Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

vineri, 13 ianuarie 2017

Abuzatul, Seducatoarea si Psihopatul

Cine sunt si ce au in comun Abuzatul, Seducatoarea, si Psihopatul? Ei bine, acestea sunt cele trei tipuri de Victime de Profesie, identificate de mine. Acest articol cuprinde o tipologie izvorata din experienta mea psihologica.




Probabil ca nu ati ajuns inca sa constientizati, dar "victimele de profesie" reprezinta o parte destul de consistenta a societatii noastre, si poate chiar a lumii. Se pare ca victimizarea a devenit un sport national in continua expansiune. Auto-victimizarea nu promite pozitii sociale de referinta, cel putin nu pe termen lung, caci Victima nu inspira încrederea, si nu poseda carisma necesara, dar asta nu inseamna ca nu vom gasi Victimele in jurul celor care ocupa astfel de pozitii.

Si nu intamplator! Victimele isi cauta Salvatorul si graviteaza in jurul acestuia, dupa cum se intoarce floarea soarelui dupa soare. Si vor gasi acel Salvator numai-decat fiindca au multe, multe de povestit impreuna. Probabil ca, in mod traditional, femeile sunt mai predispuse atitudinii de auto-victimizare, dar nu cred ca ar trebui sa facem o regula din asta. Am cunoscut Victime de profesie care cantareau 120 de kg si nici ca purtau fusta!

Dat fiind ca victimele de profesie sunt relativ sociabile, am ajuns sa le cunosc destul de bine, prin contact direct. Sociabilitatea, s-ar spune, este o calitate a Victimei de profesie. Daca nu ar avea spectatori in jur, daca nu ar fi nimeni sa intervina pentru a le salva, pentru a le oferi privilegii, scutiri medicale si ingrijire, atunci plansul de mila nu ar mai avea absolut niciun sens. Dar atata vreme cat emotiile reprezinta o parte fundamentala a umanitatii noastre, iar una dintre functiile emotiilor este aceea de a influenta, vor exista si Victime. Nu prea am intalnit victime singuratice, izolate - semn ca victimizarea este "un sport de echipa".

Victima (the weak guy) este un adevarat arhetip cultural, la fel ca Salvatorul (the good guy) si Agresorul (the bad guy). In povesti, spre exemplu, apare mereu cate o frumoasa complet neputincioasa, care pare a traversa cumpene existentiale infioratoare. Uneori e muta si simte dureri negandite, alteori striga dupa ajutor cu lacrimi in ochi. Daca nu ar exista dansa, probabil ca nu ar exista nici intriga povestii, iar povestile ar fi plictisitoare - niste insiruiri impersonale de evenimente pe care le-am intampinat cu responsabilitate si curaj, noi toti, de fiecare data.

In familie, regimul educational democratic ar inlatura cu totul victimizarea din repertoriul comportamental al unui copil, prin incurajarile si oportunitatile de crestere pe care le asigura un astfel de mediu. In schimb regimul autoritarist si cel bazat pe rasfat pot incuraja aparitia auto-victimizarii pentru obtinerea milei sau pentru a-si justifica razbunarea (in cazul regimului autoritarist) ori pentru consolidarea privilegiilor (in cazul rasfatului), tot prin mecanismul emotional al compasiunii. De asemenea, victimizarea se poate invata de la un model familial influent, ori poate fi preluata din mediul social, daca obiceiul este suficient de raspandit - si, da, este raspandit.

Reflectand la acest topic, am ajuns la concluzia ca exista 3 tipuri de victime, in functie de relatiile Victimei cu Salvatorul si Agresorul. Ceea ce au in comun este faptul ca se plang tot timpul, le lipseste încrederea in sine sau incearca sa obtina privilegii prin manipulare emotionala. A nu se confunda atitudinea de auto-victimizare cu victimizarea reala, care poate foarte bine sa nu produca si auto-compatimirea - o victima reala poate da dovada de mult curaj si responsabilitate. Cu alte cuvinte, victima de profesie nu se recunoaste dupa cat de multe greutati i s-au intamplat ci mai curând dupa cat de tare / mult / persistent se plange.




Imaginati-va ca sunteti un medic care se afla intr-un teatru de razboi si ati primit un lot de raniti. Unii sunt intr-o stare atat de grava incat nici macar nu mai schiteaza vreun gest sau vreun sunet, poate ca se afla intre viata si moarte. Altii in schimb, s-au zgariat putin la un deget, in timp ce taiau o conserva si tipa cat ii tin plamanii, "se dau de ceasul mortii". Din acest motiv, medicul nu poate sa le ofere ajutor celor care au intr-adevar nevoie de el, caci nevoia subiectiva de ingrijire a unora pur si simplu nu cunoaste limite.

Cele 3 tipuri de victime identificate de mine sunt Seducatoarea, Victima din Stockholm si Psihopatul. Am sa va las sa recunoasteti ce fel de victima de profesie este Cicalitoarea din videoclipul de mai sus.

  • Seducatoarea. Oricat de erotic ar suna, Seducatoarea este victima care incearca sa obtina atentie si resurse din partea Salvatorului - un tip de treaba care se afla in preajma si, fireste, dispune de resurse. Seducatoarea apare frumos impachetata in locul potrivit la momentul potrivit si incepe sa se planga. Baietii de treaba au urechi pentru asa ceva, iar pe fondul emotiei generate, apar si viramentele bancare, cadourile si alte mici atentii. 
  • Abuzatul, sau Victima din Stockholm. Desigur, acest nume face referire la Sindromul Stockholm, adica la acele sentimente de afectiune si chiar romantice care se nasc intre un Agresor si Victima sa. Victima din Stockholm (Abuzatul) se plange si ea de ceea ce ii face Agresorul, dar cu toate acestea ramane cu el si beneficiaza de un nivel de protectie din partea acestuia - cel care o agreseaza are totusi si puterea de a o proteja. 
  • Psihopatul. Da, ei bine, psihopatul este o victima de profesie. Spre deosebire de celelalte tipuri de victime, acesta nu isi asteapta salvarea din exterior (de la Salvator sau de la Persecutor). Pentru psihopat auto-compatimirea este o forma de adormire a responsabilitatii, constiintei morale si a sentimentelor de vinovatie. Mecanismul psihologic al rationalizarii le asigura scuza pentru agresarea si nedreptatirea celor din jur. "CATE NU MI-AU FACUT EI...", isi spune psihopatul - vezi si Cicalitoarea.









(1) Imaginea Sad Man Holding Pillow, de VLC, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0





Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu