Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

luni, 21 noiembrie 2016

Amorul Victimei cu Salvatorul

Felix Polk este psihoterapeutul ucis de fosta pacienta, actuala sotie. Ne intrebam uneori daca nu cumva ceva a ramas neterminat intr-o terapie, fiindca cei doi, terapeutul si pacientul, erau ocupati cu altceva. 




Si m-am indragostit de tine, de tine, de tine... Insa, ce sa vezi, tu esti pacientul meu. Pare o tema fascinanta pentru creatia beletristica sau cinematografica, nu-i asa? Contrar tuturor principiilor eticii si deontologiei, dar intr-un tacit acord cu slabiciunile omenesti si nevoia noastra de a transgresa limitarile impuse instinctelor, unor psihoterapeuti li se mai aprind uneori calcaiele dupa cate o pacienta atragatoare si vice-versa.

Si, in mod invariabil, creatiile care abordeaza aceasta tema, au succes la public, fiindca vorbesc tocmai despre ... dragostea interzisa, eterna provocare romantica careia nici ca-i vom tine piept vreodata. Imi amintesc ca pe vremea cand ma aflam in formare ca psihoterapeut, cateva colege mai tinere de-ale mele erau usor revoltate de faptul ca modulul de etica pur si simplu respingea aceasta posibilitate de a avea o relatie cu un pacient / client de psihoterapie - trebuie sa astepti vreo 2 ani, dar asta inseamna efectiv sa... "iti pui pofta in cui". 

Daca te gandesti bine, poate ca ar fi mai bine sa nu existe niciodata acea relatie. Din pacate pentru colegele mele, nici macar nu-si dadeau seama cat de mult te expune o astfel de relatie. Nu doar ca persoana aflata deja intr-un cuplu, ci si ca persoana care isi doreste sa traiasca in armonie cu sine si cu universul, daca doriti. Cei care vin in psihoterapie sunt, intr-adevar fiinte extrem de vulnerabile, iar daca incurcam rolurile, rezultatul este, de cele mai multe ori unul tulburator.

Cu atat mai mult cu cat nu este foarte greu sa se intample asa ceva - un psihoterapeut este pregatit sa poarte un dialog cu aproape oricine, chiar si cu teroristii care au luat ostatici, are empatie, caci potrivit studiilor, studentii de psihologie si medicina sunt dotati cu cel mai inalt nivel al coeficientului de inteligenta emotionala. Terapeutul stie foarte multe lucruri despre nevoile psiho-emotionale ale celuilalt gen, iar toate astea pot aprinde imaginatia pacientilor.

Pe de alta parte, pacientul indeplineste, ipotetic vorbind, rolul de "victima sexy", de care salvatorul de profesie are la randul sau nevoie. Salvatorul poate fi fascinat de slabiciunea si dramatismul existentei acestui pacient, care, in cel mai riscant scenariu, poate avea un farmec personal peste medie.

Responsabilitatea ingrijirii suferintelor psihice este mai mare decat v-ati inchipui, iar terapeutul care nu isi intelege rolul, risca sa deterioreze starea pacientilor sai, chiar si daca, i s-ar parea ca, initial, acestia isi doresc mai mult decat o relatie terapeutica cu dansul. Cateva carti scrise pe aceasta tema fac lumina in aceasta privinta.

Spre exemplu, in Psihologia Minciunii, dr. M. Scott Peck, descrie cazul Charlenei care parea ca se indragostise de el si aparea in calea lui cand se astepta mai putin. Un ochi avizat, ar fi vazut insa ca aceasta pacienta nici macar nu isi dorea o relatie cu doctorul ei, desi ii spunea mereu ca vrea ca doctorul "sa o tina in brate si sa o aline", dimpotriva, se simtea provocata de bariera existenta intre ei. 

Dr. Peck nu a dorit sa dea curs unei relatii si cred ca a procedat nu doar etic ci si inteligent. Asa cum aratau pana si visele ei, Charlene nu isi dorea decat sa-si confirme virtutile personale de mare seducatoare, pastrand in sine foarte multe resentimente si o inabilitate cronica de a empatiza si coopera cu cei din jur.

Intr-o seara de iarna, de exemplu, la cateva minute dupa ce incheiasem o sedinta, mi-am turnat un Martini si m-am dus in salon pentru a ma aseza langa foc, intr-un rar moment de relaxare, in care sa ma ocup de corespondenta. Am auzit zgomotul deranjant facut de cineva care incearca in mod repetat sa porneasca masina. Am iesit din casa. Era Charlene. 
- Nu stiu ce nu merge, a spus ea. Nu pot s-o pornesc.

- Doar n-ai ramas fara benzina? am intrebat.

- Nu, nu cred ca e asta.

- Cum nu crezi? Ce spune indicatorul de benzina?

- Pai arata ca rezervorul e gol, a raspuns vesela Charlene.
Ar fi trebuit sa rad, dar eram enervat. (dr. M. Scott Peck)

Un psihoterapeut poate face un serviciu urias unui pacient dar acela nu este sa-si piarda capul si sa-i ofere o relatie intima. Cel mai probabil, clientul respectiv nu este pregatit pentru o relatie intima cu nimeni si asta va transforma totul intr-o catastrofa inter-personala si, nu in ultimul rand, profesionala. Mai mult, deziluzia se va adauga sirului de deziluzii pe care pacientul le colectioneaza ca urmare a dificultatii sale de a se adapta la viata sociala.

Poate cel mai dramatic caz despre care am auzit este acela al psihologului american Felix Polk, ucis de sotia sa, si care, din pacate, nu a mai fost la fel de lucid precum dr. M. Scott Peck, a cedat tentatiei si... s-a casatorit cu pacienta sa, careia ii tratase atacurile de panica cu mai bine de 20 de ani in urma, pe cand era doar o eleva de liceu. 

Oricat de ciudat ar parea acest cuplu, in care psihologul este cu 25 de ani mai in varsta decat sotia sa, se pare ca el a supravietuit doua decenii, iar cei doi au avut impreuna 3 copii. Am sa va las sa priviti filmul care urmeaza si sa vedeti unde poate ajunge o pasiune dezlantuita pentru cel care te-a tratat, dar, s-ar parea, a devenit in acelasi timp si o figura ce putea fi invinovatita pentru toate neimplinirile vietii tale.

>> Continuarea in Psihopedia PRO
 









(1) Imaginea Punky Girl, de Cat Craig, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu