Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

luni, 26 septembrie 2016

Tineretea, Circul si Fericirea

O cohorta de tulburari de personalitate sau psihosomatice tin parca sa ne atraga atentia asupra faptului ca tineretea nu este o varsta tocmai usoara. Si pentru ca nu este usoara, iese cu... circ.




Nu as vrea sa credeti ca circul, ca mijloc de entertainment este un lucru rau sau ar avea consecinte negative. Dimpotriva! Am mers anul acesta la circ impreuna cu nepotelul meu si ne-am distrat de minune. In plus, am invatat impreuna ca excelenta solicita eforturi considerabile iar circul reprezinta o adevarata colectie de virtuti, modele si valori demne de intreg respectul nostru.

Faptul ca folosim zi de zi acest termen pentru a descrie un anumit tip de comportament este doar o coincidenta nefercita, as spune eu. L-am folosit si de aceasta data pentru a atrage atentia asupra unui fenomen caracteristic tineretii, si va propun urmatoarea ipoteza: este oare posibil ca tineretea sa reprezinte atat la modul pozitiv, cat si la cel negativ, o adevarata reprezentatie de circ sau o insiruire de astfel de reprezentari?

Am cateva argumente stiintifice la care va invit sa reflectati:

  • Imaturitate biologica a sistemului nervos - Este bine-cunoscut acest paradox al adolescentei care consta intr-o dezvoltare disproportionata a facultatilor fizice si senzoriale raportata la dezvoltarea creierului si a capacitatii de a ne exercita auto-controlul, care apare ceva mai greu, dupa varsta de 20 de ani. Aceasta realitate biologica face ca, in ciuda faptului ca la adolescenta simturile noastre sunt de o acuitate exceptionala, iar viteza de reactie se afla la apogeul ei, sa apara totusi un risc de moarte prin accident care creste cu 200% in comparatie cu  copilaria, perioada premergatoare adolescentei.
  • Tulburarile de personalitate - O tulburare de personalitate reprezinta configuratia speciala pe care o ia personalitatea, ca urmare a influentelor carora ii este supusa, in decursul evolutiei sale, influente de natura genetica, dar care priveste in aceeasi masura si mediul sau educatia primita. Tulburarea de personalitate se invecineaza cu psihopatologia si ne expune la ceva mai mult stres existential. Nici prea multa personalitate nu-i buna! Asa stand lucrurile, in tratatele de specialitate se afirma intr-un mod redundant faptul ca manifestarile caracteristice acestor tulburari scad odata cu inaintarea in varsta. O problema de maturizare?
  • Tulburari psiho-somatice - Un studiu relativ recent, atrage atentia asupra faptului ca, cel putin la femei, stresul existential are consecinte destul de insemnate asupra sanatatii lor cardiace. Si s-ar parea ca segmentul cel mai vulnerabil la aceste tulburari nu este cel al femeilor mature, ci dimpotriva, femeile tinere sunt acelea care sufera cel mai mult din acest punct de vedere, in ciuda a ceea ce ati putea sa anticipati, prin mijlocele bunului simt. Mult mai bine la acest capitol stau femeile varstnice (dupa 65 de ani), care nu mai prezinta aceasta disproportie dramatica fata de barbatii de aceeasi varsta.

Nepotelul meu despre care vorbeam la inceput este un maestru al persuasiunii. Daca vrea ceva foarte, foarte mult si intampina rezistenta, el pune in miscare arsenalul sau emotional - adica incepe sa planga. Dar hei, are si o scuza destul de buna, desigur -  5 ani abia impliniti.

Cred ca multi dintre noi facem ceva similar o buna perioada din viata noastra. Adica incercam sa ne rezolvam problemele existentiale prin intermediul emotiilor - in loc sa facem ceva propriu-zis sau sa acceptam situatia ca atare. Iar aceasta chiar este o trasatura a celor imaturi emotional. Din pacate, consecinte se situeaza in aria psihopatologiei si psiho-somaticii, asa cum incercam sa dau de inteles mai sus.

Poate ca toti ne-am nascut cu capacitatea de a avea vointa dar unii dintre noi o folosesc mai mult decat altii. Oamenii care isi controleaza mai bine atentia, emotiile si actiunile o duc mai bine, indiferent din ce unghi privim lucrurile. Ei sunt mai fericiti si mai sanatosi. Relatiile lor sunt mai satisfacatoare si dureaza mai mult. Castiga mai multi bani si ajung mai departe in cariera. Reusesc sa gestioneze mai bine stresul, sa faca fata conflictelor si sa infranga adversitatile. Traiesc mai mult. Daca o raportam la alte virtuti, vointa ocupa intotdeauna primul loc. Autocontrolul cantareste mai mult decat inteligenta in obtinerea succesului academic (examenele de admitere la universitatile din America sunt un exemplu in acest sens), este un factor determinant mai puternic decat charisma in cazul unui leadership eficient (scuze Tony Robbins) si este mai important decat empatia pentru fericirea in cuplu (da, secretul unei casnicii de durata poate fi acela de a invata sa ne tinem gura). Daca vrem sa ne imbunatatim viata nu ar fi rau sa luam drept punct de plecare consolidarea vointei. 

Aceasta pledoarie pentru "muschiul vointei" nu este intamplatoare. Vointa este aceea care, orientata intr-un mod adecvat, fie ne pune in miscare pentru a schimba lucrurile care nu ne plac, facand ceva concret, nu doar simtind, si atat, fie ne ajuta sa acceptam, prin eforturi bine determinate, ca situatia nu poate fi schimbata.

Nu sunt de acord cu tot ce a spus Arthur Schoppenhauer, dar cred ca a avut dreptate in anumite privinte. El vorbea in "Arta de a fi fericit" care poate fi considerat unul dintre primele manuale de self-help, despre faptul ca tinerii sunt lipsiti de realism si alearga dupa satisfactii si placeri iluzorii, in timp ce persoanele mature cauta mai curand sa diminueze nefericirea si neajunsurile inerente vietii.

Se observa la anumiti adolescenti si un fenomen invers "circului", pe care psihanalistii l-au considerat a fi un mecanism de aparare si l-au numit "ascetismul adolescentului". Prin intermediul acestuia, numerosi adolescenti, constienti de faptul ca, daca se dedau risipei si emotiilor trecatoare nu vor reusi nimic in viata, recurg la tot felul de masuri prin care evita sursele de gratificatie rapida (sex, mancare, pereceri, viciu, etc) si adopta un stil de viata extrem de auster.




Pe aceasta cale, parca in contrast cu ceea ce in ziua de azi incearca sa le transmita societatea de consum ("Consum deci exist!") adolescentul ascetic incearca sa preia controlul propriului destin.  Nu  consider ca toti adolescentii ar trebui sa devina asceti pentru a reusi in viata insa cu siguranta au nevoie de vointa, macar din cand in cand.

Mai jos va voi prezenta cateva mecanisme prin intermediul carora va puteti mari aceasta super-putere care este vointa, antrenandu-va "muschiul voluntar" despre care se vorbeste mai putin in ziua de azi, dar nu inseamna ca nu a ramas adevaratul secret al reusitei in viata, in ciuda sloganurilor societatii de consum care promoveaza mai curand lipsa rezistentei in fata tentatiei.

Aceste "antrenamente voluntare" merg dincolo de simpla enumerare a lucrurilor ce pot fi puse in slujba vointei (somnul, alimentatia, miscarea, relaxarea, meditatia sau evitarea tentatiilor), despre care vorbeam intr-un articol, care a ajuns in top 5. Iata-le:

>> Continuarea in Psihopedia PRO








(1) Imaginea Tips for a Happy Life, de Antonio Thomas, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

NCBI, (acc. Sept. 26, 2016), The teenage brain: self control, website: NCBI

NCBI, (acc. Sept. 26, 2016), Adolescent maturity and the brain: the promise and pitfalls of neoroscience research in adolescent health policy, website: NCBI

Health Day, (acc. Sept. 26, 2016), Emotional Stress Affects Women's Hearts, website: Health Day

McGonigal, (2015), Puterea Vointei. Cum functioneaza auto-controlul si ce putem face pentru a-l imbunatati. editura Litera, colectia "Dezvoltare Personala", Bucuresti

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu