Mind, People & Lifestyle





NOPTI ALBE & ZILE NEGRE
Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com
Latest Articles

duminică, 23 iulie 2017

Daca fumatul in timpul sarcinii nu cauzeaza ADHD-ul, dependentele sau psihopatia, ori chiar infamul sindrom Tourette, se poate spune insa ca le prevesteste, precum un corb care croncane a paguba, la capataiul copilului tau.




Vestile pentru femeile gravide care nu au renuntat la fumat sunt foarte bune. S-ar parea ca fumatul in timpul sarcinii ajuta pe toate planurile, atat copilul, cat si familia. Dezvoltarea copiilor expusi cosumului de nicotina in timpul perioadei de gestatie este mult avantajata, acestia obtinand rezultate mai bune la scoala, fiind mai bine dezvoltati fizic si adaptandu-se mai usor cerintelor societatii.

Ei bine, nu este deloc asa. Am vrut doar sa va hranesc iluziile, mai ales ca sunt atat de putine lucrurile care ne fac fericiti, iar tigarile chiar sunt printre acestea. De curand scriam despre un studiu care demonstra faptul ca persoanele recunoscatoare fumeaza mai putin, deci probabil ca putem fi cel putin recunoscatori pentru faptul ca Dumnezeu a inventat tigarile - iar astfel vom fuma mai putin?

Efectele fumatului asupra sarcinii si evolutiei ulterioare a copiilor expusi acestui obicei al mamei, la care ea nu a reusit sa renunte pe durata sarcinii, este totusi neclar. Nu rasuflati usurate insa. Studiile arata ca exista o asociere intre fumat si probleme dintre cele mai serioase: ADHD (deficitul de atentie combinat cu hiperactivitatea), dezvoltare cognitiva anevoioasa, probleme de comportament si consumul abuziv de substante.

Dar numeroase studii leaga pana si infamul si misteriosul Sindrom Tourette de fumatul mamei in timpul sarcinii - asta daca mai era nevoie de un motiv suplimentar sa va lasati de fumat in caz ca sunteti o graviduta. Sindromul Tourette se caracterizeaza, prin prezenta unei implacabile tendinte de a realiza ticuri verbale, de miscare sau de alt fel. Tendinta este involuntara, efectele sunt extrem de invalidante pentru cel afectat, iar tratamentul este problematic.


OBJECTIVE: We assessed the role of prenatal maternal smoking in risk for Tourette syndrome and chronic tic disorder (TS/CT) and pediatric-onset obsessive-compulsive disorder (OCD).

CONCLUSION: Prenatal maternal smoking was associated with increased risk for TS/CT as well as TS/CT with comorbid psychiatric conditions, even after adjustment for several important variables, including maternal psychiatric history, socioeconomic status, and partner smoking. Our findings point to a pathway linking prenatal tobacco exposure and altered brain development to TS/CT. (US National Library of Medicine)


Miss "Biskit" from Biskitland thinks Tourette doesn't define her.





Mecanismul prin care apar aceste complicatii este insuficient explicat si inteles, dat fiind ca asocierea intre fumatul pe timpul sarcinii si dezvoltarea complicatiilor ulterioare nu a fost (inca) de tip cauzal ci de tipul covariatiei (acolo unde apare fumatul pe timpul sarcinii, apar si problemele, dar nu s-a demonstrat inca faptul ca problemele sunt cauzate de fumat, in sine.

De ce nu s-a stabilit o relatie de cauzalitate intre fumat si complicatiile mentionate mai sus? Pentru simplul fapt ca este dificil sa realizezi un studiu in care sa izolezi foarte bine fumatul de, sa spunem, personalitatea mamei sau mediul in care se dezvolta copilul. Ca sa va formati o idee, in familiile in care si tatal fumeaza, probabilitatea ca odrasla sa dezvolte ADHD este si mai mare decat in familiile in care fumeaza doar mama.

Cu alte cuvinte, chiar daca nu putem sa stabilim aceasta relatie de cauzalitate, prezenta fumatului in perioada sarcinii, nu este tocmai un "vestitor al primaverii", dimpotriva, este mai curand un corb care croncane a paguba, si care ar trebui sa va ingrijoreze - suficient de mult incat sa il alungati de la capataiul puiului dumneavoastra - just in case. De altfel este si ciudat sa permiteti unui corb sa va ingrijeasca odorul, la care tineti asa de mult.

Iata insa, in viziunea cercetatorilor, care este motivul pentru care nu se poate stabili aceasta relatie ferma de cauzalitate intre fumat si aparitia complicatiilor despre care vorbeam mai sus:


  • FUMATUL SI CLASA SOCIALA - Se apreciaza faptul ca femeile apartinand unei clase sociale inferioare, nu se vor opri din fumat pe timpul sarcinii, doar pentru ca sunt gravide, ceea ce inseamna ca, nivelul social scazut ar putea sa devina o explicatie pentru unele dintre problemele dezvoltate de copiii mamelor fumatoare. Mai ales ca exista suficiente dovezi in slujba faptului ca, in general, nivelul social afecteaza evolutia si sanatatea emotionala a copiilor.
  • FUMATUL SI SANATATEA MENTALA A MAMEI - De asemenea, s-a demonstrat stiintific faptul ca mamele afectate de o problema de sanatate mentala, cum ar fi depresia, gasesc mai greu motivatia de a se lasa de fumat, in ciuda sarcinii. Daca sanatatea mentala a mamei este precara, sunt sanse ca expunerea la nicotina sa nu fie singurul factor de risc. 
  • FUMATUL SI CALITATEA MEDIULUI FAMILIAL - In cele din urma, daca mediul in care se dezvolta copilul este unul marcat de un regim de parenting deficitar, in care apare abuzul (verbal, fizic, emotional, etc) sau neglijarea, este de asteptat ca acesta sa-si puna amprenta pe evolutia psiho-emotionala a copiilor prin detalii precum autoritarismul aspru sau indiferenta parentala. 

Asadar, cercetatorii s-au vazut nevoiti sa faca o distinctie necesara intre influenta propriu-zisa a nicotinei asupra fatului si prezenta unui anumit profil de personalitate al mamei care nu se opreste din fumat pe timpul sarcinii. In acest profil de personalitate, cateva trasaturi vor iesi in evidenta, dupa cum urmeaza:


  • Prezenta depresiei si de aici motivatia scazuta pentru a renunta la fumat in timpul sarcinii. 
  • Trasaturi antisociale si de aici o redusa intelegere a consecintelor fumatului pe timpul sarcinii precum si un redus interes pentru binele celorlalti (al copilului)
  • Un interes scazut fata de binele propriu si fata de binele copilului, lucru care explica pastrarea obiceiului de a fuma, prin nepasare.

Cu alte cuvinte, personalitatea gravidelor care fumeaza ar putea explica complicatiile care apar mai tarziu in existenta copiilor, in mod independent de expunerea la nicotina sau alte substante cu caracter nociv, pe care le contin tigarile.




Exista insa in lumea stiintifica si pareri care pun mai mult accent pe modul in care nicotina influenteaza structura creierului copilului ce urmeaza sa se nasca, activitatea acestuia si functionarea specifica a sistemului endocrin. In urma unor studii efectuate la Universitatea Rockefeller din New York, s-a constatat modul in care expunerea la nicotina influenteaza dezvoltarea fatului.

Astfel, daca mama fumeaza fie si putine tigari in perioada sarcinii, dezvoltarea creierului este deturnata in asa fel incat copilul va simti o tendinta implacabila de a consuma substante cu puternic efect stimulant, cum ar fi nicotina, alcoolul, drogurile sau alimentele nesanatoase. Creierul nu face diferenta intre diferite tipuri de substante chimice insa niciuna dintre acestea nu este de dorit.

Copiii femeilor care fumeaza sunt mult mai expusi tentatiei de a fuma si dezvolta dependenta fata de nicotina si multe alte substante care dau dependenta. A intelege cum se intampla asta, ne ajuta sa intelegem cum putem preveni acest proces. O consecinta este faptul ca expunerea la nicotina in perioada intra-uterina cauzeaza moartea neuronilor responsabili cu regularizarea nivelului de stimulare si placere in experientele de zi cu zi, cum ar fi alimentarea sau administrarea de droguri. (Psychology Today)








(1) Imaginea Dementors, de Kayla Kandzorra, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) WebMD, (acc. 23.07.2017), Smoking While Pregnant Linked to ADHD in Children, website: WebMD

(3) NCBI, (acc. 23.07.2017), Maternal Smoking During Pregnancy and Severe Antisocial Behavior in Offspring: A Review, website: NCBI

(4) Psychology Today, (acc. 23.07.2017), Smoking While Pregnant, website: Psychology Today

(5) NCBI, (acc. 23.07.2017), The Relationship of Maternal Smoking to Psychological Problems in the Offspring, website: NCBI

(6) NCBI, (acc. 23.07.2017), Prenatal Maternal Smoking and Increased Risk for Tourette Syndrom, website: NCBI
Continue reading

sâmbătă, 22 iulie 2017

Atat de prietenos incat asta devine o problema? Vorbim despre persoanele cu Sindromul Williams, incercate de povara genetica, dar si speciale prin puterea lor neobisnuita de a-si face prieteni si de a-ti acorda increderea lor. 




Sunt multe afectiuni stranii in manualele de medicina, ca si in manualele psihiatrice. Daca doriti o regula simpla prin care poti sa obtii o boala ciudata, ganditi-va ca accentuati intr-un mod neobisnuit o anumita trasatura umana, aleasa la voia intamplarii.

Daca spre exemplu, sunteti prea euforici sau prea tristi, daca sunteti prea agitati sau prea linistiti, daca mancati prea mult sau prea putin, daca sunteti prea responsabili sau prea jucausi, se pare ca exista un diagnostic pentru fiecare astfel de exagerare de trasaturi.

Fiecare dintre aceste conditii medicale dau unicitate personalitatii noastre, dar si modului in care interactionam cu cei din jurul nostru. Prezenta unor trasaturi extrem de accentuate nu poate trece neobservata si de regula isi lasa amprenta asupra stilului de viata si asupra grupului caruia ii apartinem, ce trebuie sa faca anumite eforturi de intelegere, de integrare a persoanelor care manifesta astfel de trasaturi. Este poate cel putin la fel de straniu sa nu iesi in evidenta cu nimic - si asta a primit o denumire in manualele de devianta: supra-adaptare.

Dar imaginati-va ca trasatura neobisnuit de accentuata este sociabilitatea si spiritul comunitar! In viziunea lui Alfred Adler capacitatea noastra de a trai in comuniune cu cei din jurul nostru, de a coopera cu acestia si de a interactiona armonios reprezinta un fel de "super-trasatura" umana, care trebuie pretuita, cultivata si dezvoltata in randul nostru, aceasta fiind si miza civilizarii noastre.

Daca vreti sa faceti haz de ideea lui Adler, ati spune ca era nevoie de spirit comunitar si cooperare (mai ales) in randul comunitatilor vorbitoare de limba germana, iar Adler a gasit o solutie care li se potriveste de minune celor din vest, dar poate ca nu ni se potriveste si noua, care traim intr-un stil mult mai gregar. Insa gregaritatea nu inseamna obligatoriu si comuniune sau cooperare.

Iar daca doriti sa intelegeti ce este cooperarea, empatia si spiritul social, cred ca ati face bine sa descoperiti niste persoane care sufera de sindromul Williams. Faptul ca astfel de persoane sunt provocate si trebuie sa ajunga din urma pe toti ceilalti, din anumite puncte de vedere, nu inseamna ca nu avem si noi cate ceva de invatat de la ele.




Sindromul Williams iese in evidenta prin trasaturi fizice, dar si prin trasaturi de personalitate specifice, si mai ales, asa cum afirmam mai sus, iese in evidenta printr-o expresie caricaturizata a sentimentului comunitar despre care Alfred Adler considera ca ar fi un fel de panaceu universal, dupa cum Sigmund Freud considera ca tot asa ceva ar putea fi cocaina - marea descoperire farmaceutica in mare voga la un moment dat, pana sa se vada efectele sale.

Un film interesant despre Williams Syndrome: Where Everybody Wants to be Your Friend

Caracteristici ale persoanelor cu Williams Syndrome


  • O aparitie faciala specifica
  • Probleme ale sistemului circulator (inima si vase)
  • Niveluri ridicate ale calciului 
  • O greutate scazuta la nastere
  • Dificultati de alimentare
  • Colici in copilarie
  • Abnormalitati dentale
  • Abnormalitati renale
  • Hernie
  • Hiperacuzie (sensibilitate auditiva crescuta)
  • Probleme ale musculaturii si osaturii
  • Intarziere de dezvoltare, dificultati de invatare si deficit de atentie
  • Si, desigur, Excesiva Sociabilitate
Ai spune ca cele mai vizibile trasaturi sunt ultimele doua din aceasta lista: faptul ca exista aceasta intarziere de dezvoltare, pe care o veti percepe ce pe un retard mental si comportamentul excesiv de prietenos. Imbinarea celor doua produce o dezinhibitie sociala, caracteristica copiilor.

Persoana cu Sindromul Williams este incercata, dar este si frumoasa in felul ei. Faptul ca, in lipsa unei stimulari emotionale (ex: auditie muzicala), o persoana cu Williams Syndrome produce de 3 ori mai multa oxitocina decat o persoana normala, spune ceva despre dorinta acestora de a interactiona cu strainii, de a-si face prieteni si de a avea incredere in ceilalti.

Multe probleme apar tocmai de aici: faptul ca au atat de multa incredere in ceilalti, reprezinta un factor serios de risc, caci lipsa inhibitiei sociale poate sa atraga rau-facatori si pericole pe care cei cu Sindromul Williams nu le percep ca atare. Iata deci ca putina paranoia nu strica uneori, si absenta totala a suspiciunii nu este cu nimic mai buna decat prezenta suspiciunii in proportii excesive.




Dintre talentele deosebite ale persoanelor cu Sindromul Williams, este de retinut hiperacuzia (un auz extrem de bine dezvoltat, care poate sa stea si la baza dificultatii de a mentine atentia concentrata, datorita distragerilor indepartate). De asemenea, persoanele cu acest sindrom iubesc muzica si pot deveni muzicieni, daca reusesc sa cultive acest talent in mod adecvat.








(1) Imaginea $#$#%%^#@, de &^^#@, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.

(2) Salk, (acc. 22.07.2017), 'Trust' Hormone, Oxytocin Found at Heart of Rare Genetic Disorder, website: Salk

(3) Williams Syndrome Association, (acc. 22.072017), What is Williams Syndrome, website: Williams Syndrome Association
Continue reading

luni, 17 iulie 2017

Legatura intre boala si emotii este de netagaduit. Studiile arata ca emotiile au un impact major asupra evolutiei celor mai multe dintre boli. In plus, emotiile pozitive ofera o mai buna  protectie impotriva imbolnavirii daca nu sunt bazate pe hedonism.





Am spus in multe randuri faptul ca din punctul meu de vedere, omul nu a fost facut pentru a fi nefericit iar asta se observa in numeroasele moduri in care nefericirea afecteaza starea noastra de sanatate si pretul pe care il platim, cat se poate de concret, pentru ca nu reusim sa fim fericiti. Inca din anii 1950 medicul Thomas Holmes a aratat faptul ca sunt multi oameni care detin microbul ce declanseaza tuberculoza (bacilul Koch), dar nu toti ajung pacienti de tuberculoza.

Pe masura ce aceste cercetari se dezvoltau, medicul american a ajuns sa traga anumite concluzii despre rolul pe care stresul il are in declansarea si evolutia acestei boli, pe baza coincidentelor pe care le observa: persoanele care nu aveau de-a face cu factori de stres importanti, fie nu dezvoltau tuberculoza, fie se insanatoseau mai usor. Aceasta revelatie, consemnata azi de toate manualele de psihologie si medicina a constituit inceputul intelegerii legaturii profunde care exista intre minte, emotii si sanatatea fizica.

Si cu toate ca in ziua de azi inca "ne vindem" sanatatea fizica pe nimic, nu inseamna ca aceasta legatura intre minte, emotii si sanatatea fizica s-a pierdut - suntem aceleasi fiinte vulnerabile atunci cand suntem nefericite. Spun ca ne vindem sanatatea fizica pe nimic pentru cateva motive bine determinate, dar de care nu suntem constienti intotdeauna:

  • AVEM DORINTE NEREALISTE. Pare ca pentru noi sunt multe alte lucruri mai importante decat sanatatea fizica: o anumita pozitie sociala pe care o mentinem sub un stres infernal, un anumit partener care ne provoaca numai nefericire, o anumita suma de bani ce trebuie obtinuta cu pretul timpului liber si asa mai departe. Daca ne neglijam sanatatea poate ca dorintele noastre devin "realiste", insa are vreun sens sa castigi ceva cu pretul sanatatii?
  • NU ACCEPTAM REALITATEA. Neacceptarea realitatii este o alta modalitate de a renunta la sanatate, prin suferinta pe care o generam in noi insine, in mod inutil. Daca unii dintre noi au invatat la timp ca este inutil sa suferi pentru ceva ce nu mai poate fi schimbat, personalitatile nevrotice continua sa faca asta spre dauna propriei sanatati fizice dar si psihice, din pacate. 
  • FOLOSIM EMOTIILE PENTRU A INFLUENTA. Fie in mod constient, fie mai curand inconstient, utilizarea emotiilor negative (furie, tristete, frica, panica) pentru a obtine schimbari de atitudine la cei din jurul nostru, este "la ordinea zilei", impactul asupra sanatatii noastre fizice fiind unul pe masura. Da, suntem oameni si simtim multe lucruri, insa asta nu ne rezolva problemele.

Faptul ca avem de-a face cu anumiti factori de stres, nu ar trebui sa constituie un declansator al bolii, automat si implacabil. M-ar intrista daca ati crede asta. De altfel, Hans Selye, cercetatorul care a teoretizat stresul psihic spunea ca listele cu factori de stres, cum ar fi Holmes - Rahe, nu folosesc la absolut nimic, caci stresul psihic este extrem de subiectiv, fiind dependent de personalitatea noastra, adica de:

  • VALORI - Valorile sunt convingeri bazale legate de ceea ce este important in viata. O nota proasta la Matematica poate sa treaca neobservata daca intentia unui elev este sa urmeze Facultatea de Litere, iar decesul unui membru al familiei poate sa reprezinte o usurare, daca persoana pierduta a suferit zeci de ani in urma unui diagnostic necrutator.
  • REZILIENTA - Este un termen pe care Psihologia l-a imprumutat din domeniul Fizicii, si se refera la capacitatea unei persoane de a rezista la frustrari si factori de stres. In buna masura, asta depinde de modul cum stim sa ne gestionam emotiile, caci emotiile pot fi gestionate, ba chiar pot fi alese, daca avem nivelul si cunostintele necesare.
  • MOD DE AFIRMARE - Tot de personalitate tine si stilul nostru inter-personal, pe care il dobandim inca din copilarie cand, in mijlocul familiei de origine, am invatat sa ocupam un loc intre ceilalti. Daca ati invatat sa "fiti cineva" cautand mereu un motiv de a va plange sau iesindu-va din fire pentru a domina, ori retragandu-va tematori din fata problemelor, nu ar trebui sa va mire ca sunteti mai nefericiti si mai bolnavi (fizic) decat alte persoane.

Scala Holmes - Rahe

(pentru evaluarea stresului, sau mai bine spus a factorilor de stres)

1. Decesul partenerului (100)
2. Divortul (73)
3. Separare maritala (65)
4. Detentie (63)
5. Decesul unui membru apropiat din familie (63)
6. Accidente sau boala proprie (53)
7. Casatoria (50)
8. Concedierea (47)
9. Reconciliere maritala (45)
10. Pensionare (45)




Iar daca inceputul a fost interesant, marcat de munca exceptionala a lui Thomas Holmes, intr-o vreme in care mijloacele tehnice nu erau spectaculoase, se mai fac si in ziua de azi studii legate de modul in care nefericirea sau fericirea, emotiile in general, au un impact asupra starii noastre de sanatate.

  • Steve Cole, Ph. D., a demonstrat intr-un studiu ca persoanele care se simt singure au un risc crescut de a muri din cauze de tot felul si in special de boli infectioase, cancer si boli cardiovasculare.
  • Cercetatoarea Mary Dallman, Ph.D., a aratat ca obezitatea, care a devenit o epidemie avand un caracter letal in statele puternic dezvoltate, are legatura cu stresul, iar hormonul de stres (cortisol) accentueaza in mai bine de 40% din cazuri consumul de alimente cu gust placut. Acestea au un rol de diminuare a stresului, creand astfel un mecanism al dependentei si crescand prezenta tesuturilor adipoase, rezultatul fiind instalarea obezitatii.
  • Sheldon Cohen, Ph.D., a realizat un studiu in care a expus 193 de voluntari virusului gripei si virusului racelii (rhinovirus) si a descoperit faptul ca persoanele care manifestau un stil emotional pozitiv (emotii pozitive), prezinta un risc scazut de a dezvolta boala, comparativ cu persoanele cu stil emotional negativ.
  • Paul Mills, Ph.D., a efectuat la randul sau o cercetare comprehensiva legata de influenta emotiilor pozitive in ce priveste sanatatea inimii si a descoperit ca persoanele care manifestau gratitudinea aveau o sanatate cardiaca mult mai robusta decat persoanele al caror stil emotional nu continea aceasta atitudine.
  • Robert Emmons, Ph.D., care studiaza de zeci de ani efectele gratitudinii asupra sanatatii si stilului de viata a obtinut rezultate remarcabile in acest sens, printre care revelatia ca persoanele care adopta gratitudinea fumeaza si beau mai putin alcool, au o tensiune arteriala normala, iar copii recunoscatori au atitudini mai pozitive fata de scoala si familie.
  • Cercetatorii de la Nottingham University, condusi de catre Kavita Vedhara au descoperit ca atitudinea mentala pozitiva si emotiile pozitive ale a pacientilor diabetici fata de ulcerul piciorului au un efect important asupra sanselor de vindecare si supravietuire la acestia, pacientii diabetici depresivi fiind cei mai vulnerabili din acest punct de vedere.
  • O echipa de cercetatori chinezi au descoperit modul in care pacientii cu cancer al tractului digestiv sunt influentati de un diagnostic de anxietate sau depresie aflat in comorbiditate cu diagnosticul de cancer. Astfel, ei au ajuns la concluzia ca sanatatea mentala reprezinta o prioritate fundamentala pentru pacientii de cancer al tractului digestiv.
  • Cercetatorul J. Laserman de la departamentul de Psihiatrie si Medicina al Universitatii Chapel Hill din N.C., a pus in lumina rolul pe care depresia, trauma si stresul il au in evolutia pacientilor cu HIV, aratand faptul ca astfel de elemente au o influenta nefasta in evolutia sindromului - declin clinic si mortalitate.
  • O echipa de cercetatori italieni a descoperit la Roma faptul ca in randul persoanelor varstnice, prezenta simptomelor depresiei scade imunitatea si creste riscul decesului. Astfel, persoanele varstnice cu mai mult de 7 simptome ale depresiei prezentau un numar mai mic de limfocite si celule T ("soldatii sistemului imunitar").
  • American Heart Association arata faptul ca numeroasele probleme cardiace care le afecteaza cu precadere pe femeile tinere (mai putin de 55 de ani) au o puternica componenta psihosomatica - sunt bazate pe stres. Sanatatea cardiaca precara este un pret piperat platit de femeile tinere si de varsta mijlocie pentru a-si depasi propriile limite iar recomandarea asociatiei este ca acestea sa se ocupe si de sanatatea lor mentala.
  • O echipa de cercetatori condusa de Peter Jonge, a publicat un studiu legat de corelatia existenta intre depresie si diabet, aratand ca la pacientii cu diabet riscul de a suferi si de boli psihice precum depresia sau tulburarea de explozivitate intermitenta sau bulimia nervoasa este ingrijorator de ridicat.


Astfel de descoperiri stiintifice nu doar ca ne ajuta sa intelegem legatura intre emotii si sanatatea noastra, intre nefericire si sansele de supravietuire, dar, daca extindem perspectiva, ne ajuta sa intelegem ceva despre natura umana si despre specia careia ii apartinem. Faptul ca abia acum avem acces la astfel de informatii sugereaza ca stim destul de putine lucruri despre acest subiect.

Vorbind despre natura umana, dintre cele mai interesante si provocatoare studii care au fost concepute vreodata este acela care a incercat sa investigheze modul in care tipul de fericire care va caracterizeaza reprezinta un atu mai mare sau mai mic in ce priveste sanatatea fizica. Din aria filosofiei, stim ca exista doua tipuri de fericire:

  • Eudemonica - acea fericire care izvoraste din faptul ca viata noastra are un sens si o iubim tocmai pentru ca i-am dat acest sens. Un exemplu ar fi Maica Tereza.
  • Hedonica - fericirea pe care o traiesc persoanele ce iubesc viata pentru placerile pe care aceasta le ofera. Va puteti gandi aici la majoritatea celebritatilor.

Diferenta majora intre aceste doua tipuri de fericire este aceea ca in timp ce fericirea hedonica are nevoie de anumite conditii de viata pentru a exista, fiind mult mai dificil sa accesezi asa ceva in conditiile in care experimentezi privatiuni, saracie sau alti factori de stres, fericirea eudemonica nu este dependenta de conditiile obiective de viata, fiind tocmai de aceea mai dificil de inteles si trait.

Cu toate acestea, s-a descoperit ca in ciuda faptului ca ambele categorii de oameni fericiti pot sa simta niveluri similare ale dispozitiei emotionale (fericire), s-ar parea ca Fericirea Eudemonica este mai generoasa in ce priveste imunitatea noastra. Pentru cei fericiti pentru ca pot sa consume (Fericire Hedonica), raspunsurile imunologice sunt mai putin ferme, potrivit unui studiu. Iar asta spune ceva despre modul in care universul sustine existenta persoanelor care au dat un sens superior existentei lor.









(1) Imaginea Health Tips, de Thomas Morris, via Flikr, sub licenta Public Domain

(2) Psychcentral (acc. 15.07.2017), Study Probes How Emotions Affect Immune System, website: Psychcentral

(3) IDEA, (acc. 15.07.2017), Unraveling the Stress - Eating - Obesity Knot, website: IDEAFIT

(4) Psychosomatic Medicine, (acc. 15.07.2017), Positive Emotional Style Predicts Resistance to Illness, website: Psychosomatic Medicine

(5) Heart, (acc. 15.07.2017), Study: Gratitude is a Healthy Attitude, website: Heart

(6) Emmons Lab, (acc. 15.07.2017), Gratitude and Well-Being, website: Emmons Lab

(7) University of Nottingham, (acc. 15.07.2017), Patient attitudes to diabetic foot ulcers have 'significant effect' on survival, website: University of Nottingham

(8) NCBI, (acc. 15.07.2017),Impact of comorbid anxiety and depression on quality of life and cellular immunity changes in patients with digestive tract cancers, website: NCBI

(9) NCBI, (acc. 15.07.2017), Role of Depression, Stress, and Trauma in HIV disease progression, website: NCBI

(10) NCBI, (acc. 15.07.2017), Depressive symptoms lead to impaired cellular immune response, website: NCBI

(11) Health Day, (acc. 15.07.2017), Emotional Stress Affects Women's Hearts, website: Health Day

(12) Science Daily, (acc. 15.07.2017), Independent association between diabetes, depression, and impulse control disorders including binge-eating, bulimia, study shows, website: Science Daily

(13) Psychcentral, (acc. 15.07.2017), Not all happiness is created equal, and genes show it, website: Psychcentral 
Continue reading

joi, 13 iulie 2017

Este cool sa fumezi marijuana? Modele apar ca si cand ar promite Mantuirea Maselor si sfarsesc in derizoriu, zece ani mai tarziu. Tinerii de azi cauta fericirea in substante interzise dar fericirea ii evita in mod sistematic.




Imi amintesc ca in urma cu cativa ani am intalnit o fata care incerca sa imi explice faptul ca a fuma jointuri este o activitate relaxanta, total lipsita de consecinte negative si aproape ca se distra cand vorbea despre "teoria" care spune ca drogurile usoare reprezinta calea catre drogurile grele. Nemaifiind tocmai o adolescenta (avea in jur de 27 de ani), parea foarte sigura pe ceea ce stie si foarte sigura ca nu i se putea intampla ei acel scenariu.

De atunci aud ca se consuma astfel de droguri chiar si in mediile in care ai spune ca se gasesc tineri de elita, cum ar fi facultatile cu profil artistic sau de arhitectura, locuri unde, se considera ca drogurile ar putea avea un "efect de eliberare a creativitatii". Mai mult decat atat, numerosi adolescenti si tineri privesc acest comportament ca fiind ceva "cool", o dovada suprema a eliberarii de prejudecati, a emanciparii fiintei umane.

Pentru mine insa, ca si psiholog preocupat de tema fericirii umane, ceea ce vad in aceasta modesta si rudimentara incercare de a accesa starea de bine, este cu totul altceva. Nu vreau sa sustin ideea ca pentru toti consumatorii de iarba povestea se sfarseste intr-o dependenta apocaliptica de droguri mai grele, dar nici nu o exclud. Am motive serioase pentru asta.

In urma experientei mele cu tinerii care consuma marijuana am ajuns sa ii impart pe acestia in mai multe categorii:

  • Cei care consuma ocazional - de curiozitate sau cand te afli intr-un grup in care exista o sursa de asa ceva si ti se pune la dispozitie. In alte contexte nu esti tentat sa consumi si nici nu exista sursa, iar prietenii nu incurajeaza consumul prin propriul exemplu. Totusi, dintre cei care consuma ocazional apar cei care vor consuma zilnic.
  • Cei care consuma zilnic - este mai mult decat o simpla curiozitate, ceva ii indeamna pe acesti consumatori sa caute substanta pentru ca a devenit mijlocul lor de "relaxare" si se poate vorbi despre o dependenta psihologica de obiceiul de a fuma jointuri. Din randul acestei categorii apar cei care devin consumatori de droguri grele, dat fiind faptul ca drogul ocupa o functie importanta in viata lor - aceea de a umple un gol interior, o forma de relaxare  de care sunt puternic atasati, neconcepand alte posibile moduri de a se relaxa. In plus, nu le displace proximitatea dramei si faptul ca cei din jur se cam ingrijoreaza pentru ei - dimpotriva, simt ca in sfarsit li se acorda atentie.
  • Cei care consuma din ratiuni medicale - exista anumite situatii medicale care implica dureri greu de suportat (fracturi, artrita, durerea de dupa operatie, migrene, etc) iar astfel de persoane primesc adesea recomandare din partea unor medici (nu obligatoriu pe cale oficiala), sa recurga temporar la marijuana pentru a depasi momentele critice. Si din randul acestei categorii de consumatori se pot alege cei care se indreapta catre droguri mai grele, daca problemele de sanatate se suprapun celor de sanatate mentala.

Riscul evolutiei negative catre droguri grele exista in toate cazurile mentionate mai sus si nu poate fi eliminat. El exista pentru ca schema pe care se bazeaza comportamentul lor este una de genul: "vreau sa ma relaxez, deci recurg la o substanta". Ei spun ca marijuana este mai buna decat alcoolul, fiindca nu creeaza dependenta fizica la fel ca alcoolul si nu poti sa ai o supradoza accidentala si fatala, ca in cazul alcoolului.




Cu toate acestea, ramane principiul: "daca vreau sa ma relaxez, recurg la o substanta" - un principiu ce tradeaza saracia de optiuni, pe care am considera-o normala in cazul unor tineri adolescenti. Mai ales ca traim intr-o societate consumerista, in care trebuie sa consumi ceva ca sa poti fi fericit, nu este de mirare ca acesti tineri nu inteleg ca fericirea si nici macar relaxarea nu au absolut nicio legatura cu consumul de bunuri (alimente, bauturi, haine, masini, telefoane, etc). Iar parintii nu pot sa le explice asta pentru ca sunt ocupati cu acumularea de resurse (in vederea consumului).

Dar de ce cred ca fericirea si relaxarea nu au absolut nicio legatura cu consumul de droguri? Mai mult, exista persoane creative care nu au nevoie de droguri, deci si teoria asta pica. Ei bine, daca folosesti o substanta pentru a te relaxa, am o veste proasta: corpul uman dezvolta toleranta pentru orice substanta cu care are un contact constant. Odata cu asta se intampla un efect nedorit: efectul initial placut, se pierde (never as good as the first time), si ai nevoie de doze din ce in ce mai mari si de substante din ce in ce mai puternice pentru a obtine acelasi efect. Iar acesta este mecanismul prin care fiecare dintre noi poate deveni un "junky" (dependent de droguri).

A fi un junky, presupun ca nu este visul vietii unui adolescent insa mecanismul dependentei ne aduce in aceasta situatie intr-un mod subtil, din aproape in aproape, pe nesimtite. Contactul cu aceste substante este atat de nociv pe termen scurt si mai ales lung, incat ne afecteaza stima de sine si increderea in propria noastra capacitate de a realiza lucruri in aceasta lume. In plus, daca viata noastra de familie nu este ideala (si nu exista familie perfecta), avem si o scuza numai buna pentru a le provoca celorlalti "mici probleme" ca urmare a stilului nostru de viata, pentru "a le da o lectie".

Vorbeam mai sus despre saracia de optiuni de care au parte acesti tineri. Ei se auto-manipuleaza considerand ca marijuana este o optiune mai sanatoasa decat alcoolul, dar pierd imaginea de ansamblu: exista optiuni si mai sanatoase de a te relaxa, iar fericirea si relaxarea nu depind in niciun caz de ceea ce consumam ci se afla in totalitate in modul nostru de a perpece realitatea. Fericirea este in mintea ta! Orice alt tip de fericire este o Fata Morgana.




Deprimare

Bucurie "Rea"

Bucurie "Buna"

Bucurie Fara Motiv
Ca urmare a lipsei lucrurilor exterioare.Obtinuta prin intermediul unor substante stimulante cu efect efemer si consecinte nocive. Obtinuta prin intermediul implinirii unor aspiratii social acceptate - un copil, reusita profesionala, un hobby, etc Obtinuta printr-o atitudine de apreciere a vietii.
Dependenta de factori externi. Dependenta de factori externi. Dependenta de factori externi. Dependenta de factori interni.


Repet, orice alt tip de fericire este Fata Morgana - o entitate iluzorie dupa care poti sa alergi, si poti avea sentimentul ca ai atins-o, insa va disparea imediat dupa aceea. In cazul drogurilor apare toleranta la substanta si aveti nevoie de droguri tot mai puternice pentru a accesa acelasi nivel de "high". Dar nu e niciodata ca prima data, iar pentru cei care iau droguri puternice de mult timp, starea de bine se rezuma la eliminarea suferintei cauzate de sevraj - si cam atat.

Din pacate, tot la fel se intampla si in cazul "Bucuriilor Bune" despre care ati citit in tabelul de  mai sus. Puteti sa va bucurati pentru ca ati obtinut un anumit lucru / realizare / iubire / etc. Dar efectul nu va dura la nesfarsit. Nu e ca si cand, din acel moment "traiti fericiti pana la adanci batranete". Efectul este la fel de efemer ca si al drogurilor. S-a descoperit spre exemplu experimental faptul ca dupa 12 luni de la inceperea unei relatii romantice, "drogurile" endogene (produse de organism), beatitudinea iubirii descoperite isi pierde efectul, iar pasiunea se transforma in prietenie.

Daca ramaneti intr-o relatie pentru a simti lucruri - probabil ca o relatie nu este ceea ce cautati. Puteti fi un junky al iubirii toata viata, fara macar sa va dati seama. Viata voastra seamana atunci cu un carusel al emotiilor dupa care alergati tot timpul revoltandu-va de fiecare data cand pierdeti aceste emotii si facand greva impotriva Fetei Morgana care va scapa mereu printre degete. Intr-o zi s-ar putea sa descoperiti faptul ca ati cautat Absolutul in locul nepotrivit.

Da, avem dreptul sa experimentam si sa invatam prin experienta proprie - probabil ca acesta este cel mai simplu mod de a invata. Mi-e teama insa ca nu este si cel mai bun. Oamenii destepti invata din experienta altora - nu au nevoie sa traiasca pe pielea lor situatii despre care stiu din capul locului ca vor duce "nicaieri". As vrea sa reflectati la citatul urmator, care ii apartine unei femei cu adevarat remarcabile, pe nume Eleanor Roosevelt.

Viata este prea scurta pentru a face toate greselile. (Eleanor Roosevelt)


Nu am dorit sa scriu aici despre efectele marijuanei asupra corpului si mintii voastre, fiindca puteti afla astfel de lucruri pe multe situri de pe internet (spre exemplu cele din bibliografia acestui articol). Aceasta este viziunea mea psihologica asupra consumului de marijuana, izvorata din contactul meu cu anumiti consumatori si din experienta mea de cautare a fericirii, prin intermediul substantelor, dar, mai tarziu, si prin intermediul posibilitatilor mintii, trecand de la un consumerism searbad si ajungand la spiritualitate, care ofera mai mult decat o iluzie a fericirii.

De asemenea, vreau sa va recomand sa faceti uz de toate caile naturale si legale de a obtine stari de relaxare si fericire, cum ar fi calatoriile, auditiile muzicale, filmele, sportul, tehnicile de relaxare (de ex. Antrenamentul Autogen Schultz), meditatia transcedentala, Tai Chi, plimbarile in aer liber, si asa mai departe. Aveti atat de multe optiuni de a va simti bine fara sa fiti nevoiti mai tarziu sa dati socoteala pentru alegerile voastre si fara sa va para rau! Bucurati-va de ele si invatati sa va impuneti anumite limite fiindca ele va mentin in randul oamenilor sanatosi, in randul celor care au un viitor!








(1) Imaginea Vancouver Global Marijuana March 2015, de Cannabis Culture, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Live Science (acc. 13.07.2017), Marijuana: Effects of Weed on Brain and Body, website: Live Science

(3) Live Science (acc. 13.07.2017) Marijuana vs. Alcohol: Which is Worse for Your Health?, website: Live Science
Continue reading

luni, 10 iulie 2017

La ce foloseste rabdarea intr-o lume care a luat-o razna? Oricat de mult ar lua-o razna cu totii, rabdarea ramane unul dintre secretele succesului, dupa cum spune si povestea indianului Nerino.




