Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

luni, 18 septembrie 2017

Mintile Descurajate

Ceea ce simtim nu este determinat doar de ceea ce ni se intampla ci si de stilul in care interpretam realitatea. Cunoastem din antichitate asta, dar in ultimele decenii au fost descoperite si particularitatile modului de interpretare depresiv.




Exista mai multe feluri de a explica depresia. Cred ca unii si-ar dori mai curand sa nu o explicam in niciun mod, fiindca atunci cand explici un fenomen, nu-i asa, "isi pierde magia" - daca putem spune astfel. Dar oamenii de stiinta au acest rau obicei de a incerca sa isi explice modul cum apare depresia, motivele acesteia si, pe aceasta cale, felul cum o putem trata, in caz ca ne dorim acest lucru.

Eu personal consider ca un depresiv sau o persoana care sufera o tulburare aflata in conexiune cu depresia (de exemplu o adictie, o dependenta de substante care ascunde de cele mai multe ori o depresie) are numai de castigat atunci cand descopera explicatii concrete legate de modul in care simte si de felul in care poate sa preia controlul acestor trairi ce ii determina intreaga dinamica a existentei de zi cu zi.

Pentru cei care isi doresc cu sinceritate sa castige lupta cu depresia (adica cu emotiile lor disfunctionale), si care nu se tem ca vor deveni roboti (e mai bine decat zomby), m-am gandit sa fac o sinteza cartii "Optimismul se Invata", scrisa de Martin Seligman, fost presedinte al A.P.A. (Americam Psychiatric Association). Dupa cum observati din titlu, ipoteza autorului este ca depresia este cauzata de pesimism, iar mai concret de 1. procesul 'neajutorarii invatate', la care se adauga 2. 'stilul explicativ' - adica modul cum interpretam evenimentele traite.

Ce este neajutorarea invatata? 

Seligman a organizat cateva experimente in care, cu ajutorul unor caini care erau supusi unor mici socuri electrice (da, stiu), a demonstrat faptul ca un anumit mod de a administra aceste socuri electrice ajungea sa provoace ceea ce el a denumit "neajutoarea invatata" - un stadiu de comportament similar depresiei, caracterizat prin neputinta, pasivitate si o atitudine jalnica in relatie cu provocarile - cainii schelalaiau, tavalindu-se pe jos.

Ei bine, neajutorarea invatata era dezvoltata de acele animale carora li se administrau socuri electrice fiind total lipsite de posibilitatea ca, prin actiuni proprii, sa determine incetarea socului. In comparatie cu aceste animale, acelea carora li se oferea posibilitatea de a controla socul electric prin diverse strategii (actionarea unor pedale, de ex), nu dezvoltau acest comportament jalnic ci, dimpotriva, cautau in mod activ posibilitatea de a evita socurile.

A fost interesant faptul ca alegerea de a "preda armele" survenea mai usor la unele dintre animale si mai greu la altele - problema de personalitate, nu-i asa? Astfel, cercetatorii s-au vazut obligati sa introduca in ecuatie un element nou: stilul explicativ - pe care l-au definit ca fiind modul in care ne explicam evenimentele experientei de zi cu zi, cum ar fi trauma unui soc electric.

S-ar parea ca stilul explicativ reprezinta cheia intelegerii depresiei, mai ales ca Seligman si colaboratorii sai au descoperit mai multi factori care ii disting pe cei care "predau armele" de cei care se incapataneaza sa lupte cu circumstantele, sa caute solutii. Stilul explicativ optimist (curajos, in termeni adlerieni) este acela care ne protejeaza de starea de neajutorare si toate inconvenientele sale:

I. indecizia, blocajul mental; 
II. tristetea, deprimarea, amorteala emotionala; 
III. vulnerabilitatea fizica si imunitatea scazuta 
IV. pasivitatea comportamentala.


EXISTA TREI DIMENSIUNI CRUCIALE ALE STILULUI EXPLICATIV: PERMANENTA, PUTEREA DE RASPANDIRE SAU GENERALIZAREA SI PERSONALIZAREA.

