Der Ubermensh

Supra - omul, ca si concept imprumutat de Adler de la Nietzsche, reprezinta un tel ideal al umanitatii. Cum arata supraomul si de ce cred adlerienii ca ar trebui sa tinem cont de dansul?

Inainte de a intra in subiect, as dori sa ii invit pe cei interesati sa participe in perioada 18-20 Noiembrie, la Brasov, la al 3-lea congres adlerian din Romania. Daca sunteti interesati de acest eveniment lasati-mi un mesaj pe adresa teleologia@yahoo.com

* * *

Spre deosebire de psihanaliza lui Freud, care il "cocoloseste" oarecum pe clientul de psihoterapie si ii spune ca nu e el de vina pentru ca are toate aceste probleme, ci mai curand societatea si civiizatia care ii solicita eforturi pentru care nimeni nu e pregatit, psihologia lui Adler este mai curand o educatie despre om (caci promoveaza valori si atitudini noi).

Daca Freud considera ca placerea este forta ce ne pune in miscare, iar Frankl a descoperit la randul sau ca ne aflam in cautarea sensului, Alfred Adler considera ca suntem animati de dorinta de putere. Cu toate acestea, adlerienii de azi au impins putin "dorinta de putere" catre "dorinta de sens" (ideea promovata de Frankl in Logoterapie), asa incat s-a ajuns la un "combinatozaur", cum spunea un prieten de-al meu - "dorinta de semnificatie personala".

Cu alte cuvinte, suntem ok daca simtim ca insemnam ceva, ca viata noastra inseamna ceva, nu doar ca are sens, dar este si recunoscuta, cel putin de noi insine prin prisma perceptiei subiective. Dar cum arata supraomul, catre care ar trebui, spune Adler, sa evoluam?

Nevroza este un efect al civilizatiei. Sigmund Freud

Nevroza este un efect al lipsei de civilizatie. Alfred Adler 

Dupa cum observati, Adler are o atitudine mai curand critica la adresa omului, iar psihoterapia adleriana imi creaza si mie, din perspectiva celui care a fost scolarizat in asa ceva, impresia ca seamana uneori cu un "pat al lui Procust", in care esti analizat - in ce masura ti-ai indeplinit sarcinile fata de... "Intreg" (societate). Din fericire, abordarea terapeutilor adlerieni este suficient de rafinata incat sa nu dea aceasta impresie celor care intra in terapie - nu ar folosi la nimic sa speriem lumea!

Dar sa nu mai lungim vorba si sa incercam sa raspundem frumos la intrebare: cum arata acest "Ubermensh"? Sistematic vorbind, el este supra-om pentru ca ARE CURAJ, are "Gemeinschaftsgefuhl" (interes in interesul celuilalt) si fiindca raspunde cu succes tuturor asa ziselor "SARCINI ALE VIETII", adica unor provocari universale: intimitatea, munca, prietenia, relatia cu sine si relatia cu universul. Voi explica in detaliu sarcinile vietii, insa acum va las sa va imaginati ce sunt ele si cat de bine le raspundeti.

Intr-o lume mai curand narcisica, de rasfatati care cred ca li se cuvin cat mai multe chestii, trebuie sa fie o adevarata opera de auto-flagelare pentru un terapeut sa aibe tupeul de a  le cere clientilor sai sa ia la cunostinta "sarcinile" pe care le au: sa fie cetateni onorabili, sa constituie familii si sa le serveasca, sa mearga la serviciu si sa iasa la bere /suc /ceai cu prietenii, daca au sau nu au chef de asta. 

Este ceva gresit cu terapia adleriana? S-ar parea ca nu prea iti ofera sansa de a "fenta" viata sociala, nu-ti ofera nicio scutire pentru faptul ca nu ai chef /ti-e frica sa devii un membru normal al societatii, dimpotriva, priveste asta ca pe o lipsa de curaj si chiar ca pe o "abonare la dezastru", comparativ cu pesimistul de Freud, care iti gasea el scuzele si scutirile ("civilizatia asta care il termina psihic pe bietul om").

Iata principiile psihologiei lui Alfred Adler:

• Holismul - stiti probabil ca este un curent filosofic ce priveste lumea ca pe un intreg, alcatuit din intreguri supra si subordonate, in care partile coopereaza armonios pentru binele Intregului, supraordonat - celule, tesuturi, organe, sisteme, fiinte, comunitati, localitati, judete, regiuni, tari, continente, planete, galaxii...

• Unicitatea - fiecare fiinta umana este privita ca o personalitate unica si irepetabila, cu trasaturi, motivatii si scopuri la fel de unice, ce trebuie, recunoscute, respectate si tratate ca atare. Un bun adlerian vorbeste mai putin despre categorii (barbatii, femeile, romanii, etc) si mai mult despre individul, luat separat.

• Inserarea Sociala - adlerienii promoveaza si incurajeaza afilierea si cooperarea ca mod al persoanei de a se integra in Intregul societatii, unde, cel mai probabil, ii va fi mai bine decat izolat de aceasta, eventual luptandu-se cu societatea si membrii ei.

• Teleologia - este de asemenea un principiu filosofic ce speculeaza faptul ca fiecare dintre noi este animat de anumite scopuri, de anumite idealuri de sine, care se nasc prin comparatii cu cei din jur, si sunt hranite de sentimentele de inferioritate ce rezulta din aceste comparatii. Teleologia afirma ca toate cauzele se afla mai curand in viitor, intr-o fictiune mentala a sinelui ideal.

• Fenomenologia -  desigur, tot un principiu filosofic, care speculeaza faptul ca existenta lucrurilor este dependenta de perceptia fiecaruia dintre noi, iar studiul fenomenelor psihice este serios numai atata vreme cat tine cont de subiectivitatea noastra.

Cu alte cuvinte, desi psihologia adleriana este atat de preocupata de unicitatea noastra in simtire, perceptie si fiinta, aceasta promoveaza ideea ca, omul, asa unic si irepetabil, ar trebui totusi sa tinda catre acest ideal social al INTEGRARII IN INTREG. Pentru asta, fireste, este nevoie de modestie, auto-sacrificiu si curaj - un curaj pozitiv, curajul de a servi Intregului (familie, comunitate, societate, etc)

Orice pretext am avea pentru a nu realiza acest sens supra-ordonat, este doar o scuza izvorata din lipsa curajului si dintr-o educatie deficitara, care fie a fost prea severa (copilul a fost tratat ca un sclav), fie a fost prea libertina (copilul a fost tratat ca un print). 

Iata doar cateva astfel de scuze:

• INTIMITATEA ~ Sunt prea indragostit ca sa imi formez o familie. Asta chiar suna ca si scuza perfecta, nu-i asa? Mai ales ca telenovelele reprezinta o parte din viata noastra, si o sursa de principii existentiale, unora dintre noi le este foarte usor sa-si deghizeze teama de a deveni "adulti responsabili" in spatele unei iubiri neimpartasite.

>> Continuarea in Psihopedia PRO

(1) Imaginea Human Statue, de Rasscophoto, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

scuze

Personalitatea Cinematografica

Ne incanta faptul ca ne regasim in scenele unui anumit film. Validarea unei conceptii de viata are un efect catartic, chiar si daca "adevarurile" pe care le vedem confirmate sunt simple aberatii.

Alfred Adler spunea ca visele reprezinta un mod de a ne pregati pentru ziua care urmeaza - personalitatea genereaza in fiecare noapte un tip de arta care, fie pe gustul nostru, fie mai putin pe gustul nostru, are rolul de a ne incarca bateriile cu un anumit tip de energie (emotie), care ne va fi de ajutor in atingerea unor scopuri.

Mai aproape de zilele noastre, s-a dovedit faptul ca filmele declanseaza in noi stari similare stadiilor de somn R.E.M., cu bogate continuturi onirice - suntem ca si paralizati sub vraja povestii urmarite - nu din alt motiv, dar anumiti hormoni caracteristici acestei stari fac posibila incremenirea respectiva - altfel ne-am pune in scena visele, spre disperarea tuturor.

Ei bine, afectivitatea umana, numita in domeniu cu termeni precum "latura energetica a personalitatii", reprezinta aceasta energie necesara evolutiei noastre. In timp ce visele reprezinta un soi de... "arta generata endogen", se poate vorbi si despre arta pe care o primim din exterior si care are un rol similar - energizare pentru reusita.

Poate ca v-ati intrebat vreodata cum se nasc preferintele noastre artistice. De ce preferam un anumit cantec / film si nu altele? Sigur, putem sa ne multumim cu o explicatie emotionala de tipul "pentru ca imi place (si gata)", si sa consideram ca analiza este lipsita de sens. Cu toate acestea, preferintele nu sunt niciodata intamplatoare.

Preferam anumite filme si anumite cantece pentru ca ele ne confirma convingerile de viata, ne incarca energetic si astfel inlesnesc apropierea de idealuri. Spre exemplu, poate ca ati remarcat preferinta unora pentru "filmele cu prosti". Sau poate ati observat ca unii privesc cu placere filme documentare despre criminali in serie sau despre atacuri teroriste si teorii ale conspiratiei.

Fireste, mai ramane sa intelegem felul cum sunt interpretate aceste alegeri artistice - de ce ne plac si cum le intelegem. Spre exemplu, cand privim un film de groaza, suntem de partea agresorului sau de partea victimei - cu cine ne identificam? Altfel spus, nu este suficient sa stim cum se distreaza cineva, care este genul de arta pe care il consuma, trebuie sa intelegem si interpretarea pe care o da acesta artei consumate.

Mie unul imi este greu sa cred ca o personalitate de tip paranoid, cu rigiditatea si suspiciunile sale bine-cunoscute ar consuma cu placere comedii romantice, in fiecare seara, cu popcorn, sau ca o personalitate de tip schizoid, mare amatoare de activitati intelectuale solitare, s-ar da in vant dupa telenovele sud-americane.

Tot la fel, o tanara histrionica, care traieste intr-o continua telenovela ea insasi, nu ar putea sa prefere vreodata documentarele despre Jack Spintecatorul. Este de asteptat ca un narcisist sa iubeasca filmele despre luxul inaltei societati, unde isi va gasi inspiratia, sau chiar "filmele cu prosti", fiindca ii astampara setea de a se simti deasupra celorlalti.

Iata ce nu stiati despre influenta pe care o au filmele asupra noastra, in informatii oferite de cateva studii stiintifice:

>> Continuarea in Psihopedia PRO

(1) Imaginea Movies, de Michael Saechang, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

Continue reading

tulburari de personalitate

Partea Luminoasa a Partii Intunecate

In fiecare dintre noi se afla doi lupi... Unul este rau, agresiv, neindurator, iar celalalt este bland, de incredere si protector. Care dintre ei va invinge? Cel pe care il hranim mai mult...

Nu stiu ce va spune voua termenul de "nevrotism". Poate, daca ati absolvit o facultate de medicina sau de psihologie, va spune ceva legat de stabilitatea emotionala a cuiva si cat de expusa este acea persoana la tulburari de natura psihica. Catre nevrotism ne poarta tulburarile de personalitate, adica acele configuratii specifice ale personalitatii care se disting prin accentuarea neobisnuita a unor trasaturi si care se afla la granita psiho-patologiei.

Fiindca aceste trasaturi sunt accentuate si fiindca in acest fel se creaza asteptari nerealiste, adica pe care le-am putea avea intr-o societate umana ideala dar pe care nu le putem avea in conditiile actuale de viata, ei bine, este relativ usor sa ajungem, (via tulburari de personalitate) catre o suferinta psihica sau alta.

Daca va intrebati cum arata niste asteptari realiste, cred ca le-am putea insuma in "Cele 4 ADEVARURI NOBILE" ale budismului zen:

• Viata este suferinta.

• Sursa suferintei este dorinta (sau atasamentul).  

• Incetarea suferintei este posibila prin non-atasament.

• Incetarea suferintei vine printr-o viata echilibrata. 

Cei cu tulburari de personalitate si nevroticii au o gandire incompatibila cu aceste adevaruri nobile ale existentei si de aceea si sufera atat de mult. Insa fireste, a nu avea niciun fel de dorinte, probabil ar fi plictisitor. Nici sa iti doresti echilibrul absolut s-ar putea sa nu va para un scenariu tocmai interesant, daca nu cumva simtiti ca aveti stofa de calugari budisti.

Sunt cunoscute trasaturile fundamentale ale cognitiei depresive - asa numita "triada depresiva", adica un grup de (3) conceptii negative si negativiste in caracterul lor: "eu sunt lipsit de valoare", "lumea este lipsita de valoare" iar "viitorul este lipsit de valoare". Mai putini inteleg insa faptul ca un depresiv poate ajunge la acest set de convingeri prin mai multe filiere.

Spre exemplu, prin filiera schizoida: e deprimant ca nu poti sa te bucuri de singuratate, macar din cand in cand si deci nu mai are rost sa incerci ceva, fiindca toti dau buzna in viata ta, invitati sau nu. Sau e asa trist faptul ca nu putem realiza  perfectiunea, ar spune un obsesional, obsedat de ordine. Iar un narcisist ar suferi in mod similar atunci cand va intelege ca nu exista suficienta stralucire si recunoastere pe lumea asta, asa cum isi doreste dansul.

O personalitate dependent-histrionica ar putea sa ajunga la depresie atunci cand i se administreaza respingerea si ignorarea in mod sistematic. Trebuie sa fie o adevarata dramoleta absurda daca dependent-histrionicul asteapta sprijin si atentie tocmai din partea unui schizoid, care se asteapta, la randul sau, sa fie lasat in pace...  Se vor impinge in bratele depresiei reciproc! Nu te joci cu incompatibilitatea...

Iata deci numai cateva filiere, destul de diferite, prin care am putea dezvolta depresia. Daca rezultatul pare asemanator - blocajul psiho - comportamental - se poate observa ca trasaturile de personalitate ale pacientilor pot fi realmente si radical diferite.

Sau poate ca nu veti dezvolta o depresie, dar va puteti pricopsi cu alte tulburari de natura psihica - cum ar fi anxietatea generalizata ori dificultatile de control al furiei - fiindca, sub influenta temperamentului, suntem mai inclinati sa cedam psihic in fata stresului in moduri diferite: nu obligatoriu prin tristete, precum melancolicii, ci si prin furie necontrolata, precum colericii, sau prin anxietate, precum flegmaticii sau chiar prin manie, precum sangvinicii.

Am facut aceasta introducere pentru ca am dorit sa se inteleaga pe de o parte faptul ca "ingrosarea" trasaturilor de personalitate poarta riscul psihopatologiei, iar pe de alta parte, nu am mai avea personalitate daca nu ar exista aceasta ingrosare, care ne da cel putin iluzia unicitatii personale. Cand insa ingrosarea trasaturilor este evidenta si exagerata, psihopatologia este la ea acasa.

Iata o descriere destul de interesanta a nevrotismului, aparuta intr-o carte la fel de interesanta:

Indianul danseaza nu numai pentru ca este seceta ci si pentru ca este indian. Dansul sau rezulta din anumite atitudini si moduri de gandire, un cadru mental care, probabil este durabil si relativ stabil. Cunoasterea acestor forme stabile adauga comportamentului sau o alta dimensiune a plauzibilitatii, a sensului. Aproape la fel se poate spune despre simptomele  nevroticului sau trasaturile sale patologice. (David Shapiro)

Cu alte cuvinte, nevroza are o componenta culturala care se manifesta prin prezenta unor valori si sensuri de evolutie in viata:  stralucirea personala in cazul personalitatii narcisice, perfectionismul in cazul personalitatii obsesionale ori descoperirea unui protector in cazul personalitatii dependente. Oricat de putin rezonabile ar fi aceste asteptari intr-o lume mai curand non-ideala, va invit sa descoperim si partile bune ale acestor personalitati atat de expuse patologiei psihice.

• Personalitatile Paranoide - Este util uneori, in anumite contexte sau in anumite domenii de activitate sa fim mai curand neincrezatori in intentiile celor din jur. Probabil ca un bun detectiv nu ar trebui sa aiba prea multa incredere in semeni, nu-i asa?

>> Continuarea in Psihopedia PRO

(1) Imaginea Side by Side, de Catface27, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Zen Buddism, (acc. Oct. 21, 2016), Four NOble Truths, website: Zen Buddism

(3) Shapiro, D., (2009), Stiluri Nevrotice, editura Trei, Bucuresti

Continue reading

tulburari de personalitate

Frumusetea Hipnotizeaza

Era digitala este o era a imaginii, in care atunci cand apare un chip frumos, apar si telenovelele iar totul se vinde si se cumpara mai usor. Asa a inceput studiul stiintific al frumusetii.

Pe masura ce societatea umana este mai influentata de mass-media, de televiziune si internet, unde imaginea joaca un rol atat de important, pare ca vechile coduri de comportament si valorile parintilor nostri au fost rasturnate, oamenii sunt mai interesati de coperte decat de ceea ce se afla in spatele acestora si sunt gata sa se lase pacaliti, daca pacaleala este frumos impachetata. 

Se poate vorbi despre un efect de hipnoza (in masa) pe care frumusetea fizica il are asupra noastra, cam de pe vremea actritei Marylin Monroe, cea care spunea ca poate si sa treaca neobservata, daca vrea ea. De ceva timp televiziunea si imaginea au preluat controlul lumii. Odata cu aceasta hipnoza vin banii, popularitatea, notorietatea si, ce sa vezi, chiar si succesul in politica - un domeniu in care mai curand intelepciunea si asertivitatea ar trebui sa primeze.

Dar ce inseamna sa fii frumos? La femei, frumusetea pare a fi definita de 2 parametrii specifici: nivelul de stres si grasimea - cel putin asa a dovedit un studiu finlandez. Fireste, femeile relaxate sunt percepute ca fiind mai atragatoare - iata un motiv orecum surprinzator pentru a incepe o psihoterapie sau o consiliere psihologica! De asemenea, femeile care nu sunt foarte grase dar nici foarte slabe, sunt percepute ca fiind mai atragatoare - un motiv bun pentru a va monitoriza cu atentie alimentatia si a o mentine in echilibru.

Chipurile frumoase sunt acelea in care elementele se afla intr-o armonie si intr-o simetrie, iar, daca ar fi sa facem un portret robot al frumusetii la femei, am ajunge probabil la urmatorul set de trasaturi: nu foarte slaba dar nici supraponderala, nu foarte scunda dar nici prea inalta, mai curand blonda, machiata, nu foarte sedentara, nu tocmai depresiva si suficient de bine odihnita. Te incadrezi?

MENIPPUS: Dar arata-mi-o pe Elena, caci n-o pot gasi de unul singur!

HERMES: Aceasta este tigva ei.

MENIPPUS: Si de-asta trecura marea cu o mie de corabii barbati din toata Grecia? De asta fura ucisi atatia greci si barbari si atatea cetati distruse? 

HERMES: A, dar n-ai vazut-o pe femeie vie, Menippus, caci tu insuti ai fi putut spune ca a fost de inteles ca au suferit cu totii multa vreme pentru o femeie ca aceasta. (Lucian din Samosata)

Iata insa cateva fapte dovedite stiintific care au o legatura cu frumusetea fizica:

•  Frumusetea deturneaza atentia. Un studiu a dovedit faptul ca prezenta unui chip frumos in campul sarcinii are puterea magica de a intarzia realizarea respectivei sarcini. Pentru ca frumusetea atrage intr-adevar atentia, vrem-nu-vrem, putem avea supriza ca, scopurile noastre sa aiba de suferit fiindca frumusetea este ca o enigma ce trebuie rezolvata, mai inainte de toate celelalte prioritati. Vom vedea si de ce.

• Frumusetea este un drog. S-a dovedit, de asemenea, pe cale experimentala faptul ca fiziologia creierului nostru se comporta in relatie cu frumusetea si cu fiintele alese care o detin, in mod asemanator situatiei in care am consumat substante opioide - adica droguri. Frumusetea ne face fericiti, pe noi barbatii, dar din pacate, frumusetea ne si "tampeste", precum drogurile, dealtfel. S-a observat un efect de preferinta a gratificatiilor mici dar imediate, fata de cele mari dar indepartate, la barbatii care au privit fotografii cu femei frumoase.

• Frumusetea streseaza. Un alt studiu interesant a dovedit faptul ca frumusetea unei femei ii poate cauza unui barbat stari de tensiune nervoasa echivalente situatiei in care barbatul respectiv s-ar arunca cu parasuta ori ar face bungee jumping. Cu cat barbatii sunt mai convinsi de faptul ca femeia din fata lor le este superioara din punct de vedere social, "din alta liga", cu atat si stresul lor va fi mai mare. Prezenta unui nivel ridicat de cortizol (hormon al stresului) in sange poate agrava anumite boli precum cele cardiace, impotenta sau diabetul.

• Frumusetea este fertila. S-ar parea ca femeile sunt percepute ca fiind mai atragatoare atunci cand se afla la ovulatie. Hormonii specifici acestui moment al lunii, influenteaza atat trasaturile fetei cat si vocea femeii care devine o floare cu miresme ametitoare pentru partenerul ei sexual dar nu numai pentru acesta.

• Frumusetea pierde in fata caracterului. In ciuda acestei uriase goane dupa aparente, un studiu a demonstrat ca, cel putin la chinezi, a cunoaste ca o persoana frumoasa din punct de vedere fizic are  totusi un caracter deplorabil, ne determina sa evaluam negativ atractivitatea acesteia.

• Frumusetea te plateste mai bine. O serie de studii realizate in domeniul corelatiilor dintre frumusetea fizica si capacitatea de a face bani, pun in lumina potentialul comercial al frumusetii fizice. Nu doar ca s-a adeverit aceasta presupunere, dar au iesit la suprafata si discriminarile pe care le resimt categorii de persoane precum cele supra-ponderale sau scunde. In mod interesant, s-a descoperit ca blondele, cele care fac exercitii fizice si cele care poarta machiaj, de asemenea castiga mai bine.

• Frumusetea responsabilizeaza - Ati auzit probabil de efectul de Halo - atunci cand, daca o persoana arata bine, ne imaginam ca este si buna la suflet, onesta sau un bun profesionist. Chiar si in tribunal, primesti o pedeapsa mai usoara daca esti frumusel / frumusica! Cu toate acestea, cei atragatori sunt in final judecati cu mai multa acuratete fiindca frumusetea lor atrage atentia si oamenii doresc sa stie cu cine au de-a face de fapt. Este deci o responsabilitate ca toti oamenii sa fie cu ochii pe tine iar in final ei vor sti cine esti!

• Frumusetea este in ochii privitorului. Asa cum sugereaza si studiul care a demonstrat ca ne pierdem interesul pentru persoanele inzestrate cu o frumusete de invidiat, daca stim despre acestea ca au un caracter deplorabil, un alt studiu a demonstrat faptul ca hormonul atasamentului - oxitocina, ne face sa supra evaluam atractivitatea partenerilor nostri. Oxitocina este eliberata odata cu apropierea dintre parteneri, prin imbratisare sau sarut. Deci probabil ca noua frizura nu are nicio influenta cand barbatii le spun partenerelor ca sunt frumoase.

• Stresul diminueaza atractivitatea. Se pare ca nivelul de stres este invers proportional cu atractivitatea sexuala. Cu cat suntem mai stresati, cu atat suntem mai putin atragatori, atat ca barbati, cat si ca femei. Secretul atractivitatii sa fie relaxarea? Perfect logic din perspectiva evolutionista, caci stresul afecteaza capacitatea de reproducere iar asta se simte si se transmite subliminal dar cu certitudine.

Asa cum ati observat din aceste fapte dovedite stiintific, se cam merita sa fii frumos intr-o lume in care aparentele sunt aproape totul. E drept ca a sti despre cineva ca in spatele chipului angelic ascunde un caracter josnic, te poate determina sa "te trezesti" din hipnoza. S-ar putea totusi sa fie prea tarziu si sa fi sacrificat deja multe lucruri pana sa afli singur asta.

Pe de alta parte, tocmai pentru ca traim intr-o lume in care copertele sunt aproape totul, nu este lipsit de relevanta faptul ca atitudinea ta este aceea care poate transforma o prezenta fizica mai curand stearsa intr-o aparitie inzestrata cu anumite calitati hipnotice. Ce poti face pentru asta?

>> Continuarea in Psihopedia PRO

(1) Imaginea Beauty, de Vincio Measi, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Huffington Post, (acc. Oct. 15, 2016), Stress Decreases Atracttiveness in Women's Faces, website: Huffington Post

(3) Lice Science, (acc. Oct. 15, 2016), Fertile Gals Look and Sound More Atractive: Study, website: Live Science

(4) Mail Online, (acc. Oct. 15, 2016), Cuddle Hormone Holds the Secret to Looking Beautiful, website: Mail Online

(5) Huffington Post, (acc. Oct. 15, 2016), Sitting Prey: Good Looking People Make More Money, But it's Not All ROsses, website: Huffington Post

Continue reading

succes

Stiinta Fericirii

Poti sa te vindeci in 14 zile daca urmezi aceasta recomandare: incearca sa te gandesti in fiecare zi cum poti face cuiva o placere! Este recomandarea medicului austriac Aflred Adler pentru depresivi. Unul dintre primele semne ca depresia poate fi controlata...

☆ ☆ ☆

Obisnuiam sa am dispute destul de aprinse cu cei care aud pe la diversi psihologi ca "depresia este o alegere" si se enerveaza la culme. Eu incerc sa le demonstrez ca afirmatia aceasta nu este atat de hazardata, periculoasa si lipsita de etica precum pare, in timp ce ei incearca sa imi demonstreze contrariul. Le spun ca daca depresia nu este o alegere atunci nu mai avem nicio sansa de vindecare.

Mi s-au cerut chiar si dovezi stiintifice ca depresia este o alegere (studii, si surse serioase) si, acum imi dau seama ca exista astfel de dovezi - voi vorbi despre ele in finalul articolului. Daca oamenii de stiinta au demonstrat ca putem face anumite lucruri pentru a deveni fericiti, inseamna ca putem face anumite lucruri si pentru a fi si / sau a ramane nefericiti.

