Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

luni, 10 iulie 2017

Secretul Rabdarii

La ce foloseste rabdarea intr-o lume care a luat-o razna? Oricat de mult ar lua-o razna cu totii, rabdarea ramane unul dintre secretele succesului, dupa cum spune si povestea indianului Nerino.




Dupa atata lume care mi-a cerut un secret al seductiei, am intalnit in sfarsit un om care mi-a cerut un secret al rabdarii. Chiar asa! Cum faci sa ai rabdare? Care este ingredientul magic care te ajuta sa devii "Zen" - adica acea persoana rabdatoare, docila si inteleapta, care isi rezolva problemele cu tact si intampina provocarile cu resurse inepuizabile?

Am sa va spun o poveste:

Nerino era noua capetenie a unui trib de indieni ce salasluia pe o insula indepartata. Toti membrii tribului se asteptau ca, dupa obicei, Nerino sa organizeze un grup de luptatori, si sa se lupte cu fiara de pe insula, care ingrozize tribul de generatii. In lupta tribului cu aceasta fiara, luptatorii si capeteniile tribului isi pierdusera viata, dovedind curaj si eroism. De aceea,membrii tribului se asteptau ca Nerino sa isi piarda viata in lupta, in mai putin de un an.

Spre mirarea tuturor membrilor tribului si spre ingrijorarea lor, Nerino nu a format o ceata de luptatori curajosi si parea ca aceasta este ultima lui grija... In loc sa organizeze luptatorii si sa faca planuri de atac, Nerino a ales sa mute tribul de mai multe ori pe an, asa incat de fiecare data cand se apropia monstrul, tribul se muta.

Asa ajunsese toata lumea sa considere ca Nerino era cam las. Cu toate acestea, Nerino a ramas capatenia tribului pentru multi, multi ani, ajungand sa vada vremea perilor albi.

Cand toata lumea s-a asteptat mai putin, intr-o iarna cand se asternuse un strat gros de zapada, si venise un ger napraznic, Nerino a inceput sa stranga pe curajosii tribului si le-a comandat sa il insoteasca pe varful vulcanului, unde se afla monstrul, pentru a-l captura. Cand au ajuns acolo, Nerino a intrat singur in pestera unde se ascundea monstrul iar apoi i-a chemat pe viteji.

Nu mica le-a fost mirarea acestora cand au vazut ca batranul Nerino il legase pe monstrul ce dardaia de frig. Intreg tribul a fost uimit de victoria neasteptata a lui Nerino impotriva monstrului ce teroriza tribul de generatii intregi. Acesta il prinsese pe monstru si il pusese in slujba tribului, fara ca vreunul dintre viteji sa isi fi pierdut viata in lupta. Ei l-au intrebat cum de a reusit sa faca asta iar Nerino le-a raspuns: "Am observat ca monstrul nu ataca niciodata in zilele friguroase ale iernii. Nu a fost nevoie decat sa asteptam momentul potrivit, cand monstrul era cel mai vulnerabil".

Membrii tribului l-au felicitat pe Nerino pentru intelepciunea sa, mai ales aceia care au crezut tot timpul ca este un las. In acest fel, cei mai curajosi si nerabdatori membrii ai tribului au invatat ca fiecare lucru se face la momentul potrivit, ca uneori rabdarea este mai importanta decat actiunea curajoasa si ca uneori nu avem nevoie decat de curajul de a accepta criticile celor care ne trateaza ca pe niste lasi. 

Rabdarea, in termeni stiintifici s-ar numi "toleranta la frustrare". Iar persoanele care detin asa ceva, nu isi bazeaza calmul pe vointa, pe efortul voluntar de a-si bloca impulsurile, ci mai curand pe faptul ca sunt realiste si rezonabile, mai in contact cu realitatile acestei lumi, cu alte cuvinte, sunt mature din punct de vedere emotional. Abia apoi este nevoie de vointa pentru blocarea anumitor impulsuri.

