Demonstreaza ca nu esti robot!

Mi-am dorit de multa vreme sa scriu un articol cu numele acesta, iar acum, in mijlocul crizei politice din PSD, mi se pare ca este un moment potrivit pentru a trata problema unui plan de guvernare care a devenit (mult) mai important decat cei care il aplica.

Dictatura - ne temem de ea dar, intr-un ungher al sufletului, ne si place. Intr-un regim totalitar, initiativele personale sunt limitate si descurajate, iar toata viata sociala se umple parca cu personalitatea mirobolanta a liderului suprem, singurul care are toate adevarurile, are si dreptul sa vorbeasca, sa gandeasca, sa isi asume responsabilitati si sa indrume.

De ce ne place dictatura? Tocmai pentru ca intr-un regim totalitar nu trebuie sa risti nimic, nu ai nevoie sa stralucesti sau sa te impui, iar eforturile sunt doar cele pe care ti le solicita liderul si, fireste, planul sau de principii, valori si obiective. Poate fi placut sa ramai in umbra cuiva si sa primesti din partea acelei persoane... totul. Totul, adica mijloacele, de regula modeste ale existentei, si planul sau de viata, in general.

Se vorbeste in ultima vreme despre dictatura din PSD si despre abuzul de putere. Nu am pretentia ca stiu despre ce este aceasta criza politica - ar putea sa nu aiba absolut nicio legatura cu ceea ce stim noi despre asta, dar este totusi o situatie ipotetica interesanta, pe care am putea sa o intalnim adesea in viata de zi cu zi - Ce se intampla atunci cand "toata puterea se concentreaza in bratele unui singur om"?

Inainte de a incerca sa dau un raspuns la aceasta intrebare, am sa va prezint cele cateva stiluri de leadership despre care vorbea psihologul social Kurt Lewin si care se suprapun pe stilurile abordate de profesori in carul mediului scolar, dar si pe stilurile abordate de  parinti in activitatea lor de parenting.

• Laissez faire - Reprezinta un stil de leadership in care membrii grupului primesc foarte multa libertate in ce priveste modul in care lucreaza si ritmul de lucru. Controlul asupra proceselor si asupra oamenilor din subordine este cat se poate de limitat. Se apreciaza ca un astfel de stil de leadership ar fi mai potrivit pentru colectivele formate din persoane motivate si, in general bine calificate, cu o pregatire profesionala ridicata, dar nu si pentru colective alcatuite din persoane mai putin pregatite si motivate, unde va domni haosul.

• Autocratic - Liderii autocratici iau decizii fara a-i consulta pe membrii grupului, chiar daca parerea lor ar putea fi utila. Acest lucru poate fi potrivit atunci cand doresti sa iei decizii rapide, cand nu este nevoie de consultarea membrilor si cand acordul membrilor nu este necesar pentru un rezultat de succes. Cu toate acestea, stilul autocratic se poate dovedi demoralizant si poate conduce la un nivel ridicat de absenteism si la o excesiva instabilitate a personalului.

• Democratic - Liderul democratic ia deciziile finale insa in procesul decizional sunt inclusi membrii grupului. Acest tip de lideri incurajeaza creativitatea iar oamenii sunt implicati in majoritatea proiectelor si a deciziilor. Drept rezultat, membrii grupului au tendinta de a obtine un nivel ridicat de satisfactie si productivitate. Cu toate acestea, cand avem nevoie de decizii rapide, acest stil de leadership nu este tocmai eficient si cere timp.

.

Asadar, stilul democratic de leadership pare a fi un compromis intre supra-controlul si raceala stilului autocratic si, respectiv nepasarea si "destrabalarea" caracteristica stilului laissez-faire. Asa cum ati putut observa, fiecare dintre aceste stiluri are unele puncte vulnerabile, asa cum are si anumite calitati. 

In cazul stilului de conducere de tip autocratic, atitudinea de "Big Brother" a liderului este putin confortabila pentru acei membrii ai grupului care dispun de ceva mai multa personalitate, de un temperament mai instabil si un caracter puternic, de imaginatie sau creativitate - de aici si mobilitatea personalului.

Ipoteza mea este ca in PSD stilul de conducere este unul autocratic, in acest moment, daca judeci dupa mobilitatea accentuata a rolurilor si functiilor. Este bine sa stiti ca stilul autocratic de leadership poate avea doua posibile consecinte asupra membrilor unui grup:

• Depersonalizarea - datorita faptului ca acest stil de conducere inhiba dezvoltarea creativitatii, a gandirii critice, a originalitatii, fireste ca va aduna in jur mai curand persoane sterse, sau care se simt mai bine in prezenta unei autoritati de acest fel care a acaparat toata puterea si dicteaza pana in cele mai mici detalii "cum trebuie" sa stea lururile.

• Actele de rebeliune - pe de alta parte, atunci cand stilul de conducere autocratic se intalneste cu personalitati ceva mai puternice, care isi doresc sa contribuie prin calitatile lor la dezvoltarea proiectelor, efectul este unul pervers, de crestere a haosului, de sporire a dezordinii, agresivitatii si actelor de revolta. 

Este posibil ca Liviu Dragnea sa fi ajuns la concluzia ca romanii si PSD-ul au nevoie de o mana de fier, care sa le directioneze destinele catre mai bine. Ideea de "plan de guvernare" pare insa a-l fi animat pe liderul socialist mai mult decat ideea de a cultiva relatiile cu fiintele umane care aplica acest plan de guvernare. 

Repet: nu vreau sa bag mana in foc ca asa stau lucrurile. Dar asta este ceea ce se vede din exterior. Si atunci criza politica din Romania este o criza a relatiilor si a comunicarii, specifica de altfel tuturor sistemelor autoritariste. Oricat de mult ne-am dori sa ducem la bun sfarsit un plan de guvernare, sa nu uitam totusi ca succesul depinde si de modul in care stim sa lucram cu "rotitele mecanismului" - adica oamenii. 

Pe mine, personal, ma intristeaza sa descopar ca exista o criza de comunicare si chiar de umanitate, as putea spune, la un partid animat de principii precum solidaritatea, cooperarea si respectul pentru om. Poate ca Dragnea are un program de guvernare genial si o sa-i multumim mai tarziu pentru el. Totusi, acest program nu este aplicat de roboti ci de oamenii, care au nevoie sa simta ca si ei conteaza, si ca sunt valorosi in felul lor. Asta e diferenta intre om si robot. Robotii se pot defecta. Iar omul se poate revolta cand este tratat fara umanitate.

(1) Imaginea Robot | Model: Maria, de TImothy Neesam, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0