Imi amintesc ca la un moment dat, dupa ce un partener de polemica pe aceasta tema, care nu avea pregatire in domeniu, a incercat "sa ma destepte la realitate" sugerandu-mi ca mi-am gresit cariera si ca am o abordare cu totul deplasata asupra acestei probleme, aproape ca ma bagase in depresie cu felul cum isi formulase afirmatiile. Totusi, am gasit in mine resurse pentru a-i raspunde:

Am ales sa ma simt norocos pentru discutia pe care am avut-o azi cu tine, fiindca in acest mod am ajuns sa constientizez aspectele mai delicate ale interactiunii pacient depresiv-psihoterapeut si pericolul de a indeparta o persoana suferinda, asezand-o in fata unor adevaruri brutale, intr-un moment in care nu este pregatita sa le faca fata. 

Fireste, nu ma simteam chiar norocos in momentul acelei discutii - prea multe cuvinte au curs atunci... Dar acum, cand imi amintesc de aceasta experienta pe care am trait-o in primavara acestui an, chiar ma simt norocos. Ma simt norocos pentru ca am inteles ca, daca oamenii normali sunt sensibili la chestiuni ce privesc identitatea si orgoliul lor, depresivii au dreptul sa fie de cateva ori mai sensibili la astfel de probleme, prin natura situatiei in care se afla.

In concluzie, nu as recomanda unui psihoterapeut sa ii spuna unui depresiv ca boala sa este o alegere si in niciun caz nu i-as recomanda sa ii spuna asta in prima sedinta. Poate ca ar fi mai elegant sa nu i-o spuna niciodata. In cursul terapiei, acel om va descoperi suficient de multe lucruri despre functionarea sa psihologica pentru a intelege ca isi poate controla starile emotionale, daca doreste.

Da, vesti bune: starile noastre emotionale pot fi controlate si da, alegerile noastre pot fi neconstientizate - caci nu vine nimeni din exterior sa aleaga in locul nostru felul cum ne raportam la problemele pe care le avem: activ, combativ, asertiv, proactiv, matur, realist sau, dimpotriva, pasiv, emotional, prin auto-victimizare si blocaj psiho-comportamental.

Prin urmare, daca un depresiv isi doreste sa scape de nefericire, poate afla relativ usor cum sa fie fericit - am sa va vorbesc mai jos despre asta. O parte "naiva" a psihologiei (psihologia pozitiva si cea cognitiv comportamentala) se preocupa de ce anume trebuie sa facem, ce atitudini mentale si comportamentale sa imbratisam pentru a genera stari de bine in noi insine. La unii s-ar putea sa mearga treaba asta, fiindca nefericirea lor este doar o problema de a intelege mecanismele psiho-emotionale si atitudinale ale fericirii.

Daca te-a tulburat un fapt exterior, durerea nu se datoreaza faptului in sine ci interpretarii pe care i-ai dat-o. Iar asta o poti schimba oricand. Marcus Aurelius.

Dar anumiti pacienti depresivi s-ar putea sa nu isi doreasca sa scape de aceasta nefericire, dimpotriva, s-ar putea sa vrea ca nefericirea sa fie tot mai mare, fiindca ea reprezinta un mijloc de a negocia. Ce negociem prin nefericirea noastra? Lucruri precum locul si rolul nostru in cadrul unui grup sau in cadrul familiei, atentia, grija si afectiunea pe care o primim din partea celor din jur sau chiar privilegiile noastre, asa cum un copil isi negociaza prin lacrimi drepturile si dorintele sale.

Nu as dori sa luati acest articol ca pe o instigare la adresa depresivilor carora sa le imputati "alegerile" lor. Pacientii depresivi sunt sensibili iar suferintele lor sunt reale si este mai bine sa ii lasati pe cei care sunt pregatiti sa lucreze cu ei, sa o faca. Le puteti oferi in schimb suportul vostru de bun simt, incurajari si  solidaridate, si ii puteti indemna sa mearga in psihoterapie, sa nu se multumeasca cu medicamentele pe care le-au primit de la medic fiindca acestea nu sunt suficiente asa cum un calmant nu este suficient pentru a vindeca un picior rupt.

Si acum sa vorbim despre ce anume putem face pentru a spori starile de bine din interiorul nostru caci, asa cum spuneam, oamenii de stiinta au verificat prin cercetare acele atitudini si alegeri ce ne amelioreaza starile emotionale:

• Recunostinta - o serie de cercetari au demonstrat faptul ca atunci cand apreciem ceea ce avem, ne oferim noua insine "o injectie de fericire", fara efecte secundare. Desigur, nu poti fi recunoscator pentru ca ti-ai pierdut jobul, dar poti fi recunoscator pentru ca ai inca capacitatea de a munci si exista cateva optiuni pe piata muncii. Recunoastinta chiar poate fi un mod de viata - un mod de viata fericit!

• Daruirea - asa cum dadea de banuit recomandarea lui Alfred Adler, de la inceputul articolului, cercetari stiintifice ulterioare au ajuns sa demonstreze faptul ca daruirea si grija pentru binele celor din jur, care au la baza ceea ce Adler denumea "sentiment comunitar" si "interes social", reprezinta adevarate izvoare de sanatate psihica prin incarcarea vietii cu sens si prin efectele pe care le induc: ceilalti sunt si ei draguti cu noi, in virtutea principiului reciprocitatii, si asta e ceea ce ne-am dorit intotdeauna!

• Optimism - otimismul poate fi si patologic, este adevarat, in sensul ca nu ai de ce sa fii optimist atunci cand sari de pe o cladire cu 10 etaje sperand ca iti vor creste aripi. Cu toate acestea, a vedea viata in culori vii si pozitive, este un lucru care ne pune in miscare, ne da energie si voie buna, ne face mai eficienti si ne motiveaza sa ne punem in valoare potentialul, sa ne depasim limitele.

• Detasarea - sau acceptarea situatiei asa cum este, este o modalitate recunoscuta de a ne elibera de foarte multa suferinta in special atunci cand situatia nu poate fi schimbata. Este o solutie pentru cei care traverseaza drame existentiale iesite din comun (pierderea libertatii, pierderea sanatatii, pierderi majore de resurse materiale sau umane, etc). De asemenea, este o solutie si pentru cei care au asteptari nerealiste.

• Lupta - uneori, acceptarea situatiei ca atare este un mod de a prelungi suferinta, mai ales atunci cand putin curaj ar putea sa faca diferenta intre sclavie si libertate, intre neputinta si punerea in valoare a resurselor personale. Poate ca lupta cu vicisitudinile vietii nu este pentru oricine, este adevarat, dar uneori lipseste atat de putin curaj si initiativa pentru a reusi sa obtinem ceea ce ne dorim cu adevarat. Cand spun "lupta" as prefera sa va ganditi mai curand la actiune, implicare si asertivitate, fiindca traim totusi in 2016.

• Dispretul - da, in mod paradoxal, dispretul poate reprezenta o modalitate de a deveni fericiti - o "arma secreta" care, folosita cu intelepciune, poate sa ne scuteasca de remuscari, auto-invinovatire sau alte emotii penibile care nu ar putea decat sa ne deposedeze de resurse, timp si potential. Atunci cand devalorizezi lucrurile pierdute, pe cei care nu te-au inteles, este ca in fabula cu vulpea care nu reusea sa ajunga la struguri si a ales sa creada ca sunt acri. Probabil ca vulpea a avut o zi buna dupa aceea si a gasit altceva de mancare la un super-market cu preturi prietenoase.

Sper sa va fie de folos aceste mici "trucuri" prin intermediul carora sa indepartati de voi starile emotionale negative. Nu spun ca starile emotionale negative nu folosesc la nimic, dar in anumite situatii, cand ele devin disproportionate si nu va mai vine sa faceti nimic, s-ar putea sa va doriti sa scapati de ele si sa nu stiti cum. Succes!

Dupa cum ati vazut, din lista lipseste "secretul fericirii" despre care am tot auzit in ultimul timp: "fa ce-ti place sa faci" sau "nu face nimic din ceea ce nu-ti place sa faci". Si lipseste pentru un motiv bun, va asigur: s-a descoperit pe cale experimentala ca aceasta asa zisa strategie de a obtine fericirea nu reprezinta o cale eficienta de a creste nivelul fericirii.

***  Am decis sa fac public acest articol din Psihopedia PRO, un cadou pentru cei care imi viziteaza blogul, de inceputul primaverii.  ***

(1) Imaginea Saturday Morning, de Shashish, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Psychology Today, (acc. Oct. 11, 2016), Happiness is not set in stone, website: Psychology Today

(3) Psychology Today, (acc. Oct. 11, 2016), Treat yourself: Does it really make you happy?, website: Psychology Today

(4) Adler, A., (2010), Sensul Vietii, editara Univers Enciclopedic Gold, Bucuresti

Continue reading

optimism

Dependenta de Pornografie

De ce dezvoltam o dependenta de pornografie? O femeie imi spunea cu ceva timp in urma ca pornografia este pentru barbati ceea ce reprezinta telenovelele pentru femei.  

Acum ca v-am atras atentia cu acest titlu, sa vorbim despre ceea ce pare a conta cu adevarat - sexul, dependenta de sex si dependenta de pornografie. Spun ca asta conteaza cu adevarat pentru ca asa reiese din statisticile realizate de motoarele de cautare in privinta celor mai populari termeni de cautare de pe internet.

S-ar spune ca e vorba despre "filme pentru barbati", dar s-ar parea ca unul din 4 vizitatori ai siturilor de profil este de fapt femeie - nu stiu daca asta le face sa ramana "filme pentru barbati". Imi amintesc insa ca o cunostinta spunea odata ca filmele porno sunt pentru barbati cam ce sunt telenovelele pentru femei. Sa fi avut dreptate?

Cu toate acestea, intalnesc frecvent femei care ma surprind cu atitudinea lor fata de filmele din aceasta categorie. O fosta prietena spunea ca ea asculta coloana sonora a unor astfel de filme fiindca o ajuta sa se concentreze asupra materiei de studiu pentru examenele ei la medicina - o cuprindea anxietatea noaptea, in casa pustie si atunci "asculta" filme porno. Nu prea am stiut ce reactie sa am...

Cred ca am dezvoltat la randul meu un atasament securizant de acest fel pentru reclame, desi imi amintesc ca prin anii '90 le priveam cu suspiciuni paranoide - "astea exista pentru a ni se baga pe gat niste produse". Revenind la tema abordata aici, femeile ma surprind cu admiratia lor pentru starurile porno - pe care le vad ca pe niste fiinte dezinhibate, capabile sa isi manifeste carisma, bucuria de a trai si curajul, prin ceea ce fac.

Nu in ultimul rand, se vorbeste despre faptul ca pornografia poate reprezenta o sursa de informatii pretioasa, ce le poate fi de folos celor lipsiti de experienta, o cale de a te debarasa de inhibitii penibile, precum si o modalitate de eliberare a tensiunii sexuale intr-un context securizant: nimeni nu a luat o boala cu transmitere sexuala si nimeni nu si-a dezamagit partenerul sexual prin sub-performantele sale. De asemenea, nu poti sa ramai gravida sau sa lasi insarcinata o fata prin intermediul pornografiei.

Consumatorii de pornografie au atitudini mai deschise si egalitariste, decat cei care nu folosesc pornografia, fata de femeile care se afla in pozitii de conducere, fata de femeile care au joburi in afara casei si fata de avort. (...) Rezultatele acestui studiu sugereaza faptul ca utilizarea pornografiei nu poate fi asociata cu atitudinile discriminatorii de gen, asa cum sugereaza teoriile feministe radicale. Feminist Current.

Daca acestea ar fi "partile bune", nu putine sunt vocile care condamna pornografia cu vehementa. Am citit de curand ca, nici mai mult nici mai putin, pornografia micsoreaza creierul, dar e posibil in acelasi timp ca aceasta micsorare sa fi fost o caracteristica structurala a celor care ajung sa prefere pornografia.

S-ar parea ca, mai mult decat cei care sufera de o dependenta de pornografie, sufera persoanele care se afla, prin forta imprejurarilor, in preajma acestor dependenti: sotiile lor se simt neatragatoare, ignorate, umilite, tradate, izolate, singure, furioase, traumatizate chiar, indeplinind toate criteriile pentru a primi un diagnostic de tulburare de stres post traumatic, anxietate generalizata sau depresie.

Si totusi, tot in randul femeilor, am intalnit si atitudini mai deschise fata de pornografie, care sustin faptul ca, daca aceasta te face sa ai complexe de inferioritate, sunt totusi numeroase lucrurile care ne pot crea complexe de acest fel, incepand cu filmele romantice, continuand cu videoclipurile pop si terminand cu reclamele la Pepsi, unde toata lumea este mai cool decat tine.

Dintre simptomele dependentei de pornografie, sunt mentionate in mod frecvent vizionarile prelungite de pornografie, scaderea responsabilitatii pentru sarcini familiale, conjugale sau profesionale, probleme sexuale in relatiile reale, cum ar fi dificultatea de a obtine si mentine o erectie, detasarea emotionala fata de partener si un anumit cinism legat de iubire si afectiune.

De asemenea, se vorbeste despre ceea ce se numeste "normalizarea promiscuitatii", a violentei si a dominatiei, in contrast cu cooperarea, la nivelul convingerilor de viata, sub influenta desenzibilizarii sistematice. Dat fiind ca "normalitatea nu vinde", filmele de acest gen au tendinta sa promoveze atitudini anormale, bizare sau chiar anti-sociale, spun aceste voci care se opun pornografiei.

Se poate afirma ca este foarte usor sa devii dependent de sex, pentru ca activitatea sexuala si stimulii aferenti acesteia trezesc in noi tendinte primordiale si mecanisme fiziologice bine inradacinate in genetica speciei: centrii placerii si ai recompenselor din creier, emisii de hormoni si stari de bine, care pot fi invocate pentru a compensa si a anestezia multe trairi omenesti: golul, plictisul, tristetea, sentimentul lipsei de sens a vietii.

De asemenea, civilizatia occidentala ofera si oportunitatea necesara dezvoltarii unei adictii de acest fel. Cu toate acestea, cred ca fiecare caz este unic si ar trebui tratat in mod  diferentiat, caci particularitatile individuale s-ar putea sa faca diferenta atat in ce priveste prognoza, cat si in ce priveste vindecarea propriu-zisa.

In acest sens, in cele ce urmeaza va invit sa lecturati cateva fragmente desprinse dintr-un capitol al cartii "Barbatii de pe canapeaua mea", scrisa de B. Engler si D. Rensins, despre pasiunea pentru pornografie a unui barbat aparent normal, care ajunsese sa nu mai fie atras de partenera sa, desi marturiseste ca o iubeste mai mult decat pe oricare dintre femei. Sa speram ca finalul este fericit!

>> Continuarea in Psihopedia PRO

(1) Imaginea Addiction, de Amenclinicsphotos, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

(2) Live Science, (acc. Oct. 10, 2016), Can porn shrink your brain?, website: Live Science

(3) Thought Catalog, (acc. Oct. 10, 2016), There are so many benefits to watching porn, website: Thought Catalog

(4) Feminist Current, (acc. OCT. 10, 2016), New study says porn users have 'egalitarian attitudes' - so what?, website: Feminist Current

(5) Psychguides, (acc. Oct. 10, 2016), Porn Addiction, website: Psychguides

(6) Engler, B., Rensin, D., (2013), Barbatiide pe canapeaua mea, editura Litera, colectia Dezvoltare Personala, Bucuresti.

Continue reading

victime

Naufragiati in Visele Noastre

LOST - Naufragiatii, un film in care amitiri din viata civilizata se imbina cu viata primitiva de pe insula, asa cum viata diurna se imbina cu lumea viselor in care ne cufundam in fiecare noapte.

Va mintiti probabil ca pe la inceputul anilor 2000 aparuse serialul "LOST" - "Naufragiatii", despre un grup de persoane care au suferit un accident aviatic si au naufragiat undeva in Pacific, pe o insula, in drumul lor din Sydney spre Los Angeles. Era o drama psihologica, adica o poveste care accentua starile psiho-emotionale neobisnuite ale personajelor implicate. 

Intamplator am inceput zilele trecute sa privesc acest serial, caruia nu i-am acordat absolut nicio importanta la momentul cand se difuza la televizor si probabil ca nici nu l-as fi inteles cum l-am inteles acum, dupa ce "m-am incurcat" cu psihologia. Un amic de-al meu, psihoterapeutul Dorin Victor Vasile a remarcat interesul pe care il acord serialului si curiozitatea mea si mi-a confirmat sec banuiala ca... "el nu duce nicaieri".

Dar dupa cateva episoade am ajuns sa privesc filmul intr-o cu totul noua perspectiva - facand abstractie de intamplarea in sine, de de naufragiul si incercarea pasagerilor de a supravietui si a cauta o iesire din aceasta situatie. Am avut o revelatie cutremuratoare cand mi-am dat seama ca de fapt filmul descrie cu multa acuratete ... lumea viselor, universul acestora intens si febril in care toate temerile si dorintele noastre sunt explorate intr-un mod creativ si fascinant.

Cum visurile sunt reprezentari ale conceptiilor, visul este o insiruire de imagini care reflecta ideile visatorului. Visul este o forma de gandire in care sunt folosite imagini in locul unor moduri de expresie mai abstracte. C. Hall.

Probabil ca voi nu ati privit niciodata acest serial la modul acesta si va inteleg perfect. Dar substratul oniric al filmului merita apreciat. E ca si cand niste oameni care nu s-au cunoscut niciodata intre ei si nici nu se vor cunoaste vreodata, interactioneaza in lumea miraculoasa a viselor, de pe bazele personalitatii lor, cu manifestarile specifice. Contextul nu mai este insa cel al societatii moderne, iar imaginile sunt reduse la ceea ce Freud denumea "dorinte si frici infantile".

"Similitudinea pe care o pot observa intre gandirea onirica si cea a copilului se afla in primul rand in predilectia pentru reprezentarile concrete si imagistice. Se poate intampla ca un copil mic sa traduca termeni abstracti in imagini, pentru a-i putea invata si a-i manipula mai usor. Cunosc un copil de 6 ani care, pentru a memoriza zilele saptamanii, atribuia fiecarei zile o forma si o culoare." Jaques Montangero

Fiecare dintre personaje poate fi inteles mai bine prin prisma acestor manifestari simbolice. Toate personajele sunt coerente si identice cu sine in lumea onirica a insulei si in plus, prezente si personaje stranii apar in mod constant, de nicaieri, pentru a scoate in evidenta manifestarile personale ale celor implicati si convingerile lor de viata. Fiecare dintre personaje isi "viseaza" experienta pe insula care intruchipeaza acele temeri, nevoi, convingeri, calitati, resurse personale.

• Jack - medicul din grupul naufragiatilor este intotdeauna cel care se implica in sustinerea si salvarea celor din jur, este, nu-i asa, un "salvator de profesie" care vine sa repare greselile celor din jur prin eforturi si sacrificii impresionante.

Visul reprezentativ al lui Jack: incercarea sa disperata de a-l salva pe tanarul Boon, accidentat si fara sperante, cand medicul se lupta cu evidentele pentru a-l mentine in viata pe baiat. Asta facea si in "lumea reala"!

• Kate - este cea care incearca sa isi depaseasca mereu limitele si pare ca se asociaza intotdeauna cu "tipul cel rau", fiindca este un tip plin de surprize si ii da impresia ca acea depasire de limite chiar se realizeaza. Din pacate pentru ea, intra mereu in bucluc fiindca tipul cel rau ii acorda intotdeauna misiuni riscante. 

Visul reprezentativ al lui Kate: Situatia in care Loke o convinge sa intre prima in ubloul gasit in jungla, iar ea este suficient de credula si curajoasa sa o faca, desi acolo se putea intalni cu absolut orice. Asta facea si in "lumea reala"!

