Mind, People & Lifestyle





NOPTI ALBE & ZILE NEGRE
Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com
Latest Articles

vineri, 13 aprilie 2018

X este prima mea iubita, din scoala generala, cand, impreuna cu prietenii mei ii gasisem aceasta "porecla", ca un cod secret, fiindca o iubeam toti, exact ca in filmele pentru adulti, doar ca mult mai curat, in sensul de igienic din punct de vedere sufletesc. 


o o o

Stiti momentul acela cand te gandesti sa iti faci un tatuaj, pentru ca este la moda si are toata lumea... Sau poate ca sunteti mai de moda veche si nu simtiti nevoia sa va faceti un tatuaj, dar puteti oricand sa va achizitionati o bratara sau un medalion, un pandativ cu mesaj interesant. Sau poate ca accesoriile de acest tip nu sunt genul vostru, dar in schimb v-ar incanta sa va faceti un tricou imprimat cu un anumit mesaj, doar asa, pentru ca e vremea tricourilor... Cum ar fi un tricou imprimat cu apa, dupa ce ti-ai montat silicoanele.

Aveam intr-o vreme preocuparea aceasta de a studia mesajele de pe tricouri ale oamenilor si imi facusem o adevarata colectie de mesaje interesante. Oamenii sunt foarte inventivi cand este vorba despre asta si nu pierd nicio ocazie de a-si pune in evidenta personalitatea. Iata cateva dintre mesajele de pe tricou pe care nu aveam cum sa le uit:

  • "Sunt aici doar pentru bere." sau, in aceeasi ideee: un tricou imprimat cu homer Simpson: "Acum exista o solutie temporara - berea". Ati ghicit, acest om nu doreste sa para un intelectual rasat, desi poate ca este asa ceva si poate ca a scris vreo 3 carti de eseuri fiosofice. Poate ii este rusine sa isi imprime tricoul cu un citat din cartile sale fiindca nu vrea sa ia bataie pe strada.
  • "Care parte din Miau nu ai inteles-o?" Aici e vorba despre o femeie care probabil este foarte constienta de feminitatea ei, stie sa si-o puna in valoare si, mai presus de asta, are si o doza sanatoasa de demnitate personala. Femeile vor sa fie ca ea, iar barbatii vor sa fie cu ea.
  • "Exercitiu fizic, imbunatateste motivatia si productivitatea. Oricum, pentru a avansa profesional nimic nu se compara cu dormitul cu seful." E poate cel mai tare mesaj de tricou pe care l-am vazut vreodata si era purtat de un tip care avea o fixatie pentru femei maritate si sefe pe deasupra. Toate celelalte femei nu existau pentru el. Cred ca destinul a facut ca el sa gaseasca dintre toate tricourile de pe pamant, tocmai pe acela.
  • "Viata ar fi mult mai simpla daca...." Ei bine aici avem a face cu un adevarat test proiectiv. Mesajul este incomplet si, daca esti intr-o dispozitie adecvata, incepi sa te intrebi ce s-ar potrivi pentru a completa aceasta propozitie. In felul acesta tricoul respectiv determina un adevarat proces de auto-cunoastere, desi l-ai vazut la un necunoscut de pe strada.
  • "I love you / I don't love you". Da, este un tricou foarte creativ si, in functie de starea ta de moment poti sa ii schimbi mesajul. Tot ceea ce trebuie sa faci este sa indrepti bucatelele de sclipici in jos pentru mesajul numarul 1 sau in sus, pentru mesajul numarul 2. Aici adimiri mai curand creativitatea producatorilor decat personalitatea celui care poarta asa ceva. No offense, exista insa o varsta si pentru asta, nu-i asa? 
Dupa cum observati, puteti sa puneti pe tricou orice mesaj, puteti sa deveniti creativi si sa vorbiti, in acest fel, lumii, despre voi insiva. Evident ca unii vor alege mai curand sa arate lumii ceea ce trebuie, nu ceea ce simt ei cu adevarat, din motive bine determinate - ceea ce simti cu adevarat este mult prea ciudat sau risti sa determini reactii pe care nu ti le doresti  - si atunci alegi sa economisesti resursele.

Daca esti Stevie T, star canadian pe youtube, probabil ca nu ai nevoie de un tricou cu mesaj. I-as recomanda insa unul cu Duffy Duck. Ar perfect pentru el.




Insemnele, inscrisurile, mesajele de pe medalioane si tatuaje, pot avea diverse functii, cum ar fi:

  • Sa reveleze personalitatea persoanei respective.
  • Sa obtina o anumita reactie sau sa influenteze comunitatea.
  • Sa distraga atentia de la alte aspecte ale personalitatii.
  • Sa reveleze anumite valori si sa le faca cunoscute.
  • Sa produca interes pentru persoana respectiva.
  • Sa aminteasca persoanei respective si lumii ceva anume.
  • Sa atraga atentia lumii asupra unui aspect (ecologie, societate, politica, etc)
  • Sa distreze si astfel sa atraga simpatia si prietenii, sa obtina adeziunea.
  • Sa impuna respect, poate chiar frica (vezi tatuaje cu mesaj antisocial)

Cred ca acestea sunt cele mai importante, dar cum imaginatia umana nu cunoaste limite, tot la fel pot sa apara functii noi ale acestor elemente de identificare. Cine stie, poate ca intr-o zi, oamenii vor purta un mesaj in care sa descrie partenerul visurilor sau datele personale si telefonul? N-ar mai trebui sa-ti fure facebook datele... Dar de unde a venit ideea acestui articol?

Eu personal nu sunt genul care isi face tatuaje, pentru un motiv foarte bun: nu prea imi plac intepaturile si in plus, nu stiu cat de igienic ar trebui sa fie procesul asta pentru a-mi castiga increderea. Dar asta nu inseamna ca nu pot sa compensez mesajele "de vara" cu tricouri, bratari sau, iata, un pandativ interesant.

Am intrat bunaoara pe un site si am avut de ales intre cateva mii de pandative - nu exagerez. Variau in functie de componentele si materialele care il alcatuiau, preturi, culori, firme producatoare, etc. Am tinut sa le vad pe toate de pe situl respectiv in speranta sa nu il ratez pe cel care ar fi facut "click" cu personalitatea mea. Cred ca v-am starnit curiozitatea, daca ati ajuns pana aici: ce gen este psihologu' asta, ce ar purta el intr-o zi de vara?

Ei bine, nu a fost usor sa ales, si nu as vrea sa devina un topic despre mine, dar am sa va spun ce pandativ am ales. Va mai tin putin in suspans. In timp ce cautam pandativul visurilor mele, mi-am dat seama ca intra in conflict ceea ce vreau sa imi aminteasca mie pandativul cu ceea ce vreau sa transmita lumii. Cu alte cuvinte, cateva din functiile mentionate mai sus intrau oarecum in conflict. Oare de ce as purta eu vara, la vedere pandativul?

Am avut de ales intre un scorpion (desi sunt in zodia Balantei, LOL), un paianjen (da, stiu, dar totusi arata foarte bine), cruciulite splendide, niste placute de identificare de tip army, un dragon, un labirint, litera M, numele Sarah, si asa mai departe. De fiecare data cand imi placea ceva, ma intrebam, inevitabil, ce va crede lumea si ce legatura are asta cu mine. 

Observati ca am un stil de alegere mai curand analitic, orientat social, in contrast cu, sa spunem, stilul bazat pe emotie sau stilul practic - cand as fi luat probabil un desfacator de conserve, drept pandativ si toata lumea stia ca se poate baza pe mine la o adica. Am ajuns la concluzia ca cei din jur si reactiile lor s-ar putea sa fie mai importante decat mi-as dori si atunci era de preferat sa nu-i provoc cu te miri ce pandative extremiste (un colt de lup sau un glonte cu scorpion.)

Prin urmare, am judecat atat de mult problema incat am ajuns la concluzia ca ar fi de preferat ca lumea sa stie mai putin despre mine, mai ales ca unii sar la concluzii precum acrobatii la circ. Nu-mi doresc chiar asa de mult circ in viata mea. Daca iti doresti respectul celor din jur si o viata in armonie cu ei, este de preferat sa nu-i provoci, fiindca unii au mintea (prea) odihnita.

Deci, in final, am ales sa port un pandativ cu... litera X. De ce litera X? Cred ca deja unii dintre voi sariti la concluzii riscante si, prin urmare, am sa explic singur. Imi amintesc ca, pe vremuri, faceam mini-workshopuri si intrebam oamenii ce breloc au sau ce mesaj de tricou ar putea purta la vara. Ieseau la suprafata niste povesti incredibil de interesante. In general, oamenii abia asteapta sa vorbeasca despre "ale lor" (realizari, drame personale, idealuri, frici, etc) si, automat se facea legatura. 

