Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

marți, 28 aprilie 2015

Emotiile dau gust vietii. Dar tot ele constituie si miezul patologiei psihice - suprasolicitare, sau dificultati de integrare. Cum restabilim echilibrul? Va propun sa faceti cunostinta cu Mentorul Interior!

 



Se considera ca sursa dezechilibrelor emotionale este complexa. Mostenirea genetica este o parte din „problema” – pur si simplu primim de la parintii nostri naturali un temperament, adica o parte a personalitatii care se transmite genetic si care ne confera un anumit gen de reactii la stimulare si un anumit tip de sistem nervos. Dar daca am considera ca suntem, in intregime, un rezultat al influentei genelor, atunci am deveni cu totul pasivi in legatura cu dezvoltarea noastra.

O alta parte a problemei este mostenirea educationala a mediului. Putem invata anumite comportamente si putem prelua anumite stari emotionale din cadrul familiei in care copilarim. Este cunoscut spre exemplu faptul ca in familiile dizarmonice apar asa numitii „copii simptom”, adica copii care manifesta intr-un mod sau altul – violenta, melancolie prelungita, jocuri de noroc, tulburari somatice, etc – energiile emotionale pe care le preiau din cadrul familiei.

S-a descoperit de curand faptul ca acei copii care au fost martori sau victime ale unor abuzuri, au acelasi tip de activitate a creierului ca si militarii care au experienta de lupta pe front. O hipervigilenta si o reactivitate emotionala iesite din comun, par a fi marca abuzurilor traite in copilarie. (2)

Dar daca am considera ca „zarurile au fost aruncate”, si ca totul a fost deja hotarat, prin influenta genetica sau educationala, atunci nu ne mai ramane nimic de facut pentru dezvoltarea personalitatii. In realitate se pot face foarte multe, in ciuda acestor conditii date.

S-ar parea ca avem doua creiere. Unul este nucleul amigdalian, un fel de "pilot automat", supranumit si creier reptilian, datorita faptului ca este oarecum rudimentar – este creierul omului arhaic, care judeca situatiile in mod simplist, in functie de indiciile pe care i le oferea fiecare situatie. Astfel, el stia ca se afla intr-o situatie de amenintare (si atunci trebuie sa lupte sau sa fuga), sau intr-o situatie care ii oferea o anumita oportunitate – gratificatia sexuala sau poate o recompensa alimentara.

Desi in trecut acest nucleu, care este sediul din creier al emotiilor noastre, ne putea salva viata, conferindu-ne reactii rapide, impulsive, adesea violente – adica un echipament adecvat adaptarii la un mediu ostil, datorita expunerii la fenomenele naturii sau la atacul animalelor salbatice – totusi, in zilele noastre, cei care au un nucleu amigdalian foarte activ, nu sunt tocmai bine priviti.

Dimpotriva, ei sunt etichetati cu anumite diagnostice psihiatrice, cum ar fi tulburarea de personalitate de tip borderline sau dificultate de control al furiei, ori tulburare de anxietate generalizata sau chiar depresie. Lumea civilizata nu mai tolereaza foarte bine aceste manifestari arhaice, dimpotriva, are tendinta de a le exclude din viata sociala, venind cu tot felul de masuri de constrangere, pentru limitarea lor.

Totul a inceput pe masura ce am inceput sa credem in logica si in puterea ratiunii – ce mai moft de moftangii, nu-i asa? Umanitatea dezvolta un „organ nou” sau mai bine spus o formatiune noua a sistemului nervos, care se numeste neocortex, cu rol de crestere a controlului comportamentului si de sporire a organizarii. Prin urmare, totul se intoarce pe dos, iar manifestarile cele mai naturale, care pe vremuri ne ajutau sa supravietuim, acum nu fac decat sa ne descalifice ca fiinte sociale.

Ba chiar ajungem sa ne testam unii pe altii, ne tachinam, ne verificam rezistenta la frustrare sau la batjocura, pentru a vedea cat de civilizati suntem, cat de putin vulnerabili si cat de bine ne controlam reactiile primare – un joc de care nu ma indoiesc ca ati avut parte si voi. Sa speram ca mai stiti si alte jocuri in afara de acesta!

Ei bine, ne aflam pe drumul evolutiei – fiintele care evolueaza, cum suntem noi oamenii, au nevoie de organizare superioara. Am ajuns sa ne organizam fiecare coltisor de pamant si sa ne programam fiecare minut al vietii. Cei care fac asa, au multe sanse sa cunoasca climatul corporatist si sa castige multi bani din asta.

Cu cat esti mai organizat, mai disciplinat, cu atat esti mai bun pentru organizatie – adica pentru societate. Dorintele tale vor deveni dorintele organizatiei iar rolul tau este sa slujesti organizatia intr-un mod cat mai dedicat si modest. Sigur ca, pe undeva, pare sinistru ceea ce spun, dar asta e realitatea iar acesta e drumul progresului. Pare ca cei mai fericiti sunt aceia care inteleg ca trebuie sa slujeasca "organizatia", si sa ofere viata lor pentru asta.

Cine este Mentorul Interior?


Mentorul Interior este o tehnica de crestere a auto-controlului. De fapt, Mentorul Interior suntem chiar noi. Este vorba despre capacitatea noastra de a veni in sprijinul propriei persoane in momentele delicate. In ciuda faptului ca am depasit de mult timp perioada primitiva, am ramas la acelasi mod de operare arhaic, bazat pe evaluari superficiale, emotionale si pe reactii impulsive.

Rolul mentorului este sa nu aprobe gandurile distructive ale emotiei negative si sa lucreze mereu in sprijinul transformarii ei intr-o stare pozitiva. Mentorul va spune mereu ca vrea sa fie alaturi de tine si sa te sustina in fiecare incercare. El va fi capabil sa transforme invidia in admiratie si chiar in inspiratie, iar sentimentul de a fi respins in invatatura si motivatie pentru schimbare.

Exersarea Mentorului Interior, incepe in scris. In situatii delicate din punct de vedere emotional – de exemplu, simti nevoia sa te razbuni sau traiesti o invidie oarba – asterni pe hartie gandurile si emotiile tale, urmand ca apoi sa te transpui in rolul Mentorului Interior si sa te sustii sau sa iti acorzi sfaturi, ca si cand ai fi cel mai bun prieten sau o persoana inteleapta, reala sau imaginara, vie sau trecuta in nefiinta, pe care ai desemnat-o sa faca asta.

Iata un posibil fragment din Jurnalul Mentorului Interior, in care suntem in mod alternativ atat Persoana Protejata cat si Mentorul Interior (3):

Protejat: Ma simt ingrozitor. Costica are o masina mai scumpa si o iubita mai tanara cu 20 de ani. 
Mentor: Hmmm. Este teribil ce spui. 
Protejat: Da. Imi vine sa mor! Sau sa ii seduc prietena pentru a ma razbuna...
Mentor: Inteleg ce simti. Dar oare crezi ca o masina si o prietena tanara sunt secretul fericirii? Ai prefera ca cineva sa stea cu tine pentru bani si sa te paraseasca oricand apare ceva mai bun? 
Protejat: Ai dreptate. Riscul e mare... Bietul de Costica! Ma simt mai bine acum...

Sper sa va fie de folos acest inceput de drum. Iar cand veti deveni niste adevarati guru ai auto-controlului, sa va amintiti ca ati citit pe Psihopedia toate astea! Succes!









(1) Imaginea Desert Flower, de Katmary, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0 

(2)Cell Press, (December 6, 2011), Heightened neural reactivity to threat in child victims of family violence, website: Cell Press, Current Biology

(3) Wilks, F., (2003), Transformarea Sentimentelor, editura Cutea Veche Publishing, Colectia Carti Cheie. 

Continue reading

miercuri, 22 aprilie 2015

Pentru ca avem memorie, stim cine suntem, cine sunt cei din jur, ce este binele sau raul, si ce este viata pentru noi. Tocmai de aceea memoria este actorul principal al psihoterapiei.




Memoria, spunea Marcel Proust in romanul sau "In cautarea timpului pierdut", este aceea care ne confera o identitate proprie. Cine am fi noi, daca nu ne-am aminti asta? Totusi, memoria ca proces psihic direct implicat in auto-definire, are inca multe mistere. Din fericire, o multime de experimente care tatoneaza limitele cunoasterii, incearca sa faca lumina.

Cum ne influenteaza traumele trecutului? Dar experientele placute? Care este legatura intre memorie si iertare? Dar cea intre memorie si saracie? In ce fel influenteaza drogurile memoria? Sau am putea oare sa stergem anumite lucruri din memorie, pentru o mai buna adaptare la mediu? Acestea sunt doar cateva dintre raspunsurile cautate de oamenii de stiinta in ultimii ani.

Iata insa o sinteza a celor mai interesante studii din ultima vreme, care vizeaza tocmai memoria umana.

Stiati ca iertarea induce uitarea? O realitate dovedita stiintific pe care mai ca o intuiam si care imi este de un real folos pentru intelegerea modului in care experientele traumatice ne bantuie. (2)  

Stiati ca drogurile, asemeni teroristilor care deturneaza avioane, deturneaza creierul uman (centrul de comanda si control al intregului organism), punand stapanire pe acesta, instituind un mecanism neuronal care accentueaza, prin intermediul memoriei, compulsia de a consuma droguri? (3)  

Stiati ca stresul activeaza memoria? Se vorbeste mult despre efectele negative ale stresului. Mai putini stim ca stresul este totusi un lucru bun, daca este administrat in doze moderate. Unul dintre efectele pozitive ale stresului, pe langa o mai buna mobilizare in sarcina, este tocmai o performanta mai buna a memoriei. (4)  

Stiati ca mediul (urban sau rural) din care provenim afecteaza performantele memoriei? Un studiu efectuat in America, arata ca elevii saraci din mediul rural, au performante mai bune la probe de memorie verbala, in timp ce copiii saraci din mediul urban, au performante mai bune la probe de memorie vizuala. (5)  

Stiati ca exista doua modalitati prin care reusim sa eliminam amintirile neplacute? Una este suprimarea lor, alungarea acestora din constiinta noastra, iar cealalta consta in inlocuirea unei amintiri neplacute cu amintiri mai putin jenante. (6)  

Sigmund Freud, credea ca ne reprimam amintirile neplacute, lucru ce sporeste tensiunea emotionala, ducand la dezvoltarea patologiei. Totusi, un studiu recent pare sa afirme contrariul: nu foloseste la nimic reactualizarea traumelor stravechi. Dimpotriva, ar fi util sa le dam uitarii, acest fapt contribuind la ameliorarea unor stari patologice, precum cele specifice stresului post-traumatic. (7)  

Stiati ca este posibila ameliorarea unor stari patologice prin schimbarea amintirilor evenimentelor nedorite? Re-actualizarea unei amintiri este si un prilej de revizuire, prin intermediul caruia amintirii i se pot oferi noi conotatii, sau noi sensuri, astfel incat, reconsolidarea amintirii se va face intr-o forma noua. (8)

Stiati ca barbatii uita mai mult decat femeile? Da, acum exista si o confirmare stiintifica a acestui fapt, iar femeile care erau neplacut impresionate de faptul ca partenerul uita aniversarile cele mai importante, se pot consola acum - toti sunt la fel. De asemenea, uitarea e mai accentuata la cei fara studii, dar si la cei care sufera de anxietate si depresie. Sa nu uitam insa ca memoria e selectiva si nu retinem lucruri care nu ne intereseaza. (9) 

Dupa cum observati, adevarurile stiintifice par a se afla intr-o continua metamorfoza. Ceea ce acum 30 de ani era un adevar incontestabil, ajunge sa fie pus la indoiala de noile cercetari, care vin sa confirme propriile noastre intuitii.

Recunosc ca am fost impresionat de unele dintre aceste studii, iar pe de alta parte, am fost contrariat de altele. Spre exemplu, daca imi permiteti o opinie personala, consider ca reactualizarea unor amintiri neplacute, pe care o practic eu insumi in terapie, isi are rostul ei. Nu cred in eliberarea de stres, vinovatie si suferinta ca urmare a evocarii nu stiu carei amintiri in care am fost abuzati fizic sau sexual. Ar fi culmea sa traiesti o viata intreaga obsedat de un eveniment neplacut care s-a petrecut acum 40 de ani.

Cred in schimb ca fiecare experienta este un izvor de invataminte, fiecare experienta ne lasa o mostenire informationala, o concluzie despre noi, ceilalti si viata. Asta e marea problema! Cand invatura este gresita, atunci ne orientam rau in lume, ca si cand am dispune de o harta in care reperele nu au fost bine marcate. Da, hartile pot fi gresite, desi, o poveste de acum 30 de ani pare sa confirme faptul ca harta ta e buna.











(1) Imaginea Memories, de Viktor Dobai, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0


(2) Science Daily, (May 13, 2014), Forgiving a wrong may actually make it easier to forget, website: Science Daily  

(3) Science Daily (March 10, 2015), Researchers see way cocaine hijacks memory, website: Science Daily  

(4) Science Daily (December 22, 2010), Stress can enhance ordinary, unrelated memories, website: Science Daily 

(5) Science Daily (January 29, 2015), How poverty may affect memory, website: Science Daily    

(6) Science Daily (October 12, 2012), Discovery of two opposite ways humans voluntarily forget unwanted memories, website: Science Daily  

(7) Science Daily (March 18, 2014), Suppressing unwanted memories reduces their unconscious influence on behavior, website: Science Daily

(8) Science Daily (August 12, 2014), Treating mental illness by changing memories of things past, website: Science Daily 

(9) Science Daily (January 22, 2014), Men forget most, website: Science Daily

Continue reading

duminică, 19 aprilie 2015

Unii fac spectacol, iar altii il urmaresc. Unii fac spectacol incercand sa urmareasca un spectacol. Caci in fond, cine se aseamana, se aduna.  





Asa cum am mai spus, suntem fiinte ale spectacolului. Facem spectacol chiar si dintr-o inmormantare, daca chiar trebuie si avem pregatirea, resursele si dispozitia necesara. Oportunitatea spectacolului pluteste in aer iar noi o inhatam, nu o lasam sa ne scape caci ar fi pacat. Nimic nu ar fi mai pacat decat sa pierzi ocazia de a face spectacol.

Multimea simte spectacolul si pe cei care stiu sa il produca. Cand la locul potrivit si la momentul potrivit, apar artistii si publicul, ei bine, nimic nu poate sta in calea spectacolului. Nimic nu poate sta in calea iubirii intre public si artisti. Cei care il pun in scena si simpli privitori par a se atrage reciproc, prin forte mai presus de intelegerea noastra, urmand sa alcatuiasca un intreg desavarsit, ghidat de spiritul spectacolului...  

O minciuna in plus sau in minus, un gest brutal sau o insulta, conteaza prea putin ca eveniment moral, in sine. In fond, totul e o joaca iar maine putem sa pretindem o chestie la care nu s-a gandit nimeni, putem sa varsam cateva lacrimi in fata camerelor si sa organizam o impacare istorica emotionanta si frumos retribuita. Nimic nu are valoare morala. In schimb, totul are sau nu are valoare pentru show – singurul lucru care conteaza.  

Lacrimile par a fi un semn de umanitate, la fel si furia, si resentimentele. Ne este mila sau ne revoltam, dar traim spectacolul cu sufletul la gura. Dupa o viata intreaga la circ, urmeaza acrobatia suprema. Iar panarama continua. Trebuie! Sunt atatia fani si atatea camere in fata cimitirului... Nu ii putem dezamagi.  

Drogatii isi primesc mostenirea apetisanta ca o doza de cocaina pentru vipuri. Artistii isi primesc aplauzele, iar noi ne primim spectacolul. Rasturnarile de situatie se tin lant iar intrigile se joaca pana si cu sistemele noastre hormonale. Vom da buzna sa vedem ce nu s-a mai vazut. Avem de ales? Nu. Spectacolul este prea bun.

Cum spunea o fosta cunostinta, „nu suntem maimute dar ne putem pretinde pentru faima”.  

Poate vom da buzna sa multumim artistilor si sa le cerem autografe. Ei au colorat viata noastra searbada in culori aprinse si le vom fi recunoscatori pentru fiecare lacrima, pentru fiecare confruntare, pentru jigniri si impacari repetate si pentru fiecare pretinsa retragere dramatica. Fiecare face rost de spectacolul pe care il merita.

Tin totusi sa le multumesc tuturor celor carora nu le-a pasat. Voi sunteti viitorul acestei tari iar noi toti avem nevoie de nepasarea voastra. Respectul meu nu cunoaste margini. Regret ca acest entry a fost asa de vag, dar ar fi trebuit sa scriu lucruri pe care le-am mai scris de cateva ori si n-ar fi avut rost. Va recomand in acest sens Academia Suspinelor.








(1) Imaginea Drama Queen, de Darwin Bell, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) Urban Dictionary, Definition of Cherida, website: Urban Dictionary

Continue reading

joi, 16 aprilie 2015

Este oare posibil sa citim semnele infidelitatii in vocea cuiva? Ei bine, este definitiv, s-a dovedit in mod stiintific.  A aparut deja un studiu care dovedeste asta!




Desi m-a preocupat problema infidelitatii de ceva timp, suficient de mult incat sa ii dedic un proiect la master, pentru materia numita Consilierea Familiei (era prea senzational topicul ca sa ratez ocazia), am fost pus de curand in fata unei dileme.

Pe de o parte am avut o opinie care spune ca infidelitatea se datoreaza integral problemelor de relatie, fiind un simptom al acestora (2). Pe de alta parte, am gasit un studiu care afirma faptul ca infidelitatea ar fi determinata in principal de stilul de atasament evitant, format in copilarie, sau de frica de intimitate (3) - altfel spus, e o problema subiectiva, a celui care alege sa insele - tipul este "defect". 

Poate ca zilele urmatoare, reusesc sa gasesc un raspuns la aceste framantari.

Dar unde sunt detaliile picante care v-au adus pe aceasta pagina? Total separat de dilema mea, ei bine, conform unor studii, s-ar parea ca este posibil sa citim semnele infidelitatii in vocea cuiva (4). Exact ce ne trebuie! O mica magie psihologica care sa ne ajute sa prevedem viitorul, fara a citi in cafea, fara a merge la Samantha, Vanessa & CO, care ne iau apartamentul si masina. Cate nu s-ar rezolva daca am sti de la bun inceput cu cine avem de-a face!

Si in plus este validata stiintific!  

S-ar parea, spune studiul, ca barbatii cu vocea groasa sunt considerati in mod intuitiv de catre femei ca fiind inclinati sa insele. Barbatii in schimb, considera ca femeile cu voce pitigaiata sunt inclinate, la randul lor, sa fie infidele intr-o relatie. Asa sa fie? 

In cautare de explicatii pentru aceste aparente stereotipuri culturale, oamenii de stiinta spun ca de fapt barbatii cu voce adanca, joasa, ar avea un nivel de testosteron (hormon sexual masculin) mai crescut – de unde si vocea. In mod similar, femeile cu voce pitigaiata ar dispune de un nivel crescut de estrogen (hormon sexual feminin). Iar asta inseamna ca aceste categorii de persoane au o sexualitate PROeminenta.

Inseamna deci ca aceasta intuitie izvorata din experienta empirica a celor doua genuri si probabil insuficient constientizata, dar pe care o folosim pentru a ne feri de ceea ce nu ne trebuie in viata, s-ar putea chiar sa fie corecta din punct de vedere stiintific. Stiu ca va plac smecheriile psihologice de acest fel, dar ma intreb daca merita sa simplificam lumea si relatiile atat de mult...

Oricum, s-ar parea ca, fie si asa superficiali din punct de vedere sexual, tindem sa ne lasam atrasi de astfel de parteneri, mai ales cand e vorba de aventuri trecatoare (5). Cu alte cuvinte, suntem si noi la fel de superficiali ca si aceste bombe sexy. Sa fie atunci pentru popularea galaxiei cu indivizi superficiali! Am zis!  
   









(1) Imaginea Infidelity, de Dave Emmett, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-SA 2.0

(2) RICH, H., KRAVITZ, H.L.; (2006) Casnicia Perfecta, editura Teora, Bucuresti

(3) Science Daily, (13-September-2008), Infidelity Dissected: New Research On Why People Cheat, website: Science Daily

(4) Science Daily, (4-March-2011), Can you predict your mate will cheat by their voice? website: Science Daily

(5) Science Daily, (16-October-2013), Low-voiced men love 'em and leave 'em, yet still attract more women, website: Science Daily

Continue reading

duminică, 12 aprilie 2015

Ce ati alege intre o suma mare de bani si cateva luni de psihoterapie? Ati alege banii, desigur. Totusi, un studiu recent arata ca mai multe sanse de fericire ar avea cei care au ales psihoterapia!  




Cum asa? Daca ai bani, ei bine, esti puternic. Ai un statut privilegiat si esti pana la urma fericit. Dar nu obligatoriu! De la bogatie materiala si pana la fericire este o cale lunga, desi, uneori, oamenii bogati pot fi, in acelasi timp, fericiti. Totusi, veti intalni fericirea si acolo unde va asteptati mai putin - in cele mai inapoiate catune din muntii Himalaya sau din Delta Dunarii. Cum explicati asta?


Va rog sa lecturati cu atentie urmatoarea pilda din cultura chineza (2):  


Un taran isi ara ogorul cu ajutorul calului sau. Într-o zi insa, calul a fugit.
„Groaznic, ce ghinion!”, a spus un vecin.
„Noroc, ghinion, cine stie?”, a raspuns fermierul.
Dupa mai multe saptamâni, calul s-a întors, aducând cu el patru iepe salbatice.
„Ce noroc nemaipomenit!”, au spus vecinii.
„Noroc, ghinion, cine stie?”, a raspuns taranul.
Intr-o zi, pe cand incerca sa imblanzeasca iepele salbatice, taranul a cazut si si-a rupt un picior.
„Ce ghinion!”, au spus vecinii.
„Noroc, ghinion, cine stie?”, a raspuns taranul.
A doua zi insa, în sat a venit armata sa ia barbatii la razboi. Dar taranul era inapt, pentru ca avea piciorul rupt. Noroc, ghinion, cine stie?

Fericirea nu tine cont de starea civila, de statutul social, si nici macar de starea de sanatate. In schimb, cei care au cercetat aceasta tema filosofica eterna a umanitatii, au identificat cateva obisnuinte specifice oamenilor fericiti - aceia care pur si simplu radiaza fericirea, cu toate ca, traiesc poate intr-un scaun, ori trebuie sa se chinuie inca din zori pentru a-si asigura existenta.

Care sunt aceste obiceiuri?

Asa cum spuneam, daca cineva v-ar da de ales intre o suma de bani si cateva sedinte de psihoterapie, desi tentanti, se pare ca nu banii sunt aceia care va vor aduce fericirea. Psihoterapia s-a dovedit, in urma unui studiu, de 32 de ori mai eficienta decat banii in ce priveste cresterea nivelului de fericire (3). 

De ce?  

Cu toate ca obtinerea unei sume de bani trezeste la viata mecanisme neuronale implicate in obtinerea recompenselor, deci in senzatia subiectiva de fericire, de fapt asta nu contribuie cu adevarat la stabilizarea unei fericiri durabile, a acelei serenitati existentiale, pline de resurse, caracteristice persoanelor despre care va vorbeam.  

Asa cum ati observat in pilda de mai sus, este implicata aici o anumita atitudine in fata vietii, pe care unii ar numi-o "miserupism". In termeni stiintifici, i-am putea spune insa r e z i l i e n t a, care nu este egala cu nepasarea ci cu o cumpanire atenta a situatiilor in vederea evitarii pierderilor si a unei adaptari optime.


O maxima care a ajuns sa imi ghideze intreaga activitate in psihoterapie este urmatoarea: 

"Da-mi Doamne linistea de a accepta ceea ce nu se poate schimba, curajul de a schimba ceea ce se poate si intelepciunea de a face diferenta intre cele doua." (Serenity Prayer) 

Asa cum spune Serenity Prayer, rezilienta psihica implica, din punctul meu de vedere, 3 abilitati esentiale: 

  • capacitatea de a lupta cu un obstacol fara a te descuraja,
  • capacitatea de a accepta datele realitatii, ireversibilul si inevitabilul
  • intelepciunea de a face diferenta intre situatiile pe care le putem schimba si cele pe care trebuie sa le acceptam.

Iar acceptarea unei situatii poate implica eforturi la fel de mari ca si lupta in sine, cu obstacolele - e tot o lupta, dar una interioara. Acesta este genul de lucruri care fac psihoterapia de preferat unui mare castig banesc.  

Banii vin si se duc iar societatea de consum se bazeaza pe ideea ca noi trebuie sa aducem ceva din exterior pentru a deveni fericiti - produse, proprietati, medicamente, droguri sau chiar prieteni, parteneri romantici, copii, etc. Ne si inoculeaza in mod subtil aceasta idee, inca de mici.

Psihoterapia, ca si religia, ne arata insa ca nu ai nevoie de foarte multe lucruri din exterior pentru a exista si a deveni fericit si este probabil singurul mijloc prin intermediul caruia sunt desfiintate marile mituri ale societatii de consum: 
  
  • voi fi fericit numai daca voi avea mai mult
  • voi fi fericit numai daca voi reusi sa obtin "acel" lucru 

Observati cat de conditionata este fericirea noastra... de catre noi insine!




Deprimare

Bucurie "Rea"

Bucurie "Buna"

Bucurie Fara Motiv
Ca urmare a lipsei lucrurilor exterioare.Obtinuta prin intermediul unor substante stimulante cu efect efemer si consecinte nocive. Obtinuta prin intermediul implinirii unor aspiratii social acceptate - un copil, reusita profesionala, un hobby, etc Obtinuta printr-o atitudine de apreciere a vietii.
Dependenta de factori externi. Dependenta de factori externi. Dependenta de factori externi. Dependenta de factori interni.

De asemenea, psihoterapia este aceea care poate lupta cu obiceiurile rele ale mintii - auto-compatimirea, lipsa increderii, incapacitatea de a ierta sau lipsa de sens a vieti. Este si misiunea religiei sa faca asta, atunci cand religia este bine inteleasa si practicata intr-un mod prietenos cu utilizatorul. Am sa va ofer doar cateva citate din Noul Testament pentru a ilustra misiunea comuna a celor doua cai.

  • "Iertati de sapte ori cate sapte." - psihoterapia scoate in evidenta si latura pragmatica a iertarii: cand ierti, esti mai calm, mai sanatos, si te poti bucura de viata
  • "Cine iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine; si cine iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine." - psihoterapia scoate in evidenta ca putem pierde persoane dragi, si cu toate acestea putem da un sens acestei experiente, putem pastra amintiri si invataturi, putem sa onoram pe cel absent prin pomenire si omagiu. In plus, prin pierderea cuiva,  avem sansa de a ne depasi conditia, dependenta si vulnerabilitatile.
  • "Fiindca mai lesne este sa treaca o camila prin urechea acului decat sa intre un om bogat in Imparatia lui Dumnezeu." - psihoterapia iti arata ca ti-ai fixat un ideal intangibil si ca patima de avere nu te ajuta cu adevarat, daca telul tau este fericirea.


Citind astfel de mesaje nu pot sa nu remarc un fel de miserupism ceresc indreptat catre lucrurile pentru care ne consumam noi zi de zi: rude, prieteni, bani, posesiuni, putere, influenta, razbunari, revanse, etc. Daca exista interesul necesar, voi aborda pe viitor chestiunea atitudinii si obiceiurilor specifice oamenilor fericiti fara motiv.  











(1) Imaginea BB the chocolate lab, autor: Dave See, sub licenta CC BY 2.0

(2) Schimoff, M., Kline, C., (2013); Fericit fara motiv. 7 pasi pentru a obtine fericirea interioara; editura Curtea Veche Publishing, Bucuresti

(3) Science Daily, (21 November 2009), Psychological therapy 32 times more cost effective at increasing happiness than money, website: Science Daily

Continue reading

miercuri, 8 aprilie 2015

Ce faci cand se imbolnaveste partenerul? Un studiu recent scoate la iveala atitudinea diferita a celor doua genuri fata de boala partenerului de viata.  




Nu te-ai casatorit in mod special pentru a avea grija de un om bolnav. Cu toate acestea, in viata noastra apar situatii de acest fel, cand norocul cuplului se schimba, unul dintre parteneri se imbolnaveste, iar odata cu asta, apar transformari sensibile in dinamica interactiunilor.

Nu suntem cu totii facuti pentru a ingriji si nici nu e confortabil sa o facem. De asemenea, nu este deloc confortabil sa fim noi cei care s-au imbolnavit si sa purtam luni intregi sau ani, povara "inutilitatii" noastre. Odata cu imbolnavirea, poate surveni si depresia sau depresia in sine este boala declansata de un factor de stres - somaj, relatii deficitare, lipsa stimularii, etc -.  

Putem incepe sa ne auto-invinovatim pentru ceea ce ni se intampla, iar partenerul, marcat de disconfortul aparut, poate sa inceapa cu reprosurile si poate sa isi faca de lucru in afara caminului, pentru a evada din atmosfera lugubra a acestuia. Iar asta nu va ajuta pe voi, ca si cuplu, dimpotriva. 

Ce este de facut?  

Un studiu recent arata ca femeile care s-au imbolnavit sunt nemultumite si inclina sa intenteze divortul de parteneri, tocmai datorita faptului ca acestia nu inteleg prea bine sarcina ingrijirii unui partener care sufera, nefiind socializati de asa natura. Este cu atat mai dramatic sa pierzi si partenerul de viata, odata cu sanatatea, insa femeile prefera asta, in locul unei casnicii nefericite.

In schimb, daca barbatul se imbolnaveste, nu exista o tendinta similara a casniciilor de a se indrepta catre un divort, femeile luandu-si in serios rolul de ingrijitoare ale celui bolnav, pentru care, spun expertii, ele sunt pregatite. In decursul socializarii, incepand cu jocurile copilariei, fetitele prefera sa fie medic sau sa ingrijeasca o papusa "bolnava" ori un catel, spre deosebire de baieti, care isi rezerva roluri mai dinamice. 

Iata cateva sugestii venite din partea consilierilor de cuplu care sa va ajute sa ameliorati atmosfera cuplului, atunci cand nesansa a facut ca unul dintre voi sa se imbolnaveasca (3): 

  • Cultivati comunicarea. Partenerul bolnav se poate simti vinovat sau inadecvat iar boala ii poate afecta stima de sine. Ar insemna mult pentru acesta sa pastrati comunicarea, lucru care va impiedica sa se stabilizeze senzatia de abandon, la care este expus intr-o astfel de perioada.

  • Organizati activitati comune. Cititi impreuna presa ori vizionati filme amandoi. Cultivati-va impreuna talentele artistice sau, daca este posibil, faceti plimbari in doi. Orice este posibil, merita facut impreuna.

  • Deveniti cat mai activ. Daca sunteti partenerul care s-a imbolnavit, este util sa va ocupati timpul cu activitati - fie sa lucrati de acasa, fie sa va explorati talentele artistice - literatura, pictura, etc. In acest fel, nu va vor coplesi ingrijorarile sau inclinatia de a va lamenta.

  • Planificati impreuna. Boala este o perioada provocatoare pentru cuplu, chiar si din punct de vedere financiar. Totusi, nu il excludeti pe partenerul bolnav din procesul decizional. Va aprecia acest lucru.

  • Nu deveniti indisponibil. Puteti telefona cand sunteti la serviciu pentru a-l intreba pe partenerul bolnav cum se simte si pentru a va oferi sa ii cumparati in drum spre casa, un lucru de care are nevoie. De asemenea, puteti sa ii faceti o surpriza. 

  • Manifestati intelegere. Tendinta partenerului bolnav de "a-si plange de mila" se accentueaza in astfel de momente, si, chiar daca va oboseste sa il ascultati, sau sa ii suportati iesirile si irascibilitatea, este bine sa stiti ca, in adancul sufletului, acesta isi doreste sa va manifestati suportul si sa il incurajati printr-o atitudine suficient de pozitiva. 

  • Observati semnele depresiei. Cand ne imbolnavim, si in special cand pierderea sanatatii este de lunga durata, tendinta de a cadea in depresie se poate accentua. Daca simtiti ca s-a instalat depresia si amabilitatea voastra nu schimba nimic, incurajati-l politicos pe partener sa vada un psiholog, asigurandu-l ca, desi va doriti sa fiti de folos, nu mai stiti cum sa o faceti.

Asa cum spuneam, boala schimba dinamica interactiunilor si stilul de viata al cuplului. Cu toate acestea, o atitudine pozitiva din partea ambilor membri, este in masura sa atenueze dificultatile. Omul este o fiinta adaptabila si, cu atitudinea potrivita, poate traversa cu bine chiar si cele mai disperate situatii.









(1) Imaginea Buscando la Salida que no Existe, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-SA 2.0

(2) Daily Mail Online; (5 March, 2015); In health but NOT sickness: Couples are more likely to divorce if the wife becomes ill because 'men can't cope with a sick spouse'; website: Daily Mail

(3) RICH, H., KRAVITZ, H.L.; (2006) Casnicia Perfecta, editura Teora, Bucuresti

Continue reading

duminică, 5 aprilie 2015

Un experiment naiv facut in America, dovedeste faptul ca odata cu schimbarea vestimentatiei se schimba intreaga experienta pe strada a unei tinere. De la hartuire pana la a trece neobservata este o distanta mare, nu-i asa?






Acest articol se adreseaza fetelor si mamelor de fete, care au uneori tendinta de a se implica in alegerea vestimentatiei odraslelor - stiu ele ce stiu.

Dragele mele, nu stiu ce va doriti sa vi se intample atunci cand va plimbati pe o strada. Poate ca va doriti sa fiti in centrul atentiei, cu conditia sa fiti lasate in pace - perfect acceptabil si de inteles. Dar nu intotdeauna veti reusi sa obtineti asta, pentru ca barbatii pe care ii intalniti sunt diferiti si vor reactiona ca atare. Sau poate ca va doriti, in functie de dispozitia de moment, sa treceti neobservate, sa fiti lasate in pace, cu totul, si sa va urmariti sirul gandurilor, in liniste. Un barbat are acest "privilegiu" - de ce nu l-ati avea si voi?

Un experiment naiv dar interesant facut pe strazile New Yorkului, pare a dovedi ca toata experienta se afla in vestimentatie. In ce consta experimentul? Una si aceeasi fata este imbracata pe rand, in doua costumatii diferite, si se va plimba singura pe strazile orasului New York. Prima costumatie este una casual, pe care ai intalni-o mai frecvent in lumea occidentala, inclusiv in Romania. O a 2-a vestimentatie consta intr-un hijab - adica un val, specific islamic, negru, care acopera intreg corpul si capul unei femei.

Iata ce se intampla:






Prezentatorul clipului ne invita sa gasim chiar noi explicatia acestui rezultat. Partea cu explicatiile poate parea mai usoara, dar imediat ce incepi sa reflectezi, iti dai seama ca nu este chiar asa. Iata explicatiile la care m-am gandit eu, sub forma unor teorii. Probabil ca fiecare dintre ele este o parte a raspunsului cautat.



  • Teoria Stimularii Senzoriale. Aceasta teorie ar afirma faptul ca barbatii sunt stimulati vizual, asa cum este deja cunoscut, iar valul islamic actioneaza ca un scut, sau un blocaj senzorial, o bariera vizuala care va schimba intreaga conotatie a situatiei.
  • Teoria Mesajului Vestimentar. Este la fel de cunoscut faptul ca hainele sunt purtatoare de mesaje. Prima costumatie pare a spune "Viata este plina de oportunitati, cum as fi si eu". Hijabul islamic, asa cum a fost conceput, pare a spune "Viata e o experienta in care modestia si disciplina religioasa sunt esentiale."
  • Teoria Similitudinii. O teorie raspandita in randul psihologilor sociali, afirma faptul ca suntem atrasi de persoanele care ne seamana. In acest sens, ca barbati occidentali, o femeie care poarta o costumatie occidentala ne atrage mai mult decat una care poarta un val islamic.
  • Teoria Amenintarii Islamice. Occidentul a luat nota de credintele specifice radicalilor islamici, care nu doresc ca americanizarea lumii sa afecteze spatiul arab , virgin, si sunt pregatiti de orice pentru a impiedica asta. O femeie islamica care trece pe strada nu poate fi separata de acest context iar barbatii care o intalnesc trebuie sa se gandeasca bine inainte de a o hartui. Islamul nu prea are simtul umorului...
  • Teoria Romantismului Bolnav. Autori precum Denis de Rougemont, au deconspirat influenta culturii romanului asupra vietii occidentului - vezi Iubirea si Occidentul - In acest cadru de referinta, poate oricand sa iti pice cu tronc o femeie de pe strada, si sa uiti ca ai treaba ta, familia si copiii tai. Pasiunea e totul iar barbatii care o hartuiesc, sunt de fapt victime ale frumosului etern!
  • Teoria Victima - Agresor. S-a dovedit faptul ca profilele de personalitate vulnerabile atrag psihopatii, iar psihopatii, la randul lor, "citesc semnele vulnerabilitatii" si isi vor alege victimele in functie de acestea. In aceasta lumina, o imbracaminte occidentala nu ar atrage psihopatii, decat insotita de o vulnerabilitate incipienta, pre-existenta. Ar putea interveni alt factor din aceasta lista pentru a explica lipsa de interes a psihopatului in cazul "femeii islamice".


Poate ca mai sunt si alte teorii care ar putea explica rezultatele acestui experiment. Pana si temperatura a fost luata in calcul pentru a explica anumite acte deviante. S-ar parea spre exemplu, ca suntem mai expusi la acte deviante atunci cand temperatura este moderat crescuta, in timp ce temperaturile extreme: caldura extrema sau frigul, au un efect de "neutralizare" a deviantei. 

Ceea ce mi se pare important de retinut, este faptul ca vestimentatia poate schimba intreaga poveste. Celebra actrita Marylin Monroe, obisnuia sa spuna ca ea dispune de un "intrerupator" prin care poate face sa se vada carisma, atragand astfel intreaga atentie asupra ei, sau poate sa o ascunda si sa para o femeie cu totul normala, trecand neobservata. Ma intreb care este rolul hainelor in aceasta ecuatie.












(1) Imaginea Street Violence, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

Continue reading

vineri, 3 aprilie 2015

Intr-o statie de metrou, o tipa de 20 si ceva de ani, iti cere ajutorul pentru a gasi o anumita locatie. In momentul urmator, te pomenesti in mijlocul unui sarut frantuzesc, neanuntat de nimeni dar plin de pasiune.




Tot incerc sa descopar subiecte amuzante in domeniul socio-uman si rareori mi se intampla sa le si gasesc. Dar pentru ca am dat peste acest material si este weekend, va provoc sa va imaginati aceasta situatie si sa va raspundeti la urmatoarea intrebare: ce ati face daca vi s-ar intampla asta?

Vom saruta niste oameni din statia de metrou. Sa speram ca nu vom primi palme. Farah Brook

Asa cum observati in videoclipul respectiv, reactiile sunt diferite, cum ne-am astepta sa fie. Unii o imbrancesc pe biata disperata, altii insa au o parere cu totul diferita, par a evalua situatia pentru cateva secunde, in termeni de oportunitate / pericol, si ...  




De altfel, experimentul are cateva dimensiuni interesante:


  • riscul: chiar este riscant sa invadezi spatiul personal al celorlalti. Unii percep asta ca pe o agresiune si vor reactiona ca atare.

  • oportunitatea: orice situatie de criza ascunde in sine si o oportunitate de crestere. Fie si numai faptul ca ai mai depasit o limita si tot e o crestere.

  • jocul: dimensiunea ludica este adesea implicata atat in ce priveste depasirea de sine cat si in depasirea limitelor cunoasterii. A fi copil ofera multe astfel de avantaje, la care cei maturizati prea devreme nu au acces.

  • cunoasterea: fiecare isi are sursele sale. Eu pot sa citesc presa internationala. Ar fi cam trist daca am cunoaste cu totii in acelasi fel.

  • spectacolul: viata este un spectacol in sine. Un cantec celebru imparte oamenii in doua categorii: cei care se dau in spectacol si spectatorii. Teoria mea este ca toti avem spectacolul nostru.

  • emotia: suntem adesea fiinte ale confortului. Uneori insa confortul devine doar o inchisoare plictisitoare. Dincolo de zona de confort se afla zona de risc. Iar dincolo de aceasta se afla zona de panica. Socul este acolo unde necunoscutul si incertitudinea ne provoaca panica.  

Gestul fetei din experiment ar putea fi o metafora a vietii in sine. Poate ca vi s-a intamplat si voua ceva similar, vreodata. Poate ca v-ati aflat in prezenta unei oportunitati despre care nu ati stiut ce sa credeti si care v-a intimidat si v-a determinat sa va retrageti. Ar fi fost poate prea banal sa vi se ofere sansa de a va acomoda, gradual, cu noul si necunoscutul. Dar viata nu va ofera intotdeauna aceasta sansa, si atunci, sunt privilegiati cei... curajosi? cei nebuni?

Noua celorlalti ne raman satisfactiile modeste dar sigure, de a citi despre asta si a supravietui pentru a le povesti si altora. Poate ca v-a inspirat aceasta tanara si v-a oferit o idee pentru week-end. Veti fi in centrul atentiei... pentru 5 minute. Apoi veti afla ca tipul care a dat curs initiativei, este un terorist international cautat de Interpol sau sufera de sindromul Tourette. Sau ca este un terorist care sufera de Tourette. Good luck with that!  








(1) Imaginea Kiss Me Now, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2)Daily Mail Online,  (2 April 2015), 'Let's hope I don't get punched': Girl attempts to kiss random strangers in Grand Central Station - and captures the whole thing on camera, website: Mail Online
Continue reading