• Sawyer - este "tipul fara de suflet" care ascunde un copil ranit ce incearca sa isi ia revansa impotriva unei lumi care l-a speriat si l-a umilit. Urmareste mereu "cate un mistret" care i-a luat ceva si cauta sa pedepseasca pentru a-si gasi linistea. Este in acelasi timp un psihopat oportunist ce are scuza perfecta pentru a-si manifesta cele mai primitive si murdare tendinte. 

Visul reprezentativ al lui Sawyer: Momentul in care incepe sa adune lucrurile care i-ar putea fi de folos din avionul cazut si de la cei care si-au pierdut viata. Asta facea si in "lumea reala"!

Simbolurile onirice sunt reprezentari vizibile ale conceptiilor. Pentru ca un obiect, o activitate, sau o scena sa devina simbol, este necesar ca conceptia subiectului visator despre acel obiect, activitate sau scena sa fie identica cu conceptia sa privitoare la obiectul referent.

Asa cum spuneam, fiecare dintre aceste personaje, ca si restul, se comporta potrivit cu personalitatea lor, iar faptul ca se afla in mijlocul junglei, pe insula salbatica, desi pare ca le influenteaza evolutia, prin intermediul conditiilor aspre sau al prezentelor sinistre ce apar, personajele raman ele insele, cu manifestarile tipice si cu perceptiile lor. Totusi, insula si tot ce se intampla aici reprezinta, din punctul meu de vedere o metafora (in sens oniric) care descrie realitatea in mod similar viselor.

>> Continuarea in Psihopedia PRO

(1) Imaginea Hawaii Island 1971 Visit, de Don Pugh, via Flikr, sub licenta CC BY-ND2.0

(2) Hall, C. (1953), A cognitive theory of dream symbols. The Journal of General Psychology, 48, 169-186.

(3) Montangero, J., (2003) Vis si Cognitie. editura Polirom, Iasi

 (4) Cartwright, R., (2010), 24 Hour Mind, Oxford University Press

Continue reading

vise

Campionul Primei Impresii

Suntem atrasi de aparente si judecam "cartea in functie de coperta". Oare s-ar putea sa gasim parteneri mai de nadejde in oameni mai putin siguri pe ei si mai stersi din punct de vedere fizic?

Judecam cartea in functie de coperta. Iar de aici pana la suferintele din iubire nu este un drum atat de lung. Pare greu de inteles de ce unii tineri sufera pentru relatii care s-au dovedit a fi disfunctionale si chiar toxice pentru ei. Iti vor spune cat de rau au fost tratati de partenerul lor si cat de multa nefericire le-a cauzat acesta. Apoi se vor declara neputinciosi in a se detasa de acea relatie.

Si totusi, de ce ai dori sa fii cu cineva care te face sa suferi? Ma simt dator sa iti atrag atentia ca in realitate iti doresti mai multa nefericire - iar acesta chiar este un motiv de ingrijorare. Totusi, nu despre apetenta voastra pentru suferinta vreau sa vorbesc aici. Cauzele ei le puteti gasi undeva in copilarie, in interactiunile cu mediul primar de socializare (familia).

Poate ca si societatea de consum este de vina pentru ca ne determina sa credem ca infatisarea si increderea in sine sunt totul, in timp ce sufletul nu conteaza - in fond nici macar nu s-a dovedit existenta acestuia! Prin urmare, cum sa-ti refuzi o relatie cu un partener care pare ca le stie pe toate, atrage toate privirile si te face sa crezi ca ar putea deveni oricand un lider de secta, in umbra caruia iti va fi bine si frumos pentru totdeauna.

Nu stiti insa ca o astfel de persoana, in ciuda inceputului "de vis", se va dovedi in scurt timp prea buna pentru a fi cu adevarat buna. Poate ca ti-ai gasit o prietena de acest fel si ai scos-o in oras, la un restaurant select, unde ti-a dat impresia ca esti cel mai venerat barbat din lume, pentru ca apoi sa se intalneasca cu "noul ei prieten". Daca va scapa "basma curata" din asta ea se va distra din plin isi va gasi confirmarile de care are nevoie. Dar ce se intampla cu tine?

Probabil ca esti construit in asa fel incat sa atragi profitorii care se tem de munca si responsabilitati pe care considera ca le pot delega si cred ca le poti face "mici servicii", doar fiindca tu simti nevoia si le datorezi asta. Sau poate ca provii dintr-o familie in care comportamentul abuziv era ceva normal si esti obisnuit cu acesta, iar increderea in sine a partenerului tau, te securizeaza in mod iluzoriu.

In fond, relatiile chiar sunt un compromis si depinde numai de tine cat esti dispus sa pierzi pentru a primi compania stralucitoare dar vremelnica a acestei primadone. S-au facut experimente si studii pe seama narcisistilor si reiese din acestea ca ei chiar il au pe "vino-ncoace", ca oamenii sunt dispusi sa le ofere numarul de telefon foarte usor, dar ca sunt preferati mai curand ca parteneri sexuali decat ca prieteni. De altfel ei nici macar nu inteleg ideea de prietenie!

Iata deci ca intuitia noastra nu ne inseala intotdeauna! Ar trebui sa ne dea de gandit faptul ca un narcisist nu pare si nici nu va fi vreodata un prieten pe care sa te poti baza - el nu intelege cooperarea, egalitatea si respectul sau solidaritatea. In acelasi timp, ar trebui sa ne intrebam daca o relatie de lunga durata nu cumva implica si destul de multa prietenie si capacitatea de a coopera armonios, ceea ce narcisistii nu au si nu vor avea niciodata.

In tabelul urmator am sa va impartasesc cateva situatii prin intermediul carora sa reusiti sa faceti distinctia intre un partener in care merita sa investiti din punct de vedere emotional (si nu doar atat) si unul care se afla cu voi pe termen scurt pentru a se distra sau pentru ca doreste sa profite de anumite laturi ale personalitatii voastre, pentru ca in finalul articolului sa va provoc sa va intrebati daca nu cumva v-ar fi de folos putin narcisism.

>> Continuarea in Psihopedia PRO

(1) Imaginea Queen, de Guillermo Insfran, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

PSY BLOG, (acc. Oct 02, 2016), Are Narcissists as Sexy as They Think?, website: Psy Blog

Psychology Today, (acc. Oct. 03, 2016), 7 Things only Narcissists Do, website: Psychology Today

Psychology Today, (acc. Oct. 03, 2016), Why Are Narcissists so Darn Sexy, website: Psychology Today

Psychology Today, (acc. Oct. 03, 2016), Why We Fall for Narcissists, website: Psychology Today

Continue reading

victime