Esti oare un Judecator sau un Ucenic? Gandirea Judecatorului si intrebarile pe care si le pune, duc la Mlastina Judecatorului iar in cel mai bun caz, duc la un cabinet de psihoterapie. Dar ce am avea de invatat de la un Ucenic?
Sunt ani de cand am citit prima data "Schimba-ti Intrebarile, Schimba-ti Viata". Am intuit chiar de atunci ca este o carte valoroasa in felul ei, dar parca, in anumite momente, trecea pe langa mine. Acum o recitesc pentru a 2-a oara si incerc sa o integrez in sistemul de gandire si abordare terapeutica pe care l-am dezvoltat intre timp.
Nu este putin lucru sa iti ramana in minte chiar si un singur citat dintr-o carte, oricare ar fi aceea. Din cartea lui Marilee Adams mi-a ramas in minte un fragment care incerca sa scoata in evidenta faptul ca intrebarile pe care ni le punem au o influenta majora si decisiva asupra modului cum evoluam ca oameni.
Intrebarile au schimbat chiar si cursul istoriei. In trecut, popoarele nomade erau manate de intrebarea subinteleasa: "Cum ajungem la apa?" Motiv pentru care erau in continuare nomade... Si iata ce s-a intamplat cand intrebarea s-a schimbat in "Cum facem apa sa ajunga la noi?" Aceasta noua intrebare a initiat una dintre cele mai semnificative schimbari paradigmatice din istoria umanitatii. A introdus agricultura, inclusiv inventarea irigatiei, depozitarea apei, saparea fantanilor, cultura plantelor si in final, aparitia oraselor.
Dupa cum observati, autoarea incearca sa demonstreze ca intrebarile pe care ni le punem, determina cursul istoriei. Dar pentru mine intrebarile acestea nu sunt altceva decat simbolul unor atitudini pe care le adoptam la un anumit moment. Poate si faptul ca autoarea este o femeie, a axat cartea pe ideea de intrebari "care se simt" intr-un anumit fel. Se dau cateva exemple de intrebari care se simt "rau" si intrebari care se simt "bine" in corp, in sensul ca unele accentueaza tensiunea si disconfortul, iar altele, dimpotriva.
Aici intra in scena cele doua personaje ale povestii: Judecatorul si Ucenicul.
Judecatorul - este critic cu sine si cu ceilalti, reactioneaza prin riposta si gandeste mecanic, este focalizat pe gasirea vinei, stie-tot, este inflexibil si rigid, are o gandire de tip alb-negru, este increzut si ignora parerile celor din jur, isi apara propriile idei, are posibilitati limitate si se gaseste intr-o stare de alerta permanenta. Relatiile sale sunt conflictuale si concurentiale, simtindu-se izolat, separat de cei din jur.
Ucenicul - este ingaduitor cu sine si cu ceilalti, este receptiv si grijuliu, responsabil, este flexibil si adaptabil, are o gandire deschisa, este curios si ia in consideratie parerile celorlalti, poate pune sub semnul intrebarii propriile idei, de aceea are posiblitati nelimitate. Starea sa obisnuita este aceea de curiozitate. Relatiile sale sunt de cooperare si Ucenicul se simte conectat cu ceilalti.
| Intrebari de Judecator | Intrebari de Ucenic |
|
|
Cu alte cuvinte, concluzioneaza autoarea, intrebarile de Judecator sunt agresive, atat auto-agresive cat si hetero-agresive, in timp ce intrebarile Ucenicului sunt mai curand pasnice, vizeaza eficientizarea, managementul intelept al situatiilor, si cooperarea intre membrii grupului social aflat in cauza.
Marilee Adams incearca sa evidentieze faptul ca intrebarile Judecatorului nu doar ca sunt agresive, dar si induc o stare de razboi cu sine si cu cei din jur, un razboi care de altfel nu foloseste la absolut nimic, din moment ce ne conduce la... Mlastina Judecatorului - un loc in care Judecatorul este nevoit sa recunoasca faptul ca intrebarile pe care si le-a pus (atitudinile sale) l-au condus la ruina.
In viziunea mea, Judecatorul este un nevrotic, care traieste cu febrilitate situatiile cu care se confrunta, marcat fiind de lipsa de incredere in sine si in ceilalti, care il si determina sa adopte o atitudine agresiva fata de sine si respectiv, fata de ceilalti. Modul cum a definit autoarea pe Judecator si pe Ucenic, prin intermediul intrebarilor pe care ei si le pun, si prin intermediul a cat de tulburatoare (distructive) sunt aceste intrebari, este cam vag.
Judecatorii ajung in cel mai bun caz la psiholog pentru ca atitudinea lor este similara blocajului si pasivitatii. Mintea lor este ocupata nu cu faptele realitatii ci cu descoperirea vinovatilor, lucru care ii mentine intr-o stare de surexcitare nervoasa. In mod ideal, intrarea in terapie ar trebui sa reprezinte intalnirea Judecatorului cu Ucenicul Interior, pentru ca un proces de consiliere nu prea are timp de atitudini specifice Judecatorului.
Consilierea incearca sa descurajeze pasivitatea si lamentarile sterile si sa treaca la nivelul urmator, adica la stabilirea faptelor realitatii, evidentierea optiunilor disponibile, stabilirea avantajelor si dezavantajelor fiecareia dintre optiuni, luarea deciziei si aplicarea deciziei respectve, etc. Pentru ca un client de consiliere, rareori isi pune intrebari utile, ne ramane intalnirea cu psihologul, care vine cu o multime de intrebari justificate, logice si utile.
Ce simti? Cum interpretezi situatia? Cum altfel ai putea interpreta situatia? Ce iti vine sa faci? Care ar fi rezultatul daca ai actiona asa? Ce iti doresti de fapt? Care sunt optiunile pentru a obtine ceea ce iti doresti si ce avantaje sau dezavantaje au acestea? Care sunt pasii de punere in aplicare a deciziei?
Cred ca daca ati citit cu atentie trasaturile acestui tip pe care autoarea l-a denumit "Judecator", veti observa cat de mult se regaseste in dansul nevroza cu specificul ei de inflexibilitate si blocaj sistematizat. Schimbarea intrebarilor reprezinta in viziunea mea schimbarea atitudinii pe care o adoptam in relatie cu provocarile vietii, pentru ca aceasta sa produca evolutie, nu drama.
Dati-mi curajul de a schimba ceea ce pot schimba, linistea de a accepta ceea ce nu pot schimba si intelepciunea de a face diferenta intre ele. (Serenity Prayer)
In acest motto se regasesc toate atitudinile de bun simt, acelea menite sa faciliteze evolutia personala, in ciuda adversitatilor inerente existentei. Judecatorii, potrivit descrierii acestei autoare, sunt aceia care nu isi propun sa schimbe ceea ce se poate schimba si nici sa accepte ceea ce nu se poate schimba - de aici vine si drama lor existentiala, fara de sfarsit.
(1) Imaginea What?, de Veronique Debord-Lazaro, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0
(2) Adams, M., (2010), Schimba-ti Intrebarile, Schimba-ti Viata, editura Amaltea, Bucuresti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu