sa ne punem urmatoarea intrebare: oare pentru un copil de 4 ani exista vreo diferenta intre faptul ca si-a pierdut o persoana draga intr-un accident si faptul ca parintii i-au interzis sa consume dulcuri inainte de masa? Probabil ca nu. Ba chiar s-ar putea sa il doara mai mult faptul ca i-au fost interzise dulciurile decat pierderea in sine pe care nu a reusit inca sa o inteleaga.
Si atunci ce este o trauma? De regula, o trauma este definita ca un eveniment sau o situatie cauzatoare de stres si pentru care nu ai fost pregatit. Dar o trauma nu prin durerea si intensitatea trairii este atat de importanta. Pe termen lung, invatatura pe care o lasa este aceea care conteaza si are efecte.
Exista vreo legatura intre depresie si faptul ca ai fost copilul preferat al mamei? Un studiu american arata ca da. Ai fost copilul de aur sau oaia cea neagra a familiei?
S-ar spune ca este de dorit sa fii copilul preferat al mamei. Fireste ca te astepti la anumite avantaje, sustinere si un start mai bun in viata. Totusi, un studiu american dovedeste ca, in ciuda a ceea ce intuitia ne-ar putea sugera, a fi copilul preferat al mamei poate avea un pret in ce priveste sanatatea psihica de mai tarziu.
Subiectii care au participat la acest studiu, ce incearca sa stabileasca legatura intre favoritismul parental si dezvoltarea mai tarziu a depresiei, par a demonstra faptul ca nu este tocmai un lucru bun sa fii copilul preferat al mamei, cel putin in ce priveste "imunizarea" la depresie.
Cu toate acestea, nici copiii care declara ca au reprezentat o dezamagire pentru mama lor, nu stau mai bine la capitolul sanatate psihica si simptome depresive. Cu alte cuvinte, favoritismul si perceptia inegalitatii de sanse se dovedesc a fi un mod disfunctional de a aborda educatia copiilor, cu consecinte negative asupra dezvoltarii psihice.
Poate ca v-ati fi asteptat ca atitudinea negativa fata de unul dintre copii - de ex. dezamagire -, sa reprezinte un factor de stres care sa afecteze negativ dezvoltarea psihica a acestuia. Pare o chestiune de logica si bun simt. Este totusi interesant faptul ca acei copii care recunosc legatura emotionala cu mama lor, dezvolta si ei depresia mai tarziu, in viata. Cum va explicati asta?
Uneori nu ai decat doua alternative: participi la circ sau participi la depresie. S-ar parea ca este de preferat prima alternativa...
Stiti momentul acela in care va treziti cu mailul plin de scrisori? Analizandu-le mai atent va dati seama ca nu aveti nevoie de niciuna dintre ele si ca ati pierdut cateva minute din viata incercand sa va dati seama ce sunt, ce contin, cine le-a trimis, si, nu in ultimul rand, sa va dezabonati, caci, s-ar parea, anterior, "v-ati abonat", sa primiti tot felul de mailuri ridicole.
Spamul emotional se refera putin la altceva. E vorba despre acele mailuri trimise la mai multe destinatii deodata si care contin mesaje "inaltatoare", de sensibilizare, referitoare la "noua era a varsatorului", sau cine stie ce alta bazaconie: efectul razelor de luna asupra sosonilor de guma, ori de ce plange puiul de urs panda si cum a murit marmota invelita in ciocolata, la datorie.
Recunosc faptul ca eu as fi definit spamul emotional in cu totul alt mod: cand cineva iti trimite scrisori de dragoste, dedicatii muzicale sau poezii, desi nu i-ai cerut niciodata asa ceva, chiar, dimpotriva, ai incercat sa ii explici ca este un gest inutil si agasant, iar tu nu ai timp pentru asta. Stiu, ati spune ca trebuie sa fie minunat sa treci prin asa o experienta "magica", iar problema este la mine, cel care nu apreciaza.
