O replica de agatat se ascunde in spatele florilor si cutiei cu bomboane rafinate: "Ti-ar sta bine in lesa!". Nu va ramane decat sa oftati adanc: "Ai dreptate, Soarele meu..."
Probabil ca orice psihoterapeut sau consilier psihologic primeste la un moment dat o intrebare de genul: cunoasteti vreo metoda de seductie? Tu care esti un adevarat "campion al relatiilor inter-personale", trebuie, nu-i asa, sa cunosti o metoda de seductie care merge, garantat, in orice situatie, cu oricine, chiar si cu blondele din revistele pentru barbati, chiar si cu progeniturile casei regale, daca vrei tu asa.
In acest mod a aparut, spre exemplu, "Metoda Arabeasca", despre care auzi pe inserat la radio. Metoda Arabeasca este o tehnica de imblanzire a cailor salbatici folosita de arabi, si presupune instituirea unui regim care consta in teste de tot felul dar si recompense cum ar fi mangaierea, hranirea ori adaparea, intr-un tarziu. In acest fel calul va sti ca "totul vine din partea ta" iar tu esti Stapanul.
Ei bine, imaginati-va ca aceasta metoda este aplicata unei femei, iar testele sunt menite sa asigure loialitatea si obedienta acesteia. Daca un cal este supus in acest scop unor teste precum lipsirea de apa sau alte astfel de masuri gratuite, la modul metaforic, o femeie poate fi lipsita de atentie, ori i se pot impune anumite conditii mai aspre in ce priveste contactul cu prietenii - in felul acesta ea va sti "cine este Seful".
Oricat de abuzive v-ar parea aceste idei, metoda chiar functioneaza cu unele femei, sau, de ce nu, cu unii barbati. Probabil ca unii dintre noi au o asemenea vocatie a obedientei oarbe fata de un partener tiran care isi inchipuie ca este stapanul tau si poate sa-ti faca ce doreste el. Ba chiar s-ar putea sa se simta in siguranta cu un astfel de partener care isi exercita dominatia asupra ta, fara niciun fel de scrupule.
Poate ca v-ati mirat uneori vazad cat de departe pot merge astfel de cupluri, in care unul "testeaza", iar celalalt se lasa testat, unul "imblanzeste", iar celalat se lasa imblanzit, tot asa, la nesfarsit. Si cu toate ca nu este chiar pentru oricine sa devina un astfel de Stapan, ori un astfel de Sclav, atunci cand cei doi sunt compatibili, discrepanta intre cuplu si bunul simt comun este una remarcabila.
Nu poate fi vorba aici despre sanatoasa cooperare sau despre solidaritate - totul este dominatie si respectiv uitare de sine, auto-abandonarea in pozitia de victima. De asemenea, nu poate fi vorba despre corectitudine (egalitate) intr-o astfel de relatie - Stapanul are toate drepturile iar Sclavul are dreptul sa fie loial. Niciunul dintre cei doi nu inteleg ce datoreaza comunitatii caci totul este atomizat in jurul Stapanului.
Iata cateva dintre drepturile Stapanului:
- Sa plece si sa vina cand doreste el
- Sa tradeze iubirea Sclavului, dupa pofta inimii
- Sa "testeze" limitele Sclavului
- Sa faca abstractie de ceea ce simte Sclavul
- Sa-l amageasca pe Sclavul sau in fel si chip
- Sa se prezinte pe sine intr-un mod mincinos
- Sa-l trateze fara respect si fara empatie pe Sclav
- Sa-l supuna pe Sclav unor abuzuri fizice, sexuale, emotionale, etc
- Si, desigur, sa-l trateze cu sadism pe Sclav
Ei bine, daca gandul va duce la o relatie de tip sado-maso, ceea ce este mai curand o exprimare artistica a acestui tip de interactiune, pe mine ma duce gandul la relatia intre un psihopat si victima sa, ori relatia intre un narcisist si perechea lui, adica acea persoana cu un profil de auto-sacrificiu. Iar dragostea acopera absolut totul, fiindca, nu-i asa. in dragoste si in razboi nu exista reguli.
De obicei, aceia care cred in "dragoste neconditionata" sunt o prada numai buna a acestor indivizi lipsiti de scrupule care iti vor cere loialitate oarba in schimbul... dominatiei lor. Sau poate ar fi mai corect spus, in schimbul nesimtirii lor? Nu stiu daca vi se potriveste acest stil de relatie si nu stiu care dintre roluri v-ar veni manusa. Vreau doar sa va asigur ca exista alternative mai fericite.
(1) Imaginea Butterfly Whisperer, de Tcirello, via Flikr, sub licenta
CC BY-NC-ND 2.0
Da, intre narcisist si co-dependent se prea poate. Dar nu e nimic fericit in asa o relatie, poate doar faptul ca afli (de nevoie) motivul pentru care esti co-dependent si te tratezi (in cazul meu a fost vorba despre abandon- cel putin emotional-din partea parintelui de sex opus, fapt care m-a determinat, inconstient, sa caut si sa incerc sa "imblanzesc" un partener inaccesibil emotional). In rest, o asemenea relatie este doar sursa de frustrare: te lovesti permanent de un zid, oricat ai spera sa se schimbe atitudinea partenerului si de pierdere a increderii in tine. Relatiile frumoase si echilibrate nu sunt cele foarte pasionale, ci cele in care faci mereu un scop comun din imbunatatirea/maturizarea ambilor parteneri atat in relatie, cat si in afara ei (la munca, hobby, etc.).
RăspundețiȘtergereO "anomalie a compatibilitatii" este aceea ca poate sa existe compatibilitate intr-un cuplu in care lipseste bunul simt comun. Sadicul si masochista sunt compatibiili. Narcisistul si auto-sacrificata, de asemenea. In sindromul Stockholm, care presupune dezvoltarea unor sentimente de afectiune intre victima si agresor, perceptia subiectiva a celor doi face posibila aceasta relatie pe care noi, din exterior am putea sa o socotim bolnava pana in miezul ei.
RăspundețiȘtergereAsa cum fiecare popor isi alege forma de guvernamant, fiecare cuplu are acelasi drept iar cei din exterior nu au prea multe de spus daca membrii cuplului sunt multumiti. Mai ales ca multumirea si fericirea in sine nu depind de conditii obiective ci mai curand de modul in care percepem realitatea. Spre exemplu, victima poate sa fie fericita ca nu ia bataie decat o data pe saptamana. :P