Emotiile dau gust vietii. Dar tot ele constituie si miezul patologiei psihice - suprasolicitare, sau dificultati de integrare. Cum restabilim echilibrul? Va propun sa faceti cunostinta cu Mentorul Interior!
Se considera ca sursa dezechilibrelor emotionale este complexa. Mostenirea genetica este o parte din „problema” – pur si simplu primim de la parintii nostri naturali un temperament, adica o parte a personalitatii care se transmite genetic si care ne confera un anumit gen de reactii la stimulare si un anumit tip de sistem nervos. Dar daca am considera ca suntem, in intregime, un rezultat al influentei genelor, atunci am deveni cu totul pasivi in legatura cu dezvoltarea noastra.
O alta parte a problemei este mostenirea educationala a mediului. Putem invata anumite comportamente si putem prelua anumite stari emotionale din cadrul familiei in care copilarim. Este cunoscut spre exemplu faptul ca in familiile dizarmonice apar asa numitii „copii simptom”, adica copii care manifesta intr-un mod sau altul – violenta, melancolie prelungita, jocuri de noroc, tulburari somatice, etc – energiile emotionale pe care le preiau din cadrul familiei.
S-a descoperit de curand faptul ca acei copii care au fost martori sau victime ale unor abuzuri, au acelasi tip de activitate a creierului ca si militarii care au experienta de lupta pe front. O hipervigilenta si o reactivitate emotionala iesite din comun, par a fi marca abuzurilor traite in copilarie. (2)
Dar daca am considera ca „zarurile au fost aruncate”, si ca totul a fost deja hotarat, prin influenta genetica sau educationala, atunci nu ne mai ramane nimic de facut pentru dezvoltarea personalitatii. In realitate se pot face foarte multe, in ciuda acestor conditii date.
S-ar parea ca avem doua creiere. Unul este nucleul amigdalian, un fel de "pilot automat", supranumit si creier reptilian, datorita faptului ca este oarecum rudimentar – este creierul omului arhaic, care judeca situatiile in mod simplist, in functie de indiciile pe care i le oferea fiecare situatie. Astfel, el stia ca se afla intr-o situatie de amenintare (si atunci trebuie sa lupte sau sa fuga), sau intr-o situatie care ii oferea o anumita oportunitate – gratificatia sexuala sau poate o recompensa alimentara.
Desi in trecut acest nucleu, care este sediul din creier al emotiilor noastre, ne putea salva viata, conferindu-ne reactii rapide, impulsive, adesea violente – adica un echipament adecvat adaptarii la un mediu ostil, datorita expunerii la fenomenele naturii sau la atacul animalelor salbatice – totusi, in zilele noastre, cei care au un nucleu amigdalian foarte activ, nu sunt tocmai bine priviti.
Dimpotriva, ei sunt etichetati cu anumite diagnostice psihiatrice, cum ar fi tulburarea de personalitate de tip borderline sau dificultate de control al furiei, ori tulburare de anxietate generalizata sau chiar depresie. Lumea civilizata nu mai tolereaza foarte bine aceste manifestari arhaice, dimpotriva, are tendinta de a le exclude din viata sociala, venind cu tot felul de masuri de constrangere, pentru limitarea lor.
Totul a inceput pe masura ce am inceput sa credem in logica si in puterea ratiunii – ce mai moft de moftangii, nu-i asa? Umanitatea dezvolta un „organ nou” sau mai bine spus o formatiune noua a sistemului nervos, care se numeste neocortex, cu rol de crestere a controlului comportamentului si de sporire a organizarii. Prin urmare, totul se intoarce pe dos, iar manifestarile cele mai naturale, care pe vremuri ne ajutau sa supravietuim, acum nu fac decat sa ne descalifice ca fiinte sociale.