Si aspectul care trebuie retinut aici este nu ceea ce gandim noi despre elementele de identificare ale celorlalti - mai ales ca este atat de usor sa ii incadram pe oameni in tot felul de clase si sa le aplicam tot felul de etichete. Ceea ce conteaza este intotdeauna povestea celui care alege un tatuaj, un mesaj de pe tricou sau un pandativ. Prin urmare, de ce litera X? Sunt eu genul care poarta litera X?

In primul rand, fac parte din asa-numita generatie X. Apoi X este necunoscuta din manualul de matematica, dar si de pe strada. X este si misterul, cu conditia sa nu fie prea dificila ecuatia. X este si numarul roman 10, ca in catalog. X este prima mea iubita, din scoala generala, cand, impreuna cu prietenii mei ii gasisem aceasta "porecla", ca un cod secret, fiindca o iubeam toti, exact ca in filmele pentru adulti, doar ca mult mai curat, in sensul de igienic din punct de vedere sufletesc. 

X este in primul rand reactia pe care o astept din partea celor care vor vedea pandativul - OK, mi-ati vazut pandativul: si ce daca? Inca merit sa fiu respectat! Inca nu stiti nimic despre mine: nu stiti ce am visat noaptea trecuta, de unde vin si unde ma duc, ce mi-a interzis doctorul, cate povesti de viata am ascultat, cate carti am citit sau am scris, cati dusmani am, si ce imi place la un om. Sunt doar un X, precum semnatura analfabetilor, sau marcajul din fata usii, cand vine popa, de boboteaza. 

Aplicatie: Dar tu? Ce tricou ai purta la vara? Si ce pandativ ai afisa ostentativ? Vei alege emotional, practic sau analitic? Ce semnificatie va avea pandativul tau si ce reactii vei starni cu el?








(1) Imaginea Bankok, de Roberto Trombetta, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0
Continue reading

marți, 10 aprilie 2018

Intre boala psihica fara diagnostic si comportament uman instituit de evolutia speciei, iubirea obsesiva ocupa un loc important in cultura umanitatii, fiind adesea prezentata drept panaceu universal. Dar iubirea obsesiva ascunde si lipsa de responsabilitate sau descurajarea.


o o o

Iubirea obsesiva ramane un capitol care domina viata noastra psihica si chiar cea sociala, desi este, insuficient inteles. De aceea nu pierd nicio ocazie sa ma documentez in legatura cu asta si, desigur, sa impartasesc cu cititorii Psihopedia ceea ce am descoperit. Intrebarea centrala a acestui articol este cat de normala este iubirea obsesiva si care sunt cateva trasaturi fundamentale ale celor care trec prin asa ceva. 

In perioada in care psihanaliza "prindea aripi", un psihiatru elvetian pe nume Carl Jung vorbea despre fenomenul psihic denumit de el "complex". In viziunea lui, un complex era o formatiune emotionala, comportamentala si chiar organica (intrucat implica un arc neuronal) si alte elemente ce tin de fiziologie. Vietuim deci sub influenta acestor complexe, linistiti, pana in momentul in care ... "complexul este zgandarit" - ceea ce ne poate complica viata.

Spre exemplu, cineva poate avea complexul inavutirii - si va fi fericit atat vreme cat viata lui il poarta in directia dorita - adica cand face bani. E mult mai greu pentru acesta sa fie fericit fara acesti bani. In mod similar, putem vorbi despre tot felul de complexe: al persecutiei, al grandorii personale, si, desigur, complexul erotic, despre care trebuie sa vorbim aici. Este complexul erotic o problema pentru cel care il detine?

As vrea sa observ in primul rand ca fiecare complex are legatura cu o dorinta sau cu o temere. De aceea ne sunt atat de folositoare din punct de vedere al sanatatii mentale preocuparile religioase si mai ales spirituale, care ne ajuta sa ne desprindem de cele lumesti (patimi), ne dau cate un "time out" bine-venit si necesar, as spune eu. Hristos a inviat! 

Complexul erotic ii confera celui care il poseda ideea (fixa) ca iubirea este un lucru sublim, care merita idealizat si care face viata noastra sa fie implinita, sa merite sa fie traita. De asemenea, ii confera multe alte idei romantice si idealiste, cum ar fi credinta in suflete pereche sau in neputinta omului "care nu este iubit"... Ca asa-i romanul cand este iubit...




Da, probabil ca fiecare popor isi are propriile sale idei fixe, sau valori si, probabil ca romanii o au pe aceasta. Carl Jung era de parere ca in viata omului exista o etapa necesara, stabilita de evolutie, care face iubirea sa devina centrul intereselor noastre, deci complexul erotic ar trebui sa reprezinte, cel putin pentru tineri, un sens al vietii, in special la varsta respectiva. Iar daca tinerii nu ar iubi, probabil ca asta ar fi o mare problema pentru specie.

Eu tind sa cred ca fiecare om este unic si poate sa fie sau nu coplesit de aceasta nevoie de iubire, disproportionat de mare, la unii. Oricare ar fi adevarul, este clar ca in unele situatii, nevoia de iubire si romantism depaseste orice limite de bun simt, ceea ce are un impact negativ asupra vietii sociale si integrarii profesional - familiale si sociale. Cu alte cuvinte, da, iubirea este un lucru minunat, dar uneori ajunge sa devina grotesc, daca asteptam din partea ei mai mult decat ne poate oferi.

Stiti vorba aceea romaneasca "ce-i mult strica". Si stiti si bancul acela in care psihiatrul si pacienta aveau in comun dragostea lor pentru halvita, doar ca pacienta avea un depozit acasa - vreo 5 dulapuri pline. Cam asa sta treaba si cu iubrea obsesiva: oamenii pur si simplu nu iau in consideratie limitele bunului simt, iar asta ii face sa devina atat de "patologici".

Deci, daca vi se pare ca iubirea este un pretext bun pentru a o lua razna, si a evita sarcinile vietii (famlia, munca, prietenia, spiritualitatea si eul, potrivit Psihologiei Adleriene), probabil ca ati gasit cea mai buna scuza dintre toate - nu pot fi o persoana normala, fiindca iubesc prea mult. Si in timp ce tinerii beneficiaza de o anumita toleranta din partea societatii, dupa varsta mijlocie, o persoana de acest fel devine suficient de penibila incat sa renunte la acest apucaturi, cel putin aparent.

Asadar, in viziunea lui Jung, complexul indragostirii este caracterizat de acel stil de viata care iti blocheaza evolutia profesional - familiala, din cauza consumului de resurse disproportionat de mare: timp, atentie, putere de munca, etc. Un indragostit este cu capul in nori, nu poate sa munceasca, are tot felul de "insecte" prin stomac, iar noaptea nu poate sa doarma. Incantator, nu? Da, dar nu si pentru cei care il tin in spate ... oare cat vor mai putea sa-l duca?

In plus, daca ii pomeneste cineva de munca sau de alte indatori familiale, isi face rost imediat de o scutire eligibila - iubirea vietii sale i-a stricat ziua prin atitudinea sa rece (era la munca sau batea covoarele, pentru Pasti) si deci obsedatul isi va cauta de lucru intr-o zi mai buna - acum sufera! Iubirea obsesiva nu a devenit un diagnostic psihiatric de sine-statator, dar se asociaza usor cu tulburarea de personalitate de tip borderline sau erotomania, ori alte diagnostice.

Nu doresc sa credeti ca sunt lipsit de compasiune, desi asa pare ca reiese din ce scriu. Astfel de oameni au nevoie sa vada lucrurile si din alta perspectiva si mai ales, au nevoie sa revina cu picioarele pe pamant. Iubirea obsesiva este doar un mod de a evita sarcinile vietii despre care vorbeam mai sus, care poate avea la baza descurajarea pe care astfel de persoane au suferit-o in copilarie. Poate fi cel mai frumos dintre ele, dar, in esenta, ne ratam existenta.

Este o iluzie faptul ca atunci, la Sf. Asteapta, cand lucrurile vor merge bine in viata lor sentimentala, le va fi si lor bine. Astfel de persoane sunt atat de descurajate de viata de familie si de viata profesionala incat ar gasi orice pretext pentru a le evita. Cand spun descurajare, ma refer la un regim de parenting nesanatos, in care copilul a fost privat de respect, pe diverse cai: fie datorita despotismului parental, fie ca urmare a rasfatului (da, rasfatul este lipsa de respect fata de copil). 

Oriunde lipseste respectul in relatia dintre adulti si copii, apare si descurajarea, adica teama de a veni in intampinarea sarcinilor vietii, teama de a te integra in societate, ca om normal. Se spune ca iubirea obsesiva apare ca urmare a faptului ca cineva nu este suficient implicat profesional. Dar cauza acestui fapt este descurajarea, si cred ca discutia principala aici nu este "hai sa ne gasim de lucru" ci mai curand, "hai sa ne facem curaj, si sa ne gasim de lucru".








(1) Imaginea Magical Being, de Amahra58, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0
Continue reading

sâmbătă, 7 aprilie 2018

O ocazie speciala impune un playlist special. Psihopedia iti ofera 10 cantece care iti vor frange inima. Nu aveti nevoie decat de floricele, cola si de servetele desigur. Se plange mai ceva ca la un film indian.


o o o

Pentru ca Psihopedia acorda o atentie deosebita conceptului de drama queen, va invit sa vizionati 10 videoclipuri muzicale care, cel mai probabil, ne vor ajuta sa intelegem ce inseamna sa fii o drama queen. Am ales in acest sens unele dintre cele mai carismatice regine ale dramei si sper sa va placa.

Deci azi suntem putin mai intunecati, mai sensibili, mai intoleranti si mai deprimati ca urmare a nedreptatilor de pe lumea asta, in prezenta carora ne este atat de greu sa traim. Ne luam mp3 playerul si ne plimbam prin ploaie, pana la biserica si inapoi, ca sa nu ratam slujba de inviere. 

Pe primul loc in topul meu se afla, desigur, Natalie Imbruglia cu Torn si Duran Duran si al lor hit memorabil Come Undone, urmate de Nothing Compares to You, al irlandezei Shinead O'Connor, dar pentru ca tocmai ati ascultat aceste cantece si altele de acest fel la radio, vom incepe direct cu locul 50.


  • PINK FLOYD - High Hopes



  • LANA DEL REY - Born to Die



  • NIRVANA - Heart Shaped Box



  • COLDPLAY - Hardest Part



  • AVRIL LAVIGNE - Nobody's Home



  • CHRIS CORNELL - Nearly Forgot My Broken Heart



  • WITHIN TEMPTATION - Shot in the Dark



  • Espen Lind - Lucky for You



  • PAPA ROACH - Forever



  • LINKIN PARK - New Divide









(1) Imaginea Valery, de Eirien, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0
Continue reading

vineri, 6 aprilie 2018

Povestile si bancurile terapeutice reprezinta o resursa importanta a unui specialist din aria sanatatii psihice si, cei mai versati dintre acestia le folosesc cu succes pentru a descreti fruntile, dar si pentru a manipula anumiti clienti, spre binele indeosebi al acestora din urma.


o o o

Dupa cum stiti, in preajma sarbatorilor, Psihopedia intra intr-un mod de functionare special si imi permite sa pun in practica articole pe care nu le-as putea posta in mod normal. Asa mi-a venit ideea sa fac un top al celor mai interesante bancuri psihologice, in care sa adun cateva bancuri si vorbe cu talc pe care, la nevoie, le pot folosi chiar si in consiliere.

Povestile cu talc pot reprezenta o resursa importanta intr-o sedinta de consiliere si psihoterapie, din cel putin cateva motive: reprezinta o bine-venita pauza de la tonul serios si grav in care decurg sedintele, oamenii se pot regasi in anumite povesti si, de ce sa nu recunoastem, putem obtine anumite schimbari de atitudine din partea unor clienti, in special a acelora care nu se sperie de manipulare.

De asemenea, umorul, pe care il puteti regasi in bancuri, reprezinta pentru unii dintre terapeuti o resursa la care recurg cu mult succes, fiindca si clientii de consiliere psihologica sunt oameni, isi doresc sa rada si sa se simta bine, iar cand asta vine cu o invatatura, atunci cu atat mai bine.

Iata deci topul la care m-am gandit. Ordinea nu cred ca este relavanta, dar am pastrat totusi un numar de 10 bancuri.


  • ATITUDINE
Se intalnesc Ion si Vasile. Ion, suparat, Vasile, vesel, n-avea nicio treaba.
V: – Ioane, am scapat de toate problemele!
I: – Da’ ce-ai facut?
V: – Mi-am luat un elefant!
I: – Hai ma, lasa-ma cu prostii, ca nu-mi arde…Sunt suparat tare 🙁 Afacerea nu prea mai merge, alerg toata ziua sa indrept lucrurile, nevasta imi spune ca ia copii si se muta…numai necazuri.
V – Stiu cum este, am trecut si eu prin asta, dar acum am scapat de toate problemele. Stii parcul meu de masini? Vine elefantul in fiecare zi, le spala, da cu coada, le lustruieste. Nevasta-mea… stii ca e obsedata cu gradina de flori. N-am treaba, le stropeste asta de cinci ori pe zi… jet mic, jet mare. Copiii… stii ce disperat eram cu ei. Am si uitat ca-i am acum. Ii ia elefantul de la scoala, ii supravegheaza la teme, ii plimba. Nu mai am niciun stres.
I: – E na! Da’ cat ai dat pe el?
V: – 100.000 de euro, da’ face toti banii…
I: – Auzi Vasile… suntem prieteni de-o viata si acum imi merge prost tare. Ajuta-ma! Nu mi-l vinzi mie?
V: – Ce sa fac?!! Nu pot Vasile, Elefanul e parte din familie acum, nu e de vanzare.
I: – Hai ma ca-ti dau 150.000, da mi-l mie, doar stii ce probleme am acasa!
V: – Nu se poate. E sufletul nostru, cum sa ne despartim de el?
I: – Hai, te rog, ca-ti dau 200.000, da-mi-l sa scap odata.
V: – Nu se poate, Ioane, tu nu intelegi? Iti comand si tie unul, daca vrei, dar ai de asteptat vreo 2 ani.
I: – Ioane iti dau 300.000, toate economiile mele! Ajuta-ma sa-mi rezolv problemele!
V: – Bine, fie. Da’ sa stii ca ti-am dat de la inima, era ca si copilul nostru.
Dupa 6 luni se intalnesc cele 2 personaje iar. Vasile vesel, Ion, terminat, cu parul alb, cearcane mari…
I: – VASILEEEE ce mi-ai facut? M-ai nenorocit cu elefantul asta!
V: – De ce?
I: – Nu face nimic. Parcul meu de masini, il stii… S-a urcat pe masini, mi le-a strivit. Nevasta-mea… Obsedata si ea cu florile, le-a calcat in picioare Pe copiii… nu-i sufera, ii bate cu trompa, ii alearga prin casa. Sunt terminat!
V: – Ioane tu ai o problema!
I: – Da, stiu, cu elefantul de la tine.
V: – Nu! Tu, cu atitudinea asta, n-o sa vinzi niciodata elefantul ala!
Problemele de atitudine sunt mari, nu doar la clientii care vin in terapie, ci si la oameni care ne sunt colegi, parteneri, copii, etc. Desi bancul pune in evidenta smecheria si manipularea, el are si un substrat nobil, de incurajare a celor care nu gasesc solutiile pe care le cauta. Solutiile tin mai curand de atitudine, si veti intalni multi consilieri care va vor spune, spre binele vostru, dealtfel, ca orice altceva (privatiuni, ghinioane, abuzuri, etc) sunt niste scuze, prin intermediul carora va protejati dreptul de a nu face eforturi pentru a rezolva problemele cu care va confruntati. 


  • PSIHOLOGIA VARSTELOR
La 4 ani, succesul inseamna sa nu faci in pantaloni. La 12 ani, succesul inseamna sa ai prieteni. La 18 ani, succesul inseamna sa ai un permis de conducere. La 20 de ani succesul inseamna sa faci sex. La 35 de ani, succesul inseamna sa ai bani. La 50 de ani succesul inseamna sa ai bani. La 60 de ani, succesul inseamna sa poti face sex. La 70 de ani, succesul inseamna sa ai un permis de conducere. La 75 de ani succesul inseamna sa ai prieteni. La 80 de ani, succesul inseamna sa nu faci in pantaloni
Am studiat la facultate doua manuale de Psihologia Varstelor, in doua semestre. Este o materie frumoasa, care te ajuta sa intelegi specificul fiecarei persoane si trasaturile care vin odata cu implinirea unei anumite varste. Dar cred ca bancul de mai sus, sintetizeaza foarte bine cele doua manuale, fiind, in plus, si amuzant. Fireste, nu este suficient pentru a empatiza cu clientii si pacientii, dar este un inceput promitator si senin al acestui proces.


  • SOCOTELI DE BUN SIMT
Este adevarat ca 4 + 8 + 5 - 7 = 0? Da. Iata si explicatia: 4 ani de scoala generala, plus 8 ani pana la terminarea liceului, plus inca 5 ani de facultate, minus cei 7 ani de acasa este egal cu zero.
Bunul simt este greu de definit, de explicat si de inteles. Cu toate acestea, ne dam seama cand cineva duce lipsa de asa ceva. Eu obisnuiesc sa definesc bunul simt cu ajutorul celor 2 reguli: cea de aur si cea de platina, Regula de Aur: ce tie nu-ti place altuia nu-i face. Regula de Platina: ofera-i celuilalt nu ceea ce iti place tie (bilete la o gala de box) ci ceea ce ii place lui (o seara de gala la teatru). Empatia este, probabil semnul sanatatii mentale, cu conditia sa nu fie in exces - fiindca atunci, cel mai probabil, vom uita ca avem indatoriri si fata de noi insine: se ne aparam de impostura si abuzuri, de exemplu. 


  • EXCES DE HALVITA
-Domnule doctor, am venit sa ma plang de familia mea! Au inceput sa ma creada nebuna, numai si numai pentru ca imi place halvita.
- Vai doamna, dar aceasta nu e un motiv de nebunie! Si mie imi place halvita.
- Vai, ce ma bucur! Trebuie sa-mi faceti neaparat o vizita. Am cinci dulapuri pline...
Lucrurile "supra-investite", care devin obsesii si in jurul carora graviteaza intreaga noastra existenta, pot sa ne si tradeze, si o fac, prin dezechilibrele emotionale si comportamentale pe care le produc. Avem sentimentul ca am descoperit "acel ceva" care ne face completi, si atunci viata noastra sociala si emotionala se simplifica, sub raportul diversitatii dar se amplifica sub aspectul intensitatii. Pana in punctul in care realizam ca alergam dupa Fata Morgana. Cu cat suntem mai focalizati asupra unui singur obiect, cu atat dezechilibrul nostru devine mai accentuat. O viata normala este o viata in care exista variate paliere si activitati, in care exista serviciu dar si timp liber, in care exista partener, dar si prieteni, etc.


  • REALITATEA PLICTISESTE
Un pacient merge la doctor si-i spune:
- Domnule doctor, cand adorm visez cum soarecii joaca fotbal.
Doctorul il analizeaza si-i spune:
- Ti-am prescris niste medicamente, de maine incepem tratamentul.
Omul tresare si spune:
- Domnule doctor se poate peste doua zile sa incepem?
- De ce? Intreaba uimit doctorul.
- Pentru ca maine e finala si nu pot s-o pierd.
Bancul seamana cu cel in care doctorul ii spune pacientului ca a facut mari progrese, in timp ce pacientul este dezamagit: "cand am venit eram Napoleon... acum sunt un nimeni...". Ei bine, da, este trist sa fii nimeni, in special atunci cand nevoia ta de grandoare este atat de mare. Si da, este greu sa suporti o viata in care nu se intampla nimic interesant, in afara de indatoriri si obligatii sau, cum spune Adler, "sarcini ale vietii" (munca, intimitatea, prietenia, etc). Aceasta intoleranta fata de realitate poate sa ne coste, iar pretul platit este sanatatea psihica. Pare ca nu avem decat optiunea de a ne imprieteni cu realitatea...


  • DIFERENTE INTRE ACTORI
Care este diferenta intre nevrotic, psihotic si psihiatru? Nevroticul construieste castele in aer, psihoticul locuieste in ele iar psihiatrul cere chiria.
Mai exista o versiune a acestui banc, cel putin la fel de savuroasa: care este diferenta intre nevrotic si psihotic? Psihoticul crede ca 2 + 2 = 5, iar nevroticul stie ca 2 + 2 = 4, dar nu suporta ca lucrurile stau asa. Ei bine, cred ca acum nimeni nu mai are nicio nelamurire in ce priveste psihoza, nevroza si, desigur, psihiatria. Un nevrotic refuza sa accepte evidentele, si de aici vine si suferinta sa. La psihotici, lucrurile sunt mult "mai clare", in sensul ca ei stiu chestiuni de care noi ceilalti doar ne temem (delir de persecutie), sau ni le dorim (delir de grandoare, delir erotic) ceea ce se cheama in limbaj de specialitate "idei delirante".


  • COMPETENTA PSIHOLOGICA
De cati psihologi este nevoie pentru a schimba un bec? a. De niciunul - becul se va schimba singur atunci cand va fi pregatit. b. De unul, dar trebuie sa doreasca si becul. c. De unul, dar procesul dureaza, oricum, 9 sedinte.
Obisnuiesc sa le spun asta clientilor mei, mai mereu, fiindca unii dintre ei doresc sa ma provoace si sa distraga atentia de la propria lor atitudine - lucrul care conteaza cu adevarat in procesul terapeutic. Exista oameni care refuza sa accepte lucruri pe care nu le pot schimba sau refuza sa miste un deget atunci cand lucrurile sunt posibile. Rezultatul este, desigur, suferinta. Nu iti ramane decat sa te intrebi care este rostul acestei suferinte si daca nu cumva suferinta este cautata ca si obiectiv personal, mai putin constientizat. Iar raspunsul corect este - un singur psiholog, dar trebuie sa vrea si becul. 


  • LUPTA CU REGULILE
Un autostopist este luat de un tir si se inteleg sa mearga impreuna. Cand ajung la o intersectie dintr-un oras, autostopistul observa ca soferul a trecut pe rosu.
- Dom'le, nu ati vazut ca era samaforul pe rosu? Fiti putin mai atent va rog ca murim amandoi!
- Nu-ti face probleme, raspunde soferul, sunt profesionist.
La urmatoarea intersectie, se repeta scenariul. Autostopistul ii atrage atentia soferului iar acesta raspunde calm:
-Stati linistit, sunt profesionist.
La urmatoarea intersectie, soferul pune frana desi semaforul arata verde. Autostopistul este surprins si il intraba pe sofer:
- Dom'le, de ce ati oprit? Nu ati vazut ca era culoarea verde? La care soferul raspunde:
- Stai asa sa nu vina vreun profesionist din partea asta!
Este un banc bun de spus celor care au o problema cu regulile si poate in special celor cu tulburare de personalitate anti-sociala. Nu stiu ce vor intelege din asta, dar cel putin am incercat sa ii ajutam sa inteleaga importanta regulilor sociale si faptul ca in absenta acestora nu le-ar fi bine nici lor. Desigur, lucrurile sunt mult mai complicate in cazul unor astfel de persoane dar mizam pe inteligenta lor. Ipoteza mea este ca, psihopatii pot sa isi schimbe scopurile si mai ales modalitatile de a le atinge si asta ar putea sa schimbe o buna parte din comportamentul lor problematic. S-a dovedit stiintific ca psihopatii pot sa simta empatia daca li se cere asta, deci sperante exista.


  • VIITORUL ESTE INCERT
Un vizitator intra intr-un salon de spital si observa un barbat care era foarte deprimat. Cere lamuriri din partea directorului:
- De ce este asa deprimat omul acesta?
- Pentru ca in tinerete, iubita lui a fugit cu alt barbat, chiar inainte de nunta.
In salonul urmator, cei doi, vizitatorul si directorul gasesc un alt barbat, care se dadea cu capul de perete.
- Dar acest barbat de ce se da cu capul de perete, intreaba vizitatorul.
- Acesta este tipul cu care a fugit iubita celui din salonul celalalt, ii raspunde directorul. 
Bancul seamana, in esenta sa, cu povestea despre taranul chinez, care isi pierduse calul si toti vecinii l-au compatimit. Taranul insa avea o atitudine detasata si le-a spus vecinilor: "Bine, rau, cine stie?". Dupa o saptamana, calul s-a intors cu o turma de iepe salbatice iar toti vecinii s-au bucurat. Pe cand incerca sa imblanzeaza iepele, taranul a cazut si si-a rupt un picior. Dupa inca o saptamana au venit de la oaste si l-ar fi luat pe taran la razboi, dar avea piciorul rupt. "Bine, rau, cine stie?". Este o poveste buna de spus celor care sunt orbiti de emotiile lor - care uneori sunt ca niste "ochelari de cal" si nu iti permit sa vezi imaginea de ansamblu. Multa lume a sfarsit tragic din cauza ca fie nu a putut, fie a refuzat sa priveasca imaginea de ansamblu. 


  •  RECADRAREA PRIN EXPERIENTA DIRECTA
Un taran este disperat si merge la preotul din sat sa-i ceara un sfat.
- Am o viata tare nenorocita parinte: nevasta-mea e certareata, copiii sunt rai, animalele fac galagie, nu stiu ce sa mai fac...
Preotul il asculta cu atentie si apoi il sfatuieste:
- Pentru o saptamana, trebuie sa iei in casa toate animalele, apoi te intorci sa te sfatuiesc iarasi. Dupa o saptamana, taranul se intoarce si se vaita si mai tare:
-E tare rau cu animalele in casa parinte! Toate au luat-o razna de o saptamana... nevasta e si mai certareata, copiii sunt si mai rai, in casa miroase ca in grajd...
Preotul il asculta cu atentie apoi il sfatuieste:
- Ei bine, acum scoateti afara animalele si dupa o saptamana, te intorci sa vorbim.
Zis si facut. Dupa o saptamana, taranul se intoarce:
- Parinte, tare bune au fost sfaturile tale: nevasta este multumita, copiii sunt cuminti iar in casa e curatenie. Multumim pentru sfaturi!
Probabil ca ati ghicit... Viata este nenorocita, fara apreciere. Si, lipsa de apreciere nu iti face viata mai frumoasa, oricat am insista sa privim jumatatea goala a paharului. Se spune in Biblie ca celui ce are i se va da si de la cel care nu are se va lua. Iar a avea sau nu, este, dupa cum se vede, doar o problema de perspectiva. Voi alegeti daca faceti parte dintre cei care apreciaza ceea ce au si, primesc mai mult, sau nu apreciaza ceea ce au si pierd totul. O vorba din intelepciunea populara spune "Nemultumitului i se ia darul". Explicatia psihologica este ca nemultumirea nu reprezinta o buna resursa emotionala, in special daca este scapata de sub control. Putina nemultumire poate fi utila, dar daca nemultumirea va paralizeaza actiunile si naste scandaluri, probabil ca aceasta nu va mai ajuta








(1) Imaginea Illumination, de Bass n Roll, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0
Continue reading

duminică, 1 aprilie 2018

Trei intrebari si trei raspunsuri surprinzatoare! Sunt mai sanatosi emotional copiii bogati? Care este profilul pustiului care va ajunge sa castige multi bani cand va creste mare? Sunt copiii traumatizati cu adevarat afectati de evenimentele traumatice?


o o o 

Una dintre preocuparile traditionale ale Psihopediei este sa infirme psihologia de masa, doar atunci cand este cazul. Psihologia de masa este intuitiva si se bazeaza pe evaluarile de la nivelul simtului comun, dar acestea pot sa se dovedeasca, asa cum o sa vedeti, total gresite. Am selectat un numar de trei fapte care pot parea "stiintific validate" de aprecierea noastra de bun simt, dar sunt de fapt infirmate de stiinta si cercetare.

Imaginati-va urmatoarea situatie:

  • Daca v-ati afla chiar acum intr-o clasa de elevi de 9 ani, vi s-ar pune urmatoarea intrebare: care dintre acesti elevi credeti ca vor deveni bogati peste ani si ani? Sa fie oare tocilarul constiincios? Sau sa fie atletul clasei, frumos dezvoltat fizic? Ori poate este copilul sters, care nu iese in evidenta cu nimic? Ori, cine stie, sa fie teribilistul clasei?
  • De asemenea, daca v-ati afla in aceasta sala de clasa, vi s-ar adresa urmatoarea intrebare: care dintre acesti copii vor avea mai multe probleme de sanatate psihica (anxietate, depresie, adictii, etc) si de comportament peste cativa ani, la liceu sau facultate? Sa fie copiii care provin din familiile defavorizate, sau dimpotriva, copii care provin din familiile bogate?
  • Si in final, daca ati fi intrebati care dintre copiii din clasa respectiva se vor adapta mai bine la cerintele scolii si viata sociala: sa fie cei despre care stiti ca au fost abuzati in copilarie (de exemplu au fost rapiti), sau, dimpotriva, cei care nu au fost nevoiti sa treaca prin astfel de experiente limita?




Ei bine, dupa cum v-am spus la inceput, sunt pregatit sa va contrazic convingerile si am s-o fac cu ajutorul celor mai serioase surse: cercetari realizate la modul cel mai profesionist. Ce au spus aceste cercetari?

  • COPIII CARE SE VOR REALIZA CEL MAI BINE DIN PUNCT DE VEDERE FINANCIAR SUNT DE FAPT CEI CARE NU RESPECTAU REGULILE IN COPILARIE. Ei bine, da, antreprenorii si cei carora nu le-a fost teama sa-si negocieze drepturile, au devenit mai tarziu cei mai bogati dintre fostii elevi, in ciuda tocilarilor care, desi aveau slujbe respectabile, nu castigau atat de bine. Aceste spirite nelinistite si cu "zvac", au inteles s-ar parea, cel mai bine secretul succesului, in ciuda faptului ca, se poate specula ca, o parte din banii castigati sunt obtinuti tot prin eludarea si nesocotirea regulilor.
  • COPII PROVENITI DIN FAMILIILE INSTARITE, VOR AVEA CEL PUTIN LA FEL DE MULTE PROBLEME DE SANATATEMENTALA SI COMPORTAMENT CA SI RESTUL. In ciuda a ceea ce ati putea sa credeti la o privire superficiala asupra problemei, copiii proveniti din familiile bogate, se afla intr-o mare criza existentiala. S-ar spune ca se afla intre ciocanul asteptarilor uriase ale parintilor, a standardelor nemiloase si nicovala pe care le-o ofera oportunitatile de distractie care le stau la discretie, intr-o lume care crede mai curand in valori sterile cum ar fi petrecerile cu alcool si droguri. Asa se explica de ce, in special fetele provenite din familii instarite, au mari probleme de sanatate emotionala si comportament.
  • COPIII CARE AU SUFERIT PRESUPUSE TRAUME IN COPILARIE SE ADAPTEAZA CEL PUTIN LA FEL DE BINE CA SI CEI CARE NU AU TRAVERSAT ASTFEL DE EVENIMENTE. Trauma este un lucru subiectiv si nu exista copil care sa nu fi trait cel putin o intamplare pentru care nu a fost pregatit. Potrivit unui alt studiu longitudinal, s-a constatat faptul ca existenta unor incidente traumatice in copilarie (abuz fizic, sexual, rapire, etc), nu constituie obligatoriu premisa unor tulburari emotionale si comportamentale mai tarziu in viata, in ciuda mitului care sustine acest lucru. Desigur, este important modul in care integram astfel de evenimente in experienta noastra psiho-emotionala. Fostii copii abuzati pot alege sa nu se lase definiti / reprezentati de intamplarile respective, dar pot alege si sa foloseasca aceste intamplari pentru a se afirma ca victime. Este important ce alegem sa invatam din astfel de experiente. 




Sper ca vi s-a parut interesant acest set de 3 fapte dovedite stiintific si ca, poate, cine stie, vor ajuge sa va influenteze atunci cand, spre exemplu, nu puteti sa dati vreo sansa copiilor "inadaptati", sau cand va imaginati ca provenienta dintr-o familie instarita este garantia succesului in viata. In mod interesant, daca putem considera ca banii reprezinta promisiunea reusitei si a supravietuirii odraslelor noastre, stiinta pare sa dovedeasca ca acest lucru nu este intotdeauna adevarat.








(1) Imaginea Kevin, de Waking Photo Life, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Psychology Today, (acc. 31.03.2018), Kids who break the rules are more likely to become rich, website: Psychology Today

(3) Psychology Today, (acc. 31.03.2018), The problem with rich kids, website: Psychology Today

(4) Scott, O.L. (2009) 50 Great Myths of Popular Psychology, Wiley-Blackwell Publishing
Continue reading

sâmbătă, 31 martie 2018

Daca urmati Metoda Misterului, asa cum este prezentata in aceasta carte, ar trebui, literalmente, sa fiti capabili sa seduceti ORICE FEMEIE pe care o intalniti -- nu conteaza cat ar fi aceasta de atragatoare si cat ar parea de inaccesibila.


o o o

Poate ati observat ca nu prea ma dau in vant dupa retete de seductie, in sensul ca nu cred in acestea si nici nu le recomand. Poate ca pretinzi ca esti ceva anume si ai fi placut daca ai fi autentic sau poate ca obosesti prefacandu-te. Totusi, daca exista o reteta de seductie pe care o recomand, aceea este bunul simt, cu tot ce presupune acesta: deschidere, cooperare si intelegerea reciproca - adica, sintetizat spus, RESPECT.

Recunosc insa ca bunul simt nu este infailibil, ca reteta de seductie, asa cum nicio alta reteta de seductie nu este infailibila, indiferent ce vi s-ar promite. Puteti da gres in viata voastra intima si cu bunul simt, ca si cu nesimtirea pe fata, dar puteti si sa reusiti cu ambele - atat de certe sunt lucrurile in aceasta privinta! Dar bunul simt iti asigura cel putin, "loc de buna-ziua" si eventualii parteneri sexuali, vor sti, in forul interior, ca ai fost OM cu ei, chiar daca asta nu a contat pentru dansii.

Dar asa cum recunosc mai toti autorii din acest domeniu, iubirea nu este niciodata dezinteresata si ar fi oarecum ciudat sa fie asa. Daca iubirea ar fi dezinteresata, atunci, probabil ca omul de serviciu sau gunoierul ar avea o multime de admiratoare si atunci, fireste, ar fi nevoiti / ajutati, sa isi schimbe meseria.

Dar ce cautam noi in partenerii nostri? Am intalnit de curand intr-o carte pe tema seductiei ipoteza urmatoare: noi cautam in partenerii nostri doua lucruri: SUPRAVIETUIRE SI REPRODUCERE. In timp ce barbatii cauta mai curand valoare reproductiva in femei  (ceea ce face corpul femeii o valoare materiala in sine), femeile cauta mai curand Supravietuire, adica capacitatea barbatului de a asigura protectia familiei (ceea ce face banii barbatului sa devina foarte importanti).

Cumva, aceasta ipoteza are sens, imbinandu-se armonios cu restul informatiilor mele. Probabil ca o persoana care nu gandeste asa, este speciala, si nu obligatoriu in sensul bun: imaginati-va o femeie care nu apreciaza capacitatea barbatului de a oferi protectie si resurse de supravietuire - oare asta este o dovada de responsabilitate fata de urmasi si, in general, fata de societate? Da, exista poate si argumente impotriva acestei ipoteze, sau care sa o completeze, nu zic nu.

Dar, priviti putin in jur: cate dintre femei sunt pur si simplu nepasatoare fata de resursele barbatului si cati dintre barbati sunt nepasatori fata de corpul unei femei? Acesta este, de asemenea, un mod in care ne si pacalim singurei, fiindca un barbat cu resurse se afla in atentia a numeroase pretendente, in timp ce o femeie cu resurse (stiti voi de care) este si ea urmarita de multi barbati, seamana cu batalia pe tigai, atunci cand se inaugureaza un magazin universal sau la moastele Sfintei Parascheva.

Nu pot sa contrazic aceste teorii fiindca, in ciuda vulgaritatii lor si in ciuda faptului ca oamenii se chinuie sa mascheze totul frumos, in spatele unor emotii, flori si serenade, cei mai constienti dintre noi nu pot sa nu recunoasca existenta unei laturi vulgare a relatiilor: banii si sexul, care par a fi decisive, in comparatie cu latura subtila a acestora: placerea de a impartasi evenimente, trairi, activitati, etc.

Prin urmare, majoritatea cartilor de seductie nu fac altceva decat sa cultive ideea ca, un barbat are nevoie sa construiasca o imagine personala anume - sa se prezinte pe sine ca fiind Mascul Alfa -- purtator de valoare si furnizor de protectie -- supravietuire), in timp ce o femeie, nu are altceva de facut decat sa se prezinte pe sine ca fiind, tot la fel, furnizoare de excelente servicii sexuale si materne.

Autorii din domeniu considera ca, potrivit acestei teorii, femeia este de fapt spiritul practic al cuplului, fiindca isi alege partenerul potrivit unor criterii economice si de supravietuire, in timp ce el, barbatul, ar trebui sa fie mai curand "genul romantic", fiindca este preocupat mai curand de aspectele senzual - sentimentale ale relatiei.




Da, stiu exact ce aveti in minte. Mai precis, aveti in minte ceva de genul: "Bine, dar stim cu totii ca femeile sunt mai sensibile, visatoare si sentimentale, in timp ce barbatii sunt mai curand pragmatici, orientati pe profesie si prieteni. Ei bine, asa pare sa fie. Mi-e teama insa ca cele doua sexe incearca sa ascunda in spatele acestor aparente, adevaratele lor preocupari.

Barbatii ar parea niste "pierde vara" daca ar visa toata ziua la frumoasele lor iubite, in timp ce femeile ar parea niste materialiste fara de suflet daca nu ar ascunde asta in spatele inimioarelor de ciocolata, ghioceilor si ursuletilor de plus pe care le viseaza cu aviditate de Sf. Valentin. Oricum, scopul meu nu este sa demasc asta ci mai curand sa demasc cartile de seductie care incearca sa cultive niste iluzii, doar pentru a profita de vulnerabilitatea unor oameni, carora le promit chestii irealizabile.

Trebuie sa iubesti promisiuni de genul celor care urmeaza si care pot fi egalate doar de politicienii aflati in campania electorala:

Daca urmati Metoda Misterului, asa cum este prezentata in aceasta carte, ar trebui, literalmente, sa fiti capabili sa seduceti ORICE FEMEIE pe care o intalniti -- nu conteaza cat ar fi aceasta de atragatoare si cat ar parea de inaccesibila. (...) Sa seduci orice femeie in 7 ore? Cum poate fi posibil asa ceva? Motivul pentru care functioneaza asa rapid Metoda Misterului este ca ea defineste procesul natural al curtarii, de la intalnire la sex, care a fost aplicat fiecarei povesti de dragoste despre care ati auzit sau ati citit. Ea reflecta adevaruri universale si cursul natural al evenimentelor si am pus-o la cale in urma succeselor mele. (Chris Odom, 2007)

Download link: Mystery Method PDF

Daca stim toate astea despre nevoile secrete ale celor doua genuri, cred ca putem sa inducem in eroare, relativ usor, pe oricine, pretinzand ca suntem "purtatori de valoare", si demonstrand asta cu ajutorul unor insemne specifice. In sitcomul Friends, una dintre protagoniste, purta la serviciul ei de chelnerita niste "sani uriasi", adica niste boluri de plastic, pentru a crea iluzia ca este "purtatoare de valoare reproductiva".

Cam asa le recomanda trainerii in ale seductiei si barbatilor, sa poarte "proteze" ale masculinitati lor, constand in insemne ale valorii lor sociale (ca furnizori de Supravietuire). Si in timp ce prezentam ostentativ aceste insemne, avem motive serioase sa "cultivam misterul" - adica sa ne tinem bine sub control adevarata identitate si adevarata valoare "de piata". Ei bine, daca seductia consta in asta, probabil ca suntem o specie destul de trista.

In filmul Venus si Marte un milionar a recurs la o metoda mai neconventionala de a seduce o femeie -- el juca rolul unui vagabond nespalat dar romantic in felul sau, care iti "umple podul" de serenade. Nu stiu cate fete viseaza la o astfel de poveste de dragoste (adica sa nu le intereseze statutul pretendentilor) si, in plus, nu stiu daca acest dezinteres chiar este o calitate pentru ele. S-ar putea sa reprezinte mai curand semnul dificultatii lor de a se adapta la cerintele societatii.

Pe scurt, cred ca mult laudata Metoda a Misterului este o uriasa pacaleala pseudo stiintifica. Eu personal nu cred in mister ca si metoda de a castiga adeziunea altora, desi, nu ma indoiesc de faptul ca, pe termen scurt, poate avea efecte insemnate. De multe ori, un partener te implora sa il minti frumos, pentru a putea mai tarziu sa iti ceara socoteala pentru asta. Misterul poate oferi "spatiu de manevra" pentru proiectiile noastre: iti imaginezi ca ai de-a face cu idealul tau. Dar oare ne vom multimi cu niste vise, la nesfarsit?

SI in timp ce bunul simt iti cere sa te arati doar putin mai bun decat esti in realitate (adica cel putin sa vii la intalnire cu pantofii lustruiti), Metoda Misterului este un fel de drog pe care il servesti unei persoane vulnerabile, incapabile sa isi gestioneze provocarile de zi cu zi si dornice sa evadeze. Asa cum nu cunosti ce ingrediente au pus interlopii in medicamentele lor, preparate intr-un subsol cu sobolani, gandaci si igrasie, tot la fel nu stii cine se ascunde cu adevarat in spatele Misterului.