Asa cum secretul celor care au o vointa puternica este acela ca incearca sa evite situatiile in care trebuie sa recurga la vointa, tot la fel, secretul celor care au o rabdare si au o toleranta la frustrare foarte buna este acela ca nu trebuie sa simta foarte multa frustrare. Cum asa?

Suntem cu atat mai frustrati cu cat si asteptarile noastre sunt mai putin realiste. O adolescenta idealista care isi hraneste visele cu telenovele pline de romantism, are multe sanse sa devina foarte frustrata ca urmare a impactului violent intre idealurile sale romantice si realitatile mai curand gri ale acestei lumi. Dar sa incepem cu inceputul.

Frustrarea, in modelele explicative biologic-psihiatrice, este o consecinta a unei ereditati problematice, prin care am mostenit tot felul de vulnerabilitati organice si dezechilibre hormonale care ne mentin acum in situatia penibila de a simti niveluri neobisnuite ale frustrarii si furiei in contexte banale ale vietii.

Dar aceasta este o viziune fatalista asupra realitatii - psihiatria fiind recunoscuta pentru nivelul de fatalism pe care il raspandeste. Daca acceptam aceasta teorie, care este valabila in proportie de pana la 50%, nu ne ramane decat sa ne resemnam cu faptul ca avem de luat pastilute pana la sfarsitul vietii, in ideea de a regla dezechilibrele hormonale pe care le avem din nastere.

Exista insa si oameni carora nu li se potriveste aceasta viziune pasiv - fatalista asupra problemelor si au imbratisat teorii mai prietenoase - cum ar fi aceea ca, fie si in cazul in care am mostenit anumite trasaturi de temperament, ne ramane totusi forta caracteriala pentru a modula starile noastre emotionale, astfel incat sa aducem frustrarea la cote rezonabile.

Cu alte cuvinte, secretul rabdarii ar putea sa fie diferit de vreun elixir chimic primit de la psihiatru - sa fie oare o incantatie magica pe care sa o poti rosti atunci cand ai nevoie de dansa? Sa fie oare sursa rabdarii noastre in mintea noastra si in afirmatiile pe care le facem? Farmacistul francez Emile Coue le recomanda clientilor sai ca, odata cu medicamentele administrate, sa-si spuna urmatorul text:

IN FIECARE ZI, SI IN FIECARE MOD POSIBIL, DEVIN DIN CE IN CE MAI BUN. 

Acesta era momentul cand oamenii deveneau constienti de puterea noastra de a ne alege gandurile si atitudinea. Oare ar putea aceasa afirmatie sa constitue "Secretul Rabdarii"? Sa spunem ceva de genul: "In fiecare zi, si in fiecare mod posibil, devin din ce in ce mai rabdator". Imi amintesc ca sitcomul Seinfeld avea un personaj care urla "Serenity Now!", de fiecare data cand se enerva.

Cred ca pentru o sedinta de hipnoza sau auto-hipnoza, asta ar fi de ajuns. Eventual ati mai adauga o metafora vizuala si totul ar fi minunat. Sa fie oare atat de simplu?





Unora dintre noi le vor trebui sute de mii de ani pentru a ajunge, in final, la un nivel rezonabil al capacitatii lor de a bloca anumite impulsuri, in ciuda afirmatiei de mai sus. Oare va functiona aceasta "Abracadabra" si pentru adolescenta idealista cu asteptari nerealiste despre care vorbeam mai sus? Ce va putea face pentru ea o banala afirmatie cand adevarata lupta se poarta intre ceea ce ea asteapta sa se intample si realitatea care, la randul ei, abia asteapta sa-i contrazica aceste idealuri?

Se naste atunci intrebarea: oare cat de multa rabdare am putea avea in conditiile in care exista acest conflict taios intre asteptarile, dorintele, idealurile noastre si realitate? In orientarile cognitiviste ale psihologiei, boala psihica este mai curand rezultatul unei astfel de confruntari decat un simplu "ghinion ereditar". Si deci suntem cu atat mai bolnavi cu cat si diferenta intre realitate si aspiratie este mai mare.

Ce se intampla insa cu oamenii frustrati? In psihologia stresului se vorbeste despre 3 posibile reactii la o amenintare: atac, fuga sau inghet - toate trei sunt facilitate de prezenta unor emotii aflate in dezechilibru. La asta as adauga eu Afirmarea si Acceptarea - ca strategii adaptative, facilitate cultural. Cu alte cuvinte, cand cineva spune ca "este dominat(a) de emotii", va spune de fapt ca este intr-o mare criza existentiala.

  • ATAC - Avand la baza furia, este reactia caracteristica temperamentului coleric, prin care acesta isi protejeaza, prin confruntare, dreptul de a se auto-iluziona. Chiar si daca asteptarile sale sunt rezonabile, agresivitatea nu face decat sa-i ruineze relatiile si sa produca pagube de tot felul, ca in cazul problemelor psihiatrice legate de controlul furiei sau al impulsurilor. (STRATEGIE DEZADAPTATIVA)

  • FUGA - Pusa in actiune de catre frica, constituie reactia tipica pentru temperamentele de tip flegmatic, prin fuga, flegmaticul asigurandu-se ca asteptarile sale fara cusur, vor fi neatinse de impactul cu realitatea. In acelasi timp, fuga ne izoleaza de realitate, prin intermediul tulburarilor de anxietate, cum ar fi sociofobia, atacul de panica sau tulburarea generalizata de anxietate. (STRATEGIE DEZADAPTATIVA)

  • INGHETUL - Pus in scena de tristete, reprezinta reactia tipica a celor cu temperamente melancolice, prin care acestia se blocheaza pur si simplu in fata unui inamic atat de coplesitor cum ar fi realitatea. Inghetul care se reflecta intr-o pasivitate durabila, se leaga si acesta de tulburari psihiatrice cum ar fi depresia sau tulburarea afectiva bipolara. (STRATEGIE DEZADAPTATIVA)

  • AFIRMAREA - Reprezinta incercarea noastra de a schimba realitatea prin intermediul comunicarii asertive, caracterizate prin curaj si respect pentru sine dar si pentru celalalt. Ceea ce pune in scena afirmarea nu este o emotie propriu-zisa ci mai curand educatia, cultura care fac posibila aceasta atitudine civilizata. (STRATEGIE ADAPTATIVA)

  • ACCEPTAREA - Atunci cand realitatea nu poate fi schimbata printr-o actiune curajoasa, precum cea descrisa in cazul Afirmarii, nu ne ramane decat sa acceptam situatia ca atare, lucru care elimina o buna parte din tensiune. La fel ca si in cazul Afirmarii, Acceptarea nu este facilitata de o emotie ci mai curand de o atitudine matura, izvorata din bagajul nostru cultural. (STRATEGIE ADAPTATIVA)

Afirmarea ar putea reprezenta o parte din "Secretul Rabdarii". Dar mai sunt si situatiile in care afirmarea este inutila, pentru ca distanta dintre asteptarile noastre si posibilitate nu poate fi redusa doar prin intermediul unei prezentari inspirate si curajoase. Este zadarnic sa incerci sa iti sustii "frumos" punctul de vedere cand ceea ce iti doresti este sa infiintezi un lagar de exterminare.

Ceea ce doresc sa sugerez este faptul ca uneori frustrarea este o pedeapsa logica pe care o primim ca urmare a lipsei noastre de realism. Iar daca o persoana este foarte frustrata si deci lipsita de rabdare, ar putea face urmatoarele doua lucruri:

  • Sa se intrebe daca nu cumva ceea ce isi doreste este potrivit mai curand cu Imparatia Cerurilor, unde heruvimii, serafimii si arhanghelii abia asteapta sa ii faca pe plac. In acest caz, se impune ACCEPTAREA a ceea ce nu putem schimba, lucru care constituie un adevarat secret al rabdarii. Cand stim ca lucrurile nu pot sta altfel, devenim mai toleranti, nu-i asa?

  • Daca asteptarile sale se potrivesc totusi cu lumea aceasta, de la sud de Imparatia Cerurilor, ar putea sa caute un mod de a demonstra ca ceea ce isi doreste este rezonabil - de preferat prin intermediul logicii si a argumentelor de bun simt (AFIRMARE ASERTIVA), fiindca aceasta lume este mai receptiva la acest gen de argumente decat la iesiri emotionale abuzive sau penibile, dupa caz.

CONCLUZIE: Acceptare + Afirmare = Realism. Realismul este secretul rabdarii. :)









(1) Imaginea Patience, de Krnlpanick, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

(2) Bedtime Stories (acc. 10.07.2017), Brave Cowardly Chief, website: Bedtime Stories
Show comments
Hide comments

6 comentarii:

  1. Multumesc pentru articolul acesta atat de "ziditor" psihic! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucura mult faptul ca articolele Psihopedia starnesc reactii de apreciere in randul cititorilor. :)

      Ștergere
  2. Care este reacția temperamentului sangvinic la amenințare? Am observat că nu ați spus nimic despre acest tip de temperament.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. As vrea sa precizez faptul ca situatiile mentionate mai sus reprezenta doar acele extreme comportamentale ce se pot asocia cu existenta unor tipuri temperamentale. Nu toti melancolicii sunt depresivi si nu toti colericii au mari probleme cu controlul furiei.

      In cazul sangvinicilor, problema este ca ei nu prea percep amenintarile ca atare - drept amenintari reale. La ei resursa emotionala este atat de pozitiva incat le poate afecta perceptia (in mod negativ). Rezultatul este ca raman (prea) senini si (prea) bine-dispusi in contexte nepotrivite, lasand impresia de superficialitate sau inconstienta, uneori.

      Multumesc pentru intrebare. :)

      Ștergere
  3. Imi adaug si eu aprecierile pentru continutul articolelor dumneavoastra. Imi sunt de mare ajutor pentru ca am tendinta sa fiu stapanita de emotii dar inteleg foarte bine ce spuneti si zilnic fac eforturi sa fiu rezonabila si sa apelez la acele resurse inepuizabile de adaptare. Ce ma descurajeaza uneori in eforturile mele este ca am observat ca lumea din jur in general simpatizeaza si ,,pica" mai repede pentru reactiile emotionale, vorbaria impregnata de clisee, dramele si oftatul strategic. Daca incerci sa fii rezonabil si civilizat te cam insingurezi pentru ca nu e asa amuzant, n-ai atata lipici la public. Oamenii prefera sa se scalde impreuna intr-o mare de scuze si credinte false pentru slabiciunile pe care si le perpetueaza. Si atunci, pe acestia, cum anume ii ,,loveste" realitatea? Mie nu mi se pare ca se intampla asta pentru ca ei incearca, chiar pe cai absolut nerezonabile, sa-si faca realitatea asa cum o vor ei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, este mult circ in jurul nostru si fiecare este liber sa isi aleaga modul in care se comporta - daca poate, desigur. Ma indoiesc insa ca in asta consta "lipiciul".

      Nu stiu daca cineva isi doreste in jur persoane care au inteligenta emotionala a unui copil de 4 ani, care au tendinta sa iti monopolizeze atentia cu chestiuni banale, din care fac mari drame existentiale. Poate ca aveti si lucruri mai bune de facut in aceasta viata decat sa asistati la asa ceva?

      In plus, va recomand sa cititi articolul pe care il voi publica in aceasta zi, legat de problemele de sanatate pe care le implica emotiile aflate in dezechilibru. Pe curand!

      Ștergere