Dupa atata lume care mi-a cerut un secret al seductiei, am intalnit in sfarsit un om care mi-a cerut un secret al rabdarii. Chiar asa! Cum faci sa ai rabdare? Care este ingredientul magic care te ajuta sa devii "Zen" - adica acea persoana rabdatoare, docila si inteleapta, care isi rezolva problemele cu tact si intampina provocarile cu resurse inepuizabile?

Am sa va spun o poveste:

Nerino era noua capetenie a unui trib de indieni ce salasluia pe o insula indepartata. Toti membrii tribului se asteptau ca, dupa obicei, Nerino sa organizeze un grup de luptatori, si sa se lupte cu fiara de pe insula, care ingrozize tribul de generatii. In lupta tribului cu aceasta fiara, luptatorii si capeteniile tribului isi pierdusera viata, dovedind curaj si eroism. De aceea,membrii tribului se asteptau ca Nerino sa isi piarda viata in lupta, in mai putin de un an.

Spre mirarea tuturor membrilor tribului si spre ingrijorarea lor, Nerino nu a format o ceata de luptatori curajosi si parea ca aceasta este ultima lui grija... In loc sa organizeze luptatorii si sa faca planuri de atac, Nerino a ales sa mute tribul de mai multe ori pe an, asa incat de fiecare data cand se apropia monstrul, tribul se muta.

Asa ajunsese toata lumea sa considere ca Nerino era cam las. Cu toate acestea, Nerino a ramas capatenia tribului pentru multi, multi ani, ajungand sa vada vremea perilor albi.

Cand toata lumea s-a asteptat mai putin, intr-o iarna cand se asternuse un strat gros de zapada, si venise un ger napraznic, Nerino a inceput sa stranga pe curajosii tribului si le-a comandat sa il insoteasca pe varful vulcanului, unde se afla monstrul, pentru a-l captura. Cand au ajuns acolo, Nerino a intrat singur in pestera unde se ascundea monstrul iar apoi i-a chemat pe viteji.

Nu mica le-a fost mirarea acestora cand au vazut ca batranul Nerino il legase pe monstrul ce dardaia de frig. Intreg tribul a fost uimit de victoria neasteptata a lui Nerino impotriva monstrului ce teroriza tribul de generatii intregi. Acesta il prinsese pe monstru si il pusese in slujba tribului, fara ca vreunul dintre viteji sa isi fi pierdut viata in lupta. Ei l-au intrebat cum de a reusit sa faca asta iar Nerino le-a raspuns: "Am observat ca monstrul nu ataca niciodata in zilele friguroase ale iernii. Nu a fost nevoie decat sa asteptam momentul potrivit, cand monstrul era cel mai vulnerabil".

Membrii tribului l-au felicitat pe Nerino pentru intelepciunea sa, mai ales aceia care au crezut tot timpul ca este un las. In acest fel, cei mai curajosi si nerabdatori membrii ai tribului au invatat ca fiecare lucru se face la momentul potrivit, ca uneori rabdarea este mai importanta decat actiunea curajoasa si ca uneori nu avem nevoie decat de curajul de a accepta criticile celor care ne trateaza ca pe niste lasi. 

Rabdarea, in termeni stiintifici s-ar numi "toleranta la frustrare". Iar persoanele care detin asa ceva, nu isi bazeaza calmul pe vointa, pe efortul voluntar de a-si bloca impulsurile, ci mai curand pe faptul ca sunt realiste si rezonabile, mai in contact cu realitatile acestei lumi, cu alte cuvinte, sunt mature din punct de vedere emotional. Abia apoi este nevoie de vointa pentru blocarea anumitor impulsuri.

Asa cum secretul celor care au o vointa puternica este acela ca incearca sa evite situatiile in care trebuie sa recurga la vointa, tot la fel, secretul celor care au o rabdare si au o toleranta la frustrare foarte buna este acela ca nu trebuie sa simta foarte multa frustrare. Cum asa?

Suntem cu atat mai frustrati cu cat si asteptarile noastre sunt mai putin realiste. O adolescenta idealista care isi hraneste visele cu telenovele pline de romantism, are multe sanse sa devina foarte frustrata ca urmare a impactului violent intre idealurile sale romantice si realitatile mai curand gri ale acestei lumi. Dar sa incepem cu inceputul.

Frustrarea, in modelele explicative biologic-psihiatrice, este o consecinta a unei ereditati problematice, prin care am mostenit tot felul de vulnerabilitati organice si dezechilibre hormonale care ne mentin acum in situatia penibila de a simti niveluri neobisnuite ale frustrarii si furiei in contexte banale ale vietii.

Dar aceasta este o viziune fatalista asupra realitatii - psihiatria fiind recunoscuta pentru nivelul de fatalism pe care il raspandeste. Daca acceptam aceasta teorie, care este valabila in proportie de pana la 50%, nu ne ramane decat sa ne resemnam cu faptul ca avem de luat pastilute pana la sfarsitul vietii, in ideea de a regla dezechilibrele hormonale pe care le avem din nastere.

Exista insa si oameni carora nu li se potriveste aceasta viziune pasiv - fatalista asupra problemelor si au imbratisat teorii mai prietenoase - cum ar fi aceea ca, fie si in cazul in care am mostenit anumite trasaturi de temperament, ne ramane totusi forta caracteriala pentru a modula starile noastre emotionale, astfel incat sa aducem frustrarea la cote rezonabile.

Cu alte cuvinte, secretul rabdarii ar putea sa fie diferit de vreun elixir chimic primit de la psihiatru - sa fie oare o incantatie magica pe care sa o poti rosti atunci cand ai nevoie de dansa? Sa fie oare sursa rabdarii noastre in mintea noastra si in afirmatiile pe care le facem? Farmacistul francez Emile Coue le recomanda clientilor sai ca, odata cu medicamentele administrate, sa-si spuna urmatorul text:

IN FIECARE ZI, SI IN FIECARE MOD POSIBIL, DEVIN DIN CE IN CE MAI BUN. 

Acesta era momentul cand oamenii deveneau constienti de puterea noastra de a ne alege gandurile si atitudinea. Oare ar putea aceasa afirmatie sa constitue "Secretul Rabdarii"? Sa spunem ceva de genul: "In fiecare zi, si in fiecare mod posibil, devin din ce in ce mai rabdator". Imi amintesc ca sitcomul Seinfeld avea un personaj care urla "Serenity Now!", de fiecare data cand se enerva.

Cred ca pentru o sedinta de hipnoza sau auto-hipnoza, asta ar fi de ajuns. Eventual ati mai adauga o metafora vizuala si totul ar fi minunat. Sa fie oare atat de simplu?





Unora dintre noi le vor trebui sute de mii de ani pentru a ajunge, in final, la un nivel rezonabil al capacitatii lor de a bloca anumite impulsuri, in ciuda afirmatiei de mai sus. Oare va functiona aceasta "Abracadabra" si pentru adolescenta idealista cu asteptari nerealiste despre care vorbeam mai sus? Ce va putea face pentru ea o banala afirmatie cand adevarata lupta se poarta intre ceea ce ea asteapta sa se intample si realitatea care, la randul ei, abia asteapta sa-i contrazica aceste idealuri?

Se naste atunci intrebarea: oare cat de multa rabdare am putea avea in conditiile in care exista acest conflict taios intre asteptarile, dorintele, idealurile noastre si realitate? In orientarile cognitiviste ale psihologiei, boala psihica este mai curand rezultatul unei astfel de confruntari decat un simplu "ghinion ereditar". Si deci suntem cu atat mai bolnavi cu cat si diferenta intre realitate si aspiratie este mai mare.

Ce se intampla insa cu oamenii frustrati? In psihologia stresului se vorbeste despre 3 posibile reactii la o amenintare: atac, fuga sau inghet - toate trei sunt facilitate de prezenta unor emotii aflate in dezechilibru. La asta as adauga eu Afirmarea si Acceptarea - ca strategii adaptative, facilitate cultural. Cu alte cuvinte, cand cineva spune ca "este dominat(a) de emotii", va spune de fapt ca este intr-o mare criza existentiala.

  • ATAC - Avand la baza furia, este reactia caracteristica temperamentului coleric, prin care acesta isi protejeaza, prin confruntare, dreptul de a se auto-iluziona. Chiar si daca asteptarile sale sunt rezonabile, agresivitatea nu face decat sa-i ruineze relatiile si sa produca pagube de tot felul, ca in cazul problemelor psihiatrice legate de controlul furiei sau al impulsurilor. (STRATEGIE DEZADAPTATIVA)

  • FUGA - Pusa in actiune de catre frica, constituie reactia tipica pentru temperamentele de tip flegmatic, prin fuga, flegmaticul asigurandu-se ca asteptarile sale fara cusur, vor fi neatinse de impactul cu realitatea. In acelasi timp, fuga ne izoleaza de realitate, prin intermediul tulburarilor de anxietate, cum ar fi sociofobia, atacul de panica sau tulburarea generalizata de anxietate. (STRATEGIE DEZADAPTATIVA)

  • INGHETUL - Pus in scena de tristete, reprezinta reactia tipica a celor cu temperamente melancolice, prin care acestia se blocheaza pur si simplu in fata unui inamic atat de coplesitor cum ar fi realitatea. Inghetul care se reflecta intr-o pasivitate durabila, se leaga si acesta de tulburari psihiatrice cum ar fi depresia sau tulburarea afectiva bipolara. (STRATEGIE DEZADAPTATIVA)

  • AFIRMAREA - Reprezinta incercarea noastra de a schimba realitatea prin intermediul comunicarii asertive, caracterizate prin curaj si respect pentru sine dar si pentru celalalt. Ceea ce pune in scena afirmarea nu este o emotie propriu-zisa ci mai curand educatia, cultura care fac posibila aceasta atitudine civilizata. (STRATEGIE ADAPTATIVA)

  • ACCEPTAREA - Atunci cand realitatea nu poate fi schimbata printr-o actiune curajoasa, precum cea descrisa in cazul Afirmarii, nu ne ramane decat sa acceptam situatia ca atare, lucru care elimina o buna parte din tensiune. La fel ca si in cazul Afirmarii, Acceptarea nu este facilitata de o emotie ci mai curand de o atitudine matura, izvorata din bagajul nostru cultural. (STRATEGIE ADAPTATIVA)

Afirmarea ar putea reprezenta o parte din "Secretul Rabdarii". Dar mai sunt si situatiile in care afirmarea este inutila, pentru ca distanta dintre asteptarile noastre si posibilitate nu poate fi redusa doar prin intermediul unei prezentari inspirate si curajoase. Este zadarnic sa incerci sa iti sustii "frumos" punctul de vedere cand ceea ce iti doresti este sa infiintezi un lagar de exterminare.

Ceea ce doresc sa sugerez este faptul ca uneori frustrarea este o pedeapsa logica pe care o primim ca urmare a lipsei noastre de realism. Iar daca o persoana este foarte frustrata si deci lipsita de rabdare, ar putea face urmatoarele doua lucruri:

  • Sa se intrebe daca nu cumva ceea ce isi doreste este potrivit mai curand cu Imparatia Cerurilor, unde heruvimii, serafimii si arhanghelii abia asteapta sa ii faca pe plac. In acest caz, se impune ACCEPTAREA a ceea ce nu putem schimba, lucru care constituie un adevarat secret al rabdarii. Cand stim ca lucrurile nu pot sta altfel, devenim mai toleranti, nu-i asa?

  • Daca asteptarile sale se potrivesc totusi cu lumea aceasta, de la sud de Imparatia Cerurilor, ar putea sa caute un mod de a demonstra ca ceea ce isi doreste este rezonabil - de preferat prin intermediul logicii si a argumentelor de bun simt (AFIRMARE ASERTIVA), fiindca aceasta lume este mai receptiva la acest gen de argumente decat la iesiri emotionale abuzive sau penibile, dupa caz.

CONCLUZIE: Acceptare + Afirmare = Realism. Realismul este secretul rabdarii. :)









(1) Imaginea Patience, de Krnlpanick, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

(2) Bedtime Stories (acc. 10.07.2017), Brave Cowardly Chief, website: Bedtime Stories
Continue reading

joi, 6 iulie 2017

Auzim despre puterea iubirii, a prezentului, a obisnuintei, a cunoasterii, a imaginatiei, a vointei... Nu s-a vorbit inca despre puterea de a fi nefericit, mai ales ca este foarte raspandita in societatea umana.




Nu stiu daca ati intalnit vreodata persoane care, fara sa-si dea seama, fac tot posibilul sa ramana in starea de care, de fapt, se declara nemultumiti - spre exemplu, o stare de frustrare, tristete sau anxietate. Oare de ce? Si cum de "se merita" totusi sa ramana in aceasta stare, in ciuda faptului ca, la nivel declarativ, ar vrea sa scape?

Am intalnit de curand un astfel de caz intr-un capitol al unei carti care poarta numele "Labirintul Codependentei" si am sa va reproduc in cele ce urmeaza un fragment, pentru a ilustra ideea de mai sus.


S-a asezat in cabinet si si-a descarcat sufletul, marturisind secretul lui cel mai bine pastrat. 

„Suntem crestini si avem o familie crestina, dar sotia mea este o alcoolica incurabila. Nu mai putem continua asa. Trebuie sa ajung cumva la sufletul ei si sa o scot din aceasta stare. Vreau sa fac ceva, sa intervin cumva.“ 

„Intelegeti ce implica o interventie?“ 

„Nu foarte bine. Am auzit despre aceasta forma de tratament de la un prieten a carui sotie avea probleme cu consumul de medicamente.“ 

„Intr-o interventie, persoanele apropiate de bolnav - sotul, seful, copiii, un prieten foarte bun, o ruda sau un mentor - se intalnesc cu ea pentru a discuta problema pe care o are. In prealabil, toti trebuie sa se pregateasca. Apoi, se duc la ea impreuna si, cu intelegere plina de iubire, o ajuta sa stea in fata problemei. Ii arata ca le pasa ce se intampla cu ea. O indeamna sa ceara ajutor.“ 

„Inteleg. A mers in cazul prietenului meu. Dar n-ar trebui ca sotia mea sa fie, ca sa zic asa, in ultimul hal de disperare? Exista un anumit moment in care acest gen de terapie are eficienta maxima?“ 

„De obicei, prietenii considera ca este ultimul lucru pe care il pot face pentru bolnav, cand el a ajuns la fundul paharului. Dar acest lucru are mai putin de-a face cu starea bolnavului, mai degraba e vorba de reticenta prietenilor. Iti trebuie o doza buna de curaj ca sa te apuci de asa ceva.“ 

„Inteleg. Da, cred ca trebuie sa facem acest lucru.“ 

 „Excelent. Deci, spuneti-mi cate ceva despre sotia dumneavoastra ...“ 

Imaginea de suprafata era dezamagitor de simpla. Iata-l pe sotul ingrijorat care cauta ajutor pentru sotia lui. Dar acest strat de suprafata, usor de inteles, acoperea un tablou cu totul diferit. Dupa cateva vizite la cabinet, imaginea superficiala se sterse. Adevaratul tablou incepu sa se contureze in momentul in care, saptamana dupa saptamana, Howard amana interventia. 

„Nu cred ca-i pregatita inca”, „Nu saptamana asta. A intervenit ceva“, „Are gripa - nu cred ca ar asculta, e prea bolnava.“ 

Cu toate acestea, in fiecare saptamana se intorcea la cabinet, plangandu-se de felul in care se inrautateau lucrurile. 

„N-o sa credeti ce-a mai făcut saptamana aceasta“, „A lesinat si a ramas intinsa pe podea timp de sase ore”, „Nu se mai poate vorbi cu ea.“ 

De fiecare data hotăram ce sa facem. 

„Bine. Acest lucru ne spune mai mult ca oricand ca trebuie sa luam masuri imediate si sa intervenim, dandu-i sotiei dumneavoastra tot ajutorul de care are nevoie.“ 

Si, de fiecare data, Howard gasea scuza potrivita. Ceea ce am descoperit a fost ca dependenta lui de dependenta ei era atat de mare, rolul lui de sot stoic si martir era atat de important pentru el incat nu se putea lipsi de ea. Nu putea suporta ideea de a rupe cercul vicios al dependentei ei, pentru ca atunci s-ar fi prabusit si al lui. Elemente stanjenitoare au fost puse in evidenta de tabloul de adancime. Mama si bunica lui Howard fusesera alcoolice, iar el se casatorise cu o femeie alcoolica. Ura femeile in general si pe sotia lui in special. Acum avea la indemana un mijloc de a-si da frau liber resentimentelor, intr-o modalitate socialmente acceptabila. Exista in el o latura ascunsa, pe care nici macar n-o banuia si care se hranea din suferinta ei. Simtea un fel de satisfactie sadica urmarind coborarea sotiei lui in mizerie si suferinta. Viciul ei nenorocit dovedea parca lumii cat de justificata era furia lui feroce. La suprafata, era indignat. In adancul sau, privea cu satisfactie pedeapsa pe deplin meritata. Acest aspect era deosebit de evident atunci cand descria in fiecare saptamana, cu detalii amanuntite, conditia injositoare in care ajunsese sotia lui.

Observati cat de bolnav pare a fi acest mod de a fi, decodificat in acest fel de catre cei trei autori ai cartii citate. In spatele stoicismului si aparentei dorinte de a imbunatati situatia, pare a se ascunde un adevarat monstru, care se hraneste cu satisfactii intunecate, cum ar fi aceea de a demonstra cat suntem de chinuiti de comportamentul iresponsabil al celor din jur.




Spre deosebire de alte orientari din psihologie, cea adleriana, in care sunt specializat eu insumi, nu considera ca existenta unor conditii in copilarie reprezinta un factor determinant cu valoare de certitudine. Desi consideram ca evenimentele copilariei sunt importante in geneza personalitatii, accentul se pune mai curand pe creativitatea fiecaruia dintre noi - unicitatea noastra fiind aceea care ne determina cu adevarat.

Libertatea este ceea ce faci cu ceea ce ţi s-a făcut.” — Jean-Paul Sartre

Acest barbat pare sa fi ales sa devina cel care se plange de femeile din viata sa, nefericirea sa oferindu-i o iluzie a fortei personale. Ca un drog, aceasta iluzie l-a stapanit inca din copilarie, pana la punctul in care putem afirma ca era dependent de nefericirea sa si de dreptul sau de a se plange de tot ceea ce i-au facut lui femeile.

Creativitatea sa a zamislit acest personaj straniu, prin intermediul caruia barbatul intra in contact cu societatea si chiar se afirma pe plan social - el, chinuitul, el, martirul, el... bunul crestin. Vorba aceea... "baietii buni n-are noroc". A luat din contextul in care a copilarit acest rol de martir care ii vine manusa si l-a dus la desavarsire, pe parcursul intregii sale vieti.

In schema terapiei pe care o practic, el nu doreste sa accepte situatia, dar nici nu doreste sa o schimbe - pare ca dependenta sa de obiceiul de a-si plage de mila este cel putin la fel de puternica precum si dependenta partenerei sale de obiceiul de a-si bea mintile. Aproape ca nu-ti dai seama care dintre cei doi este mai grav bolnav...

Explicatiile se gasesc in trecut: faptul ca s-a obisnuit sa traiasca in felul acesta, influentat fiind de natura contextului in care a copilarit. Dar explicatii se gasesc si in viitor, in scopurile neconstientizate ale acestui comportament - si anume de a demonstra cat este el de chinuit de felul cum se comporta femeile din viata sa si cat de nobil este, incercand sa faca fata acestor probleme, prin sacrificiu personal. 

Autorii acestei carti merg pana la a sustine faptul ca in cazul multora dintre familiile celor dependenti, in momentul in care pacientul reusea sa se elibereze de o anumita dependenta, pur si simplu familiile respective se destramau - ca si cand dependenta si stilul de viata al dependentului constituiau "principiul director" al respectivei familii - in absenta acestuia, familia isi pierdea sensul.

Daca dependentul a reusit sa renunte la dependenta sa, ei bine, nu la fel de usor le-a fost celorlalti sa renunte la stilul lor de viata constituit din auto-sacrificiu si frustrare, fara de care acestia ar fi suferit un proces nemilos de depersonalizare. Decat sa inveti sa fii altfel - asa cum nu ai fost nicicand - ar fi poate mai simplu sa formezi o noua familie cu un alt dependent de alcool?

Si am tendinta sa cred in aceasta marturie a autorilor. Nu din alt motiv dar am fost eu insumi martorul a numeroase situatii in care anumite persoane nu faceau absolut nimic pentru a schimba situatii pe care nici nu le puteau accepta. La care se adauga situatiile celor care, pe masura ce se prefigurau anumite solutii, se retrageau brusc din terapie, sub diverse pretexte.

Astfel de persoane au o asa-zisa "retea de suport" destul de bine dezvoltata, poate prea bine dezvoltata, tocmai fiindca se bazeaza pe nevroza, si mi-e teama ca aceasta retea, nefiind formata din specialisti in psihoterapie care sa inteleaga procesele subtile ale fenomenului, nu fac decat sa incurajeze acest comportament morbid.

Cu regret, trebuie sa va previn ca in astfel de situatii, contactul cu "reteaua de suport" nu ajuta cu absolut nimic - e doar o trambulina in care persoana dependenta de nefericire isi executa "acrobatiile", sau "antrenamentul". Ceea ce ar ajuta-o cu adevarat ar fi alegerea de a actiona pentru schimbare si curajul de a se implica in evolutia personala, precum si cateva notiuni despre gestionarea emotiilor. Astfel de lucruri gasiti intr-o terapie, fireste.








(1) Imaginea The Curse, de Silia FX, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Hemfelt, R.; Minirth, F.; Meier, P.; (2001), Labirintul Codependentei, Editura Logos, Bucuresti.
Continue reading

marți, 4 iulie 2017

Pierderea ne gaseste mai curand nepregatiti. Totusi, depasirea momentului se face in functie de cat de puternici suntem si in functie de varsta noastra emotionala. Cazul critic este acela al copilului ramas fara protectie, iar uneori copilul poate avea chiar si 30, 40 sau 50 de ani...




Un eveniment survenit in viata noastra este ca un eveniment care beneficiaza de o interpretare la un post de televiziune aservit politic. Daca ati avut curiozitatea, ati observat probabil ca daca presedintele Ionannis iese intr-o zi si face o conferinta de presa, cuvintele sale vor primi o interpretare diferita in functie de culoarea politica a televiziunii pe care o urmaresti.

Daca televiziunea este de culoare liberala, probabil ca veti auzi o interpretare de genul... "Presedintele Ionannis le-a dat o lectie celor din PSD". Daca insa televiziunea pe care o urmariti este de culoare socialista, veti auzi o interpretare de genul... "Presedintele Iohannis tocmai s-a facut de ras la conferinta de presa pe care a tinut-o la Cotroceni".

Le spun adesea clientilor mei ca tot la fel este si cu evenimentele care li se intampla lor. Ele primesc o interpretare de o anumita nuanta, ca si cand ar avea niste ochelari cu lentile colorate intr-o anumita culoare. Culoarea respectiva le influenteaza atat de mult interpretarile, iar apoi deciziile si comportamentul, incat, totul depinde de asta. Oare in ce culoare este colorata perceptia ta?

Cand vorbim despre culoarea acestor "lentile ale perceptiei", vorbim de fapt despre personalitate umana. Vorbim despre convingeri care se cer confirmate - caci personalitatea fiecaruia dintre noi are in centrul ei tocmai modul cum o persoana se vede pe sine in interactiune cu lumea din jur (Eul). Cu alte cuvinte vedem o oportunitate sau o amenitare fiindca inainte ca acest eveniment sa apara, noi am fost convinsi ca lumea este plina de oportunitati sau, dimpotriva, de amenintari, iar aceste convingeri TREBUIE sa isi gaseasca confirmarea.

In cazul pierderii unei persoane dragi, care nu este nicidecum un moment simplu, ori usor de parcurs, evenimentul beneficiaza de aceeasi interpretare personalizata. Nu spun ca cineva ar putea sa vada o oportunitate in asta (desi nu exclud cu totul aceasta varianta - vezi "vanatorii de mosteniri"), dar o perceptie colorata in nuante mai luminoase, va gasi totusi o interpretare care sa mentina drama la cote normale.

Exista insa si persoane care nu vor reusi sa integreze un astfel de eveniment, nu vor fi pregatite pentru asta, iar perceptia lor va transforma evenimentul intr-o drama fara sfarsit. Este cu atat mai greu sa ajuti astfel de persoane cu cat iti dai seama ca exista o confuzie intre valorizarea obiectului pierderii si propria incapacitate de a face fata, adica propria descurajare, precum si o confuzie intre ceea ce putem sau nu mai putem schimba.

Incurajarea este atat de importanta incat lipsa ei poate fi considerata principala cauza a comportamentelor deviante. Un copil cu un comportament deviant este un copil descurajat. Orice copil are nevoie de incurajare continua la fel cum o floare are nevoie de apa. El nu poate creste, nu se  poate dezvolta si nu poate dobandi sentimentul apartenentei fara incurajare. Rudolf Dreikurs

Citatul de mai sus se refera la copii si importanta incurajarii in viata acestora. Dar mi-ar placea sa il vedeti ca pe un citat care se refera la om, in general. Sufletul uman nu atinge niciodata un moment in care pur si simplu nu mai are nevoie de incurajare. Ar fi absurd sa se intample asta. Asta nu s-ar numi "maturizare". S-ar numi poate dezumanizare.

Si totusi, unii dintre noi au nevoie de ceva mai multa incurajare decat altii. Iar lipsa incurajarii continua sa aibe aceleasi efecte negative despre care vorbea Rudolf Dreikurs, indiferent care este "numarul" prin care definesti varsta ta biologica. Caci da, in afara de varsta biologica, mai exista si varsta emotionala. La unii varsta emotionala ar putea fi mai mare decat cea biologica. Dar se poate intampla si invers, si de fapt, se intampla adesea.




O varsta emotionala mica se observa in lipsa curajului. Iar concret in:

  • dificultatea de a ne asuma responsabilitati,
  • anxietatea neobisnuita in fata obstacolelor,
  • pasivitate in fata provocarilor
  • dependenta excesiva de suportul celor dragi
  • usurinta cu care suntem raniti de cuvintele altora,
  • teama de a deveni nepopulari, cand grupul greseste
  • inflexibilitatea asteptarilor noastre in fata realitatii
  • dificultatea de a ne recunoaste greselile
  • tendinta de a arunca vina asupra altora. 


Situatia ipotetica de a  pierde o  persoana draga, prin prisma varstei noastre emotionale, este perceputa ca o drama absoluta (copilul ramas fara protectie). Unul dintre parametrii fundamentali ai maturizarii este tocmai capacitatea de a-ti lua viata in propriile maini si de a te descurca pe cont propriu. Asta se simte in modul cum iti concepi existenta la nivel mental, dar si in actiunile propriu-zise de relativa detasare fata de toti acei factori care te mentin in situatia de "copil".

Aceasta capacitate de a-ti lua viata in propriile maini se bazeaza pe ceea ce numeam intr-un articol anterior a fi "resourceful" - adica a fi in contact cu propriile tale resurse, a simti ca dispui de asa ceva si a fi pregatit sa le pui in uz, oricand ar fi nevoie. In absenta unui astfel de "mindset" (sau cadru mental), este foarte usor sa faci din pierdere o "drama absoluta".

Pierderea in Terapie

In lucrul cu clientii mei care au pierdut pe cineva drag, pun accentul pe "mesajul" pe care acea persoana ni l-a transmis pe durata vietii sale, adica "acel ceva" care facea acea persoana sa fie unica si care se face simtit chiar inainte de momentul cand copilul poate vorbi, daca suntem dispusi sa ascultam / observam acest mesaj subtil.

Nu in ultimul rand, fac apel la constientizarea trasaturilor pozitive si a lectiilor pe care o persoana pierduta ni le-a lasat, dupa trecerea sa in nefiinta. De asemenea, intr-un astfel de moment, este relevanta si aprecierea modurilor in care acea persoana a contribuit la evolutia noastra prin exemplul pe care ni l-a lasat. Si proiectarea felului in care suntem dispusi sa aplicam aceste lectii in propria noastra viata.

Mai mult decat a facilita o permanentizare a suferintei, discutia despre relatiile cu cei pierduti ar trebui sa duca intr-o anumita directie: aceea a integrarii experientei de relatie a celui ramas cu cel pierdut intr-o perspectiva mai larga, a unui sir de relatii de acest fel pe care cel ramas le poate cultiva in continuare, avand drept punct de referinta modelul relatiei pierdute si valorile cultivate de aceasta relatie.

Relatia terapeutica, in viziunea mea cultiva increderea  persoanei in sine, in resursele sale personale dar si in resursele acestui univers care ne pune la dispozitie noi si noi oportunitati de inter-relationare si vine in intampinarea nevoilor noastre de comuniune si apartenenta. Atata vreme cat ne dam aceasta sansa, iar atitudinea noastra devine una curajoasa, de explorare a alternativelor disponibile, atunci si universul ramane deschis cu noi si noi oportunitati.








(1) Imaginea Who want to live forever?, de Ivan, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0
Continue reading

sâmbătă, 1 iulie 2017

Cate tipuri de petreceri cunoasteti? De la Rainbow Party pana la Cuddle Party, via Pity Party. In acest articol puteti descoperi petreceri de tot felul si pentru toate gusturile, in caz ca va preocupa comportamentul uman social, in secolul curent.




M-am gandit ca v-ar putea interesa un topic de sezon in care sa va prezint cateva tipuri de petreceri, mai ales ca omul a fost, s-ar parea, destul de creativ la acest capitol - cui nu-i plac petrecerile? Cui nu-i plac petrecerile, probabil ca inca nu a descoperit petrecerea potrivita. Daca cititi cu atentie lista urmatoare, veti putea rezona cu cel putin una dintre petrecerile despre care mi-am facut timp sa scriu in aceasta zi de canicula care nu oferea prea multe alternative. In plus, a fost o oportunitate pentru mine sa invat despre comportamentul social uman. 

Unele dintre petrecerile descrise in continuare au reprezentat o noutate absoluta chiar si pentru mine si deci ramane o provocare sa ma decid care dintre ele mi se potriveste. Iar pentru cei care se intreaba de ce am simtit nevoia sa scriu despre petreceri, ei bine, raspunsul se afla in natura sociala a fiintei umane, care, nu-i asa, a evoluat doar in contact, comuniune si prin raportare la comunitatea din care face parte. Nu sunt semne reale ca ne vom schimba prea curand acest mod de viata.




Asadar, sa avem o petrecere in care sa discutam despre cum mai petrec oamenii!

1. Rainbow Party. S-ar parea ca termenul a aparut intr-un mediu mai curand elevat, si anume in emisiunea de succes OPRAH, care a fost ani intregi lider de audienta in Statele Unite. O petrecere - curcubeu, este o petrecere in care mai multe fete se rujeaza in culori diferite si apoi ofera felatii domnilor de la petrecerea - curcubeu, astfel incat, in final, organele lor sexuale vor semana cu un curcubeu. Cu alte cuvinte, este un gen de petrecere sexuala, care exista doar ipotetic, dar multi (barbati) sunt convinsi ca ar fi grozav sa existe. Se considera ca termenul a aparut pentru ca Oprah a dorit sa ii sperie pe parintii de fete si sa-i motiveze sa le ofere acestora o educatie mai conservatoare.

2. Nerd Party. Daca sunteti / ati fost un tocilar, probabil ca sunteti familiarizati cu petrecerile pentru tocilari, in care acestia se aduna si se joaca pe xbox, sau, daca nu fac asta, atunci urmaresc impreuna o serie intreaga dintr-un serial Sci-Fi, cum ar fi Star Trek, si / sau discuta chestiuni pe care doar ei le pot intelege. O alta varianta a Nerd Party ar putea sa fie aceea in care tocilarii fac schimb de benzi desenate sau isi povestesc fiecare experientele din copilarie in care au fost persecutati in scoala generala de catre niste colegi care acum lucreaza in constructii, agricultura, ori sunt maturatori de strazi - nu ca ar fi ceva gresit sa muncesti.

3. Pity Party. Este un gen de petrecere la care fie de unul singur, fie in prezenta unor persoane extrem de tolerante si care se simt obligate sa te suporte, iti plangi de mila si incerci sa gasesti un raspuns la intrebarea "de ce este atat de nasoala viata mea". Cred ca si eu mai tin astfel de petreceri, din cand in cand, cu mentiunea ca nu servesc nici inghetata si nici bauturi alcoolice. Problema bauturilor alcoolice pare sa fie una mai delicata: daca bauturile iti ridica moralul si te fac sa devii "salbatic" (in sensul bun), probabil ca nu se potrivesc cu o Pity Party autentica, in care scopul este acela de a aprofunda jalea. Niste oameni rau intentionati au introdus Pity Party-urile in manualul de diagnostice psihiatrice sub un alt nume.




4. Packing Party. Petrecerea de impachetare este caracteristica persoanelor care au adoptat un stil de viata minimalist. Am putea defini o Packing Party in felul urmator: activitatea de impachetare sistematica a tuturor lucrurilor a caror utilitate iti scapa la momentul petrecerii, in vederea aruncarii lor la gunoi. Probabil ca unele dintre lucrurile pe care le-ati aruncat la gunoi, vor ajunge sa va trebuiasca mai tarziu, insa va veti aminiti ca sunteti minimalisti si va veti resemna. Minimalistii se trezesc din cand in cand din aceasta stare, intocmai cum se trezea Charlie Sheen in Las Vegas, alaturi de o femeie de serviciu din Mexic si o intreba daca a luat-o de nevasta in seara precedenta.

5. Key Party. Acest tip de petrecere, inventata aparent de hipioti sau in perioada in care miscarea hippie era foarte la moda, este tot un fel de petrecere sexuala pentru swingeri, cu mentiunea ca activitatile sexuale au loc abia dupa ce se termina Key Party. Pe scurt, Key Party presupune amestecarea cheilor de la masina intr-un bol. Intr-o a doua faza a petrecerii, fiecare fata / femeie care a venit la aceasta petrecere va lua din bol o cheie, pe cat posibil fara a vedea sau cunoaste cui ii apartine acea cheie. In cele din urma, fata respectiva va pleca acasa cu barbatul caruia ii apartiine cheia / masina respectiva. Probabil ca ar fi plisctisitor pentru cei de la petrecere ca tipa sa aleaga cheile de la masina partenerului. Zic si eu.

6. ABC Party. Este un fel de bal mascat care se practica in occident, mai curand in campusuri universitare. In ciuda numelui picant "Anything but Clothes Party" - acest tip de petrecere nu presupune decat sa vii la petrecere imbracat cu orice altceva in afara de haine. Fiecare este liber sa isi puna creativitatea la lucru si sa gaseasca lucruri care ar putea fi purtate la o petrecere: veioze, saci de gunoi, cutii de carton, fete de perna, pungi de 1 leu, burlane, cabluri, etc, etc. Fireste ca daca mergeti la o astfel de petrecere, va ramane privilegiul sa descoperiti ce se poate face intr-un mediu social in astfel de costumatie, in afara de a va minuna de voi insiva.

7. The After Party. Este un gen de pretrecere importat de la Hollywood, unde starurile rock se refugiau impreuna cu cateva admiratoare lipsite de demnitate, intr-o locatie diferita, unde beneficiau de intimitate si substante stimulante. The After Party se presupune ca este adevarata petrecere, care survine dupa o petrecere oficiala, ceva mai plictisitoare, unde starul era nevoit sa dea interviuri si autografe, sperand ca dupa acest efort colosal, va reusi, in sfarsit sa petreaca cu adevarat. Petrecerile de dupa petrecere au tendinta sa devina din ce in ce mai libertine, in functie de nivelul de toleranta si demnitatea fiecaruia si in functie de ora la care au loc.




8. The Foam Party. Dictionarul urban este oarecum neclar in privinta cestui tip de petrecere, dar se presupune ca la o Foam Party se danseasa intr-un club in care exista foarte multa spuma generata artificial. Unii considera ca Foam Party ar putea fi si momentul in care mai multe persoane se aduna la toaleta pentru a se spala pe dinti. Si atunci ne intrebam de ce ne-am inghesui cu totii intr-o toaleta sa ne spalam pe dinti... Probabil ca daca nu traiesti aceasta experienta nu ai de unde sa stii cat de distractiva este cu adevarat.

9. Cookie Party. Este un gen de petrecere pe care cateva femei il tin acasa la una dintre ele. Alte versiuni s-ar numi "cat party" sau "donut party". Petrecerea presupune existenta a cateva feluri de prajituri, fursecuri sau produse de patiserie si, de asemenea, gazda trebuie sa asigure un film cum ar fi o comedie romantica cu un actor sexy, pe masura evenimentului. In caz ca filmul este o drama de iubire produsa in India, gazda trebuie sa asigure mai multe pachete de servetele.

10. Cuddling Party. Cred ca multe dintre clientele mele ar fi interesate de o astfel de petrecere, mai ales ca am inteles ca a capatat statutul de terapie si se castiga destul de bine din asta... $80 / sedinta. (W0O0T?!) Cuddling Party este descrisa de unii ca fiind o orgie non-sexuala (iata ca exista si asa ceva), in care beneficiezi de imbratisarile si mangaierile unui "Professional Cuddler" (pur si simplu nu pot sa traduc asta). Sunt mentionate aici efectul benefico - cathartic al imbratisarii, eliberarea de oxitocina si micsorarea nivelului de stres. Pentru $80 /  sedinta... Cred ca mi-am gresit cariera.




Evident ca au fost multe tipuri de petreceri despre care nu am putut sa mentionez intr-un articol pe Psihopedia. Spre exemplu, imi amintesc de petrecerile care se termina cu distrugeri de bunuri si patrimoniu sau ceea ce se cheama Tupperware Party, care nu este nicidecum o petrecere in care sunt prezentate vasele Tupperware. Sper ca articolul meu v-a inspirat pentru aceasta vacanta si sper sa primesc comentarii cu alte tipuri de petreceri despre care aveti cunostinta. Multumesc anticipat!








(1) Imaginea Party Time, de Gaetan D., via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0
Continue reading