Uneori pierdem contactul cu realitatea si in asta sta esenta suferintei noastre psihice. Insa auto-iluzionarea este larg raspandita si in randul oamenilor sanatosi - din fericire si pentru fericire!
Sanatatea psihica, am fi tentati sa spunem, rezida in acuratetea de care dispunem atunci cand procesam datele realitatii: ce suntem, ce este lumea, cum sunt ceilalti, ce este bine si ce este rau, etc. Acolo unde patologia psihica a atins nivele de diagnostic, modul in care persoanele respective percep realitatea si pe sine este cu totul alterat.
Un bolnav psihic isi imagineaza ca are farmecul unui actor celebru, ca are puteri supra-naturale, precum Superman, sau dimpotriva, ca este complet neputincios ori ca toti ceilalti vor sa-i faca rau -- de altfel, in societatea romaneasca pare ca, in ultima vreme, paranoia a ajuns sa fie "mainstream": toata lumea suspecteaza pe toata lumea de cele mai ingrozitoare intentii iar gesturile sunt interpretate in modurile cele mai prapastioase.
Dar daca capacitatea bolnavului psihic de a se afla intr-un contact optim cu realitatea are de suferit, ca urmare a modului sau de a prelucra datele realitatii, ei bine, nu trebuie sa considerati ca absenta auto-iluzionarii ar reprezenta norma statistica. Dimpotriva! Auto-iluzionarea este un fenomen larg intalnit la "oamenii sanatosi la cap", prin asta intelegand persoane bine integrate, functionale din punct de vedere social.
Oamenii au fost facuti sa fie fericiti si pentru fericirea lor sunt dispusi sa se auto-iluzioneze in fel si chip. Cu alte cuvinte, poate mai inconstient sau poate cu buna-stiinta, renuntam la rigoarea si acuratetea interpretarii realitatii in scopul de a ne proteja stima de sine si starea de bine, ori fericirea, daca doriti. Si chiar este sanatos sa facem asta intr-o anumita masura, in... "doze de bun simt".
Dat fiind faptul ca viata sociala implica suficient de multa ambiguitate, multe provocari, numeroase ocazii in care stima de sine, acest elixir al personalitatii, ne este testata si adesea avariata grav, avem nevoie de un "sistem de siguranta" prin intermediul caruia sa facem fata acestor provocari, sa fim rezilienti, cum se spune. Ei bine, in lipsa conditiilor obiective si in lipsa suportului concret al realitatii, nu ne ramane decat auto-iluzionarea, pe care se bazeaza o multime de strategii de coping si mecanisme de aparare.
Este deplorabil faptul ca ratiunea poate fi utilizata ca aparare. Utilizand intelectul nu pentru a dezvalui adevarul ci pentru a-l ascunde, inseamna sa te prostituezi intelectual. (Ernest Jones).
In citatul de mai sus, Ernest Jones, cercetatorul care a descoperit rationalizarea - ca mecanism de aparare, se minuneaza de faptul ca mintea umana este folosita pentru a acoperi adevarul, pentru a-l inlatura din constiinta noastra, dupa cum strutul isi infige capul in nisip din motive, s-ar parea, bine intemeiate. Fiecare dintre noi alege in anumite momente ce doreste sa creada despre realitate, in ciuda faptului ca este cert un singur lucru: alegem sa credem o iluzie. Si, in mod intresant, este eficient sa te auto-iluzionezi in acest mod. Spre exemplu, merita sa crezi in reusita, chiar daca ai esuat deja de cateva ori, pentru cel putin 3 motive:
- Credinta in reusita te face sa alegi strategii mai eficiente.
- Credinta in reusita te determina sa ramai focusat pe sarcina.
- Credinta in reusita te determina sa persisti si sa incerci iar si iar.
Iata asadar care este influenta pozitiva a auto-iluzionarii asupra atitudinilor noastre! Cu alte cuvinte, un optimist nerealist, datorita acestor atitudini deosebit de favorabile ar putea sa primeasca premiul in ciuda faptului ca va concura cu o multime de persoane mai competente, cel putin din punctul de vedere al aptitudinilor, care insa nu dispun de atitudinea necesara succesului: acel entuziasm naiv, ce are puterea de a te pune in miscare, de a facilita... savarsirea miracolelor. E bine sa facem diferenta intre aceste 2 resurse ale personalitatii: aptitudinile si respectiv, atitudinile (sau caracterul).
Depresivii nu pot sa se auto-iluzioneze, au un fel de "deontologie" a interpretarilor pe care le fac si care ii impiedica sa coloreze in roz realitatea, iar de aici vine si foarte multa drama. Spre exemplu, dat fiind ca, o relatie de cuplu include multa incertitudine si riscuri, o persoana echilibrata emotional va prefera sa acorde toata increderea sa partenerului, cu toate ca exista atat de multe tentatii in jur. Ei bine, depresivii nu pot sa faca asta, nu pot sa "se imbete cu apa rece", desi un studiu ne arata faptul ca iluziile pe care ni le facem cu privire la partener reprezinta unul dintre secretele cuplurilor fericite.
S-au descoperit o serie de mecanisme prin intermediul carora oamenii se auto-iluzioneaza pentru a-si proteja stima de sine si starea de bine. Le-am gasit bine sistematizate, explicate si explicite, intr-un curs universitar de Psihologie Sociala, apartinand domnului Stefan Boncu. Vi le ofer, la randul meu, cu mare drag. Asa cum veti observa, se duce o permanenta lupta de a nega adevarul, in scopul de a ne mentine acea stare de bine si ceea ce vine prin intermediul ei: persistenta, focusarea, eforturile permanente de eficientizare.
Sa spunem ca avem un prototip de feedback negativ: un student nu reuseste sa ia un examen. Daca face o drama din asta, isi poate lua adio de la diploma, chiar in acest moment. In schimb, daca se auto-iluzioneaza, inca mai are sanse, pentru ca atitudinea sa este o resursa consistenta a personalitatii sale. Iata cum se poate auto-iluziona - in cate "stiluri de kung fu" se poate bate pentru reusita sa:
1. Strategii de evitare a feedbackului negativ.
- Expunerea selectiva la feedbackul favorabil: "Cel putin am rezolvat unul dintre punctele examenului!"
- Auto-handicaparea: "Nu m-am putut pregati pentru ca nu m-a ajutat starea de sanatate precara".
>> Continuarea in Psihopedia PRO
(1) Imaginea Happy!, de Jorn Idzerda, via Flikr, sub licenta
CC BY-NC-ND 2.0
(2) Boncu, S.; Ilin C.; Sulea C., (2007) Psihologie Sociala Aplicata, editura Universitatii de Vest, Timisoara.
(3) Lhote, Jaquet, Ionescu, (2007), Mecanisme de aparare. Teorie si aspecte clinice, editura Polirom
(2) Boncu, S.; Ilin C.; Sulea C., (2007) Psihologie Sociala Aplicata, editura Universitatii de Vest, Timisoara.
(4) Sage Journals, (acc. Ian 28, 2017), A Leap of Faith? Positive Illusions in Romantic Relationships, website: Sage Journals
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu