Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

joi, 30 iunie 2016

Ingredientele exotice ale unei drame fara de sfarsit sunt trei: Victima, Persecutorul si Salvatorul. Iar totul incepe cu o fetita care s-a ratacit in jungla urbana... 




Nu suntem constienti de faptul ca, daca viata ar fi o reprezentare dramatica, atunci noi insine avem un rol in aceasta reprezentare. Terapeutii care au dezvoltat ceea ce se cheama "Analiza Tranzactionala" (un stil de psihoterapie) spun ca nu sunt foarte multe roluri in aceasta drama cotidiana fara de sfarsit - doar trei: Victima, Salvatorul si Agresorul (sau Persecutorul).

Ajungem sa ne perfectionam in acest joc de rol, inca din copilarie, cand, in mediul primar de socializare (familia) ne este rezervata o anumita contributie si un anumit statut, in functie de asteptarile si comportamentul celorlalti. Poate ca iti este usor sa te identifici cu unul dintre aceste roluri, numai la auzirea acestor trei denumiri, dar am sa iti ofer o descriere a lor, asa cum apar ele in Teoria Triunghiului Dramatic, emisa de catre Stephen Karpman:

  • Victima: Motto-ul victimei este "Biata de mine!". Ea se simte oprimata, abuzata, lipsita de aparare si fara speranta, simte (prea multa) rusine si pare incapabila sa ia decizii, sa rezolve probleme, sa se bucure de viata sau sa o inteleaga. Victima, daca nu are deja un Persecutor, atunci, ei bine... IL VA GASI. De asemenea, Victima va face tot posibilul sa gaseasca si un Salvator care sa intervina in favoarea ei si sa o salveze.  Ironia situatiei face ca Salvatorul descoperit sa nu reuseasca niciodata cu adevarat aceasta interventie iar contributia sa nu face decat sa perpetueze comportamentul si emotiile negative ale victimei.
  • Salvatorul: In triunghiul dramatic al lui Karpman, motto-ul Salvatorului este "Da-mi voie sa te ajut!". In calitatea sa, Salvatorul se simte vinovat daca nu face nimic atunci cand observa ca cineva (Victima) sufera abuzul si traverseaza dificultati existentiale "extreme". Cu toate acestea, interventia sa are numeroase efecte negative: Victima devine dependenta de el si se complace in rolul ei pasiv, cautand mereu noi Persecutori, poate chiar si in persoana Salvatorului. Se considera ca Salvatorul isi asuma acest rol pentru a-si evita propriile probleme.
  • Persecutorul: Are si Agresorul propriul sau motto, care suna in felul urmator: "Este numai vina ta!". Agresorul este, asa cum spune in mod auto-descriptiv motto-ul si denumirea, agresiv, controlor, critic, abuziv, autoritar, si rigid. De asemenea, el se considera pe sine superior Victimei. Este interesant ca, in contact cu Victima putem deveni Agresori pe negandite, chiar daca nu ne stim atat de rai. 



Desi pare neputincioasa, Victima are o arma destul de puternica, pe cat de puternice sunt emotiile umane: SANTAJUL EMOTIONAL. (Desigur, are si calitati reale, dar nu prea si le vede.) Aceasta arma ii permite "sa te faca din emotii". Asa cum un copil te aduce acolo unde vrea el, suparandu-se, intristandu-se sau chiar punand in scena o reprezentare de neuitat, in care se arunca pe jos si tipa cat il tine gura. 

Santajul emotional presupune ca Victima, atunci cand nu primeste ceea ce vrea, sa "faca eforturi" de a se simti cat mai prost, pentru ca cei din jur sa se simta vinovati, sau sa se simta responsabili sa intervina "in apararea" Victimei, pentru a rezolva problemele acesteia, in timp ce ea isi vede de suferinta ei, caci, nu-i asa, "trebuie sa ne purtam frumos cu cei care sufera" - asa spune bunul simt. 

Nu spun ca este confortabil rolul de Victima, dimpotriva, este destul de neplacut, dar, din pacate Victima nu stie ce altceva ar putea sa faca pentru a-si rezolva problemele. Prin urmare, ea alege sa transmita urmatorul tip de mesaje, caracteristice santajului emotional:

  • Sunt nefericita pentru ca tu ma faci sa ma simt astfel!
  • Te voi tulbura atat de mult, pana vei face ceea ce vreau eu!
  • Sunt in pericol de a ma sinucide din cauza ta!
  • Daca esti om, atunci trebuie sa fii sensibil la suferinta mea!

Fireste, Victima descopera in persoana Agresorului exact "ceea ce ii trebuie", adica pe cineva care nu doreste sa ii faca toate poftele. In relatie cu un asemenea stil de viata, este probabil ca oricine intra intr-un contact mai intim cu Victima sa joace rolul de Agresor, indiferent cat de abuziv este, prin natura sa. Factorii situationali au fost recunoscuti de Psihologia Sociala ca reprezentand, in unele momente, o parte importanta a motivatiei unor comportamente care nu ne sunt caracteristice, in mod necesar.

Daca aveti si voi sentimentul ca Victima isi cauta problemele cu lumanarea, nu sunteti departe de adevar. Totusi, ea nu isi doreste neaparat sa fie nefericita. Ceea ce isi doreste este ca ceilalti sa ii faca pe plac, fara ca ea sa ofere ceva in schimb. Daca ei nu ii fac pe plac, fireste ca Victima pune in miscare armele sale specifice. Si totusi, ce poate face Victima, cu adevarat, pentru a-si rezolva problemele? 

Desigur, puteti santaja emotional pe altcineva, caci, in fond, umanitatea este larg raspandita, insa v-ati putea gandi si la ceva benefic pe termen lung. De ce? Pentru ca intr-un astfel de triunghi dramatic nimeni nu castiga, in afara de spectacol, desigur. Nu in ultimul rand, nu este atat de greu (cum pare) sa iti asumi responsabilitatea propriei vieti si sa actionezi. Iata tipul de actiuni la care puteti reflecta in acest sens:








(1) Imaginea Daughter of Mike, de Jurgen, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) Eva, (acc. Iunie 30, 2016), Cum sa eviti santajul emotional, website: Eva

(3) Wikipedia, (acc. Iunie 30, 2016), Karpman Drama Triangle, website: Wikipedia

(4) BPD Family, (acc. Iunie 30, 2016), Escaping COnflict and Karpman Drama Triangle, website: BPD Family
Continue reading

luni, 27 iunie 2016

Ai iesit la cumparaturi dar nu stii cu adevarat de ce. Ceea ce unii au numit Terapia prin Cumparaturi (Retail Teraphy) poate fi o adevarata oportunitate de evolutie dar si o mare problema personala ce necesita o interventie specializata. Oare pentru tine ce reprezinta cumparaturile?




Retail Teraphy, sau terapia prin cumparaturi, nu putea fi decat o inventie sau poate un efect secundar al societatii de consum, daca nu, de-a dreptul, o anomalie a acesteia. Retail Teraphy reprezinta comportamentul asociat cu achizitionarea unor produse, mai mult sau mai putin semnificative, care are scopul, mai mult sau mai putin constientizat, de a reduce anumite frustrari ori dezechilibre emotionale.

Am deschis dictionarul urban si am descoperit cateva moduri nostime de a defini aceasta asa-zisa terapie, care s-ar putea sa ascunda in spatele ei nimic altceva decat dependenta de cumparaturi - adevarata pacoste, in special pentru sponsor. Daca sponsorul esti tu insuti atunci problema s-ar putea sa fie cu atat mai mare.

  • Actul de a face cumparaturi ca supapa pentru frustrari si eliberare de stres. ~  "Sesiunea ei de cumparaturi s-a desfasurat foarte bine. A vizitat magazinul Sephora si si-a revenit numaidecat. Nimic nu se compara cu cheltuitul banilor pentru a uita de probleme!"
  • O scuza in special a femeilor de a merge la cumparaturi cand se simt rau, desi emotiile lor ar putea sa fie tratate in alte moduri. ~ "Mandie a mers la mall pentru o sesiune de cumparaturi dupa ziua in care Matt a parasit-o."
  • Un inlocuitor costisitor pentru Zoloft (medicament). ~ "Dupa ce m-am certat cu cel mai bun prieten, am mers la cumparaturi si apoi m-am simtit mult mai bine!"
  • A scapa de stres prin intermediul cumparaturilor. ~ "Doamne! Tocmai am aflat ca am o boala cu transmitere sexuala! *dupa 30 de minute* Aceasta rochie arata minunat! De ce eram eu suparata?" 
  • Shopping intensiv care poate duce la datorii uriase si pierderea posesiunilor. ~ "Prietena mea a mers la cumparaturi pentru ca o colega de-a ei a facut-o 'grasa', iar acum avem o datorie de $3000." 

Dar cine se face vinovat pentru acest apetit neobisnuit de a inlocui terapia adevarata cu o sesiune de cumparaturi? Urmatorul fragment apare in cartea 99 de Franci, scrisa de F. Beigbeder si ar putea explica, cel putin in parte de ce avem tendinta sa ne refugiem in cumparaturi atunci cand avem probleme emotionale:
Ma numesc Octave... Lucrez in publicitate: Ei da, asa este, poluez universul. Sunt tipul care va vinde prostii. Care va face sa visati la lucruri pe care nu le veti avea niciodata... In meseria mea nimeni nu doreste sa fiti fericiti, fiindca oamenii fericiti nu consuma. Suferinta voastra stimuleaza comertul... Hedonismul nu este umanism: este circulatia banilor.

Ei bine, stiti ca oamenii sunt nefericiti din nenumarate motive. Indiferent care este motivul pentru care nu esti fericit, acest aparat urias si bine pus la punct al publicitatii, actioneaza sistematic, zi si noapte, pentru a-ti induce ideea ca o achizitie iti va elimina nefericirea "cu mana" si in mod definitiv. In plus, s-ar putea ca insasi publicitatea sa aiba un efect de accentuare a frustrarilor, a sentimentelor de inferioritate care sa creeze apoi motivatia achizitionarii de bunuri.




Un studiu realizat in Statele Unite, a pus insa in evidenta faptul ca exista totusi o latura a consumerismului care este utila si benefica: atunci cand ceea ce achizitionam sunt experiente, nu simple bunuri materiale, satisfactia este una durabila, superioara. De ce? Ei bine, achizitionarea de experiente (cum ar fi o cina romantica sau o excursie) satisface nevoia de legaturi sociale si contribuie astfel de dezvoltarea personalitatii.

Dar, de fapt, orice achizitie a unui obiect material are la baza o motivatie care poate fi vulgara si limitata (cumpar pentru ca imi doresc acest lucru iar ceilati sa stie ca il posed si eventual sa se oftice putin) dar poate fi si complexa, subtila si generoasa (cumpar pentru ca acest lucru ma va ajuta sa ma dezvolt, sa lucrez mai bine, sa obtin mai multe si mai satisfacatoare interactiuni cu cei din jur, sa cunosc, sa inteleg, sa ma auto-depasesc).

Iata deci ca, dincolo de aparente, este util sa ne punem anumite intrebari legate de achizitiile pe care le facem noi sau ni le solicita cei dragi, pentru a intelege tipul de motivatie care ne pune in miscare. Probabil ca daca motivatia este vulgara (vezi mai sus), acel obiect nu iti va aduce nici satisfactie personala si, pe termen lung, nici fericire.

Si poate ca pana si experientele pot avea la baza o motivatie vulgara si limitata: "merg in aceasta excursie pentru a avea ce sa postez pe facebook si pentru ca ceilalti sa vada si sa se oftice"! Oare este cu ceva mai buna aceasta experienta decat un bun achizitionat doar pentru a-l detine si atat? Eu unul ma indoiesc ca rezultatul unei astfel de experiente poate fi evolutia personala si auto-depasirea.

Iata care sunt, in viziunea mea intrebarile pe care ar fi util sa vi le puneti, inainte de a achizitiona un obiect sau chiar o experienta:










(1) Imaginea Keep an Eye on the Road, de ClaraDon, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Andre, C., (2003), Cum sa-ti construiesti fericirea, editura Trei, Bucuresti

(3) CNN Health, (acc. Iunie 27, 2016), Study: experiences make us happier than possesions, website: CNN

(4) Beigbeder, F. (2011), 13,99 lei, editura Trei, Bucuresti

(5) Urban Dictionary, (acc. Iunie 27, 2016), Retail Teraphy, website: Urban Dictionary
Continue reading

miercuri, 22 iunie 2016

Este adevarat mitul potrivit caruia "daca te laud, atunci iti iei lumea in cap"? Sa lauzi sau sa fii cat mai zgarcit cu laudele? Cercetatorii japonezi vin cu un raspuns interesant la aceasta dilema si spun ca laudele au un impact cert asupra performantelor noastre.




Daca se poate vorbi despre un stil de psihoterapie pe care l-am imbratisat, acela este axat pe ceea ce eu am denumit "cultivarea relatiei". Clientii mei stiu ca acest concept descrie o atitudine specifica si anumite gesturi concrete, de o deosebita importanta in dinamica unei relatii, ce au drept scop o imbunatatire sau mentinerea bunelor relatii inter-personale.

Ideea de a cultiva relatiile mi-a venit cu timpul, in urma specializarii in psihologia adleriana, care pune un deosebit accent pe relatiile inter-personale si inserarea sociala a individului. De asemenea, in urma lecturilor independente am ajuns sa inteleg ca relatiile armonioase nu doar ca reprezinta un atu dar ele chiar sunt un element folosit in evaluarea sanatatii psihice a unei persoane. Nu in ultimul rand, experienta mea de viata in intregul ei, intareste aceste convingeri.

O parte importanta din cultivarea unei relatii sta in complimente, asa cum probabil ca va imaginati. Cred ca nu intamplator, cele mai citite carti despre comunicarea eficienta si "comunicatorii de succes" au cate un capitol despre cum se adreseaza si cum se primesc complimentele, in ciuda faptului ca la nivelul simtului comun predomina si opinia potrivit careia, daca lauzi pe cineva, atunci "si-o ia in cap". 

Mai nou s-a descoperit stiintific faptul ca un compliment primit imbunatateste productivitatea si performantele personale si activeaza o regiune a creierului care se numeste "corpus striatum". In mod interesant, aceasta regiune este activata si atunci cand primim bani. Cu alte cuvinte, complimentele activeaza o componenta critica a sistemului recompenselor din creier, generand pe cale naturala o adevarata doza de bucurie in corp.

Ca un pont pe care vi-l pot oferi pe gratis, tineti cont de faptul ca va puteti genera tot felul de doze de bucurie in corp, singuri si pe cale naturala, atunci cand va faceti singuri anumite complimente (nu obligatoriu cu voce tare), iar asta tine mai mult de cultivarea relatiei cu voi insiva. De ce cred eu asta? Spre exemplu, la depresivi, care isi genereaza singuri multa nefericire prin perceptia lor si modul lor de a gandi, dezechilibrul hormonal este atat de mare incat au nevoie de medicamente.



In urma cu un secol, medicul austriac Alfred Adler venea cu o teorie explicativa ce pune in centrul preocuparilor umane nevoia de putere. Dupa tot acest timp, studiile au aratat, in repetate randuri, faptul ca oamenii sunt fericiti atunci cand devin puternici, de exemplu atunci cand primesc bani. Dar suntem puternici si atunci cand ceilalti ne recunosc calitatile si ne privesc ca pe niste persoane valoroase, facandu-ne complimente.

Un compliment are un mesaj frumos: "esti demn de respect, meriti sa apartii, viata ta are sens si esti in siguranta impreuna cu mine". Complimentele sunt necesare unei relatii de cooperare, iar daca omul este definit de nevoia de putere, atunci omul civilizat este definit prin capacitatea sa de a colabora cu cei din jur, de a se lasa ajutat de ei si de a intelege ca trebuie sa ii ajute, la randul sau. 

Un derivat al complimentelor sunt incurajarile, putin diferite de complimente si cu o valoare sociala si psihologica speciala. Incurajarile reprezinta un concept primordial al psihologiei si psihoterapiei adleriene, caci daca frica ne indeparteaza unul de altul, incurajarile sunt acelea care ne apropie si maresc potentialul uman de inserare sociala. 

Urmatorul citat face parte dintr-o carte la care tin foarte mult - una dintre primele carti de psihologie pe care le-am citit vreodata (Limbajul Vorbirii. Arta Conversatiei). Este o carte usor de inteles pe care o recomand tuturor celor ce doresc sa cultive relatiile cu cei din jur si in special celor care lucreaza cu oamenii:
Potrivit teoriei behavioriste, comportamentul celorlalti fata de noi este determinat in principal de reactiile noastre la comportamentul lor. Actiunile pe care le recompensam au tendinta sa devina mai frecvente, in timp ce acelea pe care le ignoram, de regula, vor scadea in frecventa. Actiunile care sunt pedepsite au tendinta sa descreasca, cu exceptia cazurilor in care persoanele respective vor sa atraga atentia asupra lor, situatie in care multi vor continua sa se comporte ca inainte, preferand sanctiunea in locul lipsei de atentie. A. Pease / A. Garner
Iata insa o sinteza a celor mai recomandate incurajari si complimente si cateva recomandari legate de modul in care ar trebui facute acestea:


>> Continuarea in Psihopedia PRO








(1) Imaginea IMG-1014-E, de Raphael Chan, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Wess Wingett, (2012), Workshop "Puterile si curajul femiliei", Brasov, Romania

(3) Pease, A., Garner, A., (2007), Limbajul Vorbirii. Arta conversatiei, editura Polimark, Bucuresti

(4) Forbes, (acc. Iunie 22, 2016), Receiving compliments had same positive effect as receiving cash, website: Forbes
Continue reading

sâmbătă, 18 iunie 2016

In aceasta vacanta, pentru o mai eficienta relaxare, nu va mai uitati la Antena 3 si incercati in schimb sa il ascultati pe Basescu cum hahaie. Daca nici asta nu merge, atunci va invit sa descoperiti muzica pe care o ascult eu cand plec in vacanta.




E vara, cald si bine, iar eu m-am gandit sa va asigur coloana sonora a vacantei de anul acesta, sau cel putin o alternativa a acestei coloane sonore. Este vorba despre cateva cantece, dintre care multe au fost postate de mine pe chatul sitului Psihoterapie Net, unde moderez o ora de discutii psihologice despre visele nocturne. Piesa dreamy a serii - va amintiti?

Btw, daca visati ceva si vi se pare ca va scapa sensul visului, sau dimpotriva, vi se pare ca l-ati inteles prea bine, va invit sa impartasiti cu noi si sa vorbiti despre asta pe chatul sitului Psihoterapie Net, Luni seara, de la ora 21.00. Merita! Eu voi fi acolo aproape de fiecare data.

In afara de discutiile despre vise si cartile de psihologie, eu nu am multe vicii. Muzica este unul dintre ele si se imbina perfect cu calatoriile de vara pe strazile oraselor sau prin natura, ceea ce va doresc si voua. Eu fac parte dintre cei care nu ridiculizeaza stilul de viata "mainstream" in timp ce il practica cu religiozitate, ci va propun mai curand sa puneti ceva in loc.

Dar iata cum suna muzica din telefonul meu:


Project Blue Sun - Besame




ATB - Fahrenheit 451




The Extreme - Matter of Time




S-Tune - Urban Silence




Christian Rusch - The Promise




Emma Hewitt - Foolish Boy




Seven24 & Soty feat R.I.B. - Perfect Day




Paul van Dyke - Only in a dream




Limonada - Lauge




Chris Zippel feat. Baschin - As Possible




PSH Project - Permanent Daze




Sunshere - In Memories




Ryan Filmore- Miami Sensual




DJ Lounge del Mar - Chill del la mer




Chimera State - Necessary




Roger Shah - Beach side of life




Royksopp - What else is there




VillaNaranjos - Achill




Digital Daggers - The Razor's Edge




Souls in Motion - Sensual Illusion







Daca vi se pare interesant acest gen de muzica, am o veste buna pentru voi. Puteti sa gasiti aceste piese si multe altele difuzate la un radio de pe internet care se numeste RadioTunes si emite din New York, avand si o aplicatie de Android cu acelasi nume - RadioTunes. Accesati aceasta aplicatie gratuita sau situl si selectati dintre numeroasele optiuni pe care le ofera RadioTunes, optiunea care se numeste "Dreamscapes". Nu veti regreta!

De asemenea, daca doriti sa ascultati cantecele de mai sus, ori altele, in format mp3, puteti sa recurgeti la unul dintre siturile care va ofera posibilitatea de a transforma un videoclip (mp4) in format audio (mp3). Eu il folosesc pe acesta: Clipconvertor.

Daca aveti un abonament de telefon cu o conexiune permanenta la internet si nu doriti sa umpleti memoria telefonului cu muzica, v-ar putea interesa o aplicatie gratuita de pe Google Play Store care se numeste Audiopocket. Auditie placuta si o vacanta pe masura acestor sunete magice!








(1) Imaginea Untitled, de BMCIVR, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0
Continue reading

joi, 16 iunie 2016

Unii dintre noi trăim chiar şi întraga viaţă cu falsa impresie că am iubit (neînţelegând, totuşi, de ce nu am ajuns la împlinire); alţii , care au suferit prea mult “din cauza ei”, preferă sa-şi reprime această necesitate. Cei din urmă sunt cei mai nefericiţi. Eşecul reprezintă tocmai abandonarea încercării!




Omul, dintotdeauna, a avut în sine o nevoie fundamentala : de a iubi şi a fi iubit - în jurul căreia se învârte întreaga sa existenţă, indiferent cât de conştient sau nu este de acest fapt. Fericirea, `Sfântul Graal` pe care cu toţii îl căutăm, este efectul, rezultatul împlinirii poruncii Creatorului, la care se reduce întreaga Sfântă Evanghelie: cea de a iubi. (Cine altcineva în afară de Însuşi `Inginerul` ar putea cunoaşte mai bine dupa ce `instrucţiuni` funcţionează a Sa creaţie?) 

Unii dintre noi trăim chiar şi întraga viaţă cu falsa impresie că am iubit (neînţelegând, totuşi, de ce nu am ajuns la împlinire); alţii , care au suferit prea mult “din cauza ei”, preferă sa-şi reprime această necesitate. Cei din urmă sunt cei mai nefericiţi. Eşecul reprezintă tocmai abandonarea încercării! Exista 3 tipuri de trăiri ce le putem avea faţă de un partener , ele fiind adesea confundate : 

  • PASIUNEA 
  • IUBIREA CONDIŢIONATĂ 
  • IUBIREA NECONDIŢIONATĂ 


PASIUNEA


(Starea de îndrăgostire, dorinţă): se iveşte la nivelul arhaic al creierului (creierul reptilian) - care se ocupă de instinctele fundamentale: hrănirea, violenţa, copulaţia; este o stare rudimentară, independentă de actul voliţional, ce are ca suport biologic instinctul sexual; aceasta este puţin selectivă, manifestându-se sub forma necesităţii de a face sex, de a te descărca, fără a conta prea mult obiectul dorinţei; experimentată la nivel subiectiv ca pe o emoţie; reprezintă apanajul eului. Cum se manifestă pasiunea? 


  • FIZIOLOGIC: 

-> eliberarea de hormoni sexuali, în sânge ( estradiol si estrogen la femei; testosteron la bărbaţi);

-> descărcarea `neurotransmiţătorului plăcerii` - dopamină , la nivelul creierului (fenomen întâlnit în orice formă de adicţie); 

-> eliminarea cutanată si salivară de feromoni (o categorie specială de hormoni, cu rol în atracţia sexuală ); moleculele de feromoni vor fi inspirate de partener, senzatia va ajunge la hipotalamusul acestuia (aparţine creierului instinctiv, `reptilian`), rezultând o stare de atracţie irezistibilă . 

-> secreţie de cortizol (hormon al stresului) în momentele de frustrare 


  • PSIHOLOGIC: 

-> percepţie distorsionată;

-> se poate exprima prin atracţia copleşitoare faţă de partener; se întâmplă aceasta deoarece, de cele mai multe ori victima dorinţei este inconştientă cu privire la fundamentul dorinţelor sale, prin urmare poate fi robită de pattern-uri distructive (ex. femeia care-şi alege numai bărbaţi beţivi, deoarece aceştia se aseamănă tatălui ei) sau doar negative (alegerea unui partener cu care nu ne potrivim, numai pentru faptul că acesta seamană fizic sau comportamental cu figura maternă/paternă); 

->aceste trăiri afective sunt instabile (vulnerabile faţă de condiţiile subiective şi obiective), de scurtă durată (pasiunea fiind o emoţie durata sa de viaţă este scurtă), iraţionale (nu se observă adevărata personalitate a partenerului). 

->satisface nevoia umană de mister, extaz, impredictibilitate. 


  • COMPORTAMENTAL: 

-> ca apanaj al eului şi nu al Sinelui, dorinţa, pasiunea se exprimă prin egoism, posesivitate, gelozie, invidie, frustrare, dependenţă, instabilitate, consum nervos, frică, idealizarea celuilalt şi a relaţiei. A dori fără a iubi nu are decât o singură formă de manifestare . Fericirea (cea adevărată!) nu rezidă din asemenea întâlniri . Plăcerea este ceva bun, dar exercitată doar ea singură nu poate provoca împlinirea. Voluptatea potoleşte nevoia simţurilor, însă nevoia de afectivitate, comuniune sufletească rămâne aceiaşi. “Organismul nu produce fericire” spunea Waynberg, fiindcă actul iubirii nu este unul tehnic, precum tenisul sau dansul. Bogăţia reală se găseşte în valoarea sa afectivă.


IUBIREA CONDIŢIONATĂ


Este superioară calitativ pasiunii; este un sentiment; apanaj al eului; interesată (partenerul este `util`doar în măsura în care se conformează dorinţelor, viziunii tale asupra lui) Cum se manifestă iubirea condiţionată? 


  • FIZIOLOGIC: 

-> secreţia de oxitocină (hormon al ataşamentului) cu efecte de regenerare a organismului; 
->secreţia de cortizol (hormonul streseului) în momentele de frustrare în cuplu; 

  • PSIHOLOGIC: 

->reprezintă un amestec între sentimentul de siguranţă, predictibilitate şi frică, frustrare, tensiune;

->fiind un sentiment, el are durata de viaţă mai mare decât a emoţiei (pasiunii), însă tot supus uzurii este (există deja o mulţime de cercetări care au demonstrat că acest tip de iubire durează maxim 4 ani), prin urmare este instabilă şi trecătoare; relaţiile care supravieţuiesc in iubirea condiţionată, rezistă nevrotic sau `datorită` dependenţei;

-> deşi percepţia asupra partenerului este mult mai clară decat în pasiune, idealizarea încă persistă;

-> este dependentă (de factori subiectivi şi obiectivi);

-> intervin jocurile de putere, jocurile de roluri (ex. salvator-victimă; agresor-victimă);

->alegerea partenerului poate fi bazată pe pattern-uri inconştiente negative (ex. soţie distantă la fel ca mama) sau din interese (celălalt îţi satisface diferite nevoi);

  • COMPORTAMENTAL: 

-> aparţinând eului, iubirea condiţionată poate duce la următoarele comportamente: posesivitate, gelozie, anxietate, orgoliu, agresivitate (activă sau pasivă), frustrare, neîmplinire, dependenţă, pretenţii irealiste, comportament intereseat.


IUBIREA NECONDIŢIONATĂ

Este realizabilă doar prin spiritualitate; aparţine Sinelui şi nu eului (spre deosebire de pasiune si iubirea condiţionată); nu este un sentiment ci mai presus de atât; este o continuă alegere alegere, o alegere conştientă, deliberată. presupune un comportament proactiv; necesită maturitate, cunoaştere de sine; “nu caută la ale sale” (I Corinteni) - în iubirea necondiţionată nu caută sa-şi vindece niciun fel de frică (ex. singurătate, nesiguranţă materială) şi nici să-şi acopere vreo nevoie; este autoîmplinitoare; este nemuritoare; nu depinde nici de factorii subiectivi, nici de cei obiectvi; "Iubirea este singura putere prin care sufletul invinge moartea" -D. Staniloae Cum se manifestă iubirea necondiţionată? 


  • FIZIOLOGICE: 

-> când iubim necondiţionat, trăim în inimă. Ce înseamnă asta?! Inima produce un anumit câmp electromagnetic care va influenţa atât interiorul (ajungându-se la vindecare emoţională şi trupească; la homeostazie, regenerare) cât şi exteriorul (oameni şi situaţii)’;

-> intră în acţiune sitemul nervos parasimpatic ce are ca principala funcţie tot regenerarea. 

-> se secretă `neurotransmiţătorul fericirii`, serotonina 


  • PSIHOLOGICE: 

-> ieşirea din pattern-urile inconştiente; 

-> renunţarea la jocurile de putere; 

-> percepţia este clară; putem observa atât calităţile cât şi defectele partenerului; 

-> stare de linişte, împăcare cu toţi şi cu toate, siguranţă, încredere în viaţă-FERICIRE; 

-> sporirea cretivităţii; 

-> deschiderea faţă de cei din jur; amplificarea empatiei; 

-> sentimentul conexiunii profunde cu întreaga creaţie


  • COMPORTAMENTALE: 

-> libertatea psihică şi fizică proprie cât şi acordarea ei partenerului; lipsa orgoliilor, fricii, frustrării; blândeţe, înţelegere necondiţionată, răbdare, acceptare; 

-> puterea de a trece împreună prin obstacolele vieţii (unele dintre ele tragice: decese, boală, pierderi) fără ca relaţia să fie afectată în vreun fel; 

-> rezultate maxime pe celelalte planuri ale vieţii





A iubi şi a dori în acelaşi timp reprezintă visul fiecărui om. În acest caz nu e nevoie să cunoaştem cele o mie de mângâieri ale Kamei Sutrei, cele patruzeci şi şase de poziţii ale Micii cărţi roşii a sexului, nu conteaza dacă suntem campioni ai contactului sexual sau novici.

Când există adecvare completă între sentiment şi dorinţă, acestea se susţin una pe alta, se amplifică, se ridică reciproc, iubirea înyecind senzaţiile, iar senzualitatea multiplicând afectivitatea. Nici o graniţă între suflet şi trup: fiinţa îşi trăieşte absoluta plentitudine. 

Aşadar, atunci când trupurile şi sufletele se sprijină reciproc, suntem în faţa fericirii adevărate, a frumuseţii arzătoare, a beatitudinii absolute. Un întreg cortegiu de îngeri cântă şi dansează în jurul patului. 

Alternând cu multitudinea de `te iubesc`, o rugă urcă de pe buzele celor care celebrează această mesă: “O, Dumnezeu al iubirii, fii binecuvântat!”- aceasta este o taină cât se poate de autentică, adică lucrare care vine drept de la Dumnezeu şi duce drept la El.








(1) Imaginea Folow me to the top, de Leo Hidalgo, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0
Continue reading

Este oare adevarat ca libertatea dauneaza fericirii? Parca ati vrea sa contraziceti asta, nu-i asa? Dar stiati ca in Mexic oamenii se declara mai fericiti decat in Statele Unite?




O colega imi spunea de curand ca fiul ei adolescent a lipsit intr-o zi de la liceu pentru ca... nu-i statea parul. Da, oricat ar parea de straniu, mai ales generatiilor mai varstnice, acesta era motivul real pentru care fiul ei nu s-a mai dus la scoala in acea zi. Tocmai primise o frizura noua si nu prea era incantat de aceasta, asa ca a profitat de faptul ca mai putea lipsi o data in acel semetru si ei bine, a facut-o.

Spuneam ca generatiilor mai varstnice li s-ar parea straniu acest motiv de a lipsi de la scoala, tocmai pentru ca acestea au fost obisnuite cu un alt regim educational. Daca iti statea sau nu iti statea parul, nu interesa pe nimeni. Era responsabilitatea ta sa mergi la scoala si nu exista niciun motiv suficient de bun pentru a lipsi.

In ciuda a ceea ce ati putea sa credeti, potrivit acestor aparente, elevul respectiv este unul dintre cei mai buni din liceul sau. Daca baiatul nu ar fi avut optiuni (el stia ca mai poate lipsi o zi), el ar fi gasit o cale de a merge la scoala, in ciuda frizurii "strigatoare la cer", ca fiecare dintre noi, cei crescuti in "Epoca de Aur". De altfel, asta s-a intamplat a 2-a zi, cand, in ciuda frizurii respective, a gasit in sine resursele de a se prezenta la clasa.