Totusi, de cele mai multe ori, cel care face toate astea "pentru tine", se asteapta la cel putin la fel de multa "daruire" din partea ta, iar daca faci greseala de a intra in acest joc - sau poate ar fi mai bine spus, in acest circ - vei ajunge in scurt timp la concluzia ca aici nu e vorba despre iubire, ca lucrurile sunt cu totul scapate de sub control si ca de fapt ceeea ce conteaza cu adevarat este circul in sine, nu iubirea.
Omul este ca un pahar plin-ochi cu "ceva". Cand o "scama" pica in paharul tau, "ceva-ul" da pe din-afara, iar lumea vede ce se afla acolo...
Probabil ca fiecare dintre noi poate sa mentioneze cateva persoane hipersensibile. Poate ca una dintre ele suntem chiar noi insine. E vorba despre acele persoane, "cu pielea prea subtire", care par a fi dotate cu o reactivitate crescuta in fata evenimentelor si stimulilor externi.
Chiar si daca ati invatat sa va dominati reactiile si sa nu faceti parada cu acestea, puteti totusi sa fiti foarte constienti de hipersensibilitatea voastra. Iar daca cei din jur, nu au sezizat nimic iesit din comun la dvs, isi vor da seama mai tarziu ca, totusi, ceva s-a intamplat ultima data cand v-ati vazut... in urma cu multe luni de zile...
O replica mai "indrazneata" sau total inocenta, un gest necugetat sau intamplator, pot reprezenta stimuli suficient de puternici pentru persoanele prea sensibile. Acesti stimuli ii pot determina sa se indeparteze de dvs. pentru totdeauna sau sa ia masuri drastice pentru limitarea interactiunilor.
De unde toata aceasta sensibilitate care face orice relatie sa semene cu un camp minat, in care o explozie poate aparea in orice moment, daca nu sunteti suficient de atenti? Au aparut si sfaturile pentru cei care au de-a face cu persoanele foarte sensibile:
Nu o simpatizam pe Maria Sharapova, din motive usor de inteles. Totusi, pentru o buna perioada de timp, ea mi-a vandut o iluzie exceptionala - o sportiva de top care este in acelasi timp si un sex simbol.
Nu este usor sa devii numarul unu. Dar lumea pare sa nu aiba prea mult timp pentru cei de pe locul 10, 11 sau 50. Si totusi, nu e mai putin adevarat ca persoanele care se afla pe locul 50, si-au sacrificat copilaria cam in aceeasi masura ca si cei care sunt pe locul 3, 2 sau 1.
Avem nevoie de inspiratie, iar cei care ajung in topuri pot sa ne-o ofere. Atata vreme cat primim aceasta inspiratie din partea acestor performeri desavarsiti, vom vorbi despre ei, acordandu-le atentie si ridicandu-i in slavi. Daca performantele vor inceta sa mai apara, atunci si interesul nostru incepe sa scada. E un fel de simbioza intre performer si public, ce dureaza cu conditia ca performerul sa performeze.
De ce am discuta despre numarul 50 din clasamentul ATP, cand am putea vorbi cu mai mult entuziasm si cu pasiune despre performerul clasamentului, detinatorul pozitiei de lider? Ati suporta aceasta situatie, cand stiti bine ca a trebuit sa faceti renuntari si sacrificii toata viata voastra?
Cand lucrurile devin serioase, adica pe la varsta de 15 ani, sportivii de performanta suporta din ce in ce mai greu infrangerea. Visurile sunt mari, oportunitatile sunt uriase. Antrenorii necrutatori, cer din partea ta ceea ce ei nu au realizat niciodata, adica... imposibilul. Toata lumea asteapta confirmari...
Mai mult decat atat, totul devine programat: cat dormi, cat mananci, ce mananci, cu cine te atrenezi, cat dureaza atrenamentul, sa ai timp si pentru scoala, caci daca vei ajunge in top 5, nimeni nu vrea sa auda greseli de exprimare in discursul tau de la finalul unui tuneu de mare slem. Grand Slam... adica "mare lovitura"... chiar si asta spune ceva despre profilul ideal al invigatorului - cel care da lovitura!
Competitivitatea este cuvantul de ordine in aceasta lume in care conteaza mai putin cooperarea si onestitatea. Presiunea este extraordinara, iar un jucator din top 5, trebuie sa fie, mai intai de toate, propriul sau psiholog - si inca unul extrem de bun. Fara aceasta forta psihologica nu ai ce cauta in top.
Asa stand lucrurile, nu ar trebui sa ne mire faptul ca tentatia dopajului este extrem de mare pentru jucatorii de top. O teorie a deviantei care mi-a atras atentia pe cand faceam masterul este cea care apartine lui Jean Pinatel. Acesta sustine faptul ca toti putem deveni delincventi sau infractori, dar pragul vulnerabilitatii noastre la devianta, difera de la persoana la persoana.
Cu alte cuvinte, cand stresul devine extrem de mare, capacitatea noastra de a "juca corect" poate ramane sub semnul intrebarii. Fireste, unii joaca incorect din principiu, pentru ca asa le dicteaza lor constiinta. Imaginati-va insa care este nivelul de stres la un sportiv de top si incercati sa intelegeti de ce Maria Sharapova a decis sa calce peste reguli.
Unde mai gasim noi o campioana de felul ei, care sa reusesca sa faca o figura la fel de frumoasa atat in domeniul comercial cat si in domeniul performantei sportive? Sa fim cinstiti acum: jucatoarele din top 5 nu sunt niciodata niste "finute" - sunt mai curand puternice si agresive, adevarate forte ale naturii.
Nu o simpatizam, pe Maria Sharapova pentru simplul fapt ca Simona Halep nu a reusit niciodata sa o invinga. Totusi, pentru o buna perioada de timp, rusoaica a reusit sa imi dea iluzia ca o jucatoare de tenis se poate afla in top 3 si poate in acelasi timp sa reprezinte un sex-simbol. Oare iti poti construi intreaga cariera pe un medicament?
Pe cand eram student, am scris un articol cu acest nume, pe care l-am publicat pe primul meu blog, cu ocazia unei zile de 8 Martie. E ceva timp de atunci... Sper sa va faca placere sa il cititi!
☆ ☆ ☆
Cred ca exista destul de multe lucruri in care barbatii si femeile chiar sunt diferiti. De exemplu, poti sa auzi intr-o viata de om o multime de barbati care nu pot pricepe sensul daruirii unui buchet de flori. Indiferent cat zahar pui in vaza sau cate aspirine, florile se vor ofili iar intr-o saptamana vor ramane doar o amintire.
Un barbat perfect normal te poate initia cu destul de multe detalii in arta inlocuirii unui buchet, cu un ghiveci. Aranjamentul sofisticat al buchetului de flori si frumusetea lui orbitoare vor pali in fata argumentelor logice ale barbatului, care vor curge in valuri pana nu vei mai putea respira de atata logica.
Ghiveciul este durabil si viguros, precum dragostea barbatului, are o economie ce sustine viata, bazata pe grija venita din exterior. Femeia isi poate manifesta grija fata de acest obiect fragil iar peste un an, ghiveciul va fi tot acolo, ca o marturie a eternitatii iubirii celor doi.
Daca femeii chiar nu-i place ghiveciul, ei bine barbatul va gasi o sumedenie de alte cadouri care pot trece cu succes testul timpului, incepand de la haine si terminand cu bijuteriile, nu-i asa, "cele mai bune prietene ale unei femei".
Foarte putine femei vor reusi sa il contrazica pe acest barbat ce dispune de o basculanta plina cu logica, asa cum foarte putine femei vor reusi sa renunte pentru totdeauna la satisfactia delicata de a primi un buchet de flori. Iar acesta, cu siguranta, ar putea fi unul dintre misterele faptului de a fi femeie...
Dar totul este trecator pe acest pamant, chiar frumusetea si viata omului, si ce inseamna cativa ani in plus ori in minus? Dintre lucrurile de pe pamant, pasiunea este poate cel mai trecator dintre toate... in locul pasiunii vor napadi sufletul, ca niste termite infometate, gandurile pline de logica ale societatii, preocupata de ziua de maine: cu ce ne vom creste copiii, la ce scoala ii vom da, ce masina ne putem permite si unde ne vom petrece vacantele, mai ales cat costa toate astea si toate cele despre care nici macar n-am aflat inca...
Totusi, in fata unui buchet de flori, femeia va deveni de fiecare data nostalgica, privind cu dragalasenie in departari. Barbatul care face acest lucru lipsit de logica, dintre alte lucruri lipsite de logica care se pot face pe pamant pentru ea, o poate cuceri cu nebunia lui, pretinzand parca faptul ca el chiar traieste intr-un univers plin de resurse, ca nu exista nici criza, nici calcule, nici alte sperietori de ciori. Barbatul care daruieste flori isi poate permite sa faca gesturi lipsite de logica sau cel putin isi poate permite sa-si piarda capul, ca la inceput...
Ea nu are nevoie de un cadou logic, dintre cele pe care le pot folosi chiar si stranepotii. Nu vrea un cadou pe care il poti amaneta in caz ca, saptamana viitoare dai faliment. Pentru barbatul care ofera flori, falimentul nici macar nu exista!
Un barbat care isi pierde logica in fata frumusetii sale este de fapt adevaratul cadou pe care il primeste femeia, odata cu buchetul de flori sofisticat aranjate. Maine, dupa ce buchetul va disparea, barbatul va sti ca nu ai nimic de la el, si de fapt nici nu vrei vreun lucru de la el... TU iL VREI PE EL! Iar el poate sa isi dea seama ca un cadou este la fel de durabil precum pasiunea lui...
Lipsa de logica are un efect vrajitoresc pentru sufletul femeii, atunci cand vine din partea barbatului potrivit si ii este dedicata ei. Mi se pare ca de foarte multe ori, barbatii cei mai potriviti sunt de o logica sufocanta si strigatoare la cer, dar asta e cu totul alta poveste, nu-i asa?
Femeii ii place sa vada ca existenta ei are un impact asupra acestui barbat logic iar nebunia lui ocazionala ar putea chiar sa dovedeasca faptul ca acest impact este o realitate.
Nu va imaginati insa ca buchetul de flori este reteta universala si valabila la nesfarsit. Nu. Fiecare femeie are toleranta ei la flori iar daca nivelul de toleranta a fost depasit, e semnul ca trebuie sa incerci o alta nebunie.
Pentru ca este luna Martie, m-am gandit sa fac un cadou doamnelor si sa realizez un top al celor mai interesante momente cu personajul Tano Cariddi. Dar cine este Tano?
Ei bine, Tano este unul dintre personajele principale ale serialului italian La Piovra (Caracatita). Imi pare un personaj interesant pentru ca este mereu elegant si are o prestanta iesita din comun. El reprezinta tipologia arivistului interlop, fiind in acelasi timp foarte rafinat si inteligent. Nu este membru al mafiei, desi se afla in legatura cu Cosa Nostra, care crede ca ii controleaza activitatea.
Tano Cariddi a avut o copilarie dificila, undeva in Sicilia, iar inegalitatile si saracia l-au marcat foarte mult. Asa cum, in aceasta lume, multi tineri sunt fascinati de puterea pe care ti-o da un pistol si niste prieteni cu care este mai bine sa nu ai de-a face, Tano este un derivat neobisnuit al acesteia: el are de partea sa atat inteligenta rasata, educata in cele mai prestigioase institutii de invatamant ale lumii, dar si forta intunecata a mafiei.
Tano Cariddi nu este un model pentru nimeni, desi, probabil ca unii vor fi fascinati de acest "baiat rau". Totusi, pare ca modelul s-a raspandit destul de mult in aceasta tara si, ma gandesc ca multe fete viseaza la un astfel de om, capabil sa ofere securitate materiala solida, fie si pe termen scurt. Dar gusturile nu se discuta, nu-i asa?
Delectati-va deci cu momentele Tano Cariddi:
Locul 5 ~ Tano & Papusarul (Il Puparo)
In acest fragment, din seria a 4-a a serialului La Piovra, Tano primeste o misiune din partea Cosei Nostra care investeste o suma mare de bani in Asigurarile Internationale. Observam ca personajul are principii bine definite, pe care nu se fereste sa le afirme atunci cand e cazul. In rest, ramane un personaj "privat", misterios, care inspira forta si incredere celor din lumea finaciara.
Ajunge cu armele si singele. Adevaratul drum al criminalitatii in ziua de azi este legalitatea.
Locul 4 ~ Exercitiu de Forta
Tano il impiedica pe comisarul Catani sa o viziteze pe micuta Greta, iar oamenii sai ii aplica o corectie comisarului. In plus, Tano Cariddi, cu aroganta care il caracterizeaza, ii da o lectie verbala comisarului. Oricat de bune ar fi intentiile lui Catani, Tano "se afla in legalitate" si poate interzice chiar si unui comisar sa intre in casa lui fara un mandat. Daca Corado i-ar fi ascultat sfatul, probabil ca ar fi prins chiar si pensia!
Te crezi un inger razbunator, nu-i asa? Dar fara un mandat nu poti sa faci nimic. Esti un functionaras fara importanta. Ar trebui sa stai cuminte intr-un birou si sa iti astepti pensia!
Locul 3 ~ Tano iese la petit
Parca totul se face cu forta la Tano Cariddi, nu-i asa? Si nici macar n-ai spune ca tipul este atat de brutal, in spatele aparitiei sale stilate, mereu la patru ace. Nefiind un mare maestru in arta de a convinge femeile, le trateaza cu aceeasi aroganta cu care trateaza pe toata lumea. Totusi, in fata tinerei Esther, si a frumusetii sale rapitoare, da semne de indulgenta. Mai mult decat atat, pare a pune in mainile ei soarta "intelegerii" pe care o face cu tatal ei, dl. Rasi.
Ma voi exprima foarte clar: in curand, noi doi vom semna un acord.
Locul 2 ~ Tano face afaceri
Cand vrei cu orice pret sa castigi, niste prieteni care se ocupa cu lucrurile mizerabile nu strica la casa omului... Tano vorbeste cu prietenii sai, criminalii Cosei Nostra despre chestiuni pur tehnice, ca intre niste barbati normali. Cand Cosa Nostra vrea sa afle prea multe, Tano, cu aroganta sa bine-cunoscuta, ii lasa fara cuvinte pe criminali. Nu oricine poate sa ii trateze in acest mod pe acesti monstri, trebuie s-o recunoastem.
Voi imi dati cinci iar eu va intorc 50. Nu va intereseaza pe voi cine este regele, regina sau calul. Cel ce joaca sunt eu. Nu va ajung banii?
Vorbind despre contactele cu baietii de la Cosa Nostra, observam care este parerea lui Tano despre acestia din urma din gestul pe care il face cand unul dintre ei il atinge prieteneste pe pantalon. El se scutura, ca si cand i-ar fi teama ca ar fi ramas ceva mizerie in urma acestei atingeri. Dar probabil ca daca ar fi vrut cu adevarat sa ramana demn si curat, nici macar nu s-ar fi apropiat de toata aceasta mizerie.
Locul 1 ~ Motto-ul lui Tano
Tano se joaca cu puterea pe care i-o confera inteligenta si, desigur, mafia. Dl. Rasi, incearca sa lase impresia ca este o persoana morala si fara pata si nu cedeaza presiunilor nesimtite ale lui Cariddi. Totusi, Tano are argumente logice, interesante si inteligente chiar si pentru gesturile sale cele mai brutale. In spatele acestei logici impecabile se afla mai mult decat un simplu psihopat.
Exista un singur lucru imoral - esecul.
Urmatorul fragment este cel in care Tano Cariddi se adreseaza Cuppolei, adica conducerii Cosa Nostra - un moment apasator, ca un examen. E un examen ca pentruTano, pe care el il si trece cu bine. Organizatia investeste in proiectul sau o multime de bani, semn ca individul are stofa de mafiot.
Pentru o scurta perioada de timp Caracatita iti da impresia ca Tano are si ceva suflet. Este vorba despre momentul cand se indragosteste de sotia lui, frumoasa Esther. El ii spune acesteia amintiri din copilaria sa aspra, lucruri cu un caracter profund si personal. Altfel spus o primeste pe Esther in lumea lui speciala. Cei carora le-am trezit interesul, pot sa vizioneze seria 4 din La Piovra care se afla integral tradusa pe youtube.
(1) Imaginea Tano, de DW, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0
Cum ajungem sa ne inrolam intr-o secta si cine sunt cei vulnerabili de a deveni membri ai acestora? Ai putea deveni chiar si tu un adorator al unui lider de secta?
Capturarea lui Gregorian Bivolaru la Paris a determinat o crestere a interesului fata de problematica cultelor si organizatiilor dubioase. Aflam acum lucruri noi despre ceea ce se intampla in MISA si ne punem noi semne de intrebare.
Nu doresc sa vorbesc aici despre legitimitatea MISA, ori despre sensul practicilor organizatiei lui Gregorian Bivolaru. Totusi, nu pot sa nu remarc amploarea acestui fenomen care, pornit din Romania, s-a raspandit pe toata planeta, fiind imbratisat de numerosi adepti care, inca mai cred in buna-credinta a lui Bivolaru, in ciuda numeroaselor critici care i se aduc, si in ciuda problemelor sale cu legea.
Am cunoscut membri ai MISA, sunt oameni respectabili, va asigur, si nu doresc ca ei sau alti membri ai acestei organizatii sa considere ca articolul meu reprezinta o actiune defaimatoare la adresa lor. Cred ca fenomenul trebuie studiat cu mai multa atentie si ca ar trebui sa ne ferim de a pune etichete si cu atat mai mult de a arunca cu noroi in oameni pe care nici macar nu ii cunoastem.
Ceea ce intentionez aici este sa prezint cateva informatii legate, pe de o parte de profilul psihologic al liderului de secta, iar pe de alta parte, un portret psihologic al membrilor de secta, sau a persoanelor susceptibile de a se inrola intr-o astfel de organizatie. Daca vreunul dintre dvs se recunoaste in aceste portrete, asemanarea este, probabil, pur intamplatoare.
Membrul de Secta
Persoanele susceptibile sa devina membrii ai organizatiilor de acest fel sunt adesea marcate de anumite dificultati emotionale, ce pot fi de mai scurta sau mai lunga durata. Fireste, este o trasatura general - umana faptul ca ne dorim raspunsuri si ne dorim sa ne amelioram existenta.
In anumite perioade ale vietii noastre, nevoia de siguranta, de raspunsuri si de certitudini, devine ceva mai apasatoare. Spre exemplu, daca ati pierdut pe cineva drag, daca ati picat un examen important, sau daca v-a parasit iubitul de-o viata, nevoia de siguranta si de a compensa durerea sau golul ramas, devine ceva mai mare, si, in consecinta, si cautarile dvs. se intensifica.
In astfel de circumstante, deveniti mai deschisi la lucruri care alta data va erau indiferente, cum ar fi sectele si propaganda pe care acestea o fac pentru a va atrage. In afara de stresul existential, ce reprezinta un factor care, uneori, ne vulnerabilizeaza, totusi, exista si un profil psihologic al victimei acestui tip de organizatie.
Din acest portret fac parte trasaturi ce pot fi impartite in:
Pozitive: idealism naiv, respectul pentru autoritate, deschiderea catre spiritualitate sau dorinta de a ingriji pe ceilalti, de a oferi o contributie pozitiva in lume si societate
Negative:intoleranta la incertitudine si nevoia de raspunsuri rapide, de tip "alb-negru", nemultumire fata de organizarea societatii, dificultatea de a gestiona stresul, anxietatea sau nefericirea, dependenta si superstitiozitatea
Liderul de Secta
Dar prin ce se evidentiaza un lider de secta? Ei bine, am putea observa faptul ca un lider de secta sau cult, este echipat, mai mereu cu anumite trasaturi care ii permit sa ocupe aceasta pozitie si care, la nivelul societatii, pot fi considerate drept calitati.
Cu toate acestea, tot la nivelul societatii, prin cunoasterea in detaliu a practicilor unei secte ies in evidenta numeroase forme de abuz. Din pacate, nu observa asta si membrii devotati ai sectei respective, care, desi marcati din punct de vedere emotional, financiar, fizic, etc, nu sunt totusi dispusi sa paraseasca respectiva organizatie, aflandu-se parca intr-un soi de "transa", pe care obisnuim sa o numim "spalare de creier".
Asadar, cineva trebuie sa fie suficient de carismatic si puternic pentru a reusi sa atraga toti acesti oameni si pentru a reusi sa ii foloseasca. Acel cineva, este, desigur, liderul de cult. Iata cateva dintre trasaturile acestui lider ce pot fi impartite, de asemenea, in calitati si defecte.
Pozitive: carisma, capacitate de a influenta, conduce si motiva, capacitatea de a facilita schimbarea in ceilalti, dorinta de a exprima potentialul si de a "face diferenta", incredere in fortele proprii, inteligenta in "a se vinde" unei anumite categorii de persoane, farmec personal peste medie, un limbaj bine dezvoltat, o viziune de viitor plina de incredere si optimism, etc
Negative: lacomia, dificultati de auto-control, lipsa limitelor in ganduri si comportament, tendinta de fantasmare care il "ajuta" sa ofere solutii magice, imediate, tuturor problemelor omenirii, hipersensibilitate la critica sau lipsa de respect, vanator de complimente, manipulativ, laudaros, arogant, profitor, lenes, capacitatea de a specula slabiciunile celorlalti, considera ca are dreptul de a controla vietile altora, nu poate simti vinovatia, de unde si comportamentul dezlanat, etc.
De asemenea, liderii de cult sau secta obisnuiesc sa solicite din partea celorlalti onoruri iesite din comun, similare celor pe care le-ati oferi unor divinitati incarnate. Veti face tot ceea ce va cere acest lider, va veti imbraca, veti vorbi si va veti sacrifica viata, daca va va cere asta, atunci cand o va cere, daca nu doriti sa faceti parte dintre "dusmanii eretici" ai sai.
Cei mai in varsta, isi amintesc probabil despre masacrul petrecut in Guyana, cand un numar de aproape 1000 de membri ai sectei People's Temple au realizat, la data de 18 Noiembrie 1978, ceea ce ei au numit "sinucidere revolutionara", sub presiunea lui Jim Jones, conducatorul acestei secte. Proiectul agricol People's Temple din Guyana a aparut ca urmare a dificultatilor intampinate de membrii cultului in a-si desfasura activitatea pe teritoriul S.U.A..
Jim Jones, Death Tape, 1978:
Nu este rar intalnit ca liderul de secta sa solicite favoruri sexuale din partea membrilor simpli, pe care le poate deghiza intr-o forma spirituala - vezi "identificarea". De asemenea, mai mereu, liderii de secta obtin sponsorizari, finantari si sustinere materiala din partea membrilor devotati, care isi pun majoritatea resurselor in slujba lor sau in slujba cultului respectiv.
S-a vorbit adesea despre tulburarile de personalitate pe care liderii cultelor sau sectelor le au si este mult adevar in aceste discutii. Cele mai intalnite tulburari de personalitate in randul acestor persoane par a fi tulburarea de tip narcisic (narcisismul) si tulburarea de tip antisocial (psihopatia / sociopatia). La Jim Jones am putut observa si cateva trasaturi paranoide.
Cei care nu-si amintesc trecutul, sunt condamnati sa il repete. G. Santayana
Cunoasterea, informarea si educatia reprezinta principalul mod de a iesi de sub influenta liderilor de cult si a sectelor pe care acestea le conduc. A recunoaste faptul ca spalarea creierului exista si a intelege cum functioneaza, reprezinta cea mai buna cale de a preveni aceasta situatie.
Indrazniti sa puneti la indoiala lucrurile, in special atunci cand bunul simt comun va atrage atentia ca deveniti prea diferiti de restul lumii. S-ar putea ca cei care isi arata fundul in public sa fie "avangadisti" iar noi ceilalti sa ne opunem progresului... Dar daca nu este asa?
