Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

joi, 13 aprilie 2017

Iubire Adevarata, ca-n Filme

Simti ca e dragoste adevarata si atunci ai toate scuzele din lume. E ca si cand ai fi primit licenta pentru a-ti lua casnicia la misto. Dar dupa 3 ani, ti se intampla un ice bucket bine-meritat.




Ei bine, stiti povestea... Un barbat se cam plictisea alaturi de sotia sa tanara, frumoasa si desteapta, care castiga mai bine decat el, si descopera ca mai sunt si alte femei in oras, mai interesante, mai tinere, mai provocatoare... Rosario DiGirilamo era numele acestui barbat din statul american New Jersey.

Tentatia este mare, fireste, iar pasiunea ne face sa simtim ca abia de aceasta data este "iubire adevarata, ca in filme". A devenit un cliseu treaba asta - iubire adevarata, ca in filme si in timp ce pe unii ne face sa zambim condescendent, pe altii in schimb ii determina sa se lanseze intr-un ocean de vise tumultoase. Oare chiar exista "iubirea adevarata, ca in filme"?

Oamenii au aceasta obsesie a unei iubiri perfecte care nu se impaca nicicum cu realitatea plictisitoare si supra-saturata cu responsabilitati a relatiilor reale. Din cauza acestei obsesii multe cupluri se nasc si pier in fiecare zi, cu speranta ca de data asta chiar vom avea parte, in sfarsit, de iubirea adevarata, ca in filme. Macar pentru... 3 ani?

Cred ca este o reactie fireasca a clientilor de a-si uri terapeutii de cuplu care le spun ca, dupa ce se termina romantismul, incepe munca si ca eforturile ar trebui sa se faca simtite in toate ariile vietii noastre, inclusiv in parenting si cuplu, nu doar la serviciu. Iar daca "ne arde" de viata normala de cuplu, atunci intelegem de ce e nevoie de aceasta atitudine de... auto-sacrificiu, sa-i zicem, ca tot suntem in Saptamana Mare.

Dar nu toti intelegem auto-sacrificiul, iar a ceda emotiilor rebele este pentru unii ca o vacanta bine-venita si bine-meritata, in care ne permitem sa simtim, sa avem fluturi in stomac si sa ni se faca pielea gainii, exact ca in filme. E o continua alergatura dupa iluzii: vorba aceea - fugi de ispite, dar nu prea tare, ca sa te poata ajunge!

Ei bine, acest mandru american cu radacini italiene, ca majoritatea celor din New Jersey, se indragosteste nebuneste de o tanara americanca, tot cu radacini italiene, pe numele ei Amy Giordano, in ciuda faptului ca era deja casatorit. Dar cand simti ca e "dragoste adevarata, ca-n filme", ai toate scuzele din lume, nu-i asa? E ca si cand ai fi primit licenta pentru a-ti lua casnicia la misto. 

Fiindca nu putea renunta la niciuna dintre femeile din viata sa, nici la sotia iubitoare si plina de bani, nici la amanta tanara si pasionala, domnul DiGirilamo isi mai ia un job si ii asigura si amantei sale o locuinta, un "cuibusor de nebunii", cum s-ar spune. In scurt timp Amy, ramane insarcinata iar lucrurile pare ca incep sa se complice. 

Amanta simte ca ea este cea indreptatita sa ramana cu "latino loverul" si se arata dezamagita de acest status quo al relatiei - parca merita mai mult de la viata, nu-i asa, si oricat ar intelege nevoia lui Rosario de a pastra ambele femei, ceva se revolta in launtrul ei. Cred ca se poate spune ca amantele, desi primesc iubirea, sunt mult mai frustrate decat sotiile, care, abia daca simt vag "cate ceva",

Amanta este cea care traieste intre plus infinitul pasiunii si minus infinitul frustrarii, lucru care nu ii face viata usoara, dimpotriva. Cand frustrarile sunt prea mari, izbucnesc scandalurile, ceea ce echivaleaza cu un "ice bucket", infama baie cu gheata, pentru trezirea barbatului din romantismul bolnav in care se balaceste. 

Poate ca "iubirea adevarata, ca in filme", este doar o iluzie, pana la urma, isi spune acest barbat romantic, care isi da seama ca, dintr-o data, are doua sotii, la fel de frustrate ca urmare a comportamentului sau duplicitar. Pentru ca ceea ce credea el despre viata de cuplu se ciocneste brutal de ceea ce cred femeile din viata sa, o solutie incolteste in mintea "romantica" a barbatului. Care sa fie aceasta?

Pe semne ca obiectul iubirii sale interzise, frumoasa si tanara sa amanta, nu a fost niciodata altceva decat un obiect, iar cand "obiectul" a inceput sa-si ceara drepturile, primeste din partea lui Rosario ... un ciocan in cap. Intr-un mod "romantic", pe copil il abandoneaza in parcarea unui spital, iar el isi vede de viata sa... Ori cel putin asa spera.

E o poveste urata despre alergarea dupa iubire - un sentiment frumos, de altfel. Dar o poveste urata ne poate invata multe. Si oamenii inteligenti invata din ce li se intampla altora. Povestea lui Rosario ne invata ca "iubirea adevarata, ca in filme", rasare si apune la fiecare 3 ani, lucru care implica mari revolutii inter-personale, pe care nu stiu daca ni le permitem, si nici daca ne ajuta cu ceva. 




Scriam intr-un articol mai vechi faptul ca libertatea dauneaza grav fericirii. Desi avem tendinta de a asocia cele doua repere existentiale (libertatea si fericirea), de fapt atunci cand suntem liberi sa alegem si sa schimbam ceea ce avem, rezultatul nu este fericirea, cel putin nu pe termen lung. Fiindca fericirea in cuplu mai depinde si de atitudinea noastra in fata vietii de cuplu.

Asa se explica faptul ca parintii nostri, care nu beneficiau de aceasta deschidere a mentalitatilor, erau poate mai fericiti in cuplu decat suntem noi, doar datorita faptului ca stiau ca nu este posibila despartirea, fiindca nimic din jur nu incuraja asa ceva. Cand ai dreptul "sa te razgandesti" nu mai poti aprecia partile bune ale relatiei. 

Avem mentalitati orientate spre explorare si avem conceptii de piata si de consum. Asta ne permite sa lasam in urma ceea ce nu ne (mai) place si ne pune la dispozitie atatea incercari cate vrem noi. Americanii reprezinta un model de cuplu nefast, din pacate, pe care l-am imbratisat in virtutea dominantei cultural - economice a Americii. Haideti sa ne gandim mai bine la asta!








(1) Imaginea Endless Love, de Ali Nishan, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

(2) East Windsor Patch, (acc. Apr 13, 2017), Ending Long Saga..., website: East Windsor Patch



Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com


Show comments
Hide comments

7 comentarii:

  1. Din perspectiva relatiilor cu femeile, barbatul este o reminiscenta a primitivismului ;nu se poate gandi in preajma femeilor decat la sex, dezbracandu -se de straiele mintii pana la schelet.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa nu generalizam, totusi... Cred ca mai conteaza si genul de stimuli pe care ii lanseaza femeile respective si de cat de obsedati sexual suntem noi insine. Dar da... in unele situatii este cum zici.

      Ștergere
    2. Urmareste videoclipul:

      http://psihopedia.blogspot.ro/2015/04/hainele-schimba-totul.html

      Ștergere
  2. Ideea unei societati de consum se extinde si in sfera relatiilor de cuplu: acum sunt liber/a sa aleg, sa divortez, oferta este bogata si din extrema suportarii a zeci de ani de abuzuri emotionale si fizice de la un partener (nu-s independenta financiar/ ce va crede lumea despre mine daca divortez, am si copii) s-a trecut in extrema: nu a ajuns manager in 3 ani de casnicie, gasesc unul cu potential mai mare, ca eu vreau mai mult. :D 90% vor trai sa regrete, daca au renuntat la cineva care chiar ii iubea neconditionat (lucru rar intr-o societate superficiala in care exista sot bogat care isi "conditioneaza" sotia -care i-a nascut doi copii- sa faca implant mamar, ca...nu mai arata bine, nu mai este "piesa" -timp in care lui i se scurg oricum ochii dupa altele, de preferinta prietenele sotiei, fiindca problemele de aspect fizic erau doar un pretext- oricum nu o va iubi/respecta nici dupa implant), dar au fost "liberi" sa aleaga...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Destul de dramatice cazurile despre care povestesti si cred ca exista ceva adevar in ele. Cu toate astea, nu avem decat sa ne adaptam la acest tip de societate si la aceste mentalitati, intr-un fel sau altul.

      Ștergere
    2. Destul de dramatice cazurile despre care povestesti si cred ca exista ceva adevar in ele. Cu toate astea, nu avem decat sa ne adaptam la acest tip de societate si la aceste mentalitati, intr-un fel sau altul.

      Ștergere
    3. Fara a generaliza, situatia redata este caz real, vazut si cunoscut cu ochii mei, nu am obiceiul sa vorbesc ceea ce nu stiu, iar situatia aia m-a socat si m-a lecuit de orice gand ca "banii aduc fericirea" (eram inca necasatorita pe atunci), cel putin pentru una ca mine, care doreste sa se simta nu...adorata de partener, dar respectata ca persoana/femeie/fiinta).

      Ștergere