Metoda Misterului este deci incorecta si riscanta pentru toata lumea implicata, desi s-ar putea sa va atingeti scopurile: adica sa faceti sex cu persoana pe care "vi s-a pus voua pata". Nu stiu daca va permiteti sa suportati consecintele, dintre care furia celuilalt este poate cea mai importanta, si poate oricand sa se transforme intr-o razbunare. Razbunarea ca si dreptatea, doare uneori. Enjoy!








(1) Imaginea Dance of Seduction, de Alex Proimos, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) ODOM, C., (2007), Mystery Method: How to get beautiful women into bed, St. Martin Press

(3) Hauck, P., (2002), Cum sa iubesti pentru a fi iubit, editura Polimark, Bucuresti
Continue reading

luni, 26 martie 2018

Hartuirea sexuala terapeutica si iluminarea femeii de 40 de ani. Suna ca versurile unui cantec punk, dar e si ceva adevar aici. Exista oare o varsta la care o femeie ajunge sa se bucure de hartuirea sexuala? 


o o o

Se vorbeste in literatura de specialitate despre crizele pe care le sufera oamenii si, respectiv, casniciile, odata cu implinirea varstei  critice de 30 de ani. De fapt, la fiecare "schimbare de prefix" exista o astfel de presupusa criza - daca nu este prea mult spus, un moment in care suntem nevoiti sa ne punem anumite intrebari si sa recunoastem ca valorile noastre s-au schimbat, sincronizandu-se cu fizionomia.

O femeie este frumusetea intruchipata si poate sa isi ascunda varsta - nimeni nu-si va da seama. Dar ce te faci cu adevaratele adolescente? Ei bine, le poti ridiculiza sau poti sa citesti cateva carti spiritual - moral - ezoterice si de psihologie practica, in timp ce rivalele tale mai tinere pierd noptile in club. Si atunci e ca si cand "ti-ai luat revansa impotriva orasului" - acest oras ce refuza sa te mai fluiere si sa te mai claxoneze, doar fiindca esti mult mai inteligenta decat in urma cu 10 ani - cam nedrept, dar viata merge inainte.




Partenerul  observa momentul delicat pe care il traverseaza sotia sa de 35 de ani (nervi, tristete, atacuri gratuite, lovituri inopinate sub centura, etc) si vorbeste cu muncitorii constructori de pe strada lor, aranjand ca acestia sa o "hartuiasca sexual", putintel. Zis si facut! In ziua urmatoare, femeia trece pe strada iar muncitorii incep sa ii strige, in cor, "Pisi, ce ti-am face de te-am prinde...". Femeia zambeste ca o Gioconda si merge acasa intr-un suflet, cu o dispozitie de zile mari - ii pregateste sotului o cina frumoasa, cu un desert special. Tipul a invins sistemul!

Asa intelegem de ce nu toate femeile au de povestit chestii dramatice cu #metoo, iar unele dintre ele, cum ar fi Catherine Deneuve tin parca sa conserve obiceiul "sanatos" al barbatilor de a le hartui sexual pe fete, dar mai ales pe femeile trecute de 30 de ani - ceea ce, aparent, are un efect profund terapeutic asupra acestora din urma. Ask Madame Deneuve!

Dar mai sunt si femeile care nu primesc (niciodata) hartuirea terapeutica necesara, de zi cu zi, cum ar fi si Oana Pellea, si acestea reprezinta un caz particular despre care, de asemenea, trebuie sa vorbim. Oana Pellea isi afirma de curand entuziasmul de a fi implinit 40 de ani, trezind curiozitatea si admiratia, deopotriva. Ea declara la un eveniment monden:

Femeia la 40 de ani este extraordinara. Cu cat ii cad sanii, cu atat i se inalta spiritul. (...)
Ce este dupa frumusetea de oglinda? E ceva care poate modifica in mod esential forma. Este foarte bine sa tii cont de forma, sa te ingrijesti, dar sanatatea este cea care urla in fiecare dintre noi. Iar ceea ce face ca un om sa para sau sa devina superb este puterea sa de a nu spune niciodata «e prea tarziu» si tine de o impacare cu tine si cu viata ta. E usor sa fii frumoasa cand esti foarte tanara. Dar eu am intalnit femei de 80 de ani extrem de frumoase, femei care… nu s-au lasat! Care n-au spus niciodata «e prea tarziu».
M-am uitat dimineata in oglinda Si mi-am spus: «Oh, esti superba!». Dar eu sunt superba nu pentru ca imi impun, ci pentru ca stiu ca maine voi arata mai rau decat azi. (Tango, 2013)

Da, in fond, fiecare dintre femei are nevoie sa descopere o astfel de perspectiva noua asupra propriei persoane si asupra propriei vieti, pentru a putea sa demonstreze de ce, in final, femeile traiesc mai mult decat barbatii. Pentru ca femeile au mai multa grija de ele, au un stil de viata mai prudent si mai intelept - si asta chiar ma umple de admiratie, desi femeilor nu le plac barbatii care vor sa fie mai prudenti si mai intelepti ca ele - cine mai protejeaza familia? 

In conditiile in care, pentru o femeie, vine un moment in care, ii e greu sa ramana "o regina a frumusetii", recunoscuta pe plan local - national - international, etc, cu toate avantajele pozitiei respective, acestea au nevoie de ceva realism si prietenie cu sine pentru a se resemna, pe de o parte, iar pe de alta parte pentru a crede totusi in sine, chiar si acum, dupa ce se afla on the wrong side of 30. Si, de asemenea, cu toata admiratia mea, recunosc ca ele au aceasta rezilienta, de cele mai multe ori.

Inaltarea spiritului despre care vorbea Oana Pellea, si care compenseaza cu succes lucruri pe care femeile tind sa le lase in urma, cum ar fi calitatile fizice, reprezinta, din punctul meu de vedere, capacitatea de a gestiona o problema personala atat de profunda, fie si cu riscul de a nu mai deveni niciodata atat de stralucitoare, din punct de vedere social, precum erau la 20 de ani. Caci prezenta fizica a femeii nu este un aspect chiar lipsit de importanta.




Se facuse un studiu din care rezulta faptul ca nivelul de fericire cel mai inalt este atins de femei in tinerete - dupa care, parca incep sa traiasca din amintiri: cum plangeau barbatii dupa dansele, pe la 20 de ani... Stiti, era expresia aceea: "cine rade la urma, rade mai bine"? In ciuda acestor descoperiri, consider ca nimeni si nimic nu ne poate opri sa fim fericiti, daca ne dorim cu adevarat asta - Oana Pellea stie! 

Si cu atat mai putin ne poate opri sa fim fericiti acest invelis superficial destinat sa hraneasca iluziile la fel de superficiale ale barbatilor tineri si plangaciosi. Femeile descopera in decursul acestei "Iluminari de la 40 de ani" o multime de lucruri - ca nimeni nu apartine (juridic) nimanui si chiar faptul ca se poate trai si cu mai putina iubire, sau in absenta acesteia - nu este o blasfemie decat la Magic FM: si daca dragoste nu e, nimic nu e...

Am fost invatati sa credem in fantome. Si in fiinte supranaturale, in strigoi, vrajitoare, si in iepurasul de Pasti. Cam aceeasi valoare o are si atitudinea unui adult sanatos si inteligent atunci cand afirma ca nu poate trai fara iubirea unei alte persoane. (...) Este si gresit sa cerem cuiva sa ne iubeasca. Cel caruia ii producem placere prin satisfacerea dorintelor si nevoilor, isi creaza singur sentimentul de iubire fata de noi. (...) Este cat se poate de evident ca, in cazul adultilor, dragostea trebuie meritata. Fara conditii ne iubim, probabil, cainele sau papagalul, dar acestea nu se refera si la oameni, de la care asteptam sa ne satisfaca unele dorinte si nevoi. Nu este, desigur, o descoperire prea magulitoare pentru natura umana. (...) Sa nu ne facem insa reprosuri ca ne folosim unul pe celalalt. Este firesc sa procedam astfel. (dr. Hauck, 2002)

Dupa cum observati, exista multe revelatii pe care oamenii le au mult mai tarziu, dupa prima tinerete. De aceea, eu personal, sunt un mare fan al acestei Iluminari a femeii de 40 de ani. Lipsa iluminarii face relatiile cu fete mai tinere de-a dreptul toxice si infernale, in ciuda faptului ca nurii lor au un aspect comercial, ireprosabil. 

Ticaitul sanilor este adesea asurzitor pentru o tanara femeie. De aceea, cred, ele isi doresc sa isi atinga telurile cat mai devreme in tineretea lor, se grabesc ca niste furnicute sa se casatoreasca, sa faca o nunta frumoasa, si multe, multe poze. Din fericire, visurile li se implinesc, caci o femeie tanara este o forta nestavilita a naturii. Dar cum o femeie nu se poate baza numai pe sani, intervine Iluminarea. Nu este o solutie ideala sau perfecta, dar pe femei, Iluminarea de la 40 de ani le salveaza.








(1) Imaginea Sympathy for the ... , de Massimo Ankor, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) Revista Tango, (acc. 26.03.2018), Femeia de 40 de ani... website: Revista Tango

(3) NBC News, (acc. 26.03.2018), Men end up happier than women, website: NBC News

(4) Hauck, P., (2002), Cum sa iubesti pentru a fi iubit, editura Polimark, Bucuresti

(5) CNN, (acc. 26.03.2018), Catherine Deneuve denounces #metoo in open letter, website: CNN
Continue reading

duminică, 25 martie 2018

Spune-mi ce construiesti ca sa-ti spun cine esti. Unii construiesc castele din nisip, iar altii arme si capcane. Daca esti viu, inseamna ca si tu construiesti. Probabil construiesti ceva, chiar acum, in timp ce citesti acest articol.


o o o 

Creativitatea nu se manifesta numai in arta, ci si in stilul de viata pe care il construim. In stilul de viata noi investim cunostinte, opinii si mai ales alegeri. Din acest material cognitiv vom zamisli opera vietii noastre, Constructia Personala. Nu doar ca nu ni se permite luxul de a nu construi nimic, dar constructia se desfasoara chiar si atunci cand nu miscam un deget - poate ca esti in pat, dar totusi, construiesti si tu ceva. Oare ce sa fie?

Adesea construim involuntar si inconstient, insa nu trece o zi fara sa punem o caramida la temelia constructiei noastre. Poate ca acea caramida consta intr-o suma de bani, intr-un poem, sau poate doar intr-un suspin. Iar cand vei avea destui bani, destule poeme si, respectiv, destule suspine, palatul pe care il construiesti se va inalta, superb, in bolta cerului, iar tu vei fi implinit. Sau poate ca nu? De fapt, nu mereu...

Acum ar trebui sa urmeze un videoclip cu Nirvana, sau cu alti artisti cu sufletele chinuite, care au sublimat suferinta in arta, dar m-am gandit sa postez in schimb acest videoclip cu pestisorul japonez care construieste o structura de o perfectiune matematica, in scopul de a-si atrage o partenera.  El isi doreste ceva si face ceva in acest sens. Cand le arat acest videoclip, oamenii au tendinta sa imi spuna ca pestisorul japonez turcoaz ii pune in pozitie de inferioritate.

La toate animalele aflate in perioada de imperechere, masculii pun in scena un fel de joc, ce presupune sa dai de inteles, ca mascul, ca, in realitate, esti mult mai mult decat pari, ca poti oferi protectie si chestii, iar asocierea cu tine este o idee excelenta, pentru orice femela disponibila - un fel de laudarosenie a naturii, mai curand mincinoasa, dar care are sens, si care prevesteste aparitia puisorilor. Dar ce face femela, in tot acest timp? Oare ea ce construieste?




Acest ritual se regaseste si la oameni, dar nu doar in ce priveste jocurile erotice ale imperecherii, ci si in situatii diverse ale vietii. Ipoteza mea este ca fiecare dintre noi construieste ceva, in mod curent, chiar si daca, aparent, mai curand distruge, risipeste ceva - fonduri, timp, resurse, etc. Suntem fiinte care se pregatesc, in decursul copilariei, isi invata rolul, urmand ca mai tarziu, sa puna in scena ceea ce au invatat, sa dea nastere Constructiei Personale.

Chiar si o nevroza este o constructie. In cartea dr. Scott Peck, Psihologia Minciunii, o carte care m-a marcat, am intalnit acest fragment interesant:

- Am avut un vis noaptea trecuta, a povestit Charlene. Se petrecea pe o alta planeta. Oamenii erau in razboi cu o rasa extraterestra. A fost neclar cine va castiga razboiul. Dar eu am construit o masina miraculoasa, care era atat ofensiva cat si defensiva. Era enorma, complexa, avand in dotare mai multe arme diferite. Faceam ultimele retusuri iar atunci, in laboratorul meu a intrat un bărbat. Am stiut ca venise sa imi distruga masina inainte de a putea fi folosita. (...)
- Sa presupunem ca masina nu reprezinta inteligenta ta, ci nevroza ta. Da, este adevarat ca incerc sa-ti distrug nevroza. 
Charlene a urlat:
- NU. Nu este nevroza mea. Pentru ca in vis era frumoasa, s-a vaicarit ea. Era complexa, Putea face atatea lucruri. Am construit-o cu atata grija si ingeniozitate. Era o capodopera inginereasca. (Scott Peck, 2012)

Imi povestea un amic despre o fata pe care o cunoscuse intr-un club - eu nu merg in cluburi fiindca am altceva de construit. Cred ca fetei i s-ar potrivi bine termenul de FREAK OF NATURE, dar nu poti sa nu recunosti ca era o persoana interesanta. Ea isi dorea, cu toata sinceritatea, sa distruga barbatii - Motivul? Fiindca si pe ea, anumiti barbati o impiedicasera sa isi implineasca visul. Amicul meu fusese martor felului in care aceasta tipa il 'ajutase' pe iubitul ei, student la medicina, sa devina dependent de droguri si sa-si ruineze viitorul.

'Esti nebuna?', a intrebat-o amicul meu, 'Esti constienta ca cineva poate sa te omoare pentru asta?'. 'Da, sunt nebuna! Oricum nu foloseste la nimic viata mea'. Amicul meu nu aflase niciodata care fusese visul ei, cel pentru care acum distrugea in mod intentionat baietii, dar cred ca nici macar nu conteaza asta. Acest caz este o ilustrare a faptului ca, atunci cand viata te raneste, ai, printre altele, optiunea de a-ti varsa furia si disperarea asupra celorlalti, cum ar fi niste oameni nevinovati.

Iar eu am o vorba... "Nu o poti lua de la capat, dar poti sa dai povestii un alt final'. Cred ca fata respectiva suferea de o nevroza luxurianta si frumos structurata, exact ca si constructia in nisip a pestisorului japonez, exact ca si masinaria din visul lui Charlene. Oare de ce construim toate astea - structuri in nisip misterioase, nevroze, depresii, case, cariere, filosofii, etc? Ar putea fi pentru ca ne dorim iubirea? 

In scenariul apocaliptic al fetei din club, care ii si conduce viata din umbra, este loc si pentru un cavaler pe cal alb, care poate nu doar sa o inteleaga si sa o aprecieze, asa "speciala" cum este ea, dar si sa o determine sa devina o buna gospodina, si, eventual, o mama devotata. In plus, Acela, poate, nu-i asa, sa-i implineasca visul. Hm, ce misiune importanta! Ce importanta este fata de club cand o privesti asa! Ce constructie formidabila este nevroza ei!

Pe fiecare dintre noi ne pune in miscare o fictiune despre sensul vietii. 'Daca viata imi blocheaza zborul, prin intermediul barbatilor, atunci sensul vietii mele este sa blochez zborul barbatilor'. Este bolnav, dar este si interesant si, oarecum, satisfacator, pentru ea, cel putin pe termen scurt. Si, poate, pentru multe alte persoane care fac asta fara sa isi dea seama, involuntar si inconstient.

Hipnoterapeutul Milton Erikson spunea ca in spatele oricarei alegeri se afla o intentie pozitiva - implinire, satisfactie, reusita. Dar vedem bine ca multe alegeri au, in schimb, consecinte negative. Acestea vin atunci cand nu suntem constienti de faptul ca binele nostru este legat de binele comunitatii. Razbunarea, in special razbunarile drastice, cu efecte distructive, nu fac decat sa dinamiteze propria noastra existenta, fiind indreptate impotriva celorlalti, adesea in mod aleatoriu, in stil terorist.

Mai devreme sau mai tarziu, cei din jur vor afla cine suntem si isi vor dori sa ia distanta, sau chiar sa ne opreasca. De aceea, unele dintre constructiile noastre pot sa atraga pretendenti si aliati, prin frumusetea si utilitatea lor, in timp ce altele nu fac decat sa ingrozeaca si sa starneasca repulsia. Oare tu ce construiesti? Sa fie o constructie demna, frumoasa si nobila? Sau este doar un tunel al groazei?










(1) Imaginea Harbour Island, de Amanda B via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Peck, S., (2012), Psihologia Minciunii, editura Curtea Veche Publishing, Bucuresti
Continue reading