Ba chiar ajungem sa ne testam unii pe altii, ne tachinam, ne verificam rezistenta la frustrare sau la batjocura, pentru a vedea cat de civilizati suntem, cat de putin vulnerabili si cat de bine ne controlam reactiile primare – un joc de care nu ma indoiesc ca ati avut parte si voi. Sa speram ca mai stiti si alte jocuri in afara de acesta!
Ei bine, ne aflam pe drumul evolutiei – fiintele care evolueaza, cum suntem noi oamenii, au nevoie de organizare superioara. Am ajuns sa ne organizam fiecare coltisor de pamant si sa ne programam fiecare minut al vietii. Cei care fac asa, au multe sanse sa cunoasca climatul corporatist si sa castige multi bani din asta.
Cu cat esti mai organizat, mai disciplinat, cu atat esti mai bun pentru organizatie – adica pentru societate. Dorintele tale vor deveni dorintele organizatiei iar rolul tau este sa slujesti organizatia intr-un mod cat mai dedicat si modest. Sigur ca, pe undeva, pare sinistru ceea ce spun, dar asta e realitatea iar acesta e drumul progresului. Pare ca cei mai fericiti sunt aceia care inteleg ca trebuie sa slujeasca "organizatia", si sa ofere viata lor pentru asta.
Cine este Mentorul Interior?
Mentorul Interior este o tehnica de crestere a auto-controlului. De fapt, Mentorul Interior suntem chiar noi. Este vorba despre capacitatea noastra de a veni in sprijinul propriei persoane in momentele delicate. In ciuda faptului ca am depasit de mult timp perioada primitiva, am ramas la acelasi mod de operare arhaic, bazat pe evaluari superficiale, emotionale si pe reactii impulsive.
Rolul mentorului este sa nu aprobe gandurile distructive ale emotiei negative si sa lucreze mereu in sprijinul transformarii ei intr-o stare pozitiva. Mentorul va spune mereu ca vrea sa fie alaturi de tine si sa te sustina in fiecare incercare. El va fi capabil sa transforme invidia in admiratie si chiar in inspiratie, iar sentimentul de a fi respins in invatatura si motivatie pentru schimbare.
Exersarea Mentorului Interior, incepe in scris. In situatii delicate din punct de vedere emotional – de exemplu, simti nevoia sa te razbuni sau traiesti o invidie oarba – asterni pe hartie gandurile si emotiile tale, urmand ca apoi sa te transpui in rolul Mentorului Interior si sa te sustii sau sa iti acorzi sfaturi, ca si cand ai fi cel mai bun prieten sau o persoana inteleapta, reala sau imaginara, vie sau trecuta in nefiinta, pe care ai desemnat-o sa faca asta.
Iata un posibil fragment din Jurnalul Mentorului Interior, in care suntem in mod alternativ atat Persoana Protejata cat si Mentorul Interior (3):
Protejat: Ma simt ingrozitor. Costica are o masina mai scumpa si o iubita mai tanara cu 20 de ani.
Mentor: Hmmm. Este teribil ce spui.
Protejat: Da. Imi vine sa mor! Sau sa ii seduc prietena pentru a ma razbuna...
Mentor: Inteleg ce simti. Dar oare crezi ca o masina si o prietena tanara sunt secretul fericirii? Ai prefera ca cineva sa stea cu tine pentru bani si sa te paraseasca oricand apare ceva mai bun?
Protejat: Ai dreptate. Riscul e mare... Bietul de Costica! Ma simt mai bine acum...
Sper sa va fie de folos acest inceput de drum. Iar cand veti deveni niste adevarati guru ai auto-controlului, sa va amintiti ca ati citit pe Psihopedia toate astea! Succes!
(1) Imaginea Desert Flower, de Katmary, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0
(2)Cell Press, (December 6, 2011), Heightened neural reactivity to threat in child victims of family violence, website: Cell Press, Current Biology
(3) Wilks, F., (2003), Transformarea Sentimentelor, editura Cutea Veche Publishing, Colectia Carti Cheie.