Situatia aceasta in care, tocmai pentru ca ai optiuni multiple si totul este reversibil, iti permiti sa fii nemultumit cu ceea ce ti se intampla, este, s-ar parea, o caracteristica a lumii democratice si a consumerismului care o domina. Faptul ca ti se ofera de ales, si totul e returnabil dauneaza grav fericirii... sintetice. Si ma vad aici nevoit sa aduc in discutie acesti doi termeni.

  • Fericirea Naturala: este starea de bine, beatitudine si incantare obtinuta ca urmare a indeplinirii unor dorinte. Ex. Vrei o inghetata si primesti o inghetata. Esti fericit. Ce bine ca te infrupti din aceasta inghetata cu bucati delicioase de ciocolata si aroma de vanilie!
  • Fericirea Sintetica: este starea de bine, beatitudine si incantare obtinuta ca urmare a schimbarii modului cum privesti o situatie in care dorintele nu ti s-au realizat. Ex. Vrei o inghetata dar nu poti primi inghetata din diferite motive. Atunci te gandesti ca inghetata contine chimicale si in plus poti raci, si ramane imobilizat la pat timp de doua saptamani cu temperatura si nasul iritat de la atatea batiste. Ce bine ca nu mananci o inghetata! Vezi si parabola cu vulpea si strugurii cei acri.

Da, s-ar parea ca exista, si nu de ieri-de azi, aceasta posibilitate de a deveni fericiti, in ciuda faptului ca lucrurile nu stau asa cum ne dorim noi. A fost nevoie sa descoperim aceasta "fericire sintetica" pentru ca lucrurile nu stau asa cum ne dorim noi mai niciodata. Si cu toate ca se intampla asta, avem totusi nevoie sa fim fericiti.

Iata, spre exemplu, la ce va puteti gandi daca va aflati printre femeile cu care Dumnezeu nu a fost atat de generos in ce priveste sanii:




Cred ca v-ati dat seama ca nu acesta era videoclipul respectiv. Am fost nevoit sa il schimb pentru ca videoclipul original era foarte plictisitor. Videoclipul (plictisitor) poate fi gasit la acest link: Cum sa gandesti despre sanii tai mici.

Credinta mea profunda este aceea ca, oamenii nu au fost facuti sa fie nefericiti. Este ceva din intelepciunea universului care ne da de inteles asta. De fiecare data cand oamenii sunt nefericiti, ei se imbolnavesc iar semnele trecerii timpului se vad pe chipul lor intr-un mod destul de dramatic. Am putea spune ca putem vedea pe chipul unui om toata povestea sa, fie aceasta fericita sau nu. Si totusi, de ce cred ca libertatea dauneaza fericirii?

>> Continuarea in Psihopedia PRO








(1) Imaginea Loneliness, de O.G. Vatandas, via Flikr,  sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Wikipedia, (acc. 16 Junie, 2016) Triangular Theory of Love, website: Wikipedia

(3) Zamfir, C. (1990); Incertitudinea. O perspectiva psihosociologica; editura Stiintifica, Bucuresti

(4) Mexico News Daily, (acc. 16 Junie, 2016), Why is Mexico Happier than its Neighbor, website: Mexico News Daily
Continue reading

vineri, 10 iunie 2016

Stiati ca atunci cand suntem respinsi, in creierul nostru apar emisii de hormoni ai fericirii? Este vorba despre un sistem de auto-protectie prevazut de providenta care, s-ar parea ca la depresivi functioneaza in mod deficitar.




Cred ca ati traversat tot felul de evenimente mai mult sau mai putin placute pana la varsta pe care o aveti. Dintre acestea, probabil ca a fost nevoie sa suportati numeroase momente in care v-ati simtit respinsi de cei din jur. Stim cu totii, nu sunt momente tocmai placute.

Si totusi, ce se intampla la nivel hormonal in momentul cand sunteti respinsi de cei din jur? Cercetatorii au aceasta mare problema personala  care se numeste curiozitatea excesiva, iar in anumite tari ei dispun de resurse pentru a da si raspunsuri numeroaselor intrebari pe care si le pun.

Iata in ce a constat experimentul de laborator organizat de ei: mai multor participanti (n=18) la acest experiment li s-a cerut sa intre pe un site de matrimoniale online si sa aleaga cateva profile care li se par interesante. Apoi, intr-o a 2-a faza a experimentului, li se comunica in timp ce li se facea o tomografie, ca persoanele respective le-au respins cererile de prietenie.

Este interesant faptul ca toti participantii stiau deja ca profilele respective sunt false si cu toate acestea, raspunsul din creier a fost unul foarte promt. E vorba despre emisii de hormoni, mai exact de opioide endogene (ex. enodorfine - hormoni ai fericirii). Da, stiu, este curios faptul ca, desi suntem respinsi, in creier apar emisii de hormoni ai fericirii, nu-i asa?




Cercetatorii explica asta prin aceea ca, la fel ca si in cazul durerii fizice, si in ce priveste traumele emotionale, creierul are un sistem prin intermediul caruia intervine pentru a ne proteja de durere. Acest sistem consta in emisii automate de analgezice naturale care vin sa ne sustina emotional. Perfect, am spune noi, iata ca natura ne protejeaza!

Din pacate, nu se intampla acest lucru si in cazul depresivilor, al caror pattern de functionare in cazul respingerii difera considerabil de al persoanelor inzestrate cu o rezilienta mai mare. Ei bine, la depresivi vulnerabilitatea emotionala accentuata se observa la tomograf sub forma unei mai slabe emisii de opioide in situatia respingerii. 

Cercetatorii au considerat atunci ca depresia este probabil o problema hormonala, care consta intr-o disfunctie a sistemului de reglare emotionala in situatii cu stres accentuat. In calitate de psihoterapeut ma vad nevoit sa atrag atentia ca, in ciuda aparentelor, nu disfunctia hormonala este cauza scazutei reziliente, pentru ca pana la disfunctia hormonala se intampla multe...

Tentatia de "a pune caruta inaintea cailor" este mare. De asemenea, tentatia de a trata durerea psihica cu medicamente (pentru a regla acest dezechilibru hormonal) este la fel de mare. Insa ceea ce omitem noi este faptul ca deficitul hormonal isi are originea in modul cum interpretam realitatea (de ex. respingerea), si mai ales in convingerile de viata pe care le utilizam pentru a da sens realitatii (respingerii). 

Oare care sunt aceste convingeri? Va invit sa lecturati lista urmatoare de convingeri si sa va intrebati in ce masura va regasiti in aceasta. Este vorba despre o lista care a fost denumita in literatura de specialitate "triada depresiva" si care, se considera a reprezenta un factor nelipsit in tabloul clinic al depresiei:

>> Continuarea in Psihopedia PRO








(1) Imaginea Isolation, de Geroif Nikolay, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) Psy Blog (acc. Iunie 10, 2016), Depressed People Take Social Rejection Harder, website: Psy Blog

(3) Psy Blog (acc. Iunie 10, 2016), Social Rejection Triggers Release of Natural Painkillers, website: Psy Blog
Continue reading

miercuri, 8 iunie 2016

A da sau a nu da... in copilul tau. Aceasta e-ntrebarea! Orientarile actuale ale Psihologiei Educatiei exclud bataia din educatie, etichetand-o in mod categoric cu termenul de abuz fizic. Dar pare ca la nivelul simtului comun bataia reprezinta, inca, o solutie.




Maria Olaru, fosta campioana la gimnastica scrie o carte. Daca ea a respectat toate regulile unei carti de succes, nu stiu. Dar se pare ca a reusit sa faca valva si sa determine, daca nu o isterie generala, cel putin foarte multa dezbatere publica apasatoare. Dezbaterea a culminat, as spune, cu Sinteza Zilei de aseara, a lui Mihai Gadea, cand au fost pusi fata in fata fostii antrenori ai lotului national de gimnastica si gimnastele, exact ca la procesul de la Nurnberg.

Oricum emisiunea lui Mihai Gadea seamana tot timpul cu procesul de la Nurnberg - ceea ce nu este obligatoriu un lucru rau, dar de data aceasta apasarea si gravitatea erau parca de la sine intelese. Ei bine, am observat ca s-au creat cateva tabere - mai mult de doua, in functie de modul cum alegem sa ne pozitionam in dezbatere.

Pe de o parte sunt cei carora le sta bine victimizarea si au ales sa faca pe eroii sistemului brutal cu mentalitate primitiva, in care am crescut cu totii. Apoi sunt cei care au impresia ca este bine ca au luat bataie, fiindca in acest mod "au devenit oameni", sunt seriosi, perseverenti, ambitiosi si au facut performanta in tot felul de domenii si, in consecinta, vor adopta la randul lor bataia ca metoda educativa si panaceu universal al educatiei.

Eu am ales sa ma situez intr-o a 3-a categorie, care, daca nu este foarte numeroasa, ar trebui totusi sa devina. Este categoria celor care nu nega faptul ca educatia continea si inca mai contine poate destul de multa bataie, destul de multa agresivitate verbala si ceea ce se cheama prin manuale "abuz emotional", dar nu invinovatesc pe nimeni, in afara de sistem, istorie si cultura.

Aceasta a 3-a categorie este cea a celor care pot alege sa aprecieze toate lucrurile bune pe care le-au primit din partea figurilor ce reprezentau autoritatea - si, de regula, parintii sunt aceia a caror misiune implica enorm de multa daruire si sacrificiu, aflandu-se in serviciul odraslelor 24 din 24 de ore, 7 zile pe saptamana.

Spre deosebire de categoria celor care apreciaza tot ceea ce au primit din partea parintilor, inclusiv bataia care a facut din ei "oameni', si spre deosebire de aceia care incrimineaza, plini de resentimente, pe cei care i-au batut "fara mila", categoria in care am ales sa ma situez este a celor care considera ca educatia buna si chiar performanta sunt posibile si fara bataie, insa nu doresc sa faca o cariera de auto-victimizare.




Privind dezbaterea publica care s-a creat, mi-am amintit de un fragment din cartea Barbatii sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus, a dr. John Gray, in care acesta spune ca femeile, atunci cand au probleme, isi gasesc alinarea in mijlocul unor persoane dragi, care sunt dispuse sa le asculte cu rabdare si iubire, fara a le oferi neaparat solutii.

Pentru a-si exprima pe deplin sentimentele, femeile isi permit licenta poetica de a utiliza tot felul de superlative, metafore si generalizari. De exemplu, daca o femeie spune "Nu ma asculti niciodata",   nu se asteapta ca "niciodata" sa fie inteles ca atare. Folosirea lui "niciodata" este doar un mod de a-si exprima frustrarea pe care o simte in acel moment. Nu trebuie considerata ca o informatie reala. John Gray

Din aceasta perspectiva, cartea Mariei Olaru, reprezinta ceva ce tine de rutina unei femei normale, ce isi povesteste dificultatile, prezente sau trecute, permitandu-si sa exagereze pe alocuri, sau cum se spune in literatura de specialitate "sa poetizeze adevarul", pentru a exprima si a crea emotie, pentru a starni atentia de care are nevoie la un moment dat. Astfel privind lucrurile, putem spune ca Maria Olaru a scris o carte de mare succes!

Dar ce-a ieșit acum în presă cu acest volum nu pot să nu semnalez. „Bellu le-a bătut pe gimnaste”, asta este esența, însoțită de adjective ca „tulburător”, „cutremurător”, „halucinant”, „incredibil”, și substantivul „dezvăluire”, titlurilor zilei. Reflexele de bâlci ale presei actuale își au rolul lor în tabloidizarea subiectului, însă nici cu cartea însăși nu-mi e rușine. (C.T.P.)

Am apreciat vocile din spatiul public care au dat dovada de echilibru in cadrul acestei dezbateri si care nu au "muscat" pe nimeni, nici pe cei ce alcatuiesc cuplul de antrenori Bellu-Bitang, nici pe Maria Olaru. Si consider ca, intr-adevar, in aceasta discutie se afla o uriasa lectie de viata, legata de educatie, de felul cum alegem sa educam si de consecintele mai delicate, cum ar fi aceea de a privi in ochi, peste zeci de ani, pe cel pe care l-am educat.

Vom observa faptul ca, prin natura lucrurilor, unora le vine mai usor sa arate cu degetul si sa incrimineze, in timp ce altii aleg sa isi aminteasca faptul ca au totusi acasa in dulap cateva medalii, iar asta le ridica moralul. De asemenea, este o lectie de viata care ne determina sa ne intrebam ce alte metode educative exista, in afara de educatia autoritarista si rasfat. Iar pentru asta exista Psihopedia.

In caz ca va intrebati daca nu cumva va abuzati si voi copilul fara sa va dati seama, iata cateva informatii care va pot fi de folos:

>> Continuarea in Psihopedia PRO








(1) Imaginea Slaved, de Dual D Flip Flop, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Gray, J., (2006), Barbatii sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus, editura Vremea, Bucuresti

(3) Sion, G., (2007), Psihologia Varstelor, editura Romania de Maine, Bucuresti

(4) Popescu, C.T., (2016), Maria Olaru - Adevaruri Nesincere, website: Republica
Continue reading

luni, 6 iunie 2016

In miezul personalitatii noastre se afla ... un filosof. Iar problema fundamentala a filosofiei este... daca viata merita sau nu merita sa fie traita si in ce conditii merita sa fie traita. Filosofia ne omoara pe noi!




Cazul "sinuciderii" lui Dan Condrea m-a fascinat si pe mine la fel de mult. Conditiile mortii sale sunt deosebit de misterioase - cele 13 drumuri "fara noima", schimbul de SMS-uri dintre Dan Condrea si sotia sa ("Unde esti? Sa nu faci vreo prostie!" / "Meditez..."), presiunea mediatica/publica care apasa asupra sa si, nu in ultimul rand, sumele de bani uriase implicate si persoanalitatile publice care au facilitat aceasta... uriasa Tradare Nationala.

Toate acestea par a reprezenta ingredientele unei povesti pe care o vom vedea deslusita peste 20 de azi, pe canalul meu preferat - Discovery ID. Nu sunt foarte optimist in privinta descoperirii adevarului, desi mi-ar place sa se intample asta cat mai curand. Pare totusi o poveste prea incalcita pentru a fi optimist. Iar acesta ar putea fi un avantaj providential pentru stima de sine a celor implicati: cand intunericul  nu te mai acopera, poti cel putin sa aprinzi o "fumigena" care sa invaluie totul in mister. Acum asteptati baieti sa se lase fumul!

Ceea ce ne intereseaza in particular este, desigur, daca a fost sau nu sinucidere. Nu doresc sa cad in ridicol, afirmand ca sunt sigur ca a fost o sinucidere sau, dimpotriva, ca sunt sigur ca nu a fost o sinucidere, ca moartea lui Condrea a fost provocata de mai stiu eu ce vointa mafiota. Niciuna dintre posibilitati nu poate fi exclusa la momentul acesta iar organele de cercetare criminalistica sunt acelea care sunt chemate sa faca lumina.

Totusi, tind sa imbratisez una dintre ipoteze si va voi explica de ce. Sinuciderea a fost privita in literatura de specialitate ca un suprem paradox - o fiinta umana care incearca sa se apere de stresul existential prin intermediul auto-eliminarii, a renuntarii la viata. Spre deosebire de alte specii, oamenii pot face asta si, s-ar parea, o fac din ce in ce mai mult, potrivit statisticilor. Sinuciderea reprezinta deci, un mecanism de aparare, in sens psihopatologic.

Mecanism de aparare este orice masura psiho-comportamentala la care recurge o anumita persoana in scopul de a diminua anxietatea sau durerea rezultata din contactul cu realitatea si conditiile mediului. La Dan Condrea pot spune ca am observat, in afara de sinucidere si ceea ce se cheama "activism" - adica incercarea sa de a elimina anxietatea prin intermediul unor actiuni fara noima: conducerea masinii pe aceeasi ruta, de 13 ori.

Unii au spus ca "isi cauta locul potrivit pentru sinucidere". Eu as spune ca actiunea si condusul masinii erau pentru el o resursa, chiar si daca nu mai aveau vreo noima. De asemenea, traseul acesta simplist, stereotip, realizat de 13 ori, ar putea evoca blocajul mental pe care il suferise la momentul respectiv. E ca si cand ar spune o poveste de genul: pe drumul meu, toate iesirile sunt blocate.




Este adevarat faptul ca sinucigasii au un anumit profil. S-a vorbit in literatura de specialitate despre influenta complexului de inferioritate in aparitia suicidului - cand o persoana nu se vede capabila sa reziste provocarilor existentiale, nu-si mai vede sensul si alege sa dispara. S-a vorbit, pe de alta parte, despre stima de sine inalta, dar fragila, pe care o intalnim la cei care detin ceea ce se cheama complex de superioritate.

Pare a fi o trasaura a naturii umane aceea ca atunci cand indivizii se simt slabi, ei vor sa rezolve problemele vietii in asa fel incat sa obtina superioritatea personala fara sa implice sentimentul comunitar (interesul in interesul celorlalti). Un complex de superioritate este o faza secundara. El reprezinta compensarea sentimentului de inferioritate. Alfred Adler

Ei bine, complexul de superioritate, pe care il are cineva care se socoteste deasupra tuturor, si avand drepturi mai multe decat restul oamenilor, corespunde unei stime de sine inalte dar fragile - este fragilizata tocmai pentru ca este supusa in permanenta loviturilor externe. Societatea nu prea ii suporta pe cei care nu inteleg principiul cooperarii si respectului  dintre membri, considerandu-se deasupra tuturor, si de aceea realitatea sociala (a unei societati sanatoase) reactioneaza prin haituirea permanenta a acestora. 

Deci orice persoana cu un complex de superioritate ascunde de fapt un sentiment de inferioritate rau administrat. Iar izbirea de copac ar putea reprezenta, la modul metaforic, izbirea de realitatea sociala care presupune inter-cooperare si respect intre membrii societatii - o adevarata trezire din somn, nu-i asa, cam brutala, ce-i drept ...

Paradoxul sinuciderii consta tocmai in faptul ca te elimini... pentru a te apara. De unde rezulta faptul ca in mentalitatea fiintei umane viata poate sa nu fie mai importanta decat conditiile in care aceasta se desfasoara. Cine decide asta? Este vorba despre o structura a personalitatii ce poarta denumirea de Eu. Ce este Eul si cum ajunge sa determine acest dramatic gest al auto-eliminarii?

>> Continuarea in Psihopedia PRO








(1) Imaginea Reflection, de Skip, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Antena 1, (acc. Jun. 06, 2016), Ultimele mesaje trimise de Dan Condrea inainte de accident, website: Antena 1

(3) Digi 24, (acc. Jun. 06, 2016), Soferul mort era patronul HexiPharma, website: Digi 24

(4) Wikipedia, (acc. Jun. 06, 2016), Superiority Complex, website: Wikipedia

(5) Click, (acc. Jun. 06, 2016), 7 argumente ca Dan Condrea si-a lua viata, website: Click
Continue reading

sâmbătă, 4 iunie 2016

Daca esti respectata la locul de munca de catre barbati si superiorii ierarhici, iar "criteriile sexuale" de obtinere a locului de munca si de pastrare a acestuia iti sunt necunoscute, poti sa te consideri norocoasa!




O zi obisnuita din viata unui detectiv particular... In birou se aude telefonul si raspunde politicos o secretara. Un director de tipografie doreste sa prezinte un caz detectivului particular Brian Wolfe. El o suspecteaza pe secretara sa ca fura hartia de tipar din biroul sau. E vorba despre o hartie speciala, foarte scumpa, care dispare in mod misterios.

Detectivul si directorul H. Devin bat palma si incepe investigatia. Desigur, primul lucru pe care il face este sa instaleze o camera ascunsa la birourile lui Devin. In scurt timp, vor avea si dovezile de care aveau nevoie: secretara iese cu un toc mare de hartie din birou. Dar Brian Wolfe, detectivul particular, nu s-a nascut ieri si nici nu a inceput sa practice aceasta meserie azi-dimineata.

El monteaza, fara stirea directorului (clientul sau) o alta camera ascunsa in parcarea angajatilor. Privind inregistrarile, observa ca secretara, o tanara angelica, blonda, pe nume Tina, apare cu tocul de hartie si il pune in portbagajul masinii... lui Devin, directorul ei. Da, stiu! Ce naiba se intampla aici, nu-i asa?




Desi nu face asta de obicei, detectivul Wolfe solicita o verificare a antecedentelor penale ale directorului de tipografie si afla ca a avut in trecut incurcaturi cu legea - hartuire sexuala si santaj. Mintea sa face "click", iar dramoleta inscenata de catre client se intoarce impotriva lui. O asociata de-a detectivului Wolfe instaleaza o a 3-a camera ascunsa, sub pretextul ca face o curatare a cailor de ventilatie ale cladirii.

Asa cum era de asteptat, inregistrarile vorbesc limpede despre viziunea directorului de tipografie in ce privea relatiile director-secretara, precum si despre diferenta de viziuni existenta intre director si secretara sa: el nu reuseste sa isi "tina mainile acasa", departe de secretara sa, iar ea reuseste cu greu sa ii aminteasca faptul ca nu a angajat-o pentru masaj, atingeri tandre ori sex in timpul orelor de program.

Brian Wolfe organizeaza o "interventie" in care vor fi prezente personajele mentionate pana acum, exact ca in filmele cu Hercule Poirot. Vor privi impreuna toate dovezile adunate, inclusiv cele despre care clientul sau nu stie nimic: filmarea din parcare, in care Tina pune hartia "furata" in portbagajul masinii sefului, sau cea de la birou, in care seful o hartuieste pe secretara. Fireste, Devin isi ia picioarele la spinare, iute, si dispare, amenintand ca isi va suna avocatul - culmea tupeului!


Hartuirea Sexuala

Hartuirea sexuala la locul de munca este in general definita ca reprezentand avansurile sexuale nedorite, solicitarea de favoruri sexuale sau comportamente si exprimari verbale cu tenta sexuala care sunt asociate cu obtinere, pastrarea, promovarea sau pierderea unui loc de munca, dar si cu anumite efecte psiho-sociale cum ar fi performante scazute la munca sau un mediu ostil de lucru.

Asa cum ati putea intelege din definitia data, hartuirea sexuala nu este comoda, asa cum poate ca isi imagineaza hartuitorii - "i-am oferit secretarei mele un motiv sa se simta frumoasa...". Nu! De fapt, multe femei hartuite ajung sa traiasca nivele de stres extrem de ridicate ca urmare a hartuirii si emotii penibile precum disconfortul sau vinovatia, frica, teroarea, furia, neputinta, etc. De asemenea, multe dintre femeile hartuite pot intra in depresie ca urmare a hartuirii.

Consecintele si efectele nu sunt doar de natura emotionala ci si fiziologica - trairi neplacute, cum ar fi migrenele, letargia, tulburari gastro-intestinale, reactii dermatologice, fluctuatii in greutate, tulburari de somn si cosmaruri, reactii de panica si probleme sexuale. In acelasi timp, se vor observa si efectele asupra carierei: scaderea satisfactiei in cariera, performante scazute, absenteism, retragere si izolare sociala, etc.

Cateva mituri create in jurul hartuirii sexuale la locul de munca nu fac decat sa raspandeasca confuzia si o judecata stramba asupra faptelor. Astfel, se crede ca hartuirea sexuala este rara si apare numai datorita vestimentatiei sau comportamentului provocator al femeilor, sau ca majoritatea plangerilor sunt false, aparute ca razbunari ale femeilor. Este util sa tratam fiecare caz cu obiectivitate, renuntand la ideile preconcepute.

Probabil cel mai nociv mit creat in jurul hartuirii sexuale este acela ca daca ignoram fenomenul, el va disparea. Si totusi, ce poti face daca esti hartuita la locul de munca? Iata o lista de 6 lucruri pe care le puteti face intr-o astfel de situatie:


>> Continuarea in Psihopedia PRO








(1) Imaginea F*ck, de Galaxies & Hurricanes, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) University of Oregon, (acc. 04 Jun., 2016), Sexual Harassment Myths and Realities, website: University of Oregon

(3) Cry Wolfe, (acc. 04 Jun., 2016), Paper Trail, website: IMDB
Continue reading

joi, 2 iunie 2016

Esti femeie si iti place sa fii mintita frumos. Dar nu stii ca nu toti barbatii care te mint frumos sunt atat de usor de influentat, iar printre ei se afla si... escrocul sentimental. Invata sa il recunosti cu ajutorul a 5 indicii clare!


☆ ☆ ☆

El iti spune ceea ce vrei sa auzi si te face sa te simti femeie. Iar tu te simti femeie... pana cand incepi sa te simti ca... o femeie proasta. Faptul ca o femeie a fost naiva si s-a lasat mintita frumos de un barbat lipsit de bun simt, nu este chiar iesit din comun. Dar cand povestea este spusa atat de bine, nu poti sa nu o spui mai departe.

E bine si-asa rau... Nu pot face nimic pentru a schimba ceea ce mi-a facut acest individ si nici pentru a schimba ceea ce simt acum in legatura cu asta. Trebuie doar sa ma simt in felul acesta pana cand nu ma voi mai simti asa. Andie Nash, o americanca inselata de un escroc sentimental.

E vorba despre povestea lui Simon Reid (Vanatorul) si a lui Andie Nash (Victima). El era un britanic, exotic, manierat, familist convins, romantic, om de afaceri, si, in final... prea bun sa fie adevarat, iar ea era o americanca, inca singura la 34 de ani, careia nu i-a prea suras norocul in dragoste.

Vanatorul era fermecator si asta o spun inclusiv prietenele Victimei. Cu accentul sau nostim, oarecum aristocratic, cu manierele sale iesite din comun si cu romantismul sau rafinat, nu i-a fost greu sa o impresioneze pe aceasta femeie idealista, vulnerabila si visatoare. 

Nu-mi e greu nici mie sa imi imaginez ca femeia a simtit ca l-a prins pe Dumnezeu de un picior auzindu-l pe ticalosul de Simon Reid cum vorbea numai ce trebuia, adica numai ce dorea sa auda Andie Nash. In fond, el ii spunea ceea ce vrea sa auda fiecare dintre femei:

Nu vei fi prietena mea pentru prea mult timp, sa stii... Eu sunt genul care prefera sa fie casatorit! Simon Reid

Si s-ar parea ca era adevarat: caci da, Andie Nash nu avea sa ramana prietena lui pentru prea mult timp si da, Simon Reid nu doar ca era genul caruia ii placea sa fie casatorit, dar era deja casatorit... cu o alta femeie! In schimb nimic altceva din ceea ce stia despre acest barbat nu era adevarat.

Poate ca nu ar fi fost asa de dramatica situatia dar Simon Reid a lasat in urma o femeie deziluzionata, care l-a iubit cu sinceritate, pe care a pagubit-o de o frumoasa suma de bani, dupa ce i-a castigat increderea vanzandu-i o iluzie frumos impachetata si oferindu-i cateva cadouri inspirate: lenjerie intima de $ 500, o casuta pentru pisici si cateva cine romantice - cum altfel?




Pentru ca Andie Nash se pricepe sa scrie si are un blog, ea si-a marturisit povestea intr-un entry cu parfum mucalit care m-a facut sa zambesc dulce-amar. In acest fel, mai multe femei au descoperit, din pacate post-factum, ca Simon Reid nu este chiar Fat-Frumos-pe-Cal-Alb, ci un escroc sentimental si un psihopat periculos, cel putin in ce priveste capacitatea sa de a "crea basme", daca nu prin faptul ca pagubea femeile de bani.

Cateva dintre femeile inselate si umilite de acest barbat, i-au organizat o interventie, in care l-au incoltit pe individ si i-au cerut unele explicatii necesare linistii lor sufletesti. Intrebat de ce face ceea ce face, Simon Reid adopta rolul suferindului psihic, ce nu-si da seama ce se intampla cu el - ceva mai elegant decat daca ar fi fugit pur si simplu si ar fi evitat confruntarea. Tipul chiar se pricepe la oameni, sau, cel putin, la femei!

Dar iata cele 5 indicii sigure care il tradeaza pe escrocul sentimental si ce lucruri puteti face in acest context:

  • Cautati informatii suplimentare! De regula, ca si in cazul Reid-Nash, situatiile de acest gen ajung pe internet, caci e greu sa le tii pentru tine. Nici macar nu va puteti imagina ce lucruri interesante puteti descoperi pe internet daca aveti initiativa de a da un search pe Google. Nu lasati sa va scape aceste informatii si solicitati explicatii in legatura cu ceea ce ati gasit! Apoi reglati-va nivelul de prudenta si increderea pe care i-o acordati acestui partener "de vis"! Chiar si daca descoperiti niste "firimituri", s-ar putea sa devina decisive la un moment dat!
  • Este prea bun pentru a fi adevarat! Cu alte cuvinte, el se prezinta ca fiind ceea ce nu este si nu va fi niciodata, o persoana cu bani si statut social, romantica, educata si exotica, interesanta din multe puncte de vedere, o adevarata oportunitate! El deschide gura pentru a spune numai ceea ce doriti sa auziti. Nu credeti chiar tot ceea ce vi se spune si nu va temeti sa cautati adevarul despre acest om si identitatea sa reala!
  • Este mai misterios decat v-ati dori! Escrocul sentimental are nevoie de acest mister pentru a atrage, pentru a fi interesant, dar si pentru a ascunde adevarata sa identitate. El nu va va prezenta niciun membru al familiei, va evita sa va duca la serviciu si sa va arate biroul sau, si va gasi orice pretext sa evite intalnirile comune intre voi si alti cunoscuti de-ai sai. Nu permiteti asta! Insistati sa-i cunoasteti familia si prietenii cei mai buni, sa vedeti unde lucreaza si care sunt colegii sai de munca, indiferent pe ce continent s-ar afla toate aceste persoane! Un alt lucru pe care l-am observat la escroci sentimentali este faptul ca evita sa posteze poze pe o retea de socializare, din care sa reiasa ca ar avea o relatie cu tine.
  • Ciudatenii frumos impachetate! Un escroc sentimental sau un psihopat are intotdeauna grija sa va adoarma vigilenta. Astfel, de fiecare data cand o ciudatenie din comportamentul sau iese la suprafata, el se precupa din timp sa gaseasca o explicatie "de bun simt" prin care elimina orice banuiala si are grija sa se plaseze pe sine "de partea celor drepti", intr-o lumina idilica. De ex., Simon Reid nu folosea niciodata carduri, doar cash, ceea ce, daca ar fi sa recunoastem, este neobinuit pentru un prosper om de afaceri. Spunea ca evita sa poarte carduri pentru a nu risipi banii!
  • Loviturile nu se lasa asteptate! Dupa ce psihopatul escroc sentimental v-a castigat increderea, el va apela intr-un fel sau altul la generozitatea voastra pentru a obtine de la voi ceea ce si-a dorit de la bun inceput - de exemplu banii. Simon Reid a zugravit un tablou ce era usor de crezut, mai ales de catre o femeie pe care norocul in iubire a cam ocolit-o. El a investit chiar si bani in relatia sa cu Andie Nash, pentru ca in final sa apeleze la generozitatea ei pentru a o insela. Intrebati-va daca stiti destul de multe despre exoticul si romanticul afacerist britanic/francez/libian/etc, inainte de a pune pe mana lui o parte din resursele voastre!

Ca o concluzie, cred ca este important sa retineti cele cateva arme pe care le foloseste intotdeauna un escroc sentimental: romantismul, increderea, emotiile si naivitatea voastra. Dar este la fel de important sa stiti care va sunt propriile arme in relatie cu psihopatul escroc sentimental: luciditatea, informatia, prudenta, independenta (pe care o puteti numi, daca doriti si forta personala).

Dupa aceea mi-a spus sa incep sa imi caut o rochie de mireasa care se potriveste cu o ceremonie pe plaja. Am inghitit TOTUL din doua motive: a) pentru ca sunt total idioata si b) SIMON REID este... (oftand) ei bine, este Britanic. Da, stiu...

Articol Psihopedia PRO facut disponibil publicului larg incepand cu 30.09.2021








(1) Imaginea Game Cheats, de Bousure, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) ACB News, (acc. 02 Jun, 2016), Jilted Lovers Unite to Confront Cheating Man on Tape, website: ABC News

(3) Andiepants, (acc. 02 Jun, 2016), And if you have five seconds to spare, I'll tell you the story of my life..., website: Andiepants Blogspot
Continue reading