  • Permanenta - Oamenii care renunta usor cred ca motivele evenimentelor neplacute ce li se intampla sunt permanente. Evenimentele negative vor persista, le vor afecta viata intotdeauna. Oamenii care se opun neajutorarii cred ca aceste cauze ale evenimentelor neplacute sunt doar temporare.  

Permanent (pesimist)

Sunt terminat. /
Curele de slabire nu au efect niciodata. /
Totdeauna ma cicalesti. /
Seful este un ticalos. /
Nu vorbesti niciodata cu mine. /


Temporar (optimist)

Sunt foarte obosit. /
Curele de slabire au efect daca mananci la restaurant. /
Ma cicalesti cand nu-mi fac ordine in camera. /
Seful este prost dispus. /
In ultimul timp n-ai mai vorbit cu mine/

Daca ganditi despre lucrurile neplacute in termeni de 'mereu' si 'niciodata' - sau recurgand la alte notiuni permanente - atunci aveti un stil pesimist. Daca ganditi in termeni de  'uneori' si 'in ultimul timp', daca folositi notiuni restrictive si dati vina pentru evenimentele neplacute pe circumstante trecatoare, atunci sunteti optimist. 

Stilul optimist de a explica evenimentele pozitive este exact reversul stilului optimist de a explica evenimentele negative. Oamenii care cred ca evenimentele pozitive au cauze permanente sunt mai optimisti decat cei care cred ca au cauze temporare. 

Temporar (pesimist)

Azi am noroc. /
Ma straduiesc. /
Rivalul meu a obosit. 
Permanent (optimist)

Intotdeauna am noroc. /
Sunt talentat. /
Rivalul meu nu face doi bani. /

Optimistii isi explica lucrurile fericite in termeni de cauze permanente: calitati, abilitati, notiunea de 'intotdeauna'. Pesimistii pomenesc in schimb cauze tranzitorii: dispozitie, stradanii de moment, notiunea de 'uneori'.

Oamenii care considera ca evenimentele pozitive au cauze permanente, se straduiesc si mai mult dupa ce reusesc. Oamenii care atribuie cauze temporare evenimentelor pozitive pot renunta chiar si atunci cand reusesc, crezand ca succesul a fost o intamplare norocoasa. 

  • Puterea de raspandire: specific vs general - Permanenta are de-a face cu timpul. Puterea de raspandire  -  cu spatiul. Unii oameni pot sa-si aranjeze problemele frumos intr-o cutie si sa-si continue viata chiar si atunci cand un aspect important - serviciul sau viata amoroasa - scartaie. Altii insa se dau de ceasul mortii cu privire la orice. Fac o catastrofa din toate. Cand un singur fir al vietii lor se rupe, e ca si cand s-ar fi destramat intreaga textura. 

General ( pesimist)

Toti profesorii sunt nedrepti. /
Sunt respingator. /
Cartile sunt nefolositoare. /
Specific (optimist)

Profesorul Seligman este nedrept. /
Sunt respingator din punctul lui de vedere. /
Aceasta carte este nefolositoare. / 

Asta inseamna ca oamenii care dau explicatii generale pentru insuccesele lor renunta la tot atunci cand sufera un esec in vreun domeniu. Oamenii care dau explicatii specifice pot deveni neajutorati in acel domeniu al vietii lor, dar vor continua neabatut in celelalte.

Acum reversul. Stilul explicativ optimist pentru evenimentele pozitive este opus celui pentru evenimentele negative. Optimistul crede ca evenimentele negative au cauze specifice, in timp ce evenimentele pozitive vor pune si mai bine in valoare tot ceea ce face. Pesimistul crede ca evenimentele negative au cauze generale si ca evenimentele pozitive sunt cauzate de factori specifici.

Specific (pesimist)

Sunt tare la mate. /
Brokerul meu are actiunile petroliere la degetul mic. /
Am fermecat-o. /
General (optimist)

Sunt tare. /
Brokerul meu are bursa la degetul mic. /
Am fost fermecator. /


Din ce este facuta speranta


A spera sau nu depinde de doua dimensiuni ale stilului nostru explicativ: puterea de raspandire si permanenta. Arta sperantei rezida in a gasi nenorocirilor cauze specifice si temporare. Pe de alta parte, cauzele permanente produc neajutorare pe o perioada lunga in viitor, iar cauzele generale molipsesc de neajutorare toate actiunile cuiva. Disperarea are obiceiul de a descoperi pentru nefericire cauze permanente si generale.

DISPERAT

SUnt un idiot. /
Barbatii sunt tirani. /
Exista o probabilitate de 50% ca nodulul asta sa fie cancer. /
CU SPERANTA

Ceva ma depaseste. /
Sotul meu era prost dispus. /
Exista o probabilitate de 50% ca nodulul asta sa nu insemne nimic. /

Oamenii care dau explicatii permanente si generale necazurilor, tind sa clacheze sub presiune, atat pe o perioada lunga cat si in situatii punctuale.

  • Personalizarea: internalizare vs externalizare - Oamenii care se auto-invinovatesc cand sunt confruntati cu un esec au, ca urmare, o stima de sine foarte deficitara. Isi inchipuie ca sunt lipsiti de valoare, de talent si nedemni de a fi iubiti. Cei care dau vina pe evenimente exterioare, nu-si pierd stima de sine cand li se intampla lucruri neplacute. In general, se pretuiesc mai mult decat persoanele care se auto-invinovatesc.

De obicei, stima de sine scazuta deriva dintr-un stil internalizat in ce priveste evenimentele negative.

INTERNALIZARE
(stima de sine scazuta)

Sunt prost. /
Nu am talent la pocher. /
Nu sunt sigur pe mine. / 
EXTERNALIZARE
(stima de sine crescuta)

Esti prost. /
Nu am noroc la pocher. /
Am crescut in saracie. /

Stilul optimist de a explica evenimentele pozitive, favorabile, este opusul celui folosit pentru evenimentele negative. Este internalizat mai degraba decat externalizat. Oamenii care cred ca ei insisi genereaza lucruri bune, tind sa se considere mai buni decat aceia care cred ca lucrurile bune se datoreaza celorlalti sau circumstantelor. 

EXTERNALIZARE
(pesimist)

Am avut noroc. /
Datorita colegilor mei... /
INTERNALIZARE
(optimist)

Stiu sa profit de noroc. /
Datorita mie... /

Seligman observa insa ca optimismul prezinta si pericole. Dupa cum observati din cele doua tabele de mai sus, aceasta fateta a optimismului implica aruncarea vinei si disculparile fortate, adica evitarea responsabilitatii. Pare a fi latura intunecata a optimismului, cand, in numele protejarii stimei de sine, nu facem decat sa negam propria responsabilitate sau sa ne ridicam in slavi, intr-un mod vulgar, si care produce mai curand dispret in radul celor din jur.








(1) Imaginea Disowned | Life of the Lifeless, de Eellsej, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Seligman, M., (2004), Optimismul se Invata, editura Humanitas, Bucuresti
Show comments
Hide comments

Un comentariu:

  1. În mod interesant(ciudat)cele douã moduri de atitudine,de reactie la probleme ("socuri electrice")se regãsesc de multe ori comasate în acelasi creier,care elucideazã cu subtilitate:"n-ai ce face,asa a vrut Dumnezeu"-putem auzi din gura semenilor,ca peste câteva secunde de "meditatie profundã"sã auzim (cumva stupefiati):"da'nu-i nimic, Dumnezeu e bun si milostiv si mã va/ne va ajuta!"Când devine sarcinã imposibilã de a fixa,de a constientiza prin filiera unui argument solid utilitatea existentei noastre,când stai fatã în fatã cu disperarea,cauti o altã lume indefinitã care sã iradieze fictiuni,cineticã liberã pe bulevardul spiritului,sã acopere cu falsa ei luminã o existentã derizorie.Un instinct primar te obligã la aceastã executie pentru a te reîncarna din deseurile vietii tale,sã reciclezi sperante aruncate în groapa de gunoi a umanitãtii.(Scuze pentru lipsa unor diacritice,nu e vina mea.)

    RăspundețiȘtergere