Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

joi, 29 decembrie 2016

Intalnirea cu Renegatul

Umbra mea s-ar fi putut numi... "Renegatul", iar voi ma stiti de... "Baiatul de Zahar", in timp ce eu ma stiu de... "Surprinzatorul" si incerc sa devin... "Camaradul".  Din aceasta galerie de figuri provin emotiile. 




Simti frica, furia, tristetile... Nu prea intelegi intotdeauna de unde vin toate aceste emotii care adesea iti creaza atat de multe probleme. Emotiile noastre au la baza o harta cu doi poli, care se alfa in mintea fiecaruia, intr-o reprezentare unica, o axa cu doua capete - un capat pierdut in flacarile iadului si celalalt ratacit prin inaltimile nepatrunse ale cerului.

Unul dintre cele mai interesante workshopuri la care am participat nu a fost adlerian (formarea mea de baza). A fost sustinut de catre terapeutul Florin Vancea, care intamplator mi-a fost profesor de "Bazele Psihoterapiei" in facultate. Cred ca mi-a placut atat de mult workshopul sau despre "Intalnirea cu Umbra", tinut la un congres de Psihologie, tocmai pentru ca exista acolo un efect de... "fruct interzis".

Imi amintesc ca am desenat mult la acel workshop... Mai exact mi-am desenat Umbra. Umbra reprezinta un concept central in P.E.U. (Psihoterapia Experientiala a Unificarii), o forma de psihoterapie romaneasca, cu radacini in analiza jungiana dar si in terapia centrata pe client a lui Carl Rogers. Ei, bine... cum poate sa arate Umbra mea?

Potrivit instructajului simplu pe care l-am primit, a trebit sa reprezint prin intermediul unui desen, chipul meu social, adica ceea ce doresc sa transmit despre mine celor din jur, apoi chipul meu intim, asa cum il stiu doar eu, iar in cele din urma, a avut loc intalnirea enigmatica si plina de fast cu... Umbra, pe care am reprezentat-o grafic ca fiind tot ceea ce nu sunt eu, tot ceea ce incerc sa evit in viata mea, sa resping la ceilalti si ceea ce ma tem ca as putea deveni. 

Cred ca cei care nu au niciun contact cu psihoterapia trebuie sa priveasca asta ca pe o suprema pierdere de timp, (daca va spun ca am si dat bani, s-ar putea sa va placa si mai putin), in cel mai bun caz, avand niste pretexte generoase, cum ar fi auto-cunoasterea si dezvoltarea personala. Dar pe masura ce experienta mea profesionala si umana devine mai bogata, imi amintesc de acest workshop si imi dau seama cat de mult am castigat atunci...

Binele si raul, intunericul si lumina, frumosul si uratul, adevarul si minciuna, cresterea si decadenta reprezinta concepte filosofice dar si realitati subiective ce fac parte din existenta noastra psihologica si ne anima in fiecare zi, chiar daca nu ne dam seama de asta.  In psihologia adleriana, polul pozitiv (lumina, binele, frumosul, adevarul, cresterea), adica tot ce percepem ca fiind de dorit, va constitui Scopul Vietii.

Dar ce se intampla la polul celalalt? Poate ca va este greu sa va intelegeti emotiile, cum ar fi tristetile fara de sfarsit sau instabilitatea emotionala (bipolaritatea), furia sau bucuria care ii anima pe altii. Adevarul este ca emotiile noastre au la baza tocmai aceasta "harta mentala", aceasta axa la capetele careia se afla pe de o parte raul, intunericul, pericolul, iar pe de alta parte binele, frumosul, siguranta. 

Fiindca trasaturile emotiilor difera de la o persoana la cealalta, unii suntem mai fericiti, altii mai frustrati, in mod logic - caci da, exista foarte multa logica in emotiile noastre - este limpede faptul ca si hartile mentale difera intre ele foarte mult. Am putut sa inteleg asta mai bine in momentul in care am observat ca Umbra participantilor la workshop nu prea semana - fiecare o desenase altfel! Probabil ca Umbra lui Peter Griffin este Cocosul Urias care i-a dat, in batjocura, cuponul expirat?




Umbra mea, adica tipul cu tatuaje nasoale, cicatrici de buna purtare, si multe belciuge, s-ar fi putut numi... "(-)Renegatul(-)", asa cum chipul meu social s-ar putea numi "(+)Baiatul de Zahar(+)", iar chipul intim, asa cum mi-l stiu eu, l-as numi "(-)Surprinzatorul(+)". Si daca ar fi sa reprezint si idealul meu de sine, probabil ca in final l-as denumi "(+)Camaradul(+)". Intrebarea este... cum reusesc toate aceste chipuri, pe care le intalnim pe axa dintre bine si rau, in cazul meu, pe axa dintre (-)Renegat(-) si (+)Camarad(+), cum reusesc ele sa ne influenteze si sa ne determine emotiile?
"Cei care il iubesc pe Vermeer au remarcat desigur felul cum foloseste lumina in picturile sale. Cum ea cade atat de natural peste lucruri si umple scena cu atata caldura. Vazand lumina am oftat de satisfactie dar am mai vazut ceva... Pentru prima data am vazut umbra. Cu siguranta, umbrele au fost acolo intotdeauna, nu-i asa? Lumina trebuie sa determine aparitia umbrei si nimeni nu este mai fidel naturii decat Vermeer. Dar de ce nu am vazut niciodata umbra pana acum? De ce o vad acum? M-am gandit la asta mult si bine iar in final am descoperit raspunsul -- imi doream sa nu existe acele umbre si credeam ca pot sa gasesc un loc pe pamant unde umbra nu exista." Marturia unei paciente cu tulburare afectiva bipolara.

>> Continuarea in Psihopedia PRO








(1) Imaginea Nothing but the Wind, de Joel Ye, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

(2) Psychology Today, (acc. Dec 29, 2016), Embracing Duality. Seeing the light in shadows., website: Psychology